Am și eu o curiozitate dublată de o rugăminte.
Curiozitatea este asta: există cineva pe aici care să nu fi fost mințit vreodată cu vestita „vă sunăm noi”? Mă refer, desigur, la interviurile pentru job. Toate interviurile pentru angajare se încheie cu promisiunea că respectivul candidat va fi sunat, indiferent dacă răspunsul este pozitiv sau negativ.
Așa cum este și normal, de altfel. Trebuie să-i spui omului ăluia că nu mai are ce aștepta, în cazul în care nu s-a calificat pentru jobul respectiv.
Dar asta se întâmplă doar în teorie, pentru că, în practică, nu te mai sună nici dracu’ pentru răspunsul negativ.
Acum vine și rugămintea: să vă luați câteva secunde și să-mi răspundeți la curiozitatea de mai sus. Vreau să văd dacă există măcar un om aici care sa poată zice (fără să mintă, desigur): „da, eu am fost sunat de fiecare dată”. Măcar unul, da? Pentru că eu trăiesc cu convingerea că absolut toți am trecut măcar o dată printr-o țeapă de HR de genul ăsta.
Nu, de fapt, eu trăiesc cu convingerea că se întâmplă mult mai des să nu te mai sune nimeni, în loc să fii anunțat că n-ai trecut interviul. Și vreau să văd dacă mă înșel sau nu.
Se pune și dacă, în loc de sunat, răspunsul a venit prin orice altă cale cunoscută de omenire: email, sms, mesaj pe diverse rețele sociale, porumbei călători, semnale cu fum. Ideea e să fi interesat pe cineva din firma aia să vă anunțe că răspunsul este „nu”.
N-aveți idee cât de curios sunt de răspunsuri. Pentru că știți ce-o sa fac cu articolul ăsta? O să-l bag la înaintare de fiecare dată când voi mai da peste HR-iști care explică tuturor cât de minunat este HR-ul în România. Asta o să fac. Prin urmare, n-am nicio problemă dacă lăsați și numele firmelor care n-au avut bunul simț să vă anunțe.
Pe post de încheiere, o să vă las ceea ce eu consider a fi cel mai tare banc, în materie de HR, pe care l-am auzit vreodată. Atât doar că nu e banc, l-am trăit de la fața locului. Departamentul de HR al firmei unde lucram pe vremea aia a sunat-o pe o colegă de birou s-o cheme la interviu. Poate nu vă e foarte clar ce zic, tipa deja lucra de ceva vreme la noi în firmă, dar ăia de la HR o chemau la interviu. Și cu asta am zis tot.
P.S. Dacă nu activați pe piața muncii din România, vă rog să specificați asta. Nu de alta, dar să nu fac naibii infarct dacă citesc vreun răspuns de genul: „pe mine m-au anunțat de fiecare dată”. După care să-mi dau seama că era vorba despre interviuri de job prin Germania sau altă țară cu multă apă caldă.
sursa foto: freepik.com
Eu anunt mereu cand raspunsul mru e nu. In schimb, eu nu am fost anuntat mereu.
Comentariu beton!39
Având în vedere că nu am fost decât o singură dată la un interviu, pe care l-am și luat, nu sunt în măsură să apreciez. Dar pot să-ți spun că am organizat eu, la firma la care lucrez, interviuri de angajare. Nu a fost cazul să îi anunț ulterior pe candidați, deoarece le-am spus pe loc rezultatul interviului.
Comentariu beton!60
Eram tânăr, nu mai exista firma aia acum. M-am dus la proasta aia grasă cu care am dat interviul si am întrebat-o de ce nu a sunat să-mi spună că am fost respins.M-a scos paza de acolo 😅.Chiar aveam nevoie si speram sa primesc postul vietii.Nu mai stiu anul dar stiu ca aveam in Nokia 5110, deci undeva la începutul anilor 2000.
Comentariu beton!119
Băi, deci respect! Te-ai dus acolo să întrebi de nu te-au sunat să-ți spună că te-au respins? Practic, ne-ai răzbunat pe toți încă din anul 2000. Mi-nu-nat!
singurul interviu-interviu la care am fost s-a soldat cu un telefon de „nu”; se întîmpla în ’98 iar eu eram prima dată într-un Marriott, îmbrăcat țiplă, da’ mirosind a provincie…; nici eu nu m-aș fi angajat, darămite ditamai Maersk-ul!?
după aceea, toate interviurile au fost 1/1 cu proprietari/general manageri de afaceri mici, și deja știam cum să pun problema
Comentariu beton!30
Daca ar fi sa raspunda doar cei care au fost sunati de fiecare data, atunci la acest articol ati avea cele mai putine comentarii, ca sa nu spun deloc.
Comentariu beton!23
Nu știu cât este de relevant, deoarece am fost refuzată de 2 ori și am fost la 3 interviuri până acum pentru intershipul pentru practică, la al treilea fiind acceptată. Am fost anunțată în ambele cazuri la telefon și prin mail. Cele la care am fost refuzată au fost la SRI și EY.
Comentariu beton!26
Putini suna inapoi sau trimit un email. Pot confirma.
Unde lucrez eu, firma de stat, regula e, ai un rezultat pozitiv, te suna. Negativ, primesti un email cu posibilitatea de a fixa o sedinta in care sa afli de ce nu te-au ales pe tine pentru functia respectiva.
Comentariu beton!26
Belgia. ‘Va sunam noi’ zice toata lumea. Poate 10% suna inapoi, dar cred ca procentul e exagerat. Pe mail in schimb procentajul e mai mare, dar asta pentru ca folosesc un evaluator automat care sorteaza dupa cuvinte-cheie si da raspuns (automat) ca nu ai fost selectat. Cred totusi ca nu asta te intereseaza, pentru ca in acest caz nu ajungi la contact uman. Contac uman- poate (poate) 10% suna inapoi. Iar recrutorii sint si ei o minune intre minuni; a fost o tipa care ma cumparase, chiar credeam ca o interesez, m-a sunat la un moment dat si mi-a zis sa nu accept o slujba. Ca ei profilul meu i se pare foarte interesant si ma va promova si va fi bine si la vara cald. Pe masura inaintarii cu interviul cu pricina, am sunat-o inapoi. M-a sunat dupa doua zile, nu ne-am nimerit, am sunat inapoi, dat mail, nicio reactie. Am luat slujba si sint bine cu mine. La vreo 10 zile ma suna, ca si cazuta din pom, sa ma intrebe care mai e treaba, daca am gasit ceva (?), i-am zis ca am luat slujba, m-a intrebat unde, i-am zis (din nou), ocazie cu care m-am intrebat cum isi organizeaza munca (clar nu isi notase nimic despre mine). Mi-a dorit succes, si aia e. Deci- da. Iar la capatul firului cu astfel de persoane sint oameni cu sperante, cu disperari, cu de toate la pachet. Ce sa zic.
Comentariu beton!27
Nu mă intersează contactul uman, am scris și în articol. Mă interesează ca respectivul candidat să afle, indiferent sub ce formă, că a fost respins.
In Ro cu ani în urmă mi s-a întâmplat sa nu mai fiu sunată mai ales când eram la începutul carierei.
Acum se întâmplă fenomenul invers dar cu mailul, că mă pescuiesc de pe LinkedIn și îmi tot trimit recruiteri mesaje de genul ” great opportunity for your career” și când mă uit la job este vorba de un rol pe care l-am făcut deja acum 5 -10 ani și sunt în altă fază a carierei deci nu, însă eu răspund frumos că nu mă interesează și le urez succes.Fac asta in speranța că vor face și eu la fel, adică să răspundă, unor oameni care chiar așteaptă un răspuns din partea lor.Stiu că visez dar eu tot sper că așa educam „resursele inumane”.Când recrutez eu știu HR ul nu suna nici pe dracu și eventual trimit un mail din ăla automatizat după 2 luni că bla bla nu așa că îi sun eu pe toți rămașii pe lista scurtă dar pe care nu ii angajez din varii motive și le spun că nu însă îi pot recomanda colegilor mei pentru alte roluri ce se potrivesc mai bine.
Comentariu beton!26
Pe mine m-a sunat una după vreo cinșpe ani.No fkng joke. Că a vazut CV-ul în baza lor de date cu care aplicasem io cândva. Nici nu știam că mai am CV. Eram în ceață.
După ce m-a lăsat fără replică cu faza cu cv-ul, am intrat în jocul ei, era vorba de un post de șef de depozit la firma Conex. Ceva din Iași.
Bună ziua, bla, bla și bla, bla,bla.
-Minim 5000 de lei vreau io!
-Brut?
-Ete, brut. Net. Brut este 8548. ( Știu că dau)
– Este foarte mult.
– Nu este, dacă vrei să mai gasești ceva în depozit a doua zi. Este nivelul minim de la care ar trebui să pornești într-o astfel de poziție.
– Să știți că sunt pretenții exagerate în privința salariului cerut de români. Foarte mulți bani.
– Da nu vrei să swgi tu un mel?
– Poftiți? (Cred că a sughițat ceva)
-Un mel. Să îl pupi la nară.
– Nu pot să..
– Swgi.Hai pa.
Bă și m-a sunat la câteva zile.
– Vreau să vă comunic că nu v-ați calificat în etapa a doua.
– Eu încă vreau să mă swgi. Hai siktir.
Da, m-a sunat. Dacă aceptam un 2000-2400 lei net cred că eram angajat.
Comentariu beton!95
Băi, frate, mi-ai adus aminte de o fază pe care aș fi băgat-o în articol dacă mi-o aminteam de ieri. HR-ul firmei unde lucram a sunat-o pe o colegă de birou s-o cheme la interviu. Înțelegi? Aia lucra deja la noi, și alea de la HR o chemau la interviu. :)))))
🤣🤣🤣 băi Edel, ești plecat cu vaca! Am râs cu lacrimi!
Comentariu beton!28
Hmmmm…asta mi-a adus aminte de un mesaj de ieri pe care l-a primit o colegă de la un client si care era plin de swpt, bagat si alte asemenea. Nu sunt vreo pudica, dar totuși, mesajul ala mi-a lasat un gust amar.
Comentariu beton!13
Stimate domn, cunostintele dumneavoastra anatomice depasesc expertiza departamentului de HR. Nu ne sunati, iesim noi din cinci in cinci minute
Comentariu beton!33
dacă în 2023 oferi unui om un salariu net de 2000 de lei, îmi pare rău dar meriți să fii mwuit. Personal, m-am săturat de pus flori în piept la jandari, dat să-ru mâna din aia de sclav lu șefu care te mai ține puțin peste program. neplătit și anunțat în ultima clipă, că loialitate față de firmă, obscen este atunci când ofertezi un om cu un salariu de mizerie, nu atunci când ăla te ciocănește cu penisu pe buze.
aștept cu nerăbdare momentul când primul medic, judecător o să își ia primul topor între omoplați pt malpraxis, pt nenorocit vieți.
Comentariu beton!58
NU am fost sunată de fiecare dată (pentru un răspuns negativ sau măcar pentru un feedback, constructiv sau nu). Și s-a întâmplat de zeci de ori chiar, în perioadele în care eram destul de activă în căutarea de joburi.
Am insistat tot eu și am revenit cu un email, să înțeleg care este răspunsul după un interviu. De câteva ori, chiar mi se răspundea sec: „Îmi cer scuze, am uitat să revin.” Sau „Ne pare rău, deja am promovat pe cineva din cadrul companiei.” HR-ul chiar este „minunat”, desigur. 🙂
Comentariu beton!16
Am pățit când am fost angajat în armată. După ce mi-a expirat contractul, asta prin ’95, am dat examen psihologic pe care l-am trecut, după care un examen în scris dat în unitatea mililtară. Mi s-a transmis că vom fi anunțați dacă il vom lua. Atunci când cineva vrea să scape cât mai repede de tine, da, așa spune. Am așteptat în jur de o lună, după care n-am angajat. După vreo 3-4luni sunt sunat pe fixul de acasă de un ofițer care îmi spune sa mă prezint la unitate pentru angajare. De ce? Examenul psihologic era valabil pe-atunci un an de zile, eu trecusem, iar cei care aveau relații (aflasem ceva de pile și n-am mai așteptat) în unitate nu-l trecuseră toți. N-au avut ce face pentru că la psihologic nu se putea interveni( era comisie de la București, eu lucram în Craiova). N-am vrut să mai merg am renunțat, era târziu, eu mă angajasem la altă societate.
Fusesem sergent angajat am uitat să menționez.
Comentariu beton!30
Nu te ingrijora, cei ce nu au trecut examenul si-au gasit post, lucreaza in guvern..
Comentariu beton!47
Ah, am uitat să zic! Era prelungirea contractului care se făcea o dată la 3 ani, iar anual se dădea un examen psihologic cu comisie de la MApN.
@Duhul, sunt îngrijorat pentru că dacă mă reîntorceam eram pensionar acum.😄 Poate și o pensie specială:))))
Hai sa trollez puțin!
De cate ori am aplicat pentru vreun job, in Germania, am trimis toate documentele pe mail si am primit răspunsurile negative tot pe mail. Nemții, când te suna, înseamnă ca sunt impresionați de tine si te vor.
Comentariu beton!20
Ce a pățit colega e asemănător cu o chestie auzită de mine (nu e chiar la subiect dar e tot de cascadorii rasului): se duce un băeat cu mașina cumpărată de noua, la reviziile alea obligatorii din perioada de garanție. Ii zice să aștepte un pic, urmând să fie chemat pentru schimbul de ulei. Omul așteaptă în mașină, dar la un moment dat îl ia somnul și ațipește. Se trezește că îi sună telefonul. Îl anunțau cei de la service că se poate duce sa ia mașină că i a făcut revizia și i a schimbat uleiul 😂
Comentariu beton!56
Dadada, o știu. E o legendă urbană deja.
Nu chiar m-a sunat să mă angajeze vaca de la HR-ul corporației unde lucram deja, dar a vrut să îmi ofere bonus de relocare.
Eu lucram la momentul respectiv în front office, într-o unitate din proximitatea Brașovului și aplicasem pt un post în backoffice în Brașov.
Am luat interviul susținut la București și apoi vaca de la Bv m-a sunat să îmi transmită oferta, cu pachet salarial & kkt cu perje și a inclus și bonus de relocare. Pentru că n-a fost în stare să se uite în buletinul meu, sau în adresa de pe CV sau în baza de date cu angajați existenți, să vadă că eu locuiesc în Bv și fac naveta, deci practic nu fac „relocare”.
Și ca să îți și răspund la întrebare – cam în 50% din cazuri am primit feedback în caz de răspuns negativ.
Comentariu beton!18
In firma pentru care lucrez io circulă următorul banc: ca să lucrezi la noi la HR trebuie să le știi pe toate. Io știu asta bine, nevastă-mea lucrează la HR.
Ca să-ți răspund: am fost sunata numai când a fost da, pentru nu, nu. Și stai așa ca fraierul așteptând un răspuns, nașpa sentiment.
Comentariu beton!14
Am participat la foarte multe interviuri, fiindca am o rata scazuta de succes (oricat m-as pregati nu fac o prima impresie buna – si atunci trebuie sa trec prin procesul asta de multe ori). Am primit raspunsul negativ in 5% din cazuri.
Ce am invatat eu e ca niciodata nu trebuie sa stai sa astepti raspuns, sau sa iti faci sperante dupa un interviu. Odata ce s-a terminat interviul te pregatesti pentru altul. Scenarii despre cum ar fi sa lucrez acolo, ce salariu o sa primesc, cum o sa ma descurc, etc – se fac atunci cand primesti oferta concreta.
Insa daca vrei poti sa trimiti follow-up message dupa o saptamana. Nu neaparat pentru a afla raspunsul, fiindca daca nu te-a contactat nimeni in primele 3 zile e aproape sigur ca raspunsul e negativ, ci pentru a primi feedback care sa te ajute la viitoarele interviuri. Daca sti sa formulezi mesajul, poti primi feedback sincer care te va ajuta mai departe.
Eu nu prea inteleg ce ii recomanda pe angajatii HR, de li se pune in maini practic viitorul firmei respective! Pai ar trebui sa fie niste supercalificati in domeniul respectiv!
Comentariu beton!23
Hahahahah cred ca asta e cel mai bun banc pe care l-am citit in dimineata asta, Irinoush!
Nu zic nu, ai perfecta dreptate, dar intre teorie si practica e diferenta de la cer la pamant. Si nu numai in Romania!
In România am fost doar de doua ori la un interviu dar era pt organizații mici, practic patronul si 2 angajați (studio foto). Interviul a fost deci direct cu patronul care știa ce vrea și ce îmi cere.
În Olanda am fost la interviu de 4 ori la 4 corporații mari. De fiecare data cel care a condus interviul era managerul pt care urma sa lucrez, eventual cu încă un angajat pe funcție similara și cneva de la hr. Cei de la Hr erau acolo doar pt partea administrativa. De doua ori am fost chemata la al doilea interviu cu managerul managerului din primul interviu, iar la al treilea interviu când deja ma anunțaseră ca am fost acceptata doar cu cei de la HR pt ultimele detalii legate de salariu, beneficii, contract.
Și ca să răspund și on topic de ele 2 ori când nu am fost acceptata am primit de fiecare data feedback. Prima data la o companie de energie electrica, comparabila cu Enel-ul m-au sunat și mi-au spus și de ce. A doua oara la Canon, au trimis email după vre-o doua zile.
O singură experiență negativă de neprimit niciun răspuns. În zilele noastre, marea majoritate a companiilor au un sistem care le permite trimiterea automată a răspunsului, deci nu mai e o problemă (sau cel puțin eu nu am mai avut experiențe). În cazurile în care am progresat în procesul de recrutare, HR-ul s-a mobilizat exemplar (că am refuzat eu oferta e deja altă discuție). Am avut și experiența amuzantă de a respinge eu oferta și de a primit mailul automat cu „vă informăm cu regret că nu ați fost selectată pentru etapa următoare”.
Comentariu beton!14
Firmă mare. Trec de testul practic, mai e un interviu tehnic. Mă prezint, vorbim, întreabă, răspund, treaba pare aranjată. Din senin, unul vine cu o idee, înainte de a trece mai departe să dau un test tehnic. Deja mi se părea dubios. Zic “ok, am dat testul practic acum o lună, l-am trecut, de vreme ce sunt aici, dar haideți să facem și asta.” A, păi să vezi, că ăla pe care îl vei înlocui e în concediu, vine peste două săptămâni și cu el trebuie să elaborăm testul. Dar te sunăm noi peste două săptămâni. E doar o formalitate, abia așteptăm să te avem în echipă.
Trece o lună, evident că nu m-a sunat nimeni. Aflu ulterior pe alte căi că au angajat pe poziția respectivă pe cineva din interior. Că au angajat din interior nu mă surprinde, dar dacă zici că suni pe unul cu care ai ajuns atât de departe cu procesul de angajare, atunci sună-l, nu-l ține legat de o promisiune!
Comentariu beton!39
Ce nesimțiți…
Ce faza de kkt si ce rahat pansat de hiring manager.Ei iaca acum înțeleg de ce la mine in corporație nu avem voie sa postam internal recruitment concomitent cu external recruitment pt că poți ajunge in situația sa găsești candidat potrivit pe intern și pe extern iar cel pe intern are prioritate întotdeauna.
Comentariu beton!13
@Aura: la noi regula e că vreme de două săptămâni au acces la respectivul job doar candidații interni, exact în aceeași idee
Am pățit ceva similar, am trecut interviul și mi s-a spus ca joi (cam peste o saptamana) trebuie sa ma prezint la medicina muncii, urmând sa fiu informata cu 2 zile înainte unde și când. Următoarea zi îmi dau demisia, la zi😁 ca nu mi se potrivea call center-ul și savuram un mini concediu înainte de noul job; doar că au „uitat” să mă mai sune iar când am sunat eu sa întreb de programarea la medicina muncii mi-au zis ca a fost o neînțelegere și ca nu mă angajează….le-am coborât niște sfinți și m-am pus pe cautat alt job….
Pe mine nu m-au sunat unii nici pentru raspuns pozitiv. Trecusera 3 saptamani, era o joi, am sunat eu: a daa, ati trecut, veniti de luni :(. A fost pe bune, chiar am venit de luni dar la vreo 2 sapt. distanta.
Altfel e obisnuit, nu am primit peste tot raspunsul negativ dar de cele mai multe ori am sunat eu inapoi. Uneori chiar am aflat informatii utile, ajutor de viitor.
Estimarea mea e ca uneori se primesc sute de cv-uri pentru un post bunicel, 90% fiind din pacate spam, total paralel cu postul. De ce aplica asa toti aiuritii nu inteleg, sunt unele conditii clare gen experienta 5 ani in x domeniu si apar 100 de cv-uri de la persoane care nu nici o tangenta. Si nu toate companiile au softuri sa trimita automat emailuri.
Stai, mă, eu mă refer la cei care au trecut de faza „am trimis CV”. Cineva de la HR te-a selectat, ai ajuns să dai un interviu pentru firma aia, ai avut o discuție sau ceva. Pot să înțeleg și eu că nu ai cum să-i anunți pe toți dacă pentru un post deschs primeștii mii de CV-uri.
Mie mi-au trimis mesaj de fiecare data (din cele 2) că nu am fost acceptat. Dar era o firmă de recrutări.
Am dat niște testări și la stat. Am scris mai ceva ca la bac. Tot de 2 ori. Era și vară…Prin iarnă mă sună să vin să mai dau și a treia oară. Eu înțeleg că sunt prost după 2 testări grele (și muncite), ei de ce dracu nu au înțeles?! Deja mă angajasem și le-am zis că mi-am luat gândul de a mă face scriitor.
Comentariu beton!25
De cand cu pandemia, majoritatea interviurilor se tin telefonic/video, cel putin in domeniul in care activez eu, IT. Si intamplarea face ca, chiar in timpul pandemiei am demisionat de la fostul loc de munca pt ca clientul pentru care lucram a fost preluata de alta companie cu tot cu angajati, cu alte responsabilitati dar acelasi salariu..asadar mi am dat demisia. Eh, si a inceput cautatea unui nou loc de munca..cred ca am avut 5 interviuri, la 2 am ajuns pana la interviul final( pt ca de obicei sunt vreo 5 interviuri, plus teste de competenta) si am refuzat eu oferta salariala, la 2 nu m au mai sunat ei, desi le am rugat pe domnisoarele cu care am dat interviul, daca nu telefonic, macar un mail sa trimita in care sa fiu anuntata daca am picat..iar la al 5lea am fost acceptata, si chiar am fost placut impresionata ca cei de la Hr mi au trimis mail separat cu felicitarile de bun venit si alt email cu oferta salariala f detaliata.
Comentariu beton!16
Mie mi s-a întâmplat de fiecare data sa nu primesc nik înapoi.
Acum sunt surprinsă ca m-am băgat într-un proiect care credeam eu ca simplu dar e atât de complicat si oamenii, nu doar ca îți fac training gratuit, dar te si ajuta sa faci clienți si te suna si se interesează de starea ta.
Nu știu ce s-a întâmplat. 😂
Aaa si am depus dosarul pentru un poat la stat. Faza e ca l-am depus cu acte câte am avut pentru ca am văzut fff târziu anunțul si m-au sunat. L-am rugat pe nenea sa îmi șteargă aplicația ca nu pot face rost de toate actele sa îmi spele rușinea. 🤣
Chiar îmi dăduse timp încă 3 ore sa fac rost de acte. Si sa sun înapoi dacă fac rost. 😄
În majoritatea cazurilor nu am primit feedback de niciun fel, deși, în toate cazurile, mi s-a spus clar „cu siguranță vă vom trimite un răspuns, indiferent care ar fi”. Am ajuns chiar să-mi dau seama, cam de la mijlocul interviului, dacă o să mai aud de oamenii ăia sau nu. Sunt niște semne din limbajul corpului, chiar și în interviurile online, și un anumit „vibe”.
Am primit însă noi solicitări pentru interviuri, de la aceleași persoane și firme, după luni sau chiar ani. Le-am răspuns că nu mă mai interesează să lucrez cu ei. „Dar avem un pachet salarial motivant și niște extra beneficii…”. „Poate, dar nu aveți bun simț.” Tăcere la celălalt capăt. Vântul prin sălcii 😅
De-aia m-a scos din sărite articolul scris de tanti aia, despre cum „fac ghosting” candidații, vezi doamne. Cam cât tupeu să ai?
Comentariu beton!29
90% nu suna, nu dau niciun semn de viata dupa interviu. Stiu sigur pt ca am fost la zeci de interviuri, disperata fiind sa-mi schimb job-ul care ma epuiza psihic.
Doua exceptii am intalnit:
1 – o firma mica – presta servicii externalizate de o banca din UK, tipa de la HR tanara si foarte faina care mi-a spus ca eram preferata ei dar ca sunt supracalificata pt job si domeniul nu e la fel de dinamic precum cel din care plecam si era convinsa ca ma voi plafona si voi regreta ulterior decizia.
2 – Amazon care iti trimite mail ca n-ai fost „cel ales” fara sa-ti ofere vreun feedback, dar care iti trimite un survey de 30 de min in care sa le dai tu feedback despre procesul de recrutare, lucru care mi se pare usor de prost gust. Adica eu sa va zic tot, dar voi sunteti mai presus. L-am spus de toate. Nimic de bine 😀
Comentariu beton!25
@Elisabeta dacă primeam asemenea chestionar, îl căutam pe Edelweiss să iau notițe pentru răspunsuri concludente.
Comentariu beton!15
Mie mi s-a întâmplat de câteva ori să nu mă anunțe de niciun fel că nu am primit postul, rar am primit un mesaj sau telefon. Eu, interviu prin agenție, o dată, de mai multe ori și la un moment dat primesc un telefon dar de la un angajator care mă întreabă dacă nu vreau să colaborăm pentru că agenția nu își face treaba și nu îi dă niciun răspuns. Fiu-meu în schimb a trecut printr-o experiență ultra urâtă, interviu întâi on-line apoi față în față, este anunțat că luni la ora 12.00 trebuie să semneze contractul de angajare, bun, la ora 11.00 este sunat și anunțat că s-au răzgândit. După câteva zile l-au sunat alții care l-au întrebat dacă nu acceptă să colaboreze cu ei, după alte câteva luni îl caută cei de la firma care se răzgândise și motivează că a fost o greșeală 😁 normal că i-a trimis la plimbare, oricum oferta salarială era sub cea de unde era deja angajat.
Comentariu beton!15
In Romania nu prea m-au sunat. La unul l-am rugat pe un prieten sa vada ce s-a intamplat. Zice ca nu am luat examenul cu psiholoaga de la HR… Era post pentru agenti vanzari medicamente. Cucoana m-a pus sa ma desenez. Asa cum ma vad eu pe mine cu punctele mele forte si defecte… Am mers pe jos la 6 dimineata vreo 5 km prin Bucuresti pentru interviul ala. M-a lasat cineva „prin apropiere” si am luat-o pe jos sa ajung la 7 la firma. Eu un pic transpirat si prafuit, restul candidatilor la costum veniti cu masina proprie. Nu eram chiar din acelasi film.
Am mai dat unul la Predeal, eu din Brasov. Interviu la hotel, cafea gratis, SF pentru proaspat absolvent. M-a tinut omul ala juma de ora sa-mi explice de ce nu e bun jobul pentru mine. Foarte de treaba. Aceeasi treaba cu vanzarile. M-am lasa de idee dupa aia.
Am intrat in alta directie din greseala dupa ce a dat nevasta un interviu, a iesit dupa 3 minute si zice „intra tu ca nu e pentru mine. Le-am zis ca esti ce cauta si te asteapta”. Am lucrat 7 ani la firma aia pana am plecat in Australia.
Australia – m-au sunat toti sa-mi zica ca nu daca am ajuns sa dau pre-interviu. Nu suna lumea doar sa-ti zica ca CV-ul nu a progresat. Dar daca ajungi in pre-selectie, te suna sa programezi interviul sau sa-ti zica nu.
Prima saptamana lucratoare in Ianuarie dupa ce am ajuns in Australia (am ajuns pe la Craciun), 2 interviuri, ambele prin telefon in aceeasi zi, la 30 minute distanta. Oferte in 30 de minute. La pranz aveam jobul. Nu imi venea sa cred. Trebuia doar sa ma mut la 3000 km de unde eram… Mi-au platit oamenii bilet de avion mai repede sa ne vedem sa ne cunoastem. M-au plimbat prin firma vreo cateva ore prezentandu-mi diverse si diversi de nu intelegeam ce vor. Pana ne-am retras intr-un birou micut sa stam „de vorba”. Eram sigur ca nu le-a placut ceva sau acum incepe interviul serios. In mintea mea „am belit-o – mai bine-i alegeam pe ceilalti…”. Dupa ceva small talk, zice tanti de la HR, „nu-i asa ca astepti contractul?”. Dau din cap ca da. Scoate contractul si pixul si semnez. Toata lumea rasufla usurata. Ceilalti din camera: credeam ca nu mai vrei cand te-am vazut tacut… Bai, deci aia incercau sa-mi vanda firma si sa ma convinga ca am facut o alegere buna mergand cu ei. Mie care eram la capatul pamantului cu un copil de un an jumate si bani sa mai traim vreo 3-4 saptamani.
Ca fapt divers, cand m-am intors sa incep munca, am aterizat duminica seara sa incep de luni dimineata. Doamna de la HR m-a astepta la aeroport si m-a dus la cazarea organizata de firma pana gasesc ceva de inchiriat – familia ramasese la niste prieteni. Cand m-a coborat din masina in fata casei, mi-a dat o cutie de plastic cu ceva mancare in ea. Zice ca stie ca nu stiu ca aici magazinele inchid devreme mai ales duminica si sa am mancare pe maine… Inca imi dau lacrimile cand imi amintesc. Am avut aproape toata saptamana. M-a mai cautat dupa ca stia ca am remorca si ma chema cand avea angajati „just landed” care aveau nevoie sa-si cumpere ceva mobila si sa prinda un pic pamantul sub picioare. Tot timpul avea adunate in garaj de la give away chestii de mobilier pentru treaba asta.
A fost un soc cultural si jumatate.
Am scris o tona…
Comentariu beton!142
@Kanga bangas, bine că ai scris că mai acum ceva articole @Emil zicea că aussies ăștia nici măcar nu salută când intră in birou. Eu am avut experiențe faine cu ei, dar nu pe continentul omonim
@OldJohn, sunt de tot felul si ei. Mai au oamenii si zile proaste. Nu cunosc situatia. Poate e ceva lipsa de comunicare. Stiu ca nu au „pofta buna”. N-ai ce sa zici cand te asezi la masa langa ei si e ciudat la inceput. Prin magazinele mai mici, prin cartier sau parc daca mergi se face eye contact si se saluta ca la tara si necunoscutii. La birou sunt mai seriosi, dar tot relaxati. No worries e the law. Se simt mai bine intre ai lor dar accepta si outsideri usor. Am gasit mai mult suport si intelegere aici de la oameni abia cunoscuti decat in Romania de la rude… Evident ca nu e totul perfect.
Comentariu beton!11
La o firmă unde am lucrat, am văzut o practică rară. Era la începutul anilor 2000, înainte de epoca mailurilor. CV-urile se trimiteau predominant prin fax si poștă. Ce făceau fetele de la HR? Făceau o bază de date în Excel cu datele de contact ale tuturor candidaților. Și după prima triere a CV-urilor, luau modelul de scrisoare de refuz și cu funcția mail merge din Word făceau scrisori personalizate pentru toți cei care nu erau chemați la interviu și le trimiteau scrisori de refuz prin poștă. Fain și corect. Era o firmă străină, micuță, iar practica fusese impusă de conducerea din afară. La un moment dat, când a crescut firma, s-a renunțat la scrisori, dar deja funcționa bine e-mailul. Acum, cu toată digitalizarea asta, e de porc să nu trimiți un mail candidaților care nu intră în etapa de interviuri.
Ce mă seacă la HR cel mai mult este limbajul. Mă zgârie pe urechi când aud de „aplicat pentru post”, „aplicație” și „aplicanți”. Eu înțeleg că engleză în sus, engleză în jos, că folosim job, nu loc de muncă, că zicem HR, nu RU, că avem targeturi, nu obiective. Dar când vine vorba de a aplica, este o gugumănie sinistră. Eu întotdeauna prefer să candidez pentru post, nu să aplic. De aplicat, am timp mai târziu, să aplic instrucțiunile din fișa postului. Dacă specialistelor în HR tot le place atât de mult romgleza, să facă lobby, pentru a modifica legea electorală, că tot vin alegerile. Să ne ducem la vot să punem ștampila pe aplicanți.
Comentariu beton!31
@Adi, achiesez la propunerea ta😂
HR-ul este cel mai aglomerat cu tampiti departament din ORICE companie, dupa parerea mea. Bineinteles ca am trait si eu experienta cu “va sunam noi”.
Eu am o poveste recenta, de saptamana asta: Firma la care lucrez este o multinationala si interviurile din exterior se organizeaza cu managerul echipei care are nevoie de om. HR-ul doar filtreaza CV-urile si ni le prezinta, iar noi le spunem pe cine sa ne cheme la interviu si cand. Practic sunt secretarele noastre. Buuuun. Pana aici, frumos!
De cateva luni bune, am nevoie de un om pe pozitia X. Primesc CV-urile de la HR. Ma uit peste ele si aleg vreo 3, dintre care unul era perfect pt ce voiam eu. Anunt HR-ul sa imi programeze interviu cu toti, cu prioritate cel ce imi facuse cu ochiul.
Intru in interviu cu favoritul si mi se confirma ca este fix ce trebuie, asa ca dau feedback-ul la HR sa il oferteze si semnalizez cu surle si trambite ca e fix ce imi trebuie si sa se miste cu talent!
Dupa o saptamana, nu facusera inca nimic! Noroc ca am avut un moment de revelatie si i-am intrebat eu de sanatate.
Incepe colegul nou de luna viitoare.
Comentariu beton!38
In general pe la departamentul de HR sunt angajate tot felul de pizduline care sunt ori mari absolvente de psihologie/sociologie la particulara ori bagate pe pile ca sa aibe managerii mari cu ce sa se distreze in teambuildinguri. Asa ca, calitatea umana si chiar cea profesionala este foarte , foarte mica, de aia este bine sa pleci pesimist de acasa cand ai intalnire cu amazoanele de la HR.In plus , pe langa faptul ca angajatele din HR sunt de proasta calitate mai este si politica firmei in ceea ce priveste angajarea, procedura de recrutare..etc.
Probabil subiectul s-a umflat de la MILF-ul ala de la nu stiu ce agentie de hunting ce se plangea de ”ghosting ”.
Comentariu beton!11
Neața! Pân’ acu am pățit să nu sune înapoi și deja știam că dacă nu primesc răspuns în 7 zile, e Nu.
Daaar…am päțit, la primul job din noul meu domeniu, să nu mă sune să-mi zică că e Da și rămâne cum am stabilit. Eu îi spusesem tipei că pot începe la o dată stabilită de mine și ea a zis că se gândește (asta era cu o lună înainte). Cu 3 zile înainte sun să întreb care-i viața ei și dacă s-a gândit și a părut foarte surprinsă că trebuie să mai stabilm că e Da.
Plm…am stat 6 luni acolo.
Am patit si eu asa, sa ma contacteze aceiasi oameni dupa ani si ani, dar care nu avusesera chef sa ma anunte ca nu am luat interviul in trecut. La fel ca si tine, tin mortis sa le explic de ce nu as veni nici macar la un interviu initial la ei, orice mi-ar oferi.
Austria,Viena, 2021 – la interviu am cerut salariu €5000 net, nu brut. Or zis că mă caută ei. I-am întrebat io de sănatate după o săptămână. Mi-or zis că cer prea mult și le-am zis că io nu consider asta deoarece dau €20 pe-o cafea. N-or mai zis nimic.
Bine, nu există cafea cu €20 în Viena, maxim €5 am dat cel mai mult.
Ăștia din Danemarca m-or anunțat prin mail că cer prea mult la salariu. 🤭
Comentariu beton!22
Sunt absolut convins că dacă îți pui ambiția și cauți, până la urmă o să găsesti locul unde vei da 20 de euro pe o cafea. 😀
S-ar putea să aibă la hotelul Palais Coburg, dar n-am ajuns încă acolo. 🤭
bucharest otopeni, soon
Comentariu beton!14
Eu sunt mai soft. Mi-a scris un headhunter ca e iremediabil sedus de profilul meu de pe LinkedIn si ca are o nemaipomenita si nemaivazuta oferta pentru care sunt mai mult decat perfecta (rima e intamplatoare). Si ca sa vorbim.
Ok, sa vorbim, stabilim ziua si ora. Moment in care mi-o da din fundu’ gradinii: „voi avea o zi foarte plina, daca vedeti ca nu sun inseamna ca m-am luat cu altceva, va rog sunati-ma dvs., iata numarul blabla”.
Serios, cherie? =))) Tu vrei sa ma „plasezi” si eu sa te sun? Abia asteptam sa NU-l sun, dar a sunat el totusi. Cica „iata, nu am uitat, fac progrese in ceea ce priveste capacitatea organizatorica”. Aplauze, Patratzel!
Deznodamant: a balmajit diverse despre post, neconcludent, ii cer un job description pe care nu il avea, dar „voi incerca sa fac rost”.
Din ianuarie incearca.
Si nu, n-a mai scris / sunat.
Faza de mai sus fiind in Germania, deci avem si aici loaze pe alese.
Comentariu beton!30
Hai să relatez și unul din puținele cazuri în care am primit feedback. Trecusem toate etapele – și interviul cu HR-ul din România, și cu ăla de la firma mumă, sunteți grozavă, abia așteptăm să vă avem în echipă etc. Îmi spuseseră la telefon că practic am obținut jobul, și e doar o formalitate până primesc acceptul în scris. Trec vreo două săptămâni și mă pomenesc cu email de la HR-ul din străinezia: „Managementul a decis ca postul pentru care ați aplicat să fie ocupat printr-o promovare internă”. Nu scuze pentru timpul meu pierdut aiurea, nu nimic.
Trec 6 f**ing luni și primesc un nou telefon de la HR-ul local: „Știți, am decis să vă oferim jobul până la urmă, promovarea internă n-a mers așa de bine. Mai sunteți interesată?” Țin minte că eram într-un megaimaj și am început să râd în hohote. 😀
Comentariu beton!27
Nu am fost la interviuri în ultimii 15 ani, merg mâine la al doilea, primul a fost pe apel video, revin cu amănunte!😊
Comentariu beton!22
Chiar te rog.
Baftă!
Tipa care mi-a luat interviu m-a sunat dupa vreo doua saptamani. Nu sa ma anunte daca am luat jobul, ci sa ma intrebe cum stau cu pregatirea teambuilding-ului pentru colegii de la Craiova – in cadrul postului pe care, aparent, nu l-am luat eu.
Comentariu beton!43
Ahahahahahaaaaaaaa, ahahahaaaaaaaaaaaa. Absolut superb.
Ireal 🤣🤣🤣
Eu am pățit doar să mi se ofere, cu mult entuziasm, un job în Budapesta. Care job se potrivea perfect cu profilul meu, și Budapest în sus, Budapest în jos… eu fiind în București. Alooo, BUCHAREST, not Budapest! A revenit cu scuze și cu promisiunea că mă contactează când o să aibă un job la fel de bun în Bucharest. 😀
Comentariu beton!22
Era fain să te și duci 😂
Această întâmplare era bună pentru cineva care avea prezență de spirit pentru a putea intra în ,,jocul”ei;și să i spună vrute și nevrute;că totul se desfășoară în parametri;iar a doua, a treia, a patra zi când ar fi sunat iar să întrebe cum evoluează pregătirea, să i spună că lasă totul baltă, îți dă demisia.
Refuz să cred că unele pot fi așa aeriene.
Am comis-o eu demult… Era ceva post liber la primăria din satul natal care m-ar fi tentat și chiar eram dorit acolo. Numai că, primarul interimar pe atunci l-a băgat pe fiu-su pentru că… de ce nu? După câteva luni, timp în care probabil și-au dat seama că fiu-su dă cu stângu-n dreptu`, m-a sunat să vin eu. Îmi găsisem altceva între timp și mai ales din orgoliu am zis „vă sun eu”. Nu, n-am sunat.
Comentariu beton!24
De obicei nu, nu am fost anuntata, cu atat mai putin telefonic. Dar au fost si dati in care a venit raspunsul negativ pe mail, dar niciodata pe telefon.
Ca un raport intre cele 2 situatii mai mult nu esti anuntat de nimic sau mai mult te suna cineva peste vreo 3-4 luni sa iti zica ca mai trebuie sa te prezinti la inca un interviu…
Martie 2023, interviu. Cu HR ul all good, cu managerul so and so, omul nu știa cu cine vorbește crezând ca sunt cineva din intern. Intr o miercuri am primit mailul legat de interviul cu managerul (care a fost a doua zi) și mi s a zis ca ‘next Monday’ am răspunsul final. Moama ce oameni profi, zic eu:) trece luni, liniște. Dau mail joi la HR, no answer. Dau mail și joia viitoare, tot no answer. Ma întreb doar cât de cacacios sa fii sa faci asta. Și nu e vb despre o firma mică.
Comentariu beton!11
Nu cred ca m-a sunat vreunul, ever.
Primul job pe care mi l-am dorit a fost sa raman asistent in facultate, ASE. Luasem licenta, note frumoase, dar nu fusesem vreodata fata aia care venea la toate cursurile de la 7 sau care sa rupa norii. Am fost la interviu, cu decanul, care fusese si mentorul meu pentru lucrarea de diploma. Nu am fost aleasa. „Ieream” tanara si entuziasta, zic ia sa vaz io cum ar trebui sa fac totusi, asa ca merg la decan sa il intreb ce mi-a lipsit, eu cu toata dorinta de a primi un sfat, oricum incepusem sa imi caut de munca, am zis ca sunt chestii pe care un om care ma cunostea cat de cat ar putea sa mi le spuna. M-a dat afara urland din birou, ca-s nesimtita, cum imi permit eu sa vin sa-l trag la raspundere. Intentia mea nu fusese asta nicio secunda, chiar aveam nevoie de un sfat, am plecat plangand, sigur nu am fost obraznica, n-am fost niciodata cred, poate eram mai curajoasa si mai putin pusa la pamant-in timp am inceput sa aleg cu grija luptele pe care le duc-dar cred ca bun simt am avut intotdeauna…. Ce mi-am dorit insa mereu sa fac si nu am avut curajul, a fost ca in timpul unui interviu care merge prost-dupa cateva zeci iti dai repede seama-sa ma ridic si sa plec, fara sa mai pierd timpul. Sa le spun ca nu imi mai doresc nimic la ei, data fiind nepotrivirea vizibila de caractere 🙂
Comentariu beton!20
Eu am făcut asta o singură dată – adică să mă ridic și să plec – deși ar fi trebuit s-o fac mai des. Într-un caz în care marele șef începuse să se dea la mine, în timpul interviului.
Comentariu beton!11
@Ina, eu chiar am fācut asta. Acum mi-am amintit, datoritā postārii tale. O agentie de turism/imobiliarå, aveau di tāti åia acolo:) mai putin educatie. Aveau si vreo 3 clase, probabil, dar nu asta m-a deranjat. Erau parveniti din anii ‘90 care aveau nevoie de slugi..
Mc Donalds, prin ‘95-96, cred, nu mai stiu exact anul, eram studentā. Interviul ok, rāspuns.. sufletu’. Si abia asteptam.
Iar acum dau publicitate la T.V.cum că este cel mai bun loc de muncă pentru tineri…sper să nu și găsească NICIODATĂ personal suficient, mai mult, îmi doresc să pleci și cei care lucrează pentru această minunată firmă MECcocalars.
Din interviurile pe care le-am sustinut de-a lungul timpului, cam in 30% am fost sunat inapoi. Chiar picasem un interviu la o corporatie pe criterii de Ala Bala Portocala (la propriu), in sensul ca am ramas 2 candidati pe 1 post unde trecusem toate testele si interviurile, apoi in loc sa mai faca un interviu de departajare intre noi, au stat cu cv-urile in fata si au ales la intamplare. Tipa de la HR si-a cerut scuze si mi-a spus ca voi fi optiunea nr 1 in cazul in care se mai elibereaza un loc, evident eu nu o crezusem. Dupa aprox 3 sapt, chiar ma sunase inapoi sa imi spuna ca s-a eliberat un loc si daca mai sunt interesat de pozitie, eu fiind inca in cautari, am acceptat si nu a mai fost nevoie sa mai sustin inca odata interviurile.
Dar in general am trecut de la „Te sunam noi” la „Va sun eu”, unde dupa 1-2 saptamani de asteptare ii sun eu inapoi doar ca sa le bat obrazul ca nu sunt seriosi 🙂
Mie mi s-a intamplat sa ma prezint la intreviu, si apoi sa imi fie transmis ca o sa ma sune doamna de la HR pentru a discuta despre oferta salariala si beneficii. Peste cateva zile ma trezesc cu un e-mail care incepea asa „Asa cum am discutat la telefon, mai jos va las oferta salariala agreata”… Stai ce? Ce discutie telefonica? Ce oferta salariala agreata (mult mai mica decat ceea ce am cerut eu verbal la interviu, evident)? Nu ma sunase nici dracu :)) Cred ca doamnele de la HR fac alergie cand e vorba de sunat.
Eu am reușit performanța de a primii seen pe LinkedIn in condițiile în care ea m-a abordat pe mine :)).
Am fost abordat de Hr de la o multinațională din Israel pentru o poziție pe care au deschis-o ei de curând in România. Toate bune si frumoase, am stabilit un interviu iar la interviu tipa mi-a povestit cai verzi pe pereți pentru ca nu știa mai nimic despre poziția nou deschisa și tot insista ca voi avea discuție cu managerul direct pentru mai multe info pentru ca departamentul e in formare. Zic ook hai totuși sa vedem despre ce e vorba si încheiem cu ” aștept sa se întoarcă managerul din Israel si revin la tine pentru a programa o discuție”. Asta s-a întâmplat acum câteva luni, probabil managerul a rămas în Israel :)). Între timp ii cerusem eu feedback pe LinkedIn si.. Seen! 🙂
Am patit si eu ce a patit colega ta. Practic eram angajata prin contractor la compania pentru care inca lucrez si m-au sunat de la contractor sa imi ofere un rol asemanator 🙂
:))))))))))))))
Povestea pe care o voi relata in continuare i s-a intamplat sotului meu. Aplica acum vreo 2 ani la un mare retailer din Ro, merge la 3 interviuri care s-au incheiat cu promisiunea de la managerul departamentului cu „totul este excelent, va trimitem oferta noastra salariala”. Ce te astepti daca acest manager iti spune asa marete cuvinte? Sa primesti cat de repede o oferta! Dupa o luna….nimic! Mai asteapta 2 saptamani si suna la HR…. nu raspunde doamna cu care a avut interviul initial. Ii scrie un mesaj pe LinkedIN ca ar fi frumos sa primeasca un raspuns de la ei, avand in vedere ca avusese 3 interviuri (acesta era numarul maxim pentru postul respectiv). Dupa vreo saptamana ii raspunde doamna la mesaj (pe platforma LinkedIN) ca nu s-a calificat ca nu stie limba germana!!! Stupoare!!! Nicaieri in descrierea jobului nu scria ca ar trebui cunoscuta aceasta limba straina, ci era specificata engleza.
Comentariu beton!12
În general, dacă ajung la interviu, primesc răspuns, dar e adevărat ca răspunsul negativ poate veni târziu (probabil așteaptă sa închidă complet procesul de recrutare). Dar as zice ca în 90% din cazuri primesc răspuns după un interviu în România.
Am avut o intamplare prin 2010 (firma cu reputatie si ștaif in domeniul recrutarii) în care dupa un interviu intermediar mi s-a spus ca voi primi răspuns în săptămâna următoare. După 6 săptămâni încă nu dăduseră niciun semn, drept pentru care le-am scris eu un mail politicos, dar rece, la care am primit, ce sa vezi, răspuns imediat ca, având în vedere indrazneala de a cere socoteala, nu considera potrivit sa mergem mai departe cu procesul de recrutare.
Si, oarecum din același film cu povestea ta, săptămâna trecută am fost sunata de o domnișoară foarte senina pentru o pozitie intr-o companie în care am lucrat 5 ani (si nu in trecutul indepartat). „Aaaa, asa se întâmplă când citești pe diagonala, hihihi.” Toată discuția a fost halucinanta; firma de recrutare pe care o reprezenta – cu vechime și reputație, dar se pare ca nu mai pun mare preț pe pregătirea angajaților.
Cei mai multi spun ca suna indiferent de raspuns. Din experienta mea, cam 30% o si fac. Aici incluzand raspunsurile pozitive.
Sa fiu sunat si informat de respingere am patit doar de doua ori. O data chiar am apreciat, o discutie profesionista cu un om profesionist.
A doilea refuz comunicat telefonic – dau interviu la o firma pe postul de software tester. Un interviu care a decurs bine, de la interactiunea cu HR-ul, apoi cu persoana tehnica, interviul tehnic, discutiile legate de asteptari salariale. Fusese un interviu reusit (stiu sa ma apreciez) asa ca eram optimist.
Trece o saptamana si ma suna tipa de la HR. Ma bucur, ca imi doream sa plec de la serviciul la care eram iar asta suna bine.
„Buna ziua. Acesta nu e un refuz, interviul a fost reusit si erati prima alegere. Dar a intervenit ceva neprevazut, a fost o sedinta a directorilor si acest proiect se amana. Dar e posibil ca in 6 luni sa se deschida proiectul totusi, ati fi interesat?”
Am ramas cam trasnit si am inteles un singur lucru – ca nu-s seriosi.
Mai placuta a fost surpriza cand am auzit intamplator dupa o luna, de la un cunoscut care lucra acolo, ca proiectul a pornit, au fost angajati oameni. Nu am inteles deloc faza asta.
In rest, cand s-a deranjat cineva sa raspunda pe mail, au fost ori raspunsuri sablon, trimise la gramada, ori tampenii.
La serviciul unde sunt acum, cu 5 ani inainte de angajare mai avusesem un interviu. Totul OK, raspuns pauza. Dupa 3 luni (!) primesc mail de la HR. Cred ca domnisoara se plictisea, ca a simtit nevoia sa imi scrie tampenii. „In principiu raspunsul e pozitiv, dar nu am gasit o echipa in care sa te dezvolti si sa se dezvolte si echipa, asa ca nu putem incepe colaborarea”. Mail lung si in stil de parlamentar. Am raspuns politicos, cerand totusi o clarificare – ce trebuie sa imbunatatesc pentru un eventual interviu viitor (ma intrebase daca sunt de acord sa pastreze contactul meu). A raspuns tot cu o tampenie lunga.
Ulterior am mai aplicat la acea firma. Nu am mai fost chemat 5 ani. Chiar de 2 ori am fost recomandat. Raspunsul domnisoarei de la HR a fost „deja e in baza noastra de date”.
Pana la urma a plecat domnita. Nu stiam. Am fost cautat de HR-ul nou pentru interviu. Sustinut, luat, angajat. Nu pot decat banui ca avea un dinte impotriva mea, personal.
Ce mi se pare e ca treaba asta cu raspunsul la interviu seamana cu ce se intampla dupa prima intalnire romantica. Am avut si eu destule in care domnitele nu mai raspundeau. Si tot destule cand am primit raspuns stereotip dupa (sau lacrimogen cand era rost de drama). O singura data am primit un frumos „te gasesc gras, urat si betiv”. Parca mai mult am apreciat, dpdv practic, ultima frumoasa declaratie decat „esti un tip OK dar …” „momentan nu vreau o relatie, pentru ca viata mea e ocupata” etc.
Comentariu beton!19
Noi (firmă micuță, deh)am facut un mesaj standard pe care îl trimitem celor care nu vor fi angajați. Recunosc, de sunat ii sunam doar pe „câștigători”, dar absolut toți oamenio cate vin la interviu primesc.un răspuns.
Nu am fost la foarte multe interviuri, maxim 5, dar nu mai stiu sigur numarul exact. Insa, de fiecare data am fost sunata. De mentionat totusi ca voiau sa ma angajeze, dar salariul nu a indeplinit asteptarile mele.
Io din start le spun salariul pe care-l vreau, ca să nu ne pierdem vremea degeaba.
Da. Pe Whatsapp. Doar o singura data. In “Navodari”
In general sunt genul insistent, iar daca n primesc raspuns, ii stresez eu.
Acum câțiva ani eram asistent director la o firmă și una din sarcinile mele era să programez oamenii la interviuri și ulterior să îi sun pe cei respinși. Șeful meu chiar insista pe aspectul acesta. În schimb eu nu am primit niciodată răspuns. 🙂
E drept ca nu am mai fost la interviuri de multi ani, nici nu am fost la multe, dar, sigur ca nu am fost anuntata cand nu eram selectata. Imi amintesc insa si de o prietena sunata sa i se comunica nu a fost selectata. Din fericire ( pentru prietena mea) persoana a si precizat unde se desfasurase interviul. Dar eu nu am fost la interviu acolo- a raspuns ea. A fost cu happy end caci prietena a luat jobul.
Bună! Da. Pe mine m-au anunțat prin SMS: ” Ne pare rău, dar a-ți fost respinsă” Fără diacritice, desigur.
Comentariu beton!14
Acum câțiva ani trebuia sa ma mut înapoi în orașul natal. Asa că, fugi și caută de lucru că nu suport ideea de-a mă ține mama și tata, iar în același timp voiam să schimb puțin mediul de lucru (puteam doar să ma transfer cu job-ul). Am găsit relativ ușor o sală de jocuri care abia atunci s-a deschis și era în căutare de personal.
(Înainte lucrasem la o altă sală de jocuri și la o casă de pariuri, ambele firme fiind atunci pe primele doua locuri în țară ca și cifră de afaceri).
Mă duc frumos la interviu cu 10 minute înainte de ora programată ca să fiu nevoită să mai aștept după „șefu'” încă o oră căci uitase de interviu. Practic am simțit că m-am înjosit stând și așteptând. A venit „ză boss” într-un final, mă întreabă ce știu, îi turui tot mersul unei săli în decurs de 24h și cam asta e. Să aștept că mă sună într-o săptămână.
Clar omul n-a mai sunat, mi-am făcut transferul liniștită și mi-am văzut de treabă.
Partea cea mai mișto e că, după 3 luni mă sună „ză boss” dacă nu cumva mai sunt interesată de job, căci tare mare nevoie ar avea de cineva profi. Răspund scurt și la obiect: Sigur, mă gândesc și revin cu un telefon. 😂
Comentariu beton!14
Nu stiu daca se pune, dar de nu-uri n-am avut parte. Am “aplicat” pentru job de trei ori, prima data in Romania, unde mi-au dat da-ul pe loc, si de doua ori in Dk. La prima in Dk a fost putin comic, i-am strans puțin cu usa. Asteptam de o buna bucata de vreme ca directia lor sanitara sa-si scoata degetele din locul ascuns si sa-mi povesteasca ce am de facut in continuare (studiile din Romania evident nu erau recunoscute la vremea aia). Vazand ca trece timpul, m-am apucat sa caut singura un loc de stagiu, ca sigur imi trebuia. Gasesc ceva, ma inscriu. Dupa interviu mi se spune, conform procedurii, ca voi fi sunata sa aflu raspunsul. Zic bine, dar sa stiti ca eu mai am un interviu azi, in alt oras. Unde? intreaba omul. Ce?, pai tie nu-ti trebuie la specialitatea aia. Nu, zic, da-mi trebuie niscai bani sa mânce si gura mea ceva. Asteapta un moment, zice, si dispare val-vârtej. Se intoarce dupa 5 minute si ma felicita pentru noul post 😂. La postul urmator am fost headhunted, deci nu se pune. Fast forward 8 ani mai tarziu, desi postul era mai mult decat excelent (sef de sectie), ma omora naveta de 160 km x 2 zilnic. De mutat mai aproape nici vorba (nu puteam vinde casa, criza 2007-8). Deci trimit o cerere nesolicitata si sant invitata la interviu in orasul “meu”. Ma angajeaza. Dupa un timp aflu ca de fapt seful ma intrebase, cu ceva timp in urma, daca nu m-ar interesa postul ala, dar trimisese e-mailul la o adresa pe care n-o mai folosisem de vreo 5 ani.
Soțul meu a mers la un interviu, dar s-a răzgândit in ultimul moment când a ajuns la locul faptei și a văzut cam ce e pe acolo, așa că nu a rămas. Asta era într-o sâmbătă.
Luni după-masă l-au sunat să îi spună că a luat jobul 😀😀
Comentariu beton!22
Pe scurt: in 2013, tot departamentul de la firma unde lucram a fost desfiintat. Am avut noroc de o sefa foarte faina care ne-a dat informatia cu 2-3 luni inainte. Asa ca ne-am apucat serios de depus cv-uri/ interviuri..
Am avut interviuri cu 14 companii – la unele am ajuns pana pe short list la unele nu am trecut nici de prima etapa.
Concluzia e ca din 14 firme, de la 7 am primit raspuns (pozitiv sau negativ) iar de la 7 nu am primit niciun raspuns (nici da, nici ba, nici nimic). Faza tare e ca din astea 7 unde am fost lasat cu ochii in soare la 2 din ele am fost pe shortlist.
Pana la urma am gasit un job super fain.
poate gresesc dar…. Daca interviul este cu cineva care este specialist HR/are cursuri de hr, etc….90% suna inapoi ca sa lase loc de buna-ziua. Daca interviul este cu amanta sefului/seful/general manager/global manager/miezul…firmei o sune la pastele cailor inapoi.
Unde lucrez acum am colega de la HR la 3 metri distanta. Nu a existat interviu (este o firma de constructii asa ca sunt cateva interviuri pe zi cel putin si cu oameni pentru care cuvantul CV este de domeniu SF de multe ori) si sa nu il sune pe nenea ori ca e alba ori ca e neagra.
Unde am mai lucrat inainte (firma mica, de apartament)……sufletu’.
Pe la multinationalele pe unde am mai sustinut interviuri….am fost sunat. La firmele mici….oha.
Fiica mea a fost anuntata prin e-mail ca nu a trecut examenul (chiar a dat un exemen in toata regula, mai ceva ca la facultate!), cu completarea ca o vor cauta, in cazul in care mai apare un alt post (este vorba despre o agentie de marketing). Pentru ca a fost impresionata ca i-au raspuns, fiica mea le-a multumit si se pare ca a fost cu noroc, deoarece in mai putin de o luna a fost sunata si i-au propus un post (acelasi pt care daduse examen). Acum lucreaza acolo si este foarte incantata😊
Asadar, iata ca mai sunt si oameni care se tin de cuvant!😉
Comentariu beton!12
În rare cazuri am fost înștiințat pe e-mail, însă În majoritatea cazurilor nu am fost nici măcar sunat. Am uitat să specific următorul aspect: companii din alte țări, voiam să plec din țară… La noi, în România, aveau cele câteva sute de oameni care stăteau la ușa lor, și nu au catadicsit la informarea lor că nu se încadrează. Aaaa, scuze, o singură companie din România m-a înștiințat, dar e firmă mare occidentală, și tot pe e-mail…
Stateam acum sa ma gandesc daca a fost vreun interviu in urma caruia sa nu fi primit vreun raspuns (tel/mail/etc) si raspunsul este NU. Oi fi fost eu mai norocoasa cred, avand in vedere ce am citit mai sus. Lucrez din 2003, job-ul curent este al 4-lea, iar toate interviurile avute in timp ce lucram (ca ma gaseau pe linkedin, ca ma recomanda cineva..) au avut raspuns pozitiv sau negativ.
Cand mai primesc mesaje de joburi noi (de obicei linkedin) si nu sunt interesata, mereu, dar mereu dau rapuns inapoi (mi se pare de bun simt).
PS: da, in RO se intampla:)
A patit o prietena de mea. Chemata in alta tara la interviu, de pe o zi pe alta. Bilet de avion fara low cost ca nu exista ruta, cazare la hotel. Cred ca au trecut vreo 6-7 ani de atunci. Nu a fost sunata niciodata inapoi. Mai rad de ea si o mai intreb daca le-a dat alora mail inapoi, sa-i intrebe daca se califica, daca-si lasa familia aici sau vine cu ea, etc.😂
Pentru „nu”, niciodată.
Interviu 100% n-am avut decât unul intern,la trecerea jobului de la Ploiești la București,cu care am fost de acord,per total anii aceia au fost buni profesional.Dar ,după concediere,dă-i și umblă cu o fostă prietenă pe la târguri de joburi .Păi ce invitații,ce oferte ,ce „vorbe de hr” am auzit atunci ,n-aș mai vrea vreodată. Nu numai prăjeli de 2 lei,dar aveam deja peste 40 de ani și peste 20 de vechime într-un singur loc de muncă,așa că nu mă mai păcălea niciunul.
Din vero 10 interviuri in 15 ani, am fost poate informată o dată sau de două ori că „nu, mulțumim”. Pentru celelalte candidaturi unde nu am ajuns până la interviu, am primit (uneori) câteva mailuri automate politicoase gen „mulțumim, dar chiar daca profilul dvs est extraordinar, nu convine postului, bla bla bla”
In rest, ” silence radio” cum se zice aici.
Cel mai tare a fost anul trecut, când am vrut sa schimb firma și am dat peste o firmă care mă voia rău de tot, sau cel puțin așa m-au lăsat să cred. Și după 3 runde de interviuri și teste și alte alea, am ajuns la negociat salar și deși le spusesem de la început cat vreau, după ultima discuție la tel, nu mai m-au sunat in veac. Dar nici eu nu am mai insistat.
A, și tot anul trecut, interviu cu un tip, la final mă plimba prin birouri, gen aici o sa fie biroul tau, va trimit mail săptămâna viitoare să faceți un studiu de caz și pe repede înainte și aia a fost… Sunat, lăsat mesaje, trimis mail nimic, nada, mort. Într-un final i-am scris pe LinkedIn, bai, va mai aștept sau ce facem. Mi-a răspuns ” oh, non merci, am angajat pe altcineva”.
Așa că, azi nu mai contați pe politețea angajatorului plus că asta e un semnal de cum vei fi tratat pe urmă în firmă, deci nu merci, la revedere.
Mi-am luat nasul pe sus și de acu înainte ori e respect pe ambele părți, ori ne vedem de drum fiecare frumos. Ca într-o relație, tre sa fim doi. Sunt de acord că sunt candidați pe toate gardurile, dar și joburi sunt, așa că vorba aia
adaptată „după bărbați/femei/joburi/autobus nu trebuie niciodată să fugi, întotdeauna vine altul”.
Nu mor de foame, că sa mă aplatizez la primul venit, așa că cine mă vrea, trebuie să mă merite.
😝
Lucram în anii 2000 și un pic la o firma mare de IT în Germania, începătoare, stagiul de practica se cam termina. Am zis sa revin în România, am aplicat la vreo 10 joburi, inclusiv la firma respectivă. In paralel aplicam si in Germania.
HRul din Romania m-a sunat doar de la firma unde eram deja la practica in Germania, să mă întrebe ce așteptări salariale am. Am întrebat pentru ce post, ca aplicasem la 2. Nici nu știa doamna acest detaliu deși aplicasem în aceeași zi pentru ambele. M-au mai sunat cum mi-am văzut ceafa.
„Va sunam noi” era gluma mea preferata când ma întrebau intervievatorii germani de ce nu ma întorc în România (încă nu era România în UE, era foarte complicat sa stai în Germania sa schimbi joburi, permis de muncă etc). În Germania mai sunt și oi negre în HR care nu răspund nici măcar în scris, dar rar de tot.
Au trecut 20 ani de atunci, am rămas în Germania, am cetățenie dubla și nu mai calc prin România decât rar spre deloc.
Uite, pe aici pe unde mă învârt eu, țările din Golful Persic, e apă caldă căcălău, dar degeaba, cei de la HR nu răspund la negativ deloc. Există doar emailul inițial de pe înscrierea pe portal care zice că nu te califici pentru rolul respectiv, automatizat bănuiesc, deși nu e foarte sigur.
Dacă te califici urmează o serie de 2 interviuri video si apoi dacă treci te sună, dacă nu tot nu sună. Si aș putea înțelege de ce. Odată am lucrat la o firmă in Abu Dhabi cu biroul meu vecin cu Departamentul HR. Erau vreo 15-20 de persoane care aveau pe masă vrafuri de CV-uri ( de aici vine bănuiala că nu toate emailurile negative sunt automatizate după cuvinte cheie). Băi frate ăștia 20 de la HR parcă erau zombi cu toții, lucrau in draci cu tot felul de planificări si grafice cu mormanele alea de CV-uri, eu nu am înțeles niciodată ce e așa de complicat să selectezi niște oameni pt angajare. Ce să răspundă ăia la negativ, dacă ei de abia știau cum îi cheamă după o zi de muncă.
Am mai fost odată la o româncă in Bucuresti care avea biroul la o cafenea. Tot asa avea chestionar de interviu, aia cu undde te vezi peste 5 ani si alte căcaturi de lemn, si tot asa nu mi-a răspuns. Dar ce țin minte e aerul ei de superioritate când punea întrebările. Cerea palme nu alta.
La întrebarea: ” unde te vezi peste 5 ani” am răspuns ca ma vad în Brazilia, am zâmbit și apoi cu o mutră serioasă i-am zis ca vorbesc serios. Am fost angajata😅
Haha m-a gasit unu pe linkedin de la HR. Imi povesteste el ce minunat e jobul, compania etc. Cum ma potrivesc eu acolo. Vorbim destul de mult la telefon, a fost un interviu HR in toata regula. Zic sa vad despre ce e vorba mai departe.
Imi zice ca programeaza marti la ora x un interviu cu sefu nu stiu care si ca-mi trimite invitatia pe zoom.
Nimic n-a mai zis, nici ca s-a razgandit, nici ca nu vrea sefu, sau ca au gasit pe altu, nimic. A disparut pur si simplu 🙂
Si in partile cu apa calda si buzi in trenuri unde nu vezi traversele se intampla mult mai des sa nu fi anuntat in caz de refuz. De fapt, ase de des se intampla incat la mine a devenit valida regula: daca timp de 2 saptamani nu am auzit nimic trec eu episodul direct capitolul la refuzuri.
Și da, și nu. La ”nu” a fost un mesaj scurt, nici urmă de feedback.
Dacă te întâlnești cu HR-ul ăla mare, roz și plin de fengșui să le zici că nu e nicio problemă dacă adaugă în anunț și pragul minim de salarizare, măcar așa nu ne irosim timpul reciproc.
Btw, prin 2016 am fost la interviu+teste+interviu (o zi întreagă) la Orange, era pt postul de manager de filială call-center în orașul meu. Am fost 3 la concurs. Eii, după o zi întreagă am aflat și salarizarea (4000 de lei net + bonusuri de vreo 1000+bonuri). Și aveai de ținut o echipă de vreo 100-150 de oameni, plus chestiile admin nu doar producție. Hai, pa!
Comentariu beton!12
Cred că au trecut vre-o 15 ani de la faza ,dar nu o uit toată viața.
Am aplicat la job(nu mai țin minte exact despre ce era vorba) dar,au fost 3 etape ale interviului.Trec de primele două faze și urma ultimul interviu cu BOSsUL😁
Mă duc ,vorbim,totul foarte profesional. La un moment dat „domnul” face o remarcă: I-a uiteeee avem același model de lănțișor!! WTF??? De unde a venit asta?? Mă rog,am zis că poate sunt eu aiurea cu capul și prea suspicioasă….
După o săptămână mă sună un număr…era domnul care îmi spune că nu am luat postul respectiv dar că ar mai fii și alte posturi disponibile in firma pentru care el crede că aș fii potrivită. Daca vreau sa discutăm mai multe la o cafea ZBang!! 🤣😳
In România, doar la companiile la care aplicam în sistemul lor vedeam dacă e respinsă aplicația, de sunat cu feedback sau răspuns negativ nu m-a sunat nimeni, niciodată. Am pățit și să ajung la interviul final unde mi s-a oferit un salariu mult mai mic decât aveam deja și decât menționasem de la primul interviu. Ce m-am supărat atunci pe timpul pierdut aiurea!
În Olanda am primit feedback de fiecare dată. In fazele inițiale de recrutare de regulă un email generic, în care zice unde nu te potrivești. Când am ajuns la lista scurtă și au ales contracandidatul, am primit telefon/email cu explicația foarte sinceră. O dată mi-au zis că le-a fost foarte greu să decidă, pentru că le-a plăcut atitudinea mea și portofoliul și mă potriveam excelent cu echipa, dar contracandidatul avea experiență fix pe felia aceea rară, eu aveam doar tangențial, și avea mai mare disponibilitate să călătorească (eu aveam bebeluș acasă). Altă dată mi-au zis că nici nu se pot apropia de salariul pe care îl cer. Foarte scurt și la obiect.
Eu mi-am căutat job anul trecut și 2 firme la care am avut interviu m-au anunțat pe mail în vreo 10 zile că nu vom merge mai departe cu procesul de recrutare.
Altă firmă, care recruta pentru o bancă, m-a anunțat prin mesaje pe Linkedin că nu s-a hotărât clientul ce va face mai departe. Până m-a mai contactat ca să vadă dacă mai sunt interesată am primit deja o ofertă de la alții.
Am primit, în schimb, mesaje de respingere și după 4 luni de când am aplicat. Mi s-a părut ciudat. 😆
Știind oameni din HR, ce timpi au să ocupe niște posturi și cât de mulți candidați văd ca să angajeze 2-3 persoane, înțeleg și poziția lor oarecum. Le spun și nemulțumirile candidaților, evident.
Când eram în țară, nu. Țin minte că la ultimul job la care am aplicat înainte să plec (eram la master, în ultimul an), ca să obțin răspuns, l-am abordat direct pe unul din profesorii mei care lucra la firma respectivă. Grație lui am aflat că HR ignoraseră cv-ul meu şi ma chemat la un interviu, iar apoi am obținut postul. Dacă nu îndrăzneam să-l abordez nu aş fi primit nici azi un răspuns.
După ce am plecat din țară (Belgia), în majoritatea cazurilor da, am fost anunțată dacă am obținut sau nu postul (telefonic sau prin mail).
Eu am fost sunată după interviu dar experiența este irelevantă deoarece interviurile au fost atipice.
În schimb am o experiență de vreo 15 ani de partea cealaltă a baricadei, în munca de recrutare.
M.am străduit să sun de fiecare dată după interviu dar au fost și cazuri în care nu am sunat, din diverse motive…
Îmi făcea mare plăcere să sun după interviu doar ca să savurez surprinderea de la celălat capăt al firului. Nimeni nu se aștepta să sun să spun că nu a fost acceptat. Ceea ce confirmă că nu există acest obicei în practica din România.
Da, m-au sunat o sigura data , sa imi spuna ca raspunsul este pozitiv si m-au rugat sa trimit documentele. Trimit , eu happy, ne intelesesem.
Acum vine partea frumoasa: Ii sun eu pentru contract si data inceperii si….jobul nu mai era valabil!
Adica, tzeapa !
Nu am pățit niciodată să nu primesc răspuns, chiar dacă în cele mai multe cazuri a trebuit să îl forțez (cam după o săptămână încep să trimit mail-uri, sau chiar contactez persoana respectivă pe LinkedIn dacă o găsesc).
Însă am pățit (de două ori chiar) să nu fiu anunțată decât foarte târziu (două-trei săptămâni) că am luat jobul, pe motiv că „nu se terminase procesul de recrutare”, aici chiar nu am mai avut cuvinte.
Din România probabil procentul care să mă fi sunat înapoi să îmi comunice un răspuns negativ e sub 50%.
Din afara țării în schimb de fiecare dată am primit răspuns indiferent care a fost acesta.
Germania.
Mailul meu este numele meu dinainte de maritis. Zilnic folosesc numele de familie german, pentru ca aici se face totusi o sortare, cand se primeste un mail se vede clar diferenta daca esti „ausländer” sau de-al lor. Desi cica e interzisa discriminarea.
Pe scurt : dupa ce m-am lamurit ca prin Agentur für Arbeit nu am nicio sansa sa gasesc vreun job, pentru ca sunt supracalificata (daca as fi stiut sa spal pe jos ar fi fost perfect!) conform judecatii la care ma supusese o tanti, am zis ok, las’ ca gasesc eu singura.
Am cautat pe o raza de 50 km firme in domeniu, am gasit 5 care pareau interesante si m-am pus pe compus mail-uri. Am atasat mostre din proiecte deja facute, competente lingvistice cu toate atasamentele si la urma CV-ul. Asta a fost intr-o vineri, in iunie 2013.
Am primit 2 mailuri cu nein,danke. Vineri.
Luni dimineata am fost sunata si invitata la interviu pentru miercuri, ora 10, la o firma despre care auzisem cate ceva, citisem despre ei intr-o revista de arhitectura. Celelalte 2 mailuri, nix. feedback zero.
La 10 fara 10 eram la sediu, la 10.05 am avut interviu cu seful de birou, care m-a intrebat dupa o ora daca pot incepe de la 1 Iulie. Oops, aveam planuri de plecat in concediu exact 3 saptamani in iulie (cu sotul). Ii comunic omului situatia si poc raspunsul : doamna, kein stress, azi semnam contractul de munca si veniti cand va intoarceti din vacanta?!!
Si uite asa lucrez eu aici bine mersi , din 2013, cu o echipa de oameni faini, mistocari si deschisi la cap. Iar firma e mare.
Cel mai tare lucru? Evident ca in domeniu , am inceput sa am contacte cu alte firme din zona si nu numai. Si ma trezesc dupa vreo 3 ani de zile cu un mail de la firma x , una dintre cele care nu imi dadusera raspuns…doamna, mai sunteti disponibila, ca aveti un CV mai mult decat interesant, dar a intrat in spam si nu l-am vazut atunci. Hahaha. I-am comunicat unde lucrez acum …zice: doamna, imi pare rau ca v-am ratat.:::)))
Dar va spun ceva: mail-ul este extrem de important, poza din CV, continutul CV-ului. Sfat prietenesc: nu va umflati CV-ul ca pe o gogoasa cu chestii pe care nu le stapaniti 100%! Nu stiti niciodata cand apare momentul in care chiar trebuie sa dovediti ca stiti ce e scris pe acolo!
Comentariu beton!12
Șefu’, am avut zeci de interviuri de ambele părți. Eu de fiecare dată am dat răspuns înapoi. Am foarte multe întâmplări de la interviuri In țară am avut la un moment dat un interviu unde din intervievat am devenit cel care intervieva. Domnișoara nu citise CV ul și fusese trimisă de șeful ei și am zis okk, hai să fie show și show a fost. Am rugat-o politicos să sune pe șeful (cu el trebuia să dau interviul) să participe și el dacă tot e un „greu” în HR și nu am avut plăcerea să îl întâlnesc față în față. Pe domeniul meu oamenii erau rupți de realitate. După m-am dus frumos la GM și i-am zis că nici dacă îmi vor da toți banii din lume nu voi lucra pt ei, în locația respectivă. I-am și explicat de ce și cum văd eu lucrurile și cum pot îmbunătăți situația, free of charge. Iar fătuca, ghici ce, vreo 2-3 ani mai târziu a aplicat pt un job unde eu eram cel care intervieva. Nu i-am dat job ul nu pt ce se întâmplase în trecut, ci pt că încă era ruptă de realitate. O altă minunată de HR și tot în țară, al doilea interviu în sediul central, București. Primul fusese cu directoarea mare la mine in Ploiești. In București altceva, o măslină, o apă plată, glumesc că mi se rupea de astea Și umflat de venă in momentul in care interviul a ajuns la faza in care am ajuns să vb despre mine. Eu proaspăt revenit din State. Domnișoara a început să îmi explice cum trebuia eu să procedez pt a rămâne acolo, iar vena s-a umflat in momentul in care eu mi-am dat seama că nu ieșise vreodată din țară și am întrebat -o calm „dar ați călătorit vreodată în afara țării? Aaa, nu. Dar știți că pt SUA aveți nevoie de viză și mergeți frumușel la coadă pe la Inter? Da, am auzit. Și atunci de ce îți dai cu părerea despre ceva ce ai văzut doar in filme?! Pe loc am sunat directoarea sucursalei din Ploiești și i-am zis că cei de la HR din București sunt pe lângă subiect și că mi se cam rupe de marea lor bancă numită BRD.
M-am cam lungit și sunt ceva întâmplări de la interviuri, dar în țară am primit de două ori răspunsuri pt că aveau nevoie de mine.
Aici, la albioniști lucrurile sunt oarecum asemănătoare la interviuri, adică praf la interviuri, dar în mai mult de 50% am primit răspuns înapoi, pozitiv sau negativ. Oricum eu i-am sunat mereu înapoi pe cei care nu au răspuns și i-am luat la perpules. Sunt multe de povestit, dar am și experiențe profi. Și aici ca și în țară cei mai mulți din HR cam freacă menta.
Cam in jumatate din cazuri nu am primit un raspuns dupa interviu, iar in vreo doua cazuri am primit un raspuns negativ dupa ce le-am cerut eu prin email. In 100% din cazurile in care nu am primit raspuns a fost vorba despre companii romanesti. O singura data am fost anuntata prin telefon ca nu am fost selectata, coincidenta face ca exact la acea companie am ajuns sa lucrez in prezent.
0
Au fost foarte multe cazuri in care nu am fost sunata, uneori nici dupa ce ajunsesem in shortlist. Culmea, spre deosebire de ce vad in alte comentarii, de la firmele mai mici am mai primit, in schimb de la corporatii extrem de rar (sau doar raspunsurile automate trimise cand aplici, dar nu ajungi sa ai interviuri). Mai interesant a fost cand am primit un raspuns pe email ca nu am experienta necesara, in conditiile in care jobul pentru care aplicasem era unu la unu cu ce faceam in momentul respectiv, ba chiar cu mai putine responsabilitati. Mai mult, foloseam si aceleasi tool-uri, care nu erau chiar norma prin alte companii. Le-am raspuns la email sa intreb mai exact unde imi lipseste experienta, insa nu am primit absolut nimic inapoi. Ce-i drept, a trecut ceva timp de cand nu am mai avut un interviu, tot sper ca poate s-a mai schimbat ceva.
0
Nu am fost eu la ffff multe interviuri. La cate am fost si nu am fost acceptata am primit mail sau telefon cu sorry nu. E adevarat ca mai cunosteam lumea, pt ca la interviuri asistau pe langa oamenii de hr si cei a caror departament erau in cautare de oameni noi! Stau sa imi storc creierii sa imi aduc aminte bine, posibil sa fi fost o singura data cand nu am primit niciun semn dar am sunat eu sa aflu ce si cum.
0
Eu cred c-am intervievat la peste 50 de companii , cand aveam 24 de ani. Intrati in primul Carrefour – eu am fost la interviu la toti producatorii si distribuitorii care vand ceva, orice, intr-un supermarket. Sincer nu cred c-am ratat vreunul. (ca nota explicativa, voiam sa-mi schimb jobul, imi facusem calculele ce salariu imi trebuia ca sa-mi iau credit de casa si ceream ca nebuna de 2.5 ori cat castigam la ora aia – de aia am trecut pe la toti :), nu m-au refuzat toti dar am refuzat eu orice oferta mai mica decat imi trebuia mie; ca nota explicativa la nota explicativa, intr-un final cineva mi-a dat salariul ala de-l ceream, dar am cautat fix un an, invatam pe de rost paginile de jobs din Romania Libera in fiecare luni – daca va amintiti cum mergea treaba in mezozoic). De sunat inapoi cu raspuns negativ m-a sunat o singura companie (Diverta).
As nota insa ca traiesc de deja (prea) multi ani in US si nici aici nu suna nimeni, pana la un anumit nivel ; singurii care dau feed-back si discuta cu tine si raspunsurile negative sunt head-hunterii (si cum de la un nivel in sus companiile folosesc servicii de recrutare / head hunting, de la un nivel in sus primesti telefoanele alea … Dar e cam de la VP level in sus).
Observ ca toata lumea considera ca HR inseamna doar recrutare, si concluzioneaza ca in departament sunt doar proaste sau vaci.
Pentru mine, om de HR, e destul de frustrant sa fiu catalogata astfel, recunosc.
N-am reusit sa citesc toate comentariile inca dar o voi face tocmai pentru a intelege mai bine fenomenul.
Nu fac recrutare, sau ma rog, am facut obligata de circumstante. Nu imi place, eu sunt introvertita deci prefer oricand sa lucrez singura cu cifrele mele. Si in afara de faptul ca nu imi place, nici nu sunt buna pe partea asta :)) pt ca in loc sa prezint floricele si cat de minunat e totul le ziceam candidatilor cam cum sta treaba in realitate, partile mai putin bune, despre floricele si fluturasi roz se ocupa colega mea :))
Din perspectiva mea, un om de HR trebuie sa fie foarte bun pe legislatie, si la cate s-au schimbat in ultima vreme e o adevarata provocare sa fii la curent cu toate ineptiile pe care le debiteaza alesii nostri, si sa le interpretezi corect.
Si pe langa state de plata, plati salarii, calcule de bonusuri, costuri totale pe departamente/puncte de lucru, etc, omul de HR trebuie sa fie fix asta: OM
De exemplu, am fost impreuna cu un coleg (un muncitor) la spital sa ii modifice concediul medical pe care il facusera varza cei ce l-au eliberat si nu ii puteam inregistra medicalul omului. Am vorbit cu doctorul ce si cum era de modificat apoi mi-am asteptat colegul sa il ridice. Noroc ca am avut inspiratia sa ma uit pe el imediat, era tot gresit si asta ar fi avut ca si consecinta mai putini bani primiti de catre om. Eu puteam inregistra documentul linistita, cel afectat ar fi fost la salariu el. Deci da-i si reexplica unde au gresit (ia ghiciti, rezidentii completau medicalele, si parea ca e prima data ..)
In alta ocazie m-am certat cu un coleg care putea sa inceteze contractul de munca cu articol de somaj dar el insista sa ii inchid cu acordul partilor ca oricum se angaja. Pana la urma mi-am bagat ceva in faptul ca aude si colega mea cea cu floricele si fluturasi si in timp ce il bombaneam pe om sa faca cum ii zic eu ca stiu mai bine l-am informat ca daca ma asculta in final o sa isi ia niste salarii compensatorii ca asa scrie in contractul colectiv pe care cu siguranta nu avusese rabdare sa il citeasca 🙂 Evident ca a tacut brusc colegul, eu am facut cum am vrut, el si-a primit banii :))
A fost o ocazie in care m-am trezit cu un coleg ca vrea adeverinta cum ca sotia e coasigurata, ii trebuia pentru spital, femeia era la terapie intensiva sau ceva in gen.. si nu era inregistrata la mine, aveam document (declaratia contribuabilului mai exact) semnat de el ca nu are pe nimeni in intretinere/ coasigurat. Si declaratiile pe luna anterioara erau deja trimise, ramanea sa ii zic ca nu il pot ajuta, sa isi bage sotia coasigurat din ziua aia, va aparea pe statul viitor, deci il faceam praf, sunt destul de convinsa ca 90% din colegele mele asa ar fi facut. L-am pus sa scrie documentul si sa il antedateze cu o luna si jumatate; i-am dat adeverinta pt sotie ca e asigurata si sa plece la spital, am refacut stat si declaratie, am trimis declaratia la contabil si m-am rugat in gand sa nu ma faca albie de porci ca o sun sa ii spun ca ii dau rectificativa …
Si chestii din astea fac unele proaste de la HR…
Si apropo de intrebare, nu, nici eu nu am fost sunata pentru a mi se spune ca n-am fost selectata pentru post, si asta destul de recent :))
Comentariu beton!17
Și eu sunt tot om de HR și tot citesc ce părere au unii despre această categorie, sunt multe de spus.
Probabil la ce gafe am citit că a făcut acest departament în unele cazuri, poate părerile sunt fondate, dar eu NICIODATĂ nu aș fi putut să sun pe cineva din interior să îl programez la interviu🙄sau să resping pe cineva apoi după câteva luni să îi zic că ne-am răzgândit, să sune managerul, eu nu.
La fel nici mie nu îmi place recrutarea, dar mă consola că decizia finală nu este la mine.
Sunt multe activități administrative pe care le facem, dar care nu se vad, de aici și impresia că ce mare lucru faceți voi acolo (spus de chiar colegii mei, care culmea tot timpul intrau în birou că aveau nevoie de consiliere/ajutor🤗).
Am uitat să specific că am fost la un interviu la Sanador🙈și acuma regret că nu le-am zis vreo două, în ce hal a putut desfășura interviul un om de HR pentru alt om de HR.OMG!
Eu unde lucram nu făceam așa ceva nici pentru un necalificat.
@AlSa
Deci tu esti exceptia de la regula caci restul de 99 % sunt fix cum le-ai descris in autovictimizarea aia de la inceputul comentariului tau, majoritatea persoanelor din HR trateaza mizerabil candidatul sau angajatul, aici in Romania.
Eu ii contactez dupa minim o saptamana daca nu primesc niciun raspuns.
Dar, in principiu, daca raspunsul este nu, nu m-a mai contactat nimeni.
Legat de acest comportament de nu mai suna… in urma cu cativa ani, voiam sa fac un credit pentru care ma incadram fara probleme, dar nu stiu cum le dadea raspuns negativ softul 🙂 a ramas ca vorbeste cu directorul sucursalei pentru a deroga in aceeasi zi si ma contacteaza imediat cum vb. Inca astept acel apel :))
Prietena mea a patit bancul cu HR 🙂 lucra la firma, iar HR ii dadea mesaje pe Linkedin daca vrea sa vina sa lucreze la aceeasi firma, desi ea avea profilul updated (scria ca e angajata acolo).
În urmă cu vreo 15 ani, firmă de Head Hunting – pe scurt, mă sună o tipă de acolo să mă întrebe dacă aș fi interesată sa stăm de vorbă pentru că o corporație căuta director editorial (literatură științifică, de nișă) iar eu aveam în domeniul acela realizări consistente. Accept, mă întâlnesc cu tipa aceea și, discutând cu ea, îmi dau seama că habar nu are care-i treaba cu acel job 😊)))) I-am spus chestia asta și i-am zis și să își noteze ce-i spun, că poate mai are nevoie.
0
Oh! Ai lucrat la IKEA? :)))
Eu am primit mail de reject la 3 ani dupa ce aplicasem la EA. :)) E drept ca nu fusesem la niciun interviu. Nu ajunsesem la ‘va sunam noi’. Aplicasem si asteptasem o perioada, apoi am renuntat, apoi am si uitat. Nu auzisem nimic de la ei timp de 3 ani. Apoi a venit mail-ul. :))
0
Patit de doua ori sa dispara ca magaru-n ceata dupa ce ei m-au “agatat” si s-au aratat f incantati, pur si simplu pentru ca nu reusisera sa incheie contractul pt care vroiau oameni in plus. Nu li s-a parut necesar sa ma anunte, in schimb unul dintre cazuri a revenit, chiar de doua ori, cu seninatate.
Da, pățit, mereu. Și da, când ceva îmi spunea mie că ar trebui sa primesc job-ul, am sunat eu înapoi să primesc răspuns. La prima fază de genul ăsta i-am exasperat vreo 4 luni până mi-au zis într-un final da, vino, nu știm ce vei face, dar găsim noi ceva (eram foaaarte la început). E demult tare de atunci, dar am lucrat acolo 12 ani. În timp ce lucram acolo am făcut de toate, inclusiv interviuri, deși nu eram hr. Și șefa rareori dădea un răspuns clar și niciodată nu i-a trecut prin cap să zică și nu acolo unde era nu. Mai sunau ei și le răspundeam fără să știe ea. Ba chiar, culmea culmilor, se zgârcea să mai dea anunț data următoare și ne punea mai întâi să sunăm oameni de pe CV-urile de acum un an… după ce am sunat la vreo 2 și a fost super penibil, n-am mai sunat și doar ziceam că am sunat și nu mai sunt interesați…
Și am mai insistat odată, după un interviu care a mers foarte bine, vreo 4 luni. Timp în care chiar trebuia să mă angajez, dar cumva mă gândeam dacă mă sună ăia, aș cam vrea acolo. Și când sunam nu ziceau măcar nu, ziceau ca nu s-au hotărât încă. După multă vreme au zis nu, tot eu sunasem. Mi-am găsit apoi în altă parte. Dar m-au sunat, culmea, ăia, după 6 luni! să mă întrebe dacă mai vreau…. Deci șefa mea nu era singura nebună. Nu, nu am mai vrut…
Am pațit-o de două ori, după două interviuri care aparent fuseseră OK și pot să spun un lucru: că nici nu mi-aș fi dorit să lucrez in locurile alea care s-au dovedit a avea o nesimțire evidentă.
In ambele situații doreau să ascundă faptul că au angajat oameni cu calificări mai puține, dar li se păreau că erau pe lungimi de undă rezonante. Să le stea in gât. Eu am găsit ceva mai bun de fiecare dată.
Eu am pățât si mai grav. Am fost sunat sa mi se dea vestea buna ca am luat interviul si ca voi fi contactat pt oferta concreta si formalitatile de angajare. Au trecut aproape 2 luni de atunci.
Am primit răspuns telefonic de la Michelin Romania doar după ce am insistat eu, însă tot un răspuns de genul” nu ai fost ales pentru poziția pentru care ai aplicat dar ne-a plăcut de tine și dorim sa te avem in vedere pentru o alta poziție” . Nu au mai sunat vreodată… Totodata, sunt convins ca cei din HR sunt foarte aglomerati și chiar nu au timp și nu reușesc sa dea feedback la toate persoanele cu care au susținut interviul, chiar dacă sunt conștienți ca nu este frumos și moral fata de candidați, și chiar nu sunt ironica acum. Eu, personal am un job foarte solicitant și chiar nu reușesc sa fac fata tuturor task-urilor pe care mi le propun pt ca de fiecare data intervine altceva și atunci cred ca asta se întâmpla si in HR.
Am pățit următoarea fază:va sunam noi,nu au sunat,am sunat înapoi mi s a zis că nu am luat interviul.Dupa ceva timp,m au sunat că am luat i terviul și mbam dus,că mi doream sa scap de vechiul job…eram angajata pe post de dispecer delivery la Sergiana,cel mai tare brand din Bv,daaaar pe lângă asta trebuia să speli și vase,împachetezi paine și alte, diverse…pt că am refuzat să fac unele chestii,după două luni m au dat afara…se poarta mizerabil cu angajații…după mine,a plecat și șeful care mi a făcut vânt,a fost dat afara și el…exista un proverb:…”cine sapa groapa altuia”…apoi rand pe rand, au plecat și colegii mei…
bah, cu hru am patit cea mai faza, urmatoarea
2018. Eram mutat de 2-3 luni in suedia. Scria clar pe linkedin ca m-am mutat din Ro in Suedia.
Ma contacteaza un hr: „Nu stiu daca esti interesat de o schimbare, vad ca ai plecat recent din Romania. In acest moment avem deschise mai multe roluri in echipa de R&D si mi-ar face placere sa discutam mai multe detalii. Ce parere ai? : )”
„Nu stiu daca esti interesat de o schimbare, vad ca ai plecat recent din Romania” – ah, nu boss…am schimbat tarile ca sunt io asa, mai anxios la schimbare.
Eu nu am lucrat niciodata in RO, deci nu am experiente ca unele dintre cele de mai sus. In Belgia unde lucrez, a fost cam asa:
– daca am aplicat la un job, am primit acel e-mail automat de respingere sau am primit un e-mail de la HR cu un intro interview – dupa care intotdeauna am avut al doilea interviu cu managerul care angaja – acolo s-a intamplat cam 30% sa nu mai aud nimic de ei;
– daca mi s-a trimis un e-mail despre un job si am raspuns ca vreau mai multe informatii – mi s-au trimis si apoi am fost la interviu sau am refuzat;
– dar am primit si multe joburi pe IT (iar eu sunt in achizitii) si cu roluri de sef de divizie, de am raspuns de fiecare data: in loc sa trimiti spam si sa te faci de ras (pe tine si pe firma pe care o reprezinti) nu mai bine faci targeted audience? Unii au raspuns scuzandu-se, altii liniste. Dar eu am raspuns mereu.
Am avut si situatii aiurea unde dupa 3 interviuri m-au uitat in neant complet. Dar eu nu am sunat inapoi niciodata. Sa ma sune ei, daca au nevoie, eu trec la urmatorii care sunt seriosi.
Dar in general dupa ce am avut interviuri cu managerul, am primit dupa cateva zile feedback si atunci am dat si eu, pentru ca sa stie ca nu doar candidatii sunt ciudati, ci si oamenii lor din interior.
Dar da, in Belgia sa zic cam 80% din situatii am primit feedback (intr-un fel sau altul).
abia ma mutasem in bucuresti si am reusit sa ajung la un interviu la petrom pentru un post foarte ok la care au selectat doar 2 CV-uri, nu cred ca a trecut o ora dupa interviu/teste practice si alte nebunii (a durat 6 ore interviul) m-au sunat sa imi spuna ca din pacate au doar un post si nu e pentru mine.
Dar cel mai rau a fost tot in perioada aia (2013-2014) cand am fost chemat la interviu la 6 dimineata undeva prin bolintin vale/deal si persoana care trebuia sa discut a ajuns abia la ora 13 si am stat pe acolo intr-un camp pana la ora 19 fara mancare, fara apa, fara nimic si desi mi-au spus ca sunt angajat acolo pe loc le-am spus eu ca daca o zi intreaga nu m-au intrebat nici macar daca imi e sete nu am cum sa lucrez la ei
Nu aș putea sa spun cum se întâmplă când nu ai rezultat + la interviu, dar de-alungul celor 35 de ani de activitate am avut ocazia să mă prezint la 3 interviuri într-o multinațională cu activitate in RO, le-am „luat” pe toate dar modul de anunțare a rezultatului a fost diferit de fiecare data: prima data am fost sunat, după clasicul „va sunăm noi in două săptămâni”, a doua oară am candidat pentru un alt job în aceiași multinațională și am primit rezultatul pe intranetul companiei, iar a treia oară, tot în cadrul aceleiași companii, am primit rezultatul pe loc, verbal. Acum am ieșit la pensie.
Nici in Germania nu te anunta nimeni. Nu-i nici o urma de respect pt candidat. Lucrez in recrutare, in 75% din cazuri sun sa dau feedback sau trimit un mail oferindu-ma sa ne auzim daca sunt intrebari, mi se pare de neam bun sa oferi 5 minute omului care si-a sacrificat cateva ore. Inainte sa aruncati cu pietre ca nu dau tuturor, exista companii care pun in carca unui recruiter o firma intreaga si esti „everyone’s bitch” cu 50 de roluri a cate 50-100 aplicanti (if you are lucky), dar eu personal mereu le zic oamenilor sa imi dea un mail daca nu revin in x timp.
De cealalta parte, ca si candidat, ma declar total dezamagita de colegii din breasla, ori am fost ghosted ori respinsa sub forma „inca te avem in vedere, te anuntam noi daca e ceva”. Valabil si in Romania si in Germania unde locuiesc acum. Mi-ar placea sa vad mai multa asumare in bransa de a da si feedback negativ, ca sa facem oferte ne inghesuim toti.
Revin, am fost la interviu. Parteneriat 100%românesc. Interviu în grabă, eram în pauza de la serviciu.nu s a putut uita în ochii mei nici măcar odată! Am crezut sa suferă de ceva, nu pur și simplu lehamite. Îmi spune ce s ar presupune ca ar trebui sa fac. Ii rog sa merg să lucrez câteva zile acolo să văd despre ce este vorba (soc și groaza) A, nu putem. Este legal….. Ok ma mai gândesc și revine colega cu o ofertă .Nu a revenit! Dacă revine ii spun că revin cu un telefon😂😂😂asta și datorită articolului dvs MV Danke!🫠🤗
Doamne, dar de câte ori! Dar asta este nimic, pe lângă a fi ținută o oră la un interviu ca să fiu convinsă să accept ceva, în timp ce aplicasem pentru altceva, că sunt bună, că mă vor „trăinui”, iar apoi mi-au spus că au ales pe altcineva. Altă situație: să mi se dea să învăț dintr-o bibliografie, iar apoi să nu mai fiu sunată. Însă cea mai „tare” este una în care am semnat contractul, am făcut medicina muncii, un TEST POLIGRAF, mi-am dat demisia de la postul pe care îl aveam, am lucrat în zilele de preaviz și, cu trei zile înainte de a începe noul job, am fost anunțată că proiectul s-a anulat, iar eu am rămas pe liber.
Am pățito și eu după interviu mi-a zis va sunăm noi și na mai sunat nimeni al dracu ca în ziua următoare a postat tot firma aceea ca angajează sa mearg la dracu de oameni neserioși sa spună în față avem nevoie sau nu avem nevoie….ce este așa greu
In general nu suna nimeni.
La unul dintre joburi pe care chiar il vruiam am sunat sa aflu raspunsul (eram foarte calificat pt job si avem experinta de invidiat) mi-au spus ca nu deoarece este nepotrivire de cultura. Acum parte funny. La o luna distanta imi scrie cineva din dep.hr al lor sa imi spuna cat de minunat sunt si ca vrea sa ma intervieveze… concluzia nu este doar ca nu te suna dar nici nu stiu pe cine refuza…
In Romania o singura data am primit un email care ma instiinta ca nu am fost selectat …bla.bla… dar am apreciat foarte mult.
:)))))))))))) They are too busy selling the ***t in silver paper…Cea mai urata experienta a fost sa ma deplasez personal pentru un job, la doua interviuri, distanta de sute de km…si apoi pauza. Insa le-am urat de bine tuturor celor implicati in procesul de recrutare, printr-un mail. Si da, m-am racorit!🙂
Pentru mine e a doua oară când se întâmplă să nu fiu sunată. Prima dată a fost la un interviu la magazinul Deichmann și a doua oară acum la magazinul dm!
Nesimțire.