Ora 8:15. Sună alarma de la telefonul stăpânei sufletului meu. O oprește cu un gest scurt.

Cum Mara nu-și pune alarmă la ora asta decât dacă trebuie să plece pe undeva, mă uit întrebător spre ea:

– Păi?

– Păi, ce?

– Pleci undeva?

– Da, plec.

Da, prieteni, nu trebuie să vă mirați, așa sunt femeile. Dești știa din prima ce-o întreb, a preferat să avem acest dialog mult prea lung pentru doi oameni pe cafea nebăută. Totuși, mă înarmez cu multă răbdare și continui.

– Unde pleci?

– La un salon.

– Ce fel de salon?

– Un salon unde să rămân tânără și frumoasă.

– Aaa, dau din cap lămurit, deci un salon de magie.

Are și răbdarea mea o limită, totuși.

P.S. Știe cineva cât mai ține frigul? Că mă simt în formă cu glumele în ultima vreme.