M-am despărțit odată de o tipă, doar pentru că avea o pereche de blugi foarte urâți. Da, da, chiar atât de superficial sunt, să nu vă faceți iluzii că aș fi vreun profund. Mă triggăruiesc la chestii din astea irelevante, fără să fiu dispus să mă uit în profunzimea sufletului.
Adică, da, ok, în cele din urmă o să-i descopăr eu și sufletul și-o să caut printre profunzimile lui, dar, înainte de toate, trebuie să-mi placă femeia aia căreia vreau să i-l descopăr. Și când zic „placă”, mă refer și la haine.
Arătați-mi voi bărbatul care a vrut să fie cu o femeie care nu-i plăcea, doar în speranța că-i va descoperi sufletul cel frumos. Nu există așa ceva, până la „suflet” trebuie să-ți placă posesoarea lui. Iar eu am fost toată viața genul care n-a putut trece peste o pereche de pantofi sau pantaloni urâți. Angelina Jolie să fi fost la mine la ușă, aș fi ignorat-o suveran dacă nu-mi plăcea cum era îmbrăcată.
Nfine, revenind, nu sunt vreun imbecil. Nu m-am despărțit de femeia aia doar pentru că avea o pereche de blugi urâți. Nu e nimeni atât de tâmpit încât să meargă atât de departe, dacă o relație merge bine. Cel puțin așa sper.
Dar eram cumva împărțit, adică avea și chestii care îmi plăceau, dar avea și chestii care nu-mi plăceau deloc. Cumva eram la fifty-fifty, iar blugii ăia au fost doar picătura care a umplut paharul. Blugii ăia urâți au dus balanța la 51% pentru chestiile care nu-mi plăceau la ea.
A avut și ghinion, că nici măcar nu era îmbrăcată cu ei când i-am văzut. Erau pe la ea prin casă, așezați pe un scaun, acolo i-am zărit în toată splendoarea lor. După care, mi-am imaginat cum o să iasă cu mine într-o zi, ea îmbrăcată în blugii ăia, iar eu o să intru în pământ de rușine.
M-am îngrozit, știam că n-o să am în vecii vecilor puterea să-i spun că are cei mai urâți blugi din lume și să facă ceva să nu-i mai aibă. Niciodată n-am avut puterea asta, pot să le spun oamenilor multe lucruri în față, dar mi-a lipsit abilitatea de a le zice: „du-te acasă și schimbă-te că arați ca dracu’”.
Și nici n-ar fi corect, cine sunt eu să explic cuiva că nu-mi place cum e îmbrăcat? E clar că ei îi plăceau blugii ăia, altfel nu i-ar fi cumpărat. Așa c-am preferat să plec eu și să rămână blugii.
Ce? Voi sunteți mai bine cu căpuțul? Ia să vedem, e cineva pe-aici cu vreun motiv de despărțire mai stupid decât al meu?
sursa foto: freepik.com
Io n-am dileme d-astea cu hainele, în schimb am obsesia ca MUSAI femeia trebuie să fie faină la curu’ gol, nemachiată.
Din partea mea, poate să poarte un sac ș-o frânghie la mijloc.
Comentariu beton!41
De acord cu @JT.
N-aș ajunge să văd cum arată fără haine dacă nu-mi place cum e îmbăcată. 🤷♂️
@MV: io musai s-o văd mai întâi dezbrăcată, nemachiată și ciufulită. 😋
Abia apoi pot spune „no, asta da!” sau „ai de plm, tre’ să dispar d-aci urgent!!!” 😎
Ca să ajungi să o vezi dezbracată, nemachiata și ciufulită, MUSAI trebuie să îți atragă atenția îmbrăcată! Zic și eu!
@Maia: nope, io n-am fost niciodată așa. Nu mă interesa cum se-mbracă. Putea veni la-ntâlnire îmbrăcată-n costum de scafandru, din partea mea.
Plus că io evitam femeile ce foloseau fond de ten și mult machiaj. Ăla era semnul clar că-i urâtă ca dracu’ sub tencuiala aia.
Femeia trebuie să „emane” sexy în hainele „de casă”, dpmdv.
Comentariu beton!14
La mine picatura care a umplut paharul a fost faptul ca aveam o banuiala ca nu se spala seara pe dinti: era la mine, aveam o periuta noua special pentru el luata și am observat ca nu se spala seara pe dinți. Era o banuiala doar la început dar apoi, voind sa fiu sigura, i-am spus intr-o seara, ieșind de la baie ca se poate duce el acum sa se spele pe dinți ca este liberă baia😁. Da, știu, an fost cam nesimțită:)…faza la care mi-a răspuns ca el s-a clătit pe dinți deja și ca nu se mai spala:))) Am înnebunit:))) Pur și simplu aia a fost picatura care a umplut paharul…si gata
Comentariu beton!17
@Geanina, azi e despre femei. Lăsați-ne și nouă plăcerea să bârfim măcar o zi:))
@Gianina: ceva-mi dă cu virgulă. Dacă-i puțea gura, cum te-ai mozolit cu el? Sau tu te săruți numa’ după ce te speli pe dinți? 🤔
Zgarcenie de la prima intalnire. Am incercat si a doua oara. Stupoare. Si-a pus zgarcenia si mai mult in evidenta. Si culmea eu nu ii cerusem nimic. Si nu zgarcit cu el, ci cu ce-i din jur.
@AdinaE: n-o plătit la prima-ntâlnire? Nici la a doua? 🤔
@JT: Nu. Ceva cam de felul: la prima intalnire bem ceva, platim fiecare partea lui. Plecam la plimbare pe Magheru. El: mie mi-e foame. Eu ok. Intram intr-un fast food. Se uita la preturi si zice: tie nu ti-e foame, nu? Ma uit la el socata ca decide in locul meu si ii zic: Nu imi mai e foame.
A doua zi ne intalnim din nou la Obor la Mec. El deja cu tava plina cu vreo 2 meniuri duble si ma intreaba ce vreau. Nu apuc sa ii zic ca imi spune : O inghetata? Si se duce si imi cumpara cea mai ieftina inghetata care exista atunci la McDonald’s.
I-am zis ca imi pot plati singura inghetata sau orice as dori sa imi cumpar. Am mancat inghetata si am plecat. Intrucat el se descria ca un adevarat gentleman i-am zis la plecare ca poate fi orice, dar nu un gentleman.
@AdinaE: ai de mă-să, ăla chiar a fost un dobitoc.
Bine că nu te-o rugat pe tine să-i plătești și consumația lui.
Cred ca am fost superficiala cand am decis sa ma despart de primul prieten (dar nu regret) dupa ce l-am vazut cum mananca : plescait , vorbit cu gura plina si bonus barbia plina de ulei de la cartofi prajiti …nu pot sa uit cum stateam la masa si ma uitam ingrozita la fata lui , cum nu simte uleiul ala care se scurgea pe barbie ….big turn-off
M-ai facut curioasa cat de urati erau blugii :))
Comentariu beton!15
@Diana: sigur ăla o fost adult și nu bebeluș? Că io numa’ bebelușii am văzut mâncând așa cartofii prăjiți. E drept că nu prea vorbeau, dar gângureau de plăcere. 🤭
Da, total de acord. Iubitul unei colege de facultate era plin în barbă de absolut tot ce mânca. Mi se tăia pofta imediat.
Cred ca scopul nu e atins, vad ca raspund femeile. Apucati-va sa birfiti, domnilor!
Respiratie zgomotoasa si plescait. Astea eu fost moartea subita si tragica a vreunei urme de pasiuni.
Thuamne, dar daca nu erau ai ei? Erau ai unei prietene, ii comandase din greseala si voia sa ii returneze, juca intr-o piesa de teatru cu ei????
Comentariu beton!21
Nici nu conteaza cum aratau blugii, daca erau aruncati pe scaun / pat/ jos, era No-Go
Exact cum ai scris și tu, nu doar perechea aia de pantaloni îți displăcea 🤭 eu am descoperit la cineva pe lângă faptul că se îmbrăca urâțel că nu era prieten nici cu curățenia personală nici cu cea a casei și rupea și pe zgârcenie 😂 combinație fatală, am rupt-o înainte de a ajunge în așternuturi, ar fi fost imposibil. Pase proaste legate de inspirație vestimentară avem toți/toate dar dacă persistă situația nu continuăm.
drept e ca daca nu placi pe cineva, ii gasesti tot felul de defecte.
dar si reciproca e valabila: daca-ti place de mori personajul, parca esti orb, treci cu vederea tot felul de defecte, care in mod normal ar fi un big no!
cum era aia cu dragostea-i oarba?
Comentariu beton!14
Dar dacă nu erau ai ei sau poate îi primise.
Am avut in liceu numai blugi ieftini de la piață sau second pentru ca nu-mi permiteam altceva (până și Pyramid erau scumpi). Dacă era să fiu judecat după ei. De fapt probabil că eram. Am fost aproape tot timpul cel părăsit.
Comentariu beton!14
Apropos de blugi, eram a 12-a in 1990, da, ancient history, si tocmai se renuntase la unifoma de liceu. Umbla zvonul ca la Lazar noua „uniforma” erau blugii. Eu tot ce aveam erau o pereche de raiati bej, horror. De blugi nici nu stiam de unde as putea lua unii.
Acum ai de de unde alege.
Totusi nu pot intelege ce inseamna blugi urati. E ca si cum ai spune un trucou alb urat? Cum vine asta?
Edit pt moderator: adresa e cu yahoo.com
Maaai, monica, zi si mie de unde iau acum o pereche de raiati bej???
La întâlnire mi-a luat ultima felie de pizza din farfurie.
Esti cumva sosia lui Joey Tribbiani? (Friends stiu de ce!)
Nu nu, nici chiar așa, da’ țin la mâncarea mea. Ofer la început de politețe, însă apoi gata, dacă ai zis că nu vrei nu mai atenta la farfuria mea. 😎
Unghii neîngrijite (și nu mă refer la ojă ciupită că deja eram în alt județ).
Și 2, gâdilat în palmă. Merg pe stradă cu iubita și ea se apucă să mă gâdile/zgârie în palmă. Nu suport. Mă ții de mână și atât.
Da’ ce motive elitiste prin comentarii! N-ați găsit bro nici unul/una care s-o beshit la prima întâlnire?
@Călin: nu, că s-o beșit după, iar atunci n-o mai contat. 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Când mai scrieți despre greșelile de exprimare, vă rog, beșică în loc de bășică, beșină în loc de bășină.
Mihaela, în exprimările de mai sus, „a se beși/beșină” sunt regionalisme. Noi ăștia care folosim asemenea termeni academici știm un minim de gramatică (sau cel puțin așa îmi place să cred). În general I love grammar nazi, cu condiția să aibă capacitatea de a sesiza ironia/bășcălia atunci când este cazul
Am un var pe care nu-l agreez deloc, ca deh! neamurile sunt alea care sunt.
In tinerete imi povestise el niste chestii cu care eu nu rezonam deloc si cred ca si chestia ne-a indepartat si mai mult.
Mi-a povestit cum trebuia s-ajunga la o tipa, iubita lui de-atunci, s-o ia ca sa plece la o petrecere. Si s-a dus special mai devreme, ca s-o vada pe aia cum se descurca sub presiunea timpului si, mai ales, cat de ordine lasa in casa, chiar daca se grabeste.
Ba, du-te dracului, in gandul meu.
Si-alta: a insotit un prieten la vanatoare de vrajitoare. Adica ala o banuia pe nevasta-sa ca-l inseala si-o urmarea. Si cand credea el c-o va prinde in fapt, l-a luat si pe var-meu, sa fie martor. Si boul s-a dus.
I-am zis pe moment parerea mea, ca nu se fac chestii din astea si-oricum nu-l placeam, am rarit-o cu el.
Dar am fost sifon si mai departe, recunosc, si am povestit toate mizeriile astea unei prietene care era in gratiile neamului prost.
Cred ca n-au fost doar povestile mele, dar cert e ca L nu s-a mai vazut cu var’miu.
M-am despartit de iubirea vietii mele doar pentru ca a aflat nevasta-mea de ea.
Comentariu beton!11
E ok. probabil la un moment dat ar fi aflat și bărbatu-său.
Daca tipa era 90% ok, nu cred ca mai contau blugii aia. Eu m-am despărțit de o tipa pt ca i se vedeau mult gingiile când râdea și îmi displace asta profund. Dar mai degrabă pt ca ea era la Iași, eu la București. Și nici unul din noi nu voia sa se mute la acel moment. Dar dacă cineva e foarte ok, ii poți spune ca nu îți place un articol de îmbrăcăminte 😊
Îi vedeai gingiile când râdea la Iași???
A plescăit la prima mâncare împreună,a venit în pețit dar de fapt era cu gândul la veniturile mele ,etc.Asta când deja eram văduvă,dar la prima tinerețe,pe la 25 de ani a vrut unul să mă cunoască mai de aproape, printr-o cunoștință comună,cu toată echipa de la serviciu..i-am transmis grațios că nu vreau să-i cunosc colegii decât dacă e necesar .A durat vreo 4 întâlniri,și pa.
Am avut o relație ok, să zic, până în ziua în care fostul meu l-a găsit pe Domnul. (Se pare că a fost influența unor prieteni absolvenți de teologie.) M-am pomenit că discuțiile noastre virau tot mai des spre subiecte precum: care e rolul biologic femeii, cum se mântuiește femeia în biserică, cum bărbatul e „cununa creației” (whatever that means) și – colac peste pupăză – cum ar trebui să mă comport și să mă îmbrac eu când ies cu el pe stradă. Cred că asta, ultima, a pus capac. N-am reușit să mă înțeleg rațional cu el. Așa că l-am expediat: „știi ceva, poate ai de numărat mătănii și nu vreau să te rețin”.
„Dar nu înțelegi că ești chemată spre sfințenie?!” (wtf!??)
Ce înțeleg eu este că ți-ai ales prost destinatara. Hai, domnul fie cu tine, și nu uita să închizi ușa la plecare. 😁
inițial am zis că azi n-am ce comenta, da’ s-a activat neuronu’;
de la o glumă;
– știi de ce miros picioarele?
– …
– pentru că-s înfipte în fund…
aia a fost, măcar că era doctoriță; sau poate d’aia…?
A, am un motiv recurent, dar nu e superficial: sa inceapa sa-mi spuna ca-i plac casele A frame si sa continue sa-mi explice ce misto sunt chiar daca am destule argumente ca-s o plictiseala si doar o lene a gandirii. Si da, eu sunt arhitect, nu ei…
Oare e prea devreme sa iti spun ca te iubesc?
Da, m-am despărțit de un iubit pentru că săruta nasol, cu toate că era un macho, frumos ca un zeu.
De un altul pentru că purta doar pantaloni sport.🤣🤣🤣.
Daa, no goes!!!
„E clar că ei îi plăceau blugii ăia, altfel nu i-ar fi cumpărat”.
Păi poate nu-i cumpărase.
În vremurile mai sărace, exista conceptul de „haine de căpătat ”
Puteai să întrebi, poate aveai vreo surpriză. Puteau fi „de la ajutoare”, de purtat prin casă sau prin grădină, de zugrăvit, de dat mai departe etc. De exemplu, ăștia care am avut bunici și vacanțe la țară obligatoriu știm că în 3 zile toate hainele încep să se confunde cu mediul, își pierd stralucirea și culorile, nu mai spun de formă sau aspect. Chiar îți trebuie „haine de tăvăleală ” mai ales când ești copil, să nu-i pară rău nimănui dacă se rup, se pătează sau rămân agățate sărind vreun gard.
Erau blugii ei, cumpărați de ea, îi avea pe scaun pentru că se pregatea să meargă la un eveniment îmbrăcată cu ei.
Femeia era orice, dar nu săracă. Pot să zic mai multe, dar nu am chef să se recunoască pe-aici, sau s-o recunoasca cine știe cine.
P.S. Nu sunt complet nebun, pot face și eu desoebirea înttre haine de casă și de ieșit în oraș.
Ok then.
De acord, aspectul general contează. 🙂
Parfumul se pune ca motiv stupid?
Să explic mai pe larg speța…
Eram cu o tipă ok-ish (cum a zis și bossu’, era cam fifty-fifty, nu eram topit după ea, dar nici mari reproșuri nu prea aveam să îi fac). Totul fain-frumos cât timp am păstrat o distanță decentă (adică preț de vreo 2 întâlniri, așa) și vine seara când ne adunăm la ea, cu gânduri…mă rog, cu gânduri. Care s-au dus dracului in secunda in care ne-am apropiat. Dar așa, instant. Avea un parfum de mosc care m-a paralizat. Nu știu exact dacă se dăduse prea abundent, sau se dăduse fara sa se spele, sau se amestecase cu vreun miros de pe haine (era încă îmbrăcată), nu am stat să aprofundez (și cu atât mai puțin nu am intrebat-o). Să mai adaug aici că eu sufăr de o rinită alergica cronică, care are drept rezultat că nu am aproape deloc simțul mirosului (asta, ca să vă faceți o idee cam cât de puternic trebuie sa fi fost mirosul – probabil de aia nu am simțit nimic cât timp distanța a fost decentă; sau, poate, cu ocazia prilejului hotărâse să se parfumeze mai abundent…naiba știe). Alte motive stupide nu îmi amintesc…
Se pune. Întâmplător, nici eu nu suport parfumurile „orientale”, dulci, grele și extrem de persistente. Odată mi s-a făcut rău în metrou, de la parfumul vecinei de scaun. Dacă vrei cu orice preț să folosești așa ceva, atunci a) te asiguri că miroase bine pe pielea ta și după juma de oră, și după 8 ore și b) folosești o cantitate minusculă. Altfel devii bombă olfactivă.
Off topic pentru Mihai. Confirm că azi nu s-a mai afișat tot articolul în corpul mailului. Mulțumim!
Dadada, am văzut.
Mărturisesc că am făcut şi eu fix la fel cu cineva, la un moment mai tânăr din viaţa mea, aşa că te înțeleg perfect. 😇