Știu că azi e vineri și poate c-ar fi trebuit să ne ocupăm de chestii mai relaxante, dar mi-am zis că mai bine iau taurul de coarne, chiar dacă e început de weekend.

N-o fac de plăcere, dimpotrivă, sunt nevoit să vă întreb, după ce-am descoperit c-am trăit în ignoranță aproape jumătate din această viață. Iar cealaltă jumătate, am trăit în negare, pentru c-am refuzat să accept cumplitul, dar atât de tristul adevăr.

Așadar, prieteni, a sosit timpul pentru singura întrebare care contează cu adevărat. A venit timpul să vă uitați adânc înlăuntrul vostru și să-mi răspundeți, cu toată sinceritatea sufletelor voastre pure, la singura întrebare care contează cu adevărat:

Voi mâncați mucenici adevărați moldovenești sau făcături d-ăia cu zeamă?

Nu de alta, dar eu am aflat de existența acestor făcături cu zeamă în cel mai trist mod posibil. Eram deja în București, stăteam în cămin, în Grozăvești, și într-o zi ne-a chemat vecina de palier să mâncăm mucenici. Primise de-acasă, că-i trimisese maică-sa pachet.

M-am bucurat groaznic, mă și vedeam mușcând cu poftă din ei, cu mierea scurgându-mi-se pe bărbie, amestecată cu bucăți de nucă pisată.

Când a deschis oala aia cu zămălău în care se vedeau plutind niște chestii absolut ne-mucenicești, mi s-a făcut rău. Evident, n-am mâncat nici atunci, nici de atunci încoace, pentru că nu mă pot atinge de așa ceva.

Deci? La voi cum se prezintă situația?