Hai că mi-am mai făcut un prieten și azi.

Era cât pe ce să plec de la bazin și să nu se întâmple nimic, dar chiar când trăgeam geaca pe mine a intrat unul în vestiar și se plimba liniștit pe acolo, fără să aibă cipici din ăia de plastic, de unică folosință, peste încălțările cu care venise de afară.

Am dat să plec, dar au început să se lupte binele cu răul în capul meu, până la urmă a învins binele. M-am întors spre ăla și i-am zis:

– Chiar nu vă întrebați de ce toți ceilalți au în picioare chestiile astea de plastic, și dumneavoastră nu?

Uimirea din privirea lui mi-a zis clar că nu, nu se întrebase și că, practic, îl durea în ρluă că ceilalți poartă cipici. E treaba noastră, doar nu ne-a obligat el să-i punem.

S-a uitat destul de urâțel la mine, a și vrut să zică ceva, dar i-a dat Bărbosul gândul ăl bun de-a renunțat și-a plecat să-și pună rahaturi din alea în picioare.

Da, cred că asta va fi „rezoluția” mea pentru 2025: să nu las să treacă nicio zi fără să-mi fac un prieten nou și fără fiu un om mai bun.

Altfel, să știți că ușor-ușor încep să mă îngrijorez. Dincolo de faptul că vă mai povestesc eu de la bazin și mai râdem pe-aici, mi se pare că nu e chiar ok ce se întâmplă. Mă refer la faptul că la ora la care merg eu să înot, interacționez cu maximum 20 de persoane, doar în weekenduri e mai multa lume, dar nu le-aș pune la socoteală.

Ei bine, faptul că între cele 20 de persoane se regăsește un procent atât de mare de nesimțiți, mă neliniștește teribil. Pentru că dacă e să scalezi la nivel macro, probabil că ăsta este procentul real de nesimțiți la nivelul întregii populații din această țară.

Iar asta nu poate să însemne decât că suntem mâncați, până la urmă ne vor întrece numeric.

sursa foto: freepik.com