Articol scris de Iulia.
…
Fiți atenți aici, c-am avut săptămâna asta o problemă gravă. Da gravă de tot, nu așa. Mai exact, o problemă de natură olfactivă.
Dar s-o iau cu începutul. Într-o dimineață, trecând prin zona băii, mi se pare că simt un oarecare iz de pește. Zic în sinea mea că-s dilie, că n-are de unde și plec mai departe.
Să nu vă aud cu glumele de autobază, că nu mă urmărea mirosul, se simțea doar într-o anumită zonă din casă. Închidem paranteza.
A doua zi, iar. Într-o anumită zonă din hol/baie (sau așa aveam eu impresia), vine un iz de pește.
Mă, ce dracu?! Îmi zic în sinea mea că-mi rezolv ce aveam de făcut și apoi mă pun pe investigat. Firește, se întâmplă viața și uit. Dar nu apuc să uit bine, că într-o altă prelumblare prin aceeași zonă, mă ia iar pe la nas emanația de natură piscicolă.
Așa că las totul baltă și mă apuc de data asta să investighez. Mă uit prin hol, iau la rând papucii, zic să nu fi pitit vreunul din câini cine știe ce blestemăție prin vreun colț sau să fi ascuns copilul pastele cu ton în papucii lu tac-su. Că la noi în casă orice e posibil…
Termin de inspectat holul – nimic. Totul în regulă. Sursa dubiosului miros nu părea să fie în hol.
Așa că intru în baie. Mă apuc să miros buda, sifonul din podea, ghiveta, mă bag cu capu pe rând în mașina de spălat și uscător, mă prelumblu în patru labe prin cabina de duș… Nimic, fraților. Toate miroseau așa cum trebuiau să miroasă.
Mă, dă-o naibii! Pufnesc nemulțumită și-mi zic în sinea mea că sunt clar nebună. Adică mna, asta știam deja, că-s dusă, dar acu eram convinsă că am început să o iau bine pe câmpii, de simt mirosuri dubioase unde nu-s.
Mai trec vreo 2-3 zile, cumva uit de toată treaba. Acu, ori că într-adevăr nu s-a mai simțit mirosul, din naiba știe ce motive misterioase, ori că mi-am impus eu să cred că chiar nu pute nimic a pește în casă, habar nu am. Cert e că jur că vreo 2 zile cel puțin n-am mai simțit nimic dubios.
Dar apoi iar am intrat într-o bună ziulică în baie și iar m-a izbit duhoarea. Bănene, ce mama lu proces verbal?!? Am luat iar la adulmecat toate cele, la rând – buda, cabina de duș, chiuveta, scurgerea… nimic, totul mirosea în parametri.
Dar ca să fiu eu 100% sigură, am pus în mișcare Operațiunea Igienol. M-am apucat ș-am luat la frecat toate cotloanele și colțurile și chestiile din baie. Cu Igienol, să fie treaba treabă.
Băi, da ziceai că mirosul ăla vrea să își bată joc de mine. Cu cât frecam eu mai abitir, cu atât simțeam din când în când în nări mirosul de vietate acvatică.
Acu, tre să fac o precizare: nu vă imaginați că era vreun miros d-ăla pestilențial, de hoit de pește în descompunere. Ntz. Că ăla ar fi fost (probabil) ușor de identificat. Nu. Era așa, mai degrabă un iz, o boare. Care, bonus, părea să nici nu se simtă tot timpul. Ci numai așa, uneori. Greu al naibii așadar să identific de unde o veni.
Mno, am frecat eu baia bine de tot, am decretat în sinea mea că mai bine de-atât nu se poate și mi-am văzut de ale mele.
Fac ce fac și-mi ajunge distinsa făptură prin bucătărie. Unde, ghiciți ce? Mă întâmpină o vagă briză de natură piscicolă. Am simțit că-mi pocnește direct vena aia groasă în cap.
Ce mirosul diavolului o mai fi și ăsta, bănene? De mă urmărește prin toată casa? Și mai ales, de la ce dracu provine? Că repet, nu era o duhoare de amploare apocaliptică. Era așa, numai cât să te deranjeze oleacă și să-ți facă nervii țichi că nu știi de unde naiba provine.
Iau și bucătăria la mirosit. Încep, firește, cu suspectul principal – gunoiul. Mă bag cu capul în sertarul cu coșurile de gunoi precum un copoi în căutarea prăzii. Nimic. Nici urmă de miros de pește.
Încep să iau la rând dulapurile. Frigiderul. Cuptorul. Mai aveam un pic și începeam să scot gresia de pe jos, placă cu placă, numai să aflu de unde dracu provine blestemăția aia de iz de pește.
După ce am întors bucătăria cu susu-n jos, fără nici un fel de rezultat notabil, m-am lăsat păgubașă. M-am resemnat. Am decretat că probabil o fi vreun blestem biblic sau karmic fincă iar am spălat rufe dumineca, în loc să mă duc la slujbă sau să-mi curăț ciacrele și aia e, de acum încolo nota definitorie pentru căminul nostru va fi cea de pește. Ce să mai și facem?
Și cum mă resemnasem eu așa, iaca vine seara. Și, implicit, ora de furajat pentru potăile din dotare. Și ne apucăm noi să scoatem castroane, cântare, pastile, prafuri și alte alea. Că la noi e o întreagă procedură să primească fiecare ce și cât trebuie din toate cele pe care tre să le dăm fiecăruia.
Pregătim, facem, dregem, punem toate ingredientele la fiecare dintre ei, hrănim, încheiem procedura. Și când să mă duc și eu să-mi trag sufletul și să dau pe gât o bere cinstită, văd pe blatul din bucătărie vreo 2 pete și niște firmituri.
Și iese la iveală gospodina din mine – nush cum naiba, că aia de obicei doarme dusă la ora aia – și zice: hai să nu lăsăm așa până dimineață, hai să dăm o cârpă pe blat, că e păcat. Uite, restul bucătăriei e curată și ordonată, hai să ștergem și blatul.
Buuun. Pun deci o mână pe lavetă și cu ailaltă înșfac fâs-fâsul de curățat prin bucătărie. Pulverizez, șterg, clătesc, pun laveta și fâsul la loc. Și când taman mă pregăteam să bag mâinile sub apă, să mă spăl, norocul? ghinionul? soarta? karma? universul? face să mă apuce o ușoară mâncărime de nas. Așa că duc delicat o unghie înspre nara cu pricina și… să cad jos, și mai multe nu!
Îmi puțea mâna a pește!!! Să leșin acolea, pe loc! Izul diavolului reapăruse! Și de data asta nu pe undeva prin preajma mea, ci direct pe mâna mea!
Stăteam acolo ca tâmpita, mă uitam lung la mână, mai trăgeam din când în când câte-o adulmecare, de parcă aș fi vrut să verific, că poate-poate a dispărut miasma, și nu mai înțelegeam nimic. Și cum stăteam eu așa, prinsă undeva între disperare și prostrație, privirea rotindu-se aiurea prin jur, numai ce-mi cad ochii pe 2 obiecte.
Iar în momentul în care am văzut acele două obiecte, unul după altul, neuronii mi s-au trezit la viață, sinapsele au început să zumzăie și în clipa aia am știut. Am găsit explicația și mai că-mi venea să țopăi într-un picior de bucurie.
Am zis să nu o fac totuși, până nu pun laolaltă toate piesele acestui puzzle putinos și nu mă asigur că nu-mi joacă mintea feste. Așa că m-am apucat din nou de investigații, de data asta însă mergând la pont, cum ar veni. Și, ce să vezi, suspiciunile mi s-au confirmat și în doi timpi și trei mișcări am rezolvat criza miasmei peștoase și mi-am salvat sănătatea mentală (atâta cât a mai rămas din ea).
Iar despre soluționarea acestei enigme am să vă povestesc în episodul următor. Să aveți un week-end fain și fără mirosuri dubioase!
Glumesc, evident. Vă spun acuș. Fiți atenți. Printre ingredientele cu care îndopăm noi câinii, în funcție de vârstă, probleme și necesități, se numără și uleiul de somon. Pe ăsta îl primește pacostea asta mică. Respectiv îi pun la fiecare masă, peste mâncare, câteva puf-uri de ulei dintr-un recipient cu pompiță.
În baie, noi avem un burete de vase destinat exclusiv igienizării troacelor potăilor. Ce n-am realizat eu a fost faptul că, după câteva spălări ale castronului javrei care consumă ulei de somon, izul de pește s-a insinuat și în burete.
Nu suficient de tare încât să pută, mai ales în combinația cu detergentul utilizat pentru spălare. Dar suficient cât să emită așa, din când în când, din anumite unghiuri, un iz pe care n-aveai cum să nu-l simți, dar a cărui sursă – după cum s-a dovedit – era tare greu de identificat la o inspecție, fie ea chiar și una detaliată.
Iar în bucătărie s-a întâmplat următoarea tărășenie: una dintre petele alea pe care le văzusem eu pe blat era de fapt un pic de ulei de somon, care nimerise pe lângă bolul câinelui. În momentul în care eu am dat pe blat cu fâs-fâs cu aromă de floare de orhidee și mugur de cireș japonez în a treia zi de la înflorire sau ce avioane mai scriu ăștia pe sticlele alea, firește că mirosul de pește a dispărut.
Mă rog, de fapt n-a dispărut, ci doar s-a mutat, de pe blat pe lavetă. Și de acolo, pe mâna mea. Iar cele 2 obiecte care-au declanșat în capul meu rezolvarea misterului au fost, firește, laveta, că aia era ultimul lucru pe care pusesem mâna, și sticla cu ulei, aflată pe pervazul geamului de la bucătărie.
Firește, din clipa în care am aruncat buretele de vase buclucaș și pe sora lui, laveta, mirosul a dispărut precum personajele din basme: ca și cum n-ar fi fost vreodată.
Și uite-așa am reușit să mai înregistrez săptămâna asta o victorie, am rezolvat și un mister și am făcut și curățenie în baie. Deci până la urmă, tot mirosul spre bine, cum ar veni.
Rândul vostru acum – ați avut de-a face cu miasme d-astea fantomă? Șefu la blog știu sigur că a avut, mai sunt și alți pățiți pe aici? Ați identificat sursa sau ați renunțat și v-ați mutat de acolo?
sursa foto: freepik.com
Eram prin liceu. Vin acasă de la școala si, ca tot liceanul normal, arunc rucsacul cat colo si purced spre baie. Deschid ușa si aud un mare pleosc. Evident, închid ușa in secunda doi. Îmi adun tot curajul de pe unde se mai ascunsese si crap iar ușa ca, nah, era singura baie din casa. Iar pleosc! Îmi iau inima-n dinți si fac un pas in baie. In cada, in vreo 30 cm de apa, înotau zglobii vreo patru crapi ca la un kil, așa, bucata. Făcuse tata rost de ei si, milos din fire, s-a gândit sa le mai dea o șansă. De parca i-am fi pus la prăjit vii, așa!
JT, deșteptarea!
Comentariu beton!77
🤣🤣🤣🤣🤣
@Ruxandra: îi prea devreme! 😴
Abia acu’ am făcut ochi.😁
Stai să pun de ☕.
LOOOOL dar in prima secunda sigur ai inghetat 🤪
Daaa, si eu m-am lovit de buretele perfid…
Daaar,come si dice, o curatenie generala inopinata n-a ucis pe nimeni, dacat a inervat…
Neopreol zici ca nu folosesti?
Ce-i aia Neopreol? Ia să mă documentez io 🤔
O crema buna de arsuri cu miroa de peste 😅
Da’ cand pui fas-fas cu miros de peste nu te tii de nas? Sau miroase ca si cum ai scoate un somon din cuptor?
🤣🤣🤣🤣 Atunci nu mă mai documentez 🤣
Nu, că nu pute așa tare. Adică mna, miroase a somon, dar se amestecă cu restul mâncării, servesc javra, o șterg la bot după ce termină și gata, trece iute 😁
Noi credeam ca esti gravida. 😀
Comentariu beton!31
🤣🤣🤣🤣 Doamne fere!
Ai de mine Iulia, la tine viața bate filmul la popoul gol 😂😂😂 Să trăiești, că tare bine le știi zice!
Eu mi-s copoiul fameliei, mă laud cu un simț al mirosului vârtos dezvoltat, ceea ce nu este, totuși, fantastic în anumite circumstanțe că numai eu simt chestii, de unde și diverse îndemnuri să mă caut la cap 😁 De exemplu, „acum când citiți asta, sora voastră” identifică un tricou care deși spălat și pus la uscat de ieri, nu miroase ca celelalte, ci are un iz de vechi combinat cu blană de câine ud (no offence) întru aruncarea lui la cele veșnice. Amin!
Musiu Ottolescu este bine?
Comentariu beton!25
La noi Fritz e copoiul familiei, da de data asta nici măcar el n-a reușit să identifice beleaua din prima.
Ps: hainele capătă mirosul ăla dubios dacă sunt puse în dulap, împăturite frumușel, atunci când nu sunt 100% uscate. Chiar si un piiiiic de tot de umezeală în ele le impute.
Pățit, mi-a belit doamna tanti o grămadă așa, că le scotea din uscător și le punea în dulap, că deh, erau călduțe și nu mai verifica dacă chiar erau uscate 100% 🙄
Otto e… Spre bine. Credem. Sperăm.
Comentariu beton!27
Cand ai pomenit de mancarea jivinelor instant mi-am dat seama ca asta e buba :))
😁
:))))) și eu când i-am dat câinelui ulei de somon. L-am suportat prin casă că n-am avut încotro. Apoi am trecut la boabe cu orez și somon. Am scăpat de mirosul de pește din casă după vreun an, când am trecut pe boabe cu miel și orez și pe astea le mănâncă și azi, după 14 ani. Este un white highland terrier și are alergie la cereale și carne de pasăre.
Cu un miros dubios am pățit-o de curând și nici în ziua de azi nu știu ce-a fost. Când am intrat într-o zi în baia mică am simțit un miros ciudat, chimic (se mai întâmplă să vină pe aerisire diverse miresme, de la vecini). Am închis ușa și mi-am văzut de treabă. Peste vreo câteva ore când am intrat iar, era să vomit de la intensitatea mirosului, care era o combinație de dtt cu diluant sau dizolvat de unghii și spray de gândaci. Am închis ușa și am zis că o să treacă, dar nu, devenea din ce în ce mai puternic și începea să intre și în hol. M-am înțolit cu mască din aia cu filtru, mănuși și costum de protecție și am intrat în baie ca să astup toate găurile posibile: aerisirea de pe perete, ușa de acces de la apometre și scurgerile de la chiuvetă și cada de duș. Am închis ușa de la baie și am izolat-o și pe aia cu bandă. N-am uitat nici gaura cheii :)))) Apoi am început investigația pe tronson. Am mers din ușă în ușă și am întrebat vecinii dacă au dat cu ceva or smth. Nimeni, nimic, nada, zero barat. Opt etaje am cercetat, că eu stau fix sus, la ultimul. Nici pe terasă nu era nimic. Mirosul a dispărut complet după vreo 3 sau 4 zile. Între timp am dormit cu toate geamurile deschise, just in case. Zona crepusculară :))
Comentariu beton!17
Aoleu, asta chiar zona crepusculara! Măcar eu am aflat sursa, până la urmă.
@MikaH, pățit aceeași chestie cu baia 😭😭😭 se întâmplă periodic din cauza vecinului de deasupra (se întâmplă și la bucătărie) pentru că omul nu folosește coșul de gunoi dau ghena ci aruncă totul în wc sau pe scurgerea de la bucătărie și îi ies racordurile din canalizarea mare și totul se scurge pe exteriorul coloanelor. E un coșmar. Asta îmi trecuse prin cap că se întâmplă și la ei dar mi-am amintit că locuiesc la casă.
LE sper că toată lumea bi/patrupedă este în parametri. 🤗
și iaca cum aia mică, atît de certată și dujmănită, ți-a scris și articolu’ de stămîna aiasta; ălălaltu’ îi bine?
la mine îi taman invers, mirosul nu apare; că mă trezii pe la 5, să alerg umpic cazanu’ în scopul desfundării DPF-ului (la care nu vreau să renunț, în ciuda sfaturilor tuturor); al dracu’ filtru, nu vrea să se curețe neam, deși am forjat-o 160 km!
Io l-am schimbat la 350k km, atata viata a avut
Faza cu mers suprat in treapta mica de viteza gen 3500 rpm max treapta a treia pentru macar 50 de km ai incercat-o?
păi de ce crezi c-am plecat la 5,30 din casă? să am drum liber exact pentru asta;
cînd intră fata în vacanță îl dau jos și îl trimit la curățat; am mai făcut-o acum 6-7 ani la niște superbăieți din Odorheiu Secuiesc; au o tehnologie care nu strică fagurii din interior
@costicămusulmanu baietii astia au si un nume dupa care ii gasim?
nu mai știu cum e politica de reclamă aici, da’ dacă pui „curățare dpf” în google…
eventual + Odorheiu Secuiesc; au 18 luni garanție
Cu mulți ani în urmă, zici că sunt povestitoarea din “povești nemuritoare”😂, treceam pe lângă camera fetelor (3 la număr), venea un miros de mucegai, ceva demențial. Ca și tine, nu mi-am dat seama de unde vine, nu era un miros puternic doar așa, o boare. Și eu am inceput să fac curat, să șterg pereții cu clor, am crezut că ne-a năpădit igrasia, casa. După 2 zile de mirosit clor, am descoperit sursa mirosului. În lada canapelei din camera fetelor erau depozitate vreo 10-12 sandwiciuri, din cele pe care mă străduiam , în fiecare dimineața sa le pregătesc pentru vajnicele mele urmașe. Una dintre ele, când nu îi plăcea, în loc să îl arunce, îl depozita în lada canapelei. Binențeles că au urmat repercusiuni, fără sendwiciuri pentru nici una, timp de o săptămână. La noi era regula , toți pentru unul și unul pentru toți😂.
Comentariu beton!45
🤣🤣🤣🤣 Am făcut și eu d-astea, numa că eu le lăsam în ghiozdan. Nu vrei să știi ce-a fost la gura maică-mii când a descoperit…
😂😂😂 Bine că le-ai gasit la timp.
Mai știu eu unii, când erau mici și în grija bunicii, la țară, aruncau ceaiul în soba sau în ghivecele cu flori 😂 Se minuna bunica, că nu înțelegea de ce erau florile veșnic ude. 😇
Comentariu beton!11
Nu e o experienta personala ci auzita de la un amic, mare antreprenor si posesor de hoteluri.
Se gandeste omul, intr-un moment de proasta inspiratie, sa imbatraneasca subit vreo cativa ani si s-o ia cu nervii pe aratura, adica sa se apuce de renovat una din proprietati. Ca cica estetic nu mai era in trend. Si, printre altele, angajeaza o mare firma de esteticieni cu trafalete si pensule sa-i vopseasca peretii prin diverse spatii respectiv sa-i schimbe tapetul in camere. Chestie de la care cica pleaca tot feng-shui-ul odaii respective.
Si nu stiu cum se face ca meseriasii initiati in marea arta de lipire a respectivului tapet se cearta, fara sa stie amicul meu, cu seful lor personal de echipa, tatal impartirii sarcinilor si, mai important, al banilor la sfarsit de saptamana. Si-i trantesc omului vreo cateva oua in adevizul cu care lipeau materialul pe pereti.
Intr-un final glorios termina oamenii lucrarea, se mai cearta odata intre ei din motive pecuniare si isi iau talpasita. Dupa vreo saptamana, mirosul de curat si proaspat vopsit/ dezinfectat/aromatizat incepe sa fie inlocuit asa vag cu o aroma pesistenta de ou stricat de nu mai stia saracul om daca a renovat proaspat sau, printr-un nefericit accident cosmic si-a teleportat proprietatea in apropierea gropii de gunoi de la Glina. Norocul lui ca nu deschisese pentru public si avea si un diriginte de santier cult in cap si cu experienta care s-a prins repede de sursa pestilentialului si s-au apucat urgent de re-redecorat respectivele camere.
Si acum se judeca cu firma respectiva dar spre norocul lui ii sta bine cu parul asa mai grizonant…
Comentariu beton!46
Aidecapumeu 🤦♀️🤦♀️🤦♀️
Exact asa a zis si el dar cu alte cuvinte pe care nu le pot reproduce😁😁
Comentariu beton!11
🤣🤣🤣
puțin modificat, era practicat sistemul de către basarabenii care munceau la moskova; pentru că acolo nu știai cum e cu plățile, meseriașii îngropau în cîteva locuri, în tencuială, ouă crude; dacă ̶m̶a̶f̶i̶o̶t̶u̶l̶ omul de afaceri refuza să plătească…; ulterior se dezgropau ouăle și se făceau reparațiile, da’ unde și mai ales cîte erau, știa doar echipa inițială
Comentariu beton!13
Meșterul Manole update
Adica un fel de santaj cu oua. Ovosantaj. Ce arme, rapiri, extorcari si raketi moldoveni fosti mercenari prin Legiunea straina! Oua tată… Abia astept un film bazat pe realitate in care i se fura vreunui infractor d-asta cu glezna fina trusa de machiaj si epilat si se razbuna el crunt pe raufacatori blocandu-le conturile de socializare….. Barbati adevarati!
Și de ce am fi făcut noi (noi?!?!?!??!!!!) glume de autobază. Eu nici nu știu ce e aia și care-s glumele din/cu ea.
Âmi cer skuze la domni pentru ideile preconcepute 😂
Comentariu beton!13
😂😂😂ce fricā mi-a fost cå ne lasi pe sāptāmâna viitoare! Am påtit ceva similar acu’ 100 ani cu un peste pe care onor felina noastrā l-a furat dintr-o farfurie din bucātārie si l-a ascuns tocma’n dormitor in strāfundu’ subpatului. Cine mama sufletului s-ar fi gandit? Si aveam pat din acela ca la bunica, de o tonā jumate, îl dādeam cu mama târas la o parte din cänd în când. Dar cum trebuia sa mai si dormim, am purces la mutat tot ce aveam pe acolo si am rezolvat-o, dar vreo douā zile… cärlige la nas!
Comentariu beton!13
Am mai auzit și eu de pe la cunoscuți povesti d-astea pisicești putinoase, da cumva am crezut mereu că exagerează oamenii 😂
:)))) potaia din dotare serveste pastile cu omega, ulei de peste si niste pastile pt articulatii, e un peste tot. Miroase amaratu a catel doar daca ii fac baie :))))
Ps: mirosul de haine statute e cel mai nasol.
Comentariu beton!14
Eu p-asta o șterg la bot după fiecare masă, că fiind și fălcoasă, cred că ar puți ca o cherhana.
Dacă vrei să eviți mirosul de pește dat de pastile, ia Omega 3 de la DoppelHerz. De la farmacia umană. Sunt super ok pentru potăi și nu put. Ai noștri le halesc de bună voie, zici că le dai cine știe ce trufandale.
De la alea am putit eu pa persoana fizica de am murit :))))), acum iau de la Mollers, varianta omegacore si sunt ok dupa 2 luni.
Jevruta mea nu e falcoasa, da, avea un fix sa scoata boabele din castron si sa le imprastie prin casa, am latrat corespunzator si mananca organizat acum. :)))
Pt el am luat de la petway omegaderm
Comentariu beton!13
Eu am ratat să am o poveste datorită jupânului de blog. Am avut o duhoare într-o zi de vineri – apartamentul are bucătăria oarecum comună cu sufrageria. Golit gunoiul, desfundat țevile. A doua zi mi-am amintit de pățania șefului de blog cu frigiderul și ne-am mobilizat să dezghiocăm frigiderul din mobilă. Aia fusese, se adunase și împuțise mizeria scursă în tray-ul din spate. Curățat și dezinfectat conștiincios. Și de atunci doar o boare răcoroasă de lămâie.
Comentariu beton!15
Câți oameni a slavat articolul ăla… 😁
Am pățit și eu cu frigiderul 😂😂😂 acum 2 ani, la începutul lui iulie, fix în săptămâna botezului copchilului din dotare. Noi stam la casa, asa ca nu este exclus sa moara vreo vietate în pod, sau sa între ceva șoricel și sa își dea duhul pe sub mobila din bucătărie, ca doar de, toată ziua și toată noaptea ușa aia sta deschisa. Problema e ca, articolul l-am găsit foarte târziu, când deja mirosul nu se mai simțea. Am făcut curățenie peste curățenie, mutat mobila, dezinfectat cu clor, de numai miros de clor și mortaciune aveam în nări. Ne-am urcat de vreo 5 ori în pod, sa vedem dacă vreo vietate și-a dat duhul pe acolo. Nimiiiiic… Noaptea si dimineața, mirosul părea ca a dispărut. Dar ziua… Mureai, nu alta!
În mod miraculos, după o săptămână a dispărut duhoarea, de parca nici nu existase. Abia după ceva timp am descoperit articolul și ne-am dat seama de unde provenise duhoarea 🤦♀️
Iulia, mersi! am râs cu zgomot, când am citit „izul diavolului reapăruse”! te înțeleg perfect!
acum câțiva ani, am pățit ceva similar. din când în când, și mai ales la cină, când se aduna toată familia, simțeam un iz dubios. la fel ca tine, am încercat să identific sursa. mi-am băgat nasul și-n găleata de gunoi. nimic!
și-am frecat și-am dezinfectat, de-mi mirosea și sufletul a clor. degeaba, frate. vorba ta, am zis că-i blestem karmic, că-s cu capu’, că am halucinații olfactive, că am vreo boală…
din senin, simțeam izul dubios prin casă. în diferite locuri. și-am frecat și-am frecat iar, de simțeai de la poartă mirosul de clor.
bunică-mea, femeie bisericoasă, auzind grozăvia, insista să chem un popă, să facă slujbe grele. că precis venise diavolu-n casă! cu greu am reușit s-o împiedic, dar mai aveam un pic și cedam, că izul ăla era-n casă, oricât spălam. ba, mai grav, începusem să-l simt și-n lenjerii!
până într-o zi, când îmi cere fie-mea să-i împletesc părul. măi, să leșin! izul venea din părul ei, că… don’șoara mea își dădea de vreo 3-4 săptămâni cu ulei de ricin.
acum ne mai amuzăm pe subiect, dar atunci eram deraiată rău.
Comentariu beton!73
Ahahahahaha, nu creeeeed! 🤣🤣🤣
Dar îți înțeleg perfect disperarea. Și eu eram pe cale să cred că sunt eu cu nervii capului și totul e în imaginația mea 🙄
Comentariu beton!12
Tocmai il nascusem pe junior. Si pentru ca la inceput nu aveam lapte prea mult, m-au sfatuit tanti moasele sa ii dau si lapte cu formula. Acu avea copilul mai multe bavete. Si le spalam cam dupa fiecare utilizare. Si iata ca se anunta
vecina in vizita. Pana sa vina imi iau bebe-ul in brate si ma izbeste un iz de acreala. Nu pricepeam, copilul proaspat spalat si imbracat si el mirosea a acru. Pana m-am dumirit, a trecut ceva. De data asta, bavetica pe care o avea, una de panza cu bordura de plastic se pare că captase niste picaturi de lapte care intrasera prin plastic. Si aia putea de iti muta nasul din loc🤢. Ne-am amuzat atunci bine cu vecina.
Matusa-mea a patit-o insa cu niste oua incondeiate. De obicei sunt golite si vopsite. Dar de data asta a primit de la elevi oua inca intregi si incondeiate. Si stateau ele pe post de ornament pe masuta, era in preajma sarbatorile de iarna. Si noi copiii ne-am jucat, cred ca unul a atins din greseala un ou care s-a crapat. Si asa a venit in casa o duhoare de putred. Au crezut intai ca e un soarece mort. Au facut peste tot curat. Nimic. Pana s-a gandit matusa-mea sa verifice oolecele frumoase 😆
Comentariu beton!11
Aoleu, da, îmi amintesc și eu duhoarea de lapte acru. Brrrrr! Greu de imaginat cum o ființă așa mică și pufoasă poate produce așa duhoare 🤢
Iuiiiiii, da! La fiică-mea, care era slabă așchie, i s-a prelins laptele vieții pe gât și cum stătea cu bărbia mai mult în piept, unde avea o cută mică, mică de tot, s-a dospit acolo bine de tot și până seara puțea de-ți muta nasul. Leșinam amândoi că nu înțelegeam de unde mama naibii vine! Am schimbat haine, scutece, lenjerii de pat, tot la ce ne-am gândit că ar putea fi! Și seara, și-a luat soțul odorul la drăgosteala de dinainte de somn, și iaca poznă, a găsit sursa 😂😁
Dada, pățit și asta, da lu fi-miu i se băga în cutele de la ceafă. Că mna, mai regurgita câte un pic în somn și i se scurgea ușurel până îi ajungea la ceafă. Horror a fost până am descoperit de unde puțea plodul 🤣
Acu’ aproape 20 de ani aveam un job la un ONG amărât, care avea câteva birouri la ultimul etaj al fostei clădiri de birouri al unei fabrici în curs de desființare. În birouri, caloriferele erau acoperite de un fel de ceva care arăta că un dulap jos, dar nu era dulap, iar mobilierul era de căpătat.
Mno, și într-o zi, în zona biroului pe care era computerul (unul, singurul pt toți cei 4 sau 5 oameni) se simte o boare de miros nasol, mă uit pe sub birou, mă uit prin sertare, nimic.
În zilele următoare mirosul s-a intensificat până a ajuns să pută a hoit în tot biroul de nu puteam să stăm acolo. În fiecare zi făceam cercetări din ce în ce mai amănunțite, fără niciun rezultat. Nu vreți să știți cum mirosea, a hoit din ce în ce mai descompus. Începusem s-o luăm cu capul.
În „ultima” zi am declanșat „operațiunea împuțită”. Am chemat și femeia de serviciu a clădirii și am mutat tot mobilierul (biroul computerului era o monstruozitate metalică, tip foarte vechi, a fost o aventură să-l urnim), am intrat în „dulapul” ăla care acoperea caloriferele, singurul bărbat din echipă a ieșit pe pervaz (de lat, era lat, dar era și la etajul 7), că poate a murit p-acolo vreun șoarece sau porumbel, am dat mocheta la o parte, mai aveam un pic și dădeam tencuiala jos de pe pereți.
La un moment dat, inspirația divină o lovește pe doamna de la curățenie și începe să miște „ghivecele” cu plante de pe dulapul caloriferului. Erau niște ciubere d-alea mari, cu plante și mai mari, despre care nu știu cui aparțineau și cine le îngrijirea.
Și, ascunsă printre ghivece, o cană în care era pe fund un rest de lapte. Când a mișcat cana aia, mirosul a făcut o voltă în aer care aproape ne-a doborât, o colegă a zis că miroase ca la morgă, când a fost în vizită în facultate, pt cursul de criminalistică.
Femeia a dus cana direct la tomberonul de la parter.
Faza cea mai dubioasă e că nimeni n-a recunoscut cana ca aparținând sieși sau vreunuia dintre colegi (eram 5 oameni, când vezi aceeași cană pe un birou în fiecare zi, cam știi care cui aparține) și era bine ascunsă printre ghivecele alea mari și greu de mutat.
Împreună cu cana a dispărut și mirosul.
Comentariu beton!27
Brrrr 🤢🤢🤢
Ahahhaha! Excellent ! Excellent povestit, am râs cu hohote.
La mine un pic pe invers 😁 Zi liberă de la lucru, vară, nu cald tare afară , doresc că mă plimb în oraș, in frumosul oraș în care locuiesc, Paris.
Urc in autobusul care mă duce în centru și care lonjază Sena (busul 72, daca aveți nevoie). Urc in bus și simt așa un miros fain, fain, un parfum din ăla scump. La câteva stații mai încolo, iara mă lovește un damf din ăla fain, o băbuță elegantă coboară, îmi zic uite la ea ce fain, ce parfum mișto are, eh vezi, nu degeaba locuiesc ăștia in cartierele de bogate ale Parisului, până și în autobuze miroase fain.
La podul Passy (de pe care se vede fain turnul Eiffel) mă dau jos. Fac doi trei pași, paf! pe la nări parfumul extraordinar! Mă uit în jur, da’ de unde vine? Și îmi dau seama cu deosebită satisfactie că mirosul vine de la mine! EU miros! De fapt, atunci mi-am adus aminte că fusesem cu câteva zile în urmă să casc ochii la Galeriile Lafayette magazinul ăla celebru din Paris, și, ca toti sărakii, m-am parfumat acolo cu parfumuri de lucs, cine mai știe câte am mai amestecat eu acolo, mostre, pshit-uri, na, d’astea, și s-au impregnat pe eșarfa pe care o purtam atunci și pe care o purtam și acum.
Am petrecut mulțumită ziua, nu mai știu exact ce am făcut, dar a fost fain 😁
Comentariu beton!43
🤣🤣🤣🤣🤣🤣 Ge-ni-al!!!
Prin august 2015 lucram intr-un lagar celebru de refugiati din Austria. Imi faceam eu linistita runda de noapte si…ajungand undeva, la un etaj superior , ma izbeste in nari un miros bizar, dulce si parca de fum de tigara…ma uit stanga, dreapta, amusin ca ogarul…nimic…ma indrept spre capatul holului, o toaleta din care iesea un vag val de fum. Aia era sursa mirosului…M-am uitat, am cautat sa vad ce e…mirosul puternic! Ma umfla un ras nebun, cobor trei etaje la colegi, radeam ca dementa. Vine seful de obiectiv….rad ca idioata in continuare si ii explic ce s-a intamplat. Pe ala il paleste rasul , radem amandoi sa crapam si apoi ma intreaba : ” Mai, fata, tu stii cum miroase hasisul??? Cat ai stat acolo? ” Concluzia : ma drogasem doar mirosind! Reactia ? Am ras de am crepat vreo doua ore…stand numai afara si band apa minerala, ca nu-mi reveneam deloc!
Comentariu beton!50
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Acum muuulti ani, intr-un moment neinspirat, asa cum aveam sa aflu mai tarziu, am fost la cumparaturi. Ajung acasa, iau sacosa plina din masina si plec in casa.
Doua zile mai tarziu, timp in care masina a stat in soare dogoritor (era o vara din aia foarte calduroasa), trebuia sa iau pe cineva de la aeroport. Cand am deschis usa de la masina, mi-a venit sa vomit. Ceva mai urat nu cred ca mirosisem. Am crezut ca o fi murit vreun soricel printr-o aerisire, am cautat prin masina, pe sub capota, nimic. Mirosea oribil…
Grabita fiind, a trebuit totusi sa plec catre aeroport. Si am plecat…intre semafoare, cand aveam toate geamurile deschise, parca nu era asa de rau, dar cand stateam pe loc, era oribil, imi venea sa vomit, mi se parea ca nici ochii nu-i puteam tine deschisi 😂 Ma tot uitam printre scaune, nimic. Oamenii aia tot in conditiile astea au mers, saracii de ei, imi era si rusine sa ma uit in ochii lor…
Ajunsa acasa, am tot cautat prin masina, pana am descoperit ca mirosul era de la un “salam” vegetal cumparat cu ultima ocazie, strecurat pe sub scaune si ascuns bine…nici curatenia generala si toate spay-urile posibile si imposibile nu au scos mirosul vreo saptamana…macar am aflat ca nu e bine sa mananc asa ceva…😂
Comentariu beton!17
Eu am uitat în mașină (unde prin am uitat se va înțelege că mi-a fugit dintr-o sacoșă) o doză de cola. Vară, șapte mii de grade.
La fel, 2 sau 3 zile mai târziu m-am urcat în mașină. Nu puțea nimic, dar totul era pătat și lipicios. Mă uitam ca vaca și nu intelrgeam ce dracu s-a întâmplat 😐
Comentariu beton!12
Nu vreți să știți cum e să ajungi la ușa apartamentului ( in care nu locuieste nimeni, dar ai frigiderul în priză pt niște carne congelată pe care nu o mănâncă oricum nimeni) la îndemnul unei vecine care te-a sunat să-ți spună că vine un miros ciudat din apartament – și să te rogi să fie scurgere de gaz, nu frigider stricat. Ghiciți ce? Nu numai că era stricat frigiderul, dar era și plin de muște din alea mari și de viermișori minusculi, inclusiv pe gresia din bucătărie. 3 luni am ținut toate geamurile rabatate (mai mergeam să verific o dată la 2 săpt) până am scăpat de miros.
Comentariu beton!17
Omg! O dată am uitat în cuptor o bucată de carne de vită friptă la tava. Noroc că locuiam în apartament și nu plecasem niciunde peste weekend sau in vacanta doamne ferește hahhaha.
După 3 zile a început să miroase, de groază…
@Timmy, fix știu cum e. București, toată canicula din lume. Eu am plecat la Brașov pentru weekend. Am aflat ulterior că vineri și o mare parte din sâmbătă fusese pană de curent. Eu am ajuns înapoi acasă abia luni seara.
Nu ajunsese treaba încă la nivel de muște, dar ceva mai horror decât carnea de pui stricată nu cred că am mirosit ever 🤢🤢🤢
Ah, si eu la fel. Aveam in beci un frigider mai mic care a incetat la un moment dat sa functioneze. Noroc cu cel mic care si facea de lucru uneori prin beci si asa a descoperit. M-am miscat ca la pompieri sa golesc tot si pana a doua zi a disparut mirosul.
citind articolul mi-am amintit de o faza citită pe net- unii au divorțat iar ea a băgat fructe de mare în țevile de la galeriile de draperii/perdele. pe care soțul le-a luat la noua casă.
Comentariu beton!15
Am citit și eu și m-am tot întrebat dacă o fi legendă urbană sau chiar o fi fost real. Dacă a fost real, a fost răzbunare level 10000
Level maxim era să-i toarne și doi litri de lapte de vacă original în portbagajul mașinii 🙂
Acum câțiva ani un iz monstruos 24/7 de pivniță, stătut, casă veche. Mâncarea ok, curent la frigider ok, instalație sanitara la fel, vecinii ok de data asta (am avut surprize de mai multe ori).
Trec mai multe zile de mă ustură ochii ca-n bancul cu Ion și Maria. Un pix cu care am plecat efectiv din greșeală când am semnat reînnoirea contractului cu providerul. In prăvălia din centrul vechi al orașului Rennes, unde toate clădirile miros a vechituri. Mirosul intrase în plasticul pixului. Nu mai știu dacă l-am aruncat sau l-am dus înapoi la magazin.
A intrat mirosu în pix de-ți usturau ochii? Mai exagerez și io cînd povestesc povești da nici chiar așa 🙂
A zis cineva somon? Băi, eu înțeleg că este sănătos dar duhoarea aia de pește împuțit este insuportabilă. Mbine, am citit că somonul proaspăt nu pute așa tare dar am întrebat pescarii de pe la noi și cică somonul nu trage pe Jiu nici la mămămăligă și nici la râme.
„Într-o dimineață, trecând prin zona băii, mi se pare că simt un oarecare iz de pește.”
Două propoziții mai încolo : „Să nu vă aud cu glumele de autobază…”
Mintea mea educată la Rocar: prea târziu…
Comentariu beton!11
Pățit, și încă de curând. Luni am luat fetele din dotare (nevasta și fata, nu vă gândiți la prostii) să facem o plimbare până la Sibiu. Mno, totul a mers fain frumos. Pe drumul de întoarcere, oprim într-o benzinărie pentru că doamna avea nevoie la baie. Cobor eu, dornic sa fumez o țigară, coboară și doamna, îmi spune „ceva miroase a ars”. Ea pe dreapta mașinii, eu pe stânga. Zic „mie nu îmi miroase” (amu’, după 30+ de ani de fumat, trebuie spus că nu prea mai am miros. Trebuie de-a dreptul să pută ca să simt ceva). „Vino pe partea asta și o să simți chiar și tu”. Mă duc… parcă-parca simțeam și eu ceva. Pentru elucidare, o chem pe junioară. „Miroase”, decretează ea. „Nu groaznic, dar categoric miroase”. Vin fetele pe stânga, nimic, niciun miros. Ridic capota, totul ok. Mă uit cât mă pricep pe acolo, nu părea nimic în neregulă. Nfine. Pornim,.cu inima un pic strânsă. Mai oprim in vreo 2 parcări, nimic. Totul ok. Triunghiul bermude lor, nu alta. Am decis să o duc la o diagnoză săptămâna viitoare. Vă țin la curent. Că s-a mai întâmplat o chestie ciudată, dar pe drumul de dus. Pur și simplu, fierătania nu voia să urce peste 2500 ture. Vreo 2-3 min a durat asta. Indiferent ce am făcut (și am incercat multe, că sunt inventiv). L-am întrebat pe ăla la care mă duc la diagnoză. Mi-a zis „păi, nu intră turbina uneori (ce dracu’ o însemna asta). De ce, asta o sa vedem la diagnoză. Orice ar fi, rezolvăm”
:))) cu mirosurile nu am pățit, dar am întors casa cu susul în jos la un moment dat, am alergie la mucegai și nu identificam sursa, eram disperată, am crezut că o fi în aerisire, infiltrată în tavanul fals din baie, numai scenarii. O săptămână am făcut curat peste tot și nimic, am observat însă că era mai grav când stăteam la masă. Și cum stăteam eu așa gândindu-mă că trebuie să vând casa și să mă mut, că așa nu mai pot trăi, am observat o mandarină mucegăită în coșul cu fructe. De atunci când se declanșează un episod alergic caut întâi fructele din coș :))
Comentariu beton!14
Când miroase a pește și nu e de la noi, de obicei e o chestie la instalația electrică….
0
Fix cu miros de pește. Bine, inițial a fost de oeste, apoi s-a transformat in cadavru. Un coleg a avut ideea să ia niste arici de mare și să ii aducă ca hotel. A fus punga după un dulap și a uitat de ea. Așadar, toată povestirea ta am retrăit misterele acelei întâmplări. Noi reușeam să facem mirosul să dispară ingurgitand multe beri
😄. Și eu pățit . Cu 13 ani in urma se nascu fata mea , hai sa ne mutam din chiria actuala, bun mutam toată mobila și ustensilele gospodărești in noua locație , da asta in timp de 3 zile , ca și lucram neavând timp . Pe palier lînga noi stătea un nene care era pescar înrăit , au mirosu specifc + toată ziua îl vedeam cu betele de pescuit. A 2 zi miros specific pe hol de peste mort, dă-i și blesteama omu, criticat , etc. A 3 zi seara cind vin sa leșin mirosea de jos am zis ca a murit careva in bloc. Mai aveam un pic și chemam criminalistica , era dubios rău mirosu : a cadavru. Da zic asta e nu mă bag bine ca plec de aici! Cuminte cum sunt vreau săi las omului proprietar casa curată și ma apuc de spălat și parfumat , ajungând la intrare dau peste pungile și cartoane care trebuiau duse la container, cind mișun in acel marmanas de pungi era sa leșin o mie de viermi au vrut sa ma muste . Morala : cind vă mutați nu scoateți Peștele din congelator și-l lăsați pe undeva : o sa uitați de el !
Bai am patit asemenea mister si mi se tragea de la un inel.Cu ceva zile on urma am bucatarit cu inelul respectiv pe mana si cum de obicei nu o faceam am uitat sa il scot si sa il spal bine. Astfel don cand in cand venea un iz de imi muta nasul. Am curatat casa, pe mine mai putin inelul nu l-am scos, mirosul aparea din cand in cand si dupa 3 zile era cu mine aproape tot timpul.Cand ma pregateam sa frec casa din nou cu domestos am zis sa imi pun mamusi sa nu risc sa imi dustrug complet mainile ca o mai facusem de cateva ori si a trebuit sa scot ielul sa nu rup manusile si iaca asa am descoperit sursa.
Comentariu beton!11
Vreți să vă povestesc o fază „la scară” mai mare?
Ei bine, in 2015 lucram la o firmă Telecom in Franța (Free, care stați p-aici) care instala fibra optica in imobile de apartamente. Eu eram contactul cu admintratorul (Syndic) . Specialitatea lui Free era să treca fibra prin canalizarile imobilelor și o urca in etaje. Deci intervenții, date găuri în subsoale (hic) etc. La un moment dat primesc o scrisoare recomandată aviz de réception, de la syndic ăsta care povestește pe larg: intervenție în pivniță in data cutare, și după câteva zile de la intervenție, au simțit locuitorii că miroase a ceva noseabond in pivniță. Ei bine, in pivniță era o conductă cu o clapă. Cică tehnicienilor li s-a spus sa nu atingă/deschidă clapa, dar probabil în du-te vino al lor când au tras cablurile, au deschis din greșală clapa. Și de fiecare dată când cineva din imobilul respectiv trăgea apa la budă, se revarsă în pivniță. Na… Au avut cică 5 cm de apa cu kk și bucăți de hârtie igienică in pivniță, iar la unii mai norocoși a intrat și în boxe și le-a stricat cam ce-aveau aia depozitat p-acolo… Eu la început am zis că nu noi, că nu eram sigura că ai noștri au intervenit, dar după ce mi s-a confirmat, n-am mai avut ce sa zic decât să-mi iau mâinile în cap. Or fi fost ai noștri, o fi fost vreun locatar, ce mai contează… Na, au venit aia de la asigurări, constat, daune, despăgubiri…. Iacă așa… Când mă gândesc, mă pufnește totuși râsul….
Am ras bine :))). Da. Am patit doar ca a fost mai urat. Acum mai multi ani tot mirosea a putrefactie in bucatarie in jurul chiuvetei. Am crezut ca a curs ceva din gunoi sub masca. Am curatat luna si bec bucataria cu cele mai puternic mirositoare substante. Am spalat galeata de gunoi. Parca a disparut. A 2-a zi iar ma loveste. Sa mor nu alta. Sursa? Cu cateva zile inainte, am lasat la decongelat pe marginea chiuvetei niste bucatele mici de carne de pui pe care intentionam sa i le prepar catelului. Una a alunecat si a cazut fix in spatiul mic dintre chiuveta si perete. Mi-a tocat creierii marunt pana am gasit sursa.
Patit si eu.
Acum cativa ani, era masina plina de clei de brad pe capota de la motor.
Dau cu degresant si clatesc capota, stergand-o cu o carpa.
Carpa pe care am pus-o in portbagaj. Cand m-am urcat in masina sa plec acasa, horror, putea in masina groaznic.
Am mers spre casa cu toate geamurile deschise. Am bagat masina in curte si am lasat-o la aerisit, cu geamurile deschise toata noapte.
Dimineata se putea respira. Dar am mers tot cu geamurile deschise.
Am ajuns la serviciu, am parcat si incuiat masina. Si a stat toata ziua in soare.
Cand sa plec acasa, era crunt, mirosea mai rau decat mirosise cu o zi inaite.
Intr-un final am descoperit carpa care putea si am aruncat-o.
Eu credeam ca mincarea jivinelor miroase asa. La noi in camera pisicii (da, am decretat camera de oaspeti veniti pe fuga pe la noi camera pisicii) miroase a mincare uscata. Nu a umeda. Pentru ca javra de mita pe aia umeda o sufleca instant. Aia uscata zace in bol neatinsa. Si pute. Ne mai salveaza un motan din vecini care se insinueaza din cind in cind si se serveste cu mincarea uscata. Sub supravegherea de sub pat a javrei. Care il lasa sa manince iar apoi, cind ala da sa iasa, o apuca vitejia si sare la spatele lui sa il faca bucati. Ala fufe de spaima, nu ca nu ar bate-o. Deci isi apara mincarea dar nu maninca. Javra. Iar apoi la 5 jumate dimineata miauna de o iau toate alea sa ii dam mincare umeda, ca are naturelul simtitor si nu poate altfel. O iau razna cu jivina. Mai, si urla de ii dai, aai e. Am nevoie de simn si nu ii pot face acum educatie, dar ar merita i saptamina de post. Negru. Asa, ca sufleul ei cind miauna la 5 jumate dimineata