[drumul spre Cercul Polar – ziua 15]

Ieri am stat în Stockholm toată ziua. Un oraș pe care abia așteptam să-l vizitez măcar un pic, pentru că știam că este foarte mișto. Din păcate, n-am vizitat mai nimic pentru că ploua. Și nu că ploua, era cel mai nasol tip de ploaie: burniță din aia măruntă, mocănească, care îți ajunge până la oase. Aș prefera de o mie de ori o furtună sau o ploaie torențială, în loc de ploaie din asta măruntă. La torențială știi că vine și trece.

Pe când așa, pe mocăneasca aia mi-a fost silă rău să mă plimb. Lasă că e neplăcut, lasă că te enervează că e gri peste tot, dar mă seacă pe partea cu ochelarii. Care nu sunteți ochelariști n-aveți cum să înțelegeți, dar este extrem de neplăcut să umbli doar cu ochelarii uzi. Și să-i ștergi degeaba, în câteva secunde s-au umplut din nou de picături de apă. Iar fără ochelari nu pot, sunt chior ca un sobol bolnav de cataractă.

Ca să înțelegeți și mai clar cât de silă mi-a fost: în toate locurile în care m-am oprit pentru vizitat, am făcut măcar 25-30.000 de pași. La Stockholm n-am făcut decât 13.000.

Spre seară s-a oprit ploaia și s-a mai luminat, dar spre seară n-am mai avut eu chef s-o iau de la capăt. Mno, aia e, poate am mai mult noroc data viitoare când o să ajung aici.

V-am lăsat și niște poze dar sunt foarte puține că-mi era silă și să scot telefonul să fac poze cu cerul ăla cenușiu în fundal.

În altă ordine de idei, nu știu încotro se îndreaptă situația parcărilor din marile orașe ale Europei. Lasă că sunt din ce în ce mai scumpe, dar așa scumpe cum sunt , tot nu ai unde să parchezi. E clar că infrastructura e depășită, dar nici soluții nu văd.

Numai la drumul ăsta am ajuns în două capitale, Oslo și Stockholm, în ambele situația parcărilor este tragică. Dar peste tot unde am ajuns în ultimii ani, cu mașina, lucrurile stăteau cam la fel. Ajungi acolo și riști să nu ai unde parca. Pentru că, sa vezi ce, și localnicii au mașini, și ei trebuie să parcheze undeva.

În orașe care nu sunt atât de intens vizitate, situația nu e chiar așa rea, dar cu ce te ajută că Brno e plin de parcări, dacă tu vrei să vezi Praga?

Repet, vorbim despre parcări cu plată, nu gratis. Și nu despre centrul orașului, că acolo e deja tupeu să vrei parcare. Eu îmi aleg mereu zone semi-centrale (25-30 de minute de mers pe jos), tocmai pe considerentul că vreau să găsesc mai ușor parcare, dar să nu fac nici jumătate de zi până în locurile pe care vreau să le văd. Iar după ce-am găsit parcare, nu mai mișc mașina până nu plec din orașul respectiv.

Vă spun foarte serios, dacă aveți în plan să mergeți prin Europa cu mașina, în orașe cu potențial turistic imens, trebuie să aveți în vedere această problemă. Nu de alta, dar dacă parcările sunt scumpe, amenzile ustură ca dracu’.

Călătoria la Cercul Polar este motorizată de Autonom, liderul pieței de mobilitate din România.

Companie sută la sută românească, Autonom funcționează printr-o rețea națională unică în 36 de orașe din România, precum și în două orașe din Ungaria. În total, operează o flotă auto de peste 13.ooo de mașini și oferă soluții integrate de mobilitate și finanțare:

➡️ Rent-a-car

➡️ Leasing Operațional

➡️ Produsul Business Green

➡️ Leasing Operațional Echipamente

➡️ Transferuri cu șofer

➡️ Asistență rutieră

➡️ Mașină de înlocuire

➡️ AutoRulate

➡️ Închiriere vehicule comerciale

➡️ Întreținere flotă