Am ieșit prima oară din țară în anul de grație 2005. Ca să fie tacâmul complet, nu numai că era prima oară când treceam de granițele României, dar o făceam și la volan. Până la urmă, ce era să fie atât de complicat? Dacă mă descurcam să conduc în România, mă descurcam oriunde.

Așa se face c-am plecat să facem un fel de mini-tur al Europei, patru oameni, într-un Ford Mondeo break. Aveam de ajuns de la București la Nantes, cu un mic ocol pe la Paris. Iar la întoarcere trebuia musai să trecem și prin Bologna, acolo unde se aflau părinții unuia dintre noi.

Vă spun foarte cinstit că nici în ziua de azi nu știu cum am reușit să ajung în toate locurile în care aveam de ajuns. Vorbim de anul, 2005, da? Nici gând de smartphone-uri, nici gând de aplicații precum maps sau waze, dacă aveai de mers pe undeva, hărțile clasice erau încă la putere.

Da, apăruseră sistemele de navigație pe bază de GPS, dar eu, personal, la ora aia nu mi-aș fi permis unul și nici nu aveam de unde să împrumut. Prin urmare, am plecat cale de peste 5000 de kilometri, având doar niște foi tipărite cu traseul, c-am zis că reușim să ne descurcăm noi și fără hărți. Nu, n-am reușit, în Franța am fost nevoit să cumpăr prima hartă.

Dacă în afara orașelor mai era cum mai era, că aveai indicatoare și era relativ ușor să te orientezi, când intrai în orașe începea distracția. Nici în ziua de azi nu știu cum am reușit să ajung la o întâlnire în Place de la Porte-de-Bagnolet, în Paris. Nu, serios, chiar nu știu cum am reușit să ajung (noaptea, cu mașina), fără să am nici măcar harta Parisului.

După care, în Nantes, unde trebuia să ne întâlnim cu un alt prieten care locuia acolo, știu c-am stabilit să ne vedem la Catedrala din centrul orașului, că aia era cel mai simplu de găsit. Și cam așa a decurs toata excursia aia: pe bâjbâite.

Oriunde aveam de ajuns (la cazările de pe traseu, de exemplu), trebuia să opresc, să întreb, să încerc să mă orientez așa în orb. În prima noapte am dormit la Viena. N-aveți idee cât a durat până să găsim hotelul unde rezervasem camerele, ăla fiind undeva în suburbiile Vienei.

Păi n-am să uit niciodată că după ce m-am săturat de învârtit pe străzi ca un coi într-o găleată, în cele din urmă m-am îndurat să opresc și să întreb pe cineva. Știți că un bărbat adevărat nu face asta niciodată, da? Doar că deja era noapte și ne era somn, așa c-am lăsat un pic bărbăția la o parte, mi-am călcat pe mândrie și-am întrebat un vienez de pe trotuar ce fac greșit de nu reușesc să găsesc hotelul ăla.

Omul s-a scărpinat în cap și mi-a explicat c-am trecut de multă vreme de zona pe care o caut, că trebuie să întorc și să merg drept cale de vreo 20 de kilometri, după care să mai întreb. Or când a zis „să întorc” eu am luat-o așa cum am auzit-o, și-am întors acolo, pe loc, pe o linie dublă de tramvai, de-am văzut oamenii de pe trotuar făcându-și cruce ca la urs. Mda, pe lângă că era prima oară când ieșeam din țară, nu eram nici cel ascuțit creion din penar.

Nfine, ce voiam sa spun este că, 18 ani mai târziu, bagi într-o aplicație adresa unde ai de ajuns, și aia a fost tot. Nu mai trebuie să bâjbâi, nu mai trebuie să întrebi pe nimeni, nu mai trebuie să întorci pe linia dublă de tramvai, tot ce ai de făcut e să te bucuri de călătorie.

Am scris toate cele de mai sus doar pentru a vă putea spune că pe mine mă pufnește râsul de fiecare dată când îi văd pe revoltații împotriva tehnologiei cum sar de cur în sus pe motiv că nimic nu e gratis, că plătim cu datele noastre orice aplicație de genul celor despre care am povestit mai sus.

Băi, știți ce? De fiecare dată când m-au scos aplicațiile și tehnologia din vreun căcat, am mulțumit cerului că cineva are atâta nevoie de datele mele încât e dispus să-mi ofere în schimbul lor lucruri care acum 20 de ani ar fi fost considerate prea gogonate chiar și pentru filmele SF.

Acestea fiind zise, lăsați tehnologia să vină la mine. Promit să le dau orice date au nevoie în schimbul aplicațiilor care-mi ușurează viața. Dacă au nevoie, le zic singur până și ziua in care am făcut pipi în găleata cu apă de băut, la grădiniță. E ok, le dau voie să să facă ce vor cu informația asta deosebit de importantă. 😊

Ca să fie și mai clar ce vreau să zic, o să vă mai spun că n-o să îmi pun la dispoziție datele diverselor aplicații care nu-mi sunt de niciun folos real. Știti ce zic, nu? Toate jocurile alea stupide de pe interneți (quiz-uri imbeciluțe pe Facebook sau joculețe de tipul: „află ce-ai fost într-o viață anterioară” ori „cu ce personaj de film te potrivești?” etc), toate aplicatiile pentru editat artistic fotografii, pe scurt, toate rahaturile alea care par fun (poate și sunt), dar care nu-ți aduc niciun beneficiu real. Nu, acolo nu-mi voi lăsa vreodată datele, că chiar aș considera că le dau pe degeaba. Ah, să nu uit, și nici tik tok nu-mi voi instala vreodată. 🤷‍♂️

Atât pentru azi.

P.S. Poza de mai jos este unul dintre cele mai bine exemple pentru tot ce-am povestit mai sus. Eram în Spania, zona Alicante, si-am vrut s-ajung să văd o plajă mișto, că doar era plin de plaje pe-acolo. Search pe google, mi-a apărut asta, am dat click pe ea, și imediat s-a configurat traseul către. O oră și jumătate mai târziu făceam această fotografie.