Probabil au ajuns și la voi fotografiile făcute duminică, cu cozile schiorilor din Poiana Brașov, eu m-am distrat bine de tot când le-am văzut. Dar nu m-am amuzat neapărat de la poze, cât de la comentariile cetățenilor care probabil fuseseră în Poiană și încercau să explice că nu era cine știe ce aglomerație.

Bănene, unul n-ar fi zis „da, frate, aia e, mi-am luat țeapă”. Toți erau cu: „sunteți voi proști, aia e coadă de 10 minute, maximum 15”. Da, boșilor, aia e coadă de cinșpe minute cum sunt eu campion mondial la aruncarea cu ciocanul.

Hai să vă spun cum se traduce corect aglomerația aia pe care o vedeți în fotografiile de mai jos.

Dacă ai plecat de la București spre Poiana Brașov, înseamnă c-ai făcut undeva între 4 și 6 ore. Hai să zicem 5, ca să fie bine.

O să-mi spuneți că n-ai cum să faci atât de mult, iar eu o să râd și-o să vă explic că ai cum. Faci 4 până la Brașov, după care, la cum arată coada aia, din Brașov până în Poiană s-a circulat bară la bară. Adică cel puțin încă o oră, dacă nu și mai bine? Acum mai par multe cele 5 ore de la București?

Iar după ce-ai ajuns în Poiană, urmează măcar jumătate de oră în care cauți parcare. Da, la câtă lume se vede în pozele alea, n-ai nicio șansă să găsești lejer parcare în Poiană, am fost generos când am zis doar jumătate de oră.

Dacă ești genul care face urât la foame, mai pierzi încă o oră, cel puțin, când te lovește golul din stomac și vrei să-l umpli cu ceva, de preferat cu mâncare.

Tragem linie și adunăm. Câte ore sunt până acum? Șase și jumătate? Adică 13, în total, că fix la fel o să faci și la întoarcerea spre București. Nu, de fapt sunt 12 ore, că nu mănânci de două ori.

Buuun, deci am stabilit că minimum 12 ore le petreci doar cu chestii d-astea logistice. Moment în care, fără să fiu tendențios sau chiar al dracu’, vin și întreb: cât timp să-ți mai rămână pentru schi?

Vreo 2 ore, maximum 3. Practic, la cum arată coada aia, în 2 ore o să apuci să te dai o dată pe pârtie. Te dai de două ori doar dacă ești genul căruia i s-au căcat ursitoarele în scăldătoare. Apuci să cobori pe pârtia aia de trei ori dacă ești mamăl și tatăl norocului. Și cam asta a fost ziua de distracție la schi.

Prieteni, nu știu, poate sunt nebun, dar după capul meu cam așa se traduce: „sunteți voi proști, aia e coadă de 10 minute, maximum 15”.

O singură dată în viața mea am ajuns în Poiana Brașov pe aglomerație din asta. Eram cu niște prieteni care voiau să schieze. Am ajuns cu chiu cu vai sus, după care am început să caut parcare. După vreo oră de căutat degeaba, le-am spus că eu îmi bag lupa în schiatul lor și-am plecat acasă. Nu, nu glumesc.

A fost, de altfel, și ultima dată când am mai ajuns iarna în Poiana Brașov. Ce naiba să cauți acolo?