Am lăsat să treacă o lună ca să fiu sigur că nu pic în capcana celor care azi se lasă de fumat și după maximum trei-patru zile își aprind din nou o țigară, mințindu-se singuri că „doar p-asta”.

Știu și ei, știm și noi, știm cu toții că nu e „doar p-asta”. După prima, urmează și-a doua (ce mi-e una, ce mi-s două?), după care a treia, a patra, și tot așa. În câteva zile fumezi din nou la fel de mult ca înainte să te „lași”.

De-aia am vrut să treacă măcar patru săptămâni ca să vă pot spune că pe 10 octombrie 2023, la ora 15:30, am fumat ultima țigară.

Fără să am vreun motiv anume, fără să-mi ceară vreun medic, fără să am asta printre celebrele „rezoluții”, fără să nimic, doar pentru c-așa am vrut eu. Să mă las de fumat într-o simplă zi de marți, nu pe 1 ianuarie, nu „de luni”.

Știu sigur că de data asta o să am mai mult creier decât în urmă cu 20 de ani. În urmă cu două decenii, în anul de grație 2003, m-am lăsat de fumat și n-am atins vreo țigară timp de 5 ani. Da, da, sunt acel gen de imbecil care după 5 ani de ne-fumat într-o zi și-a aprins o țigară, mințindu-se singur că „doar p-asta”.

Dar știu sigur că acum voi avea mai mult creier. Nu de alta, dar câți oameni știți voi că s-ar fi apucat de fumat la pensie?

Ah, să nu uit să vă zic și cel mai important detaliu: fumam mai mult de un pachet pe zi. În sensul că nu exista să nu-l încep pe-al doilea. Ocazional, destul de rar, și pe-al treilea. Fumătorii știu că există conjuncturi sociale în care fumezi mai mult decât de obicei.

Amănuntul despre cât fumam e important pentru fumătorii care ar vrea să se lase. Asta te vor întreba prima dată când le spui că te-ai lăsat: cât fumai? Pentru că ei știu prea bine că una e să te lași de fumat când pufăi două țigări la cafea, dimineața, și alta e să te lași când fumezi jumătate de pachet doar la cafea, tot dimineața.

Ce? Ziceți că exagerez cu jumătatea de pachet? Vă cred, și eu aș zice la fel în locul vostru, dar, din păcate, este doar tristul adevăr. Ok, poate nu fumam mereu jumătate de pachet, dar măcar două țigări la fiecare cafea tot erau, iar eu beau trei cafele dimineața…

De altfel, cred că ăsta a fost singurul dezavantaj al faptului că îmi fac programul cum vreau: puteam să fumez oricând aveam chef, prin urmare am fumat mai mult decât când eram la job. Când mergeam la birou era mai complicat, că trebuia să ies afară la țigară. Desigur, aș fi putut să mă organizez să fac la fel și acasă, dar pentru asta îți trebuie mai mult creier decât am eu.

Gata, am vrut neapărat să las aici că m-am lăsat de fumat, ca să mi se facă rușine de mine însumi dacă vreodată voi mai băga în gură vreo țigară mințindu-mă că „doar p-asta”.

sursa foto: freepik.com