Mă, copii, voi aveți idee de când caut eu o machetă de Austral? Din ziua în care am comandat mașina, de-atunci caut, adică de mai bine de un an.

Și nu găseam nicăieri, niciodată. Ba nu, de fapt mint, am găsit una, dar era albastră. Eram atât de disperat s-o am, c-am vrut s-o cumpăr așa, albastră, mă gândeam c-o vopsesc eu după rouge flamme. M-au liniștit copiii când mi-au zis: „n-o să-ți iasă roșul ăla metalizat niciodată”.

Nu s-or pricepe ele la multe lucruri, dar la vopsele și cam la tot ce ține de pictură, știu că mă pot baza.

Dar toate astea au ținut până vinerea trecută, prieteni. Vinerea trecută, când, absolut „întâmplător”, google mi-a trimis în fața ochilor un ad în care era o machetă de Austral roșu. Cred c-a fost cea mai rapidă comandă din viața mea. Nu mai pridideam să dau cu cardul mai repede.

De venit, a venit acum vreo jumătate de oră. De-atunci sunt în sufragerie, le-am zis fetelor că vreau să dorm, ca să nu intre nimeni peste mine, doar că eu stau și mă joc cu Australul pe parchet, în timp ce toată copilăria mi-a năvălit la loc în cap.

Cred că mi-aș fi donat liniștit un rinichi s-o am pe vremea când îmi făceam temele la lampă și aragazul era singura sursă de căldură din casă. Bine, mă rog, nu cred că mi-aș fi călcat vreodată pe inimă s-o scot din cutie, dar asta e deja altă discuție.

Gata, v-am pupat, mă bag din nou la treabă.