Blond platinat, vă rog

Par lung pana un pic mai jos de umeri, foarte des si cu firul neobisnuit de gros.
Mi se pune pata in clasa a XII-a: vreau permanent spiralat Shakira-gen si-l vreau si blond.

Vreo 3 coafeze m-au sfatuit sa nu.
Am cautat pana am gasit una care, vrand bani, a zis ca da.

Am facut totul intr-o singura sedinta, dementza curata.
Am aratat superb o saptamana.
Dupa care nu-mi puteam baga pieptenul nici 2 centimetri in par. Il pieptanam doar ud, dupa ce in prealabil turnam juma’ de sticla de balsam in el.

Cateva luni mai tarziu, cand orice as fi facut tot ca o oaie dupa o luna in Vaslui aratam, m-am tuns. Scurt.

Am fost tuns (aproape) zero pe la 12 ani – din greșeală – am purtat freza cu mândrie;
Cercel in stânga, pe care îl mai dădeam jos când își aducea aminte proful de mate (se petrecea în liceu);
Am avut mai multe tentative de a-mi lăsa părul lung – tot în liceu – am dus planul la îndeplinire în facultate;
– mi-am făcut un tatuaj pe antebrațul drept, intenționez să mai fac;
– am in continuare părul lung, îl scurtez la intervale nedefinite și o iau de la capăt.

Și mă lupt in continuare să îi conving pe ceilalți că nu îi fte grija cum îmi port eu părul.

Pe la vreo 20 de ani mi-am vopsit părul albastru. Până pe la 37 de ani am purtat 5 cercei (3 în stânga, 2 în dreapta), parte din găuri mi le-am făcut singurel, de aia erau și cam strâmbe.

Odata printr-a 9-a m-am tuns zero ca asa am vrut eu. Par lung tare pe la vreo 20 ani. Acum nimic spectaculis, doar barba Mos Craciun

In clasa a IX-a i-am dat maică-mii șoc și groază. Aveam părul lung, lung de tot și m-am dus singură la „coafor” să mă tund „franțuzește”(un fel de bob) cu banii de „pușculiță”, inspirată fiind de una Paola Bracho, dintr-o telenovelă în vogă atunci. 🤦‍♀️Când m-a văzut mama, i-a stat inima preț de un moment. Eram plânsă toată, fără bani și fără păr :))) Evident a necesitat să mă ducă la coafeza ei să imi aranjeze părul cât de cât decent. 🥴
A fost cel mai lung an din viața mea, așteptând să îmi crească părul la loc. 🤭

Am făcut o prostie neplanificată. Mă duc eu să mă tund, frumos. În scări, să am păr care să se așeze frumos, având păr des și ondulat de la natură. Nu știu ce era cu femeia aia, cred că era nouă în meserie. Dar m-a tuns bob. Arătam ca dracu efectiv. Ea tot tundea și tundea, tot mai scurt. Simțeam că tunde, dar eram tânără, fraieră, purtam și ochelari ca și acum, dioptrii mari și nu vedeam ce face. Deși simțeam, nu am zis nimic. Nu aveam păr să îl prind în coadă și bob nu stătea, tipul nepotrivit de păr pentru așa stil.
Alta a fost când m-am decolorat acasă și am arătat ca un morcov.
În liceu, ma gândeam ce cool arăt eu cu fard negru, sprâncene super subțiri și ten de vampir. Când m-am uitat la poze ca adult, am fost șocată.
Uitându-mă prin comentarii, mă gândesc că mi-am irosit tinerețea :))

Soră-mea e mai mare binișor ca mine și a avut voie să facă diverse înaintea mea. A fost la o nuntă unde eu nu am fost nici nu mai știu de ce. Cert e că am murit de invidie și mi-am zis că mă pot îmbrăca și eu în haine de nuntă chiar dacă nu merg la nuntă. Și m-am gătit în hainele ei (rochie de dantelă și pantofi cu toc cui) și am plecat pe la ora 14 până la complex să cumpăr pâine, că era vacanța de vară și era sarcina mea zilnică 😁 Cred ca aveam 13, max 14 ani. Nu știam să merg pe tocuri, dar m-a ajutat cumva Dumnezeu să nu îi rup naiba. Mai ales ca îi accesorizasem elegant cu o pungă de un leu în care aveam 2 pâini😁

La finalul anului I de facultate, m-am tuns prima oară periuță si m-am dus la țară îmbrăcată in negru semanand cu solista de la Cramberries. Tata mă aștepta la gara si a zis ca nu poate merge cu mine prin sat.
Ulterior, am mai tot fost tunsa asa.
Acum sunt tunsa asimetric si imi fac șuvițe de la verde la roz, mov etc
Dar sunt mulțumită ca fi-mea zice ca sunt cool

Despre culoarea părului din cap: am trecut prin toată gama rocvaiv, cu puțin verde, puțin albastru dar, de la blond-puideozi până la negru corb, trecând prin morcov-hena, evident, TOT! Bine, asta după ce am plecat de-acasă, studentă-seralistă!
Când eram “la mama fată”, aveam șosete croșetate de mine, da cu patru ace și ață papiota, ca Madonna, cu dantelă și volănaș. Mi-am croit și cusut singură “blugi-jeanși” din doc alb atât de strâmți, încât nu mă puteam așeza! 🤪🤣🤪 dar, cine rupea discoteca la fox?!?
Și nu mă dădeam pe-un jeb de cuie! 🤪🤣🤪🤣
Vremuri! 🥹 Faine vremuri! 🤫
La primul revelion de proaspătă mămică aveam câteva cupluri invitate la noi, pe motiv de bebe, așa “pe silent”! 🤪. Atâta mi-am aranjat freza (tunsă scurt dar, crescută de neieșit din casă) cu mașina “de barbă” a soțului, de am ajuns rasă în cap. Intrau prietenii, pe ușă, muțeau, acea secundă în plus, și concluzia era: relax, acum porți căciulă și, până la primăvară crește! Așa a și fost! 🥳

Vai, aveam vreo 16-17 ani și normal că vroiam sa arăt cool la nunta verișoarei. Mama: mergem la coafor, bucle, nebunii, mai mult eu ca ea și sora-mea păr lipsă. Mai singurul „detaliu” a fost ca „la nunta nu te duci, maică, cu părul lăsat, îl prindem în coc”. Ca aveam un par de vreo 50 cm, lung si bogat, ca acum.
Acela ar fi fost momentul în care ar fi trebuit să mi se aprindă lămpile si sa parasesc repejor „incinta”, dar na, am zis s-o las pe tanti sa facă, cât de nasol putea să iasă???
E, tanti a luat-o ca pe o provocare că am părăsit acel coafor cu niște ditamai sarmalele de păr, din păcate cu 1 tub de fixativ lipicios pe ele și vreo 50 de agrafe în el, și nu am avut timp sa ma spăl pe cap, că ratam nunta.
În toate pozele (făcute de specialist la începutul nunții, erau anii ’90, miri, lumanari, nasi, familie, apoi toti din nou in alte permutari) zici ca sunt mătușa de la Cucuietii din Deal. Nu de 16 ci de 46 de ani, însa cu o rochie super sexi, model din Neckermann, de la croitor special pentru superbul trup.
După poze am întins părul și am făcut ce au vrut mușchii mei cu el si nici că am mai dat pe la vreun „coafor” cu el. Dar pozele rămân ca amintire, și sper să nu le găsească nimeni, ever.

În afară de faptul că mama mă ducea fortat la o coafeză care stia să tundă doar bob (eram tunsă bob scurt chiar sub hrechi și cu breton des – am păr rar și fire subțiri, deci arătam ORIBIL), când mi-a mai crescut părul, la o nuntă am vrut să îl indulez. Problema e că ondulatorul coafezei s-a stricat fix când mi-a terminat jumate din cap și nu știu de ce nu mi l-o fi îndreptat. În schimb, pe cealaltă jumătate, mi-a făcut un coc de toată frumusețea. Long story short, nimeni din cei peste 200 de nuntași nu a avut o coafură ca a mea. 😁

Era la moda tunsoarea bross, cam cum sunt fotbaliatorii azi. Ma rog, majoritatea.
Eh, la mine i-a scapat masina si eram bec pe laterale si la ceafa.
N-am avut avantaju’ tau de a fi plecat de-acasa, asa ca m-am dus la domiciliu cam cum s-au dus multi la Verdun.
Noroc ca paru’ crestea oarecum mai repede la 16 ani.
Bine, si tata era oarecum un „rebel fara cauza” asa ca am avut parte de ceva alianta defensiva. Despre privirile vecinilor de pe ulita si ale vacior care plecau si se intorceau de la pasunat nu scriu nimic. 🙂

Asta asa, privind tunsoarea, ca daca incep cu fumatu’, cu note de 2 si chiulit in masa, deja devin nostalgic si nu e bine.