Salutare tuturor și bine că ne-am regăsit! Se apropie sfârșitul unui an, cu bune și cu rele, de-a lungul căruia am ascultat destul de multă muzică, zic eu. Bună pentru unii, de căcat pentru alții. Războiul preferințelor a fost ținut viu, de multe ori cu o încrâncenare care nu ar trebui să aibă nici o legătură cu muzica, și anul ăsta. Dacă nu am avea religii, femei, foame, sete, politică, probabil că muzica ar fi un motiv destul de bun ca să ne omorâm între noi. Statele și-ar alege muzica de stat, alții ar ieși în stradă pentru un cântec sau unii, mai extremiști, s-ar arunca în aer urlând, Dua Lipa 4ever. Ar muri, pulverizați, cu zâmbetul pe buze, convinși că în rai îi vor aștepta 70 de Lipe virgine. Le-aș putea spune dobitocilor că nici măcar în rai alea 70 nu ar fi virgine, nicăieri, dar na, cine sunt eu să stric speranțele unor martiri.

Dacă nu ar exista muzica, ne-am putea omorî la fel de bine și eficient, într-un război Android vs Ios. Bine, ne-am lupta cu arme convenționale, că nu e nimeni atât de prost să arunce în inamic cu un telefon pe care a dat 1500 sau 2000 de euro.

Legat de ce fac eu aici, împreună cu voi, mi-aș fi dorit să fiu mai atent cu felul în care scriu. Probabil aș putea scrie mai bine, probabil. Nu ar strica să încerc, măcar așa de orgoliu. Am început să citesc destul de târziu, mulți terminaseră jumătate din biblioteca națională când am început eu așa că nu știu dacă am bagajul necesar. Știu că voi meritați texte mai bune, să vedem dacă sunt în stare să vă livrez așa ceva.

Nu ascund că aș fi vrut ceva mai mult feedback de la mai mulți dintre voi. Sper că o să vină și asta de la anu’.

Tot pentru la anu’ vă pot promite solemn că voi fi la fel de subiectiv și că voi aduce aici nu doar muzica care îmi place mie, voi aduce și albume care mi-au displăcut masiv. Să le fac de râs.

Înainte să încep cu ceva care se dorește a fi un top personal, nu uitați, asta aveți aici, alegeri personale și atât. Nu sunt opiniile unui critic muzical, sunt departe de tot de așa ceva, nici nu vreau să fiu vreodată, sunt alegerile mele bazate pe muzică și momente. Ale mele.

1️⃣ AORTHA – Monolit

Proiect internațional la care și-au adus aportul vocaliști ca Kyle Thomas, Exhorder, Diego Valdez de la Dream Child sau Alessia Scolletti, tipa de la Temperance. Mai trebuiesc amintiți și Alvestam de la Scar Symmetry și Snake, neobositul solist al celor de la Voivod.  Albumul a apărut pe data de 8 septembrie, destul de recent, și de atunci l-am tot ascultat săptămânal.

2️⃣ Horrendous – Ontological Mysterium

După Anareta, discul americanilor din 2015, am stat cu ochii pe ei. M-am întrebat când oamenii ăștia vor căpăta recunoașterea pe care o merită pentru că death metalul lor este al naibii de consistent. Au reușit cu albumul de anul ăsta când au fost nominalizați de foarte multe publicații de specialitate.

3️⃣ Alkaloid – Numen

În Bavaria nu se fac doar BMW-uri, cârnați și bere de calitate, se face și o super muzică. Toate albumele germanilor mi-au plăcut extrem de mult. Cred că totuși albumul de anul ăsta are o viteză în minus față de celelalte două discuri ale lor. Nu știu dacă are legătură cu plecarea unuia dintre chitariști sau așa a ieșit.

4️⃣ Sacred Outcry – Towers of Gold

Impactul grecilor a fost unul devastator și de durată. Power metalul nu este, nu a fost niciodată, prima mea opțiune muzicală, nici măcar în perioada când Manowar  îmi umpleau zilele cu zăngănit de săbii. Am ascultat albumul ăsta de vreo trei ori și de fiecare dată am fost încântat de descoperirea unor riff-uri noi, de felul în care Heinman ține vocea pe fiecare melodie.

5️⃣ Godthrymm – Distortions

Era timpul ca un nou album de doom să ocupe locul cuvenit în inima mea. Era un spațiu gol acolo și britanicii din Halifax s-au instalat. Și nu am mai lăsat sunetul greu și melancolic să plece, l-am ținut cu mine tot anul și am decis că îți merită  pe deplin locul.

6️⃣ Wayfarer – American Gothic

Întotdeauna este extraordinar să fii martorul momentului când o trupă își atinge potențialul maxim. Black Plumes este unul dintre cântecele mele favorite de anul ăsta.

7️⃣ Drain – Living Proof

Absolut fenomenal acest al doilea album al americanilor. Muzică de rupt capete, făcut mușchi și alergat magistrați jegoși. Merge și la sală de minune. Hardcore, punk, thrash, tot ce îți puteai dori primești de la oamenii ăștia.

8️⃣ Dodheimsgard – Black Medium Current

Am stat destul de mult să mă gândesc dacă norvegienii au lăsat o amprentă destul de mare ca să îi menționez în acest absolut arbitrar top. Și da, al șaselea lor album are destulă muzică ca să ocupe un loc în orice clasament.

9️⃣ Gridlink – Coronet Juniper

Dacă winzip ar comprima apocalipsa așa ar suna. A fost un an bun pentru grind. Destule albume ale genului apărute în 2023 ar putea sta alături de muzica băieților din Hoboken. Americanii au ceva în plus, mi-au plăcut mie. Modest.

🔟 Soen – Memorial

Nimic de spus. I-am descoperit târziu, le-am dat o șansă după insistențele lui Kross, nu mai dau link că n-a scris nimic, și de atunci treaba a fost cam gata. Nu pot să duc jumătate de oră de Dream Theatre, în schimb pot asculta toate albume suedezilor, unul după altul.

Închei cu precizarea că alegerile mele sunt subiective, nimeni nu a fost rănit în timpul alcătuirii acestui top personal.

Pentru ultima oară în 2023: LISTA CU METALE – COLȚU CU METALE – LXXXVII

A mai trecut un an, al vostru Edel se înclină și vă mulțumește pentru tot. Vă urez sănatate vouă și alor voștri.