Urmăresc pe Instagram un cuplu care dansează prin locurile pe unde ajung. Sunt doar ei doi, dansează și se filmează.

Le stă atât de bine împreună și sunt atât de mișto, că uneori stau și mă uit la ei cu jumătățile de oră.

Nfine, zilele trecute am făcut greșeala să-i arăt pe cei doi și Marei. S-a uitat ce s-a uitat, după care o aud:

– Hai să facem și noi asta!

Jur că n-am văzut-o venind. De-aia am și crezut că glumește, dar nu, părea foarte serioasă. A trebuit să-i răspund și eu la fel de serios:

– Sigur, facem. Doar că va trebui să mă omori după ce postezi filmarea.

Distinsa, uimită:

– De ce???

– Păi pentru că e mai simplu să omori un sigur om, pe mine, în loc de cele câteva mii care mă vor „admira” dansând.

Prieteni, omenirea are și-așa destule necazuri, nu merită să mai aibă parte și de mine contorsionându-mi, fără pic de ritm, trupul de balerin silfid.

P.S. Există foarte puțini oameni pe această planetă care să mă fi văzut pe mine dansând. Îi știu exact care sunt, am numele lor notate într-un folder dedicat. Cum mai dispare câte unul, cum intru și-l tai de pe listă.