Nu știu dacă voi ați observat mașinuțele astea mici pe străzile din București, eu le-am văzut de multe ori pentru că treceau chiar pe traseul pe care ieșeam cândva la alergat. Cândva, o, tempora…

Mi se păreau foarte cool și eram extrem de curios care sunt senzațiile când conduci așa ceva.

Ei bine, iată, curiozitatea mea a fost satisfăcută ieri, adică duminică, când am avut surpriza să aflu că de la ora 17:00 am programată o experiență cu mașinuțele astea după care tânjeam.

De ce să vă mint, am avut ceva emoții pe când mă îndreptam spre punctul de întâlnire, nu de alta dar par destul de micuțe și strâmtuțe. Prea micuțe și prea strâmtuțe, în condițiile în care de vreo două luni dieta mea s-a dus acolo unde se duc dietele când se duc, și nici că s-a mai întors.

Am răsuflat ușurat când am văzut că temerile mele s-au dovedit nefondate, nu doar c-am avut loc în mașină, dar aș mai fi putut să iau cu mine și-o pizza. Sau cinșpe mici. Nfine…

Băi, fraților, prieteni, oameni buni, senzațiile au fost de adrenalină pură, jur. Cred c-a fost cea mai plină de adrenalină experiență legată de mașini, din această viață.

N-aveți idee cum fuge mașinuța asta de sub tine când o calci, iar faptul că ești atât de aproape de nivelul asfaltului te face să te simți ca într-o cursă de Formula 1. Cred. Că încă n-am fost în monopostul lui Verstappen, dar nu e timpul pierdut. 😊

Ea, în sine, este la bază un kart peste care s-a pus o caroserie. De-aia senzațiile sunt aceleași ca la karting, doar că acum ești pe șosea, prin trafic. Vă zic, adrenalină de la un capăt la celălalt. Când bagi accelerația în podea, ai impresia că zbori cu peste 200 km/h, deși n-am trecut niciodată de 60. Dacă v-ați dat vreodată cu kartul, înțelegeți exact ce zic. Dacă nu, trebuie să mă credeți pe cuvânt.

A mai fost ceva care m-a spart: modul în care se bucurau omenii de pe stradă, de pe trotuare și din celelalte mașini, când ne vedeau. Cred că mașinuțele astea sunt terapeutice sau ceva, pentru că lumea începea să zâmbească imediat ce le intram în raza vizuală și imediat scoteau telefoanele să ne facă poze. Din zece oameni, nouă ne făceau poze sau video. N-am mai văzut așa ceva niciodată.

Nu știu ce să vă mai zic despre, sper doar că mi se simte entuziasmul din taste.

În cazul meu, surpriza a venit de la complice.ro. Oamenii de-acolo știu prea bine că am devenit unul dependent de experiențe și-au zis să-mi ofere una șmecheră de tot. Au cam reușit.

Dacă aveți timp și niște chef de adrenalină, uite, aici o găsiți. V-o recomand, prieteni, din tot sufletul meu și vă dau în scris c-o s-o țineți minte muuultă vreme.

Acum vă las cu niște poze făcute în timpul experienței.