Articol scris de Iulia.
…
Provocată de o recentă istorisire despre un accident domestic neobișnuit, am zis să vă relatez și eu unul dintre cele mai stupide accidente duble de la noi din familie. Pentru că da, noi când suntem proști, apoi suntem proști în familie, nu ne încurcăm.
Așadar – accidentul – etapa I
Distinsul domn care m-a luat pe numele lui la primărie schiază cam de când are amintiri conștiente. Adică de prin Cretacicul timpuriu, cam așa. Iar unul dintre primele lucruri (nu știu dacă nu chiar primul, nu-mi amintesc, că și eu am învățat să schiez cam tot prin era dinozaurilor…) pe care îl înveți la schi este acela că niciodată vreodată nu dai cu mâna peste canturile schiurilor, pentru că șansele să îți provoci daune majore sunt… ei bine, majore.
Intuiți cam încotro ne îndreptăm? Dacă nu, vă lămuresc eu acuș. Se făcea că era o duminică frumoasă de iarnă, soare, frumos, tot ce-ți putea dori suflețelul. Nu mai știu cum naiba s-a făcut, dar nici măcar nu era aglomerat în Poiană. Că ne-am dus la schi, evident. Cum naiba să ratezi așa minunăție de zi?
Și cum coboram noi așa pe pârtie, vuuuș, într-o parte, vuuuuș, în cealaltă, la un moment dat, pe distinsul domn îl taie un și anume…pipi. Da-l taie așa de grav că am apucat numai așa, cu coada ochiului, să văd cum frânează brusc, sare de pe schiuri și începe să arunce în urma lui precum Haensel și Gretel bețe, mănuși, ochelari… Și se repede în pădurea care mărginește pârtia și dispare printre copaci.
Stau cuminte și mă uit în zare, apare după câteva minute cu o expresie mulțumită pe față. Și pentru că eu mă plantasem binișor cu mutra la soare în așteptarea domniei lui, zice: „Ce-ar fi să facem o pauză, să fumăm o țigară, să stăm un pic la soare, dacă tot ne-am oprit?” Evident, am achiesat cu mare bucurie, că io o țigară ș-o pauză nu refuz niciodată.
Ei, și aici s-a întâmplat nefericirea. Că distinsul domn, nu știm nici până în ziua de azi ce a fost în capul lui (suspectăm tărâțe, dar juriul încă mai deliberează…), vrând să adune șirul de boarfe înșirate de-a latul pârtiei, își ia frumos bețele, mănușile, ochelarii și apoi se apucă de schiuri, pe care intenționează să le înfigă cu cozile-n zăpadă. Și face fix acest lucru, operațiune în timpul căreia palma lui descrie o traiectorie rectilinie uniformă de-a lungul canturilor schiurilor…
Nu trec 5 fracțiuni de secundă că îl văd cum se prăbușește lângă schiuri și aud un „Aaaaaaaaauuuuuu” mai mult urlat decât vorbit. În primul moment nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat și tot încercam să strig la el să aflu ce are – că eu eram oprită la vreo 5 -10 metri mai jos de el (v-am zis că îl scăpase brusc și a întins-o la fel de brusc de pe pârtie în pădure, da?). Văzând că nu reușesc să comunic cu el prin strigăte, îmi dau jos schiurile și o iau la deal spre el, să văd ce mama naibii are de nu se mai ridică.
Iar când am ajuns lângă el, nu mică mi-a fost mirarea să văd în jurul lui niscai pete de sânge care se lățeau poetic pe zăpada albă ca… well, zăpada și, de asemenea, să constat că sângera de la o mână mai ceva ca un purcel de Ignat. Am reușit să scot de la el printre bâlbâieli și înjurături (adresate de el propriei persoane de bou prost idiot cretin care este!) că s-a tăiat tare și să sun la Salvamont.
Ca norocu, Salvamontul era fix pe drum înspre noi, nu de alta, dar la vreo 50 de metri mai jos, o duduie își bușise un picior și cineva din cei cu care era sunase deja la Salvamont, așa că oamenii porniseră în direcția aia.
Au venit băieții, s-au uitat la Fritz al meu, i-au turnat niscai dezinfectant și i-au pansat tăietura cât de bine au putut și i-au zis că mai mult de atât nu au ce-i face, că aia e de spital, cusut și alte alea.
Așa că ne-am dus la spital, ce dracu era să și facem? În caz că ați uitat, era duminică. Hai la urgențe, că unde naiba altundeva? Mergem la urgențe, stăm acolo o bucată pe holuri, într-un final se milostivește un doctor de Fritz, îl ia la verificat, îi desface pansamentul, se uită lung, îi pune pansamentul la loc și îi spune că nu prea are ce să-i facă, rana aia cam e de chirurgie plastică, nu de UPU. Așa că să caute frumușel a doua zi un plastician și până atunci, multă sănătate!
Așa că ne-am dus acasă. Ș-am început să scurmăm internetul și cunoștințele, să încercăm să aflăm de vreun plastician prin Brașov. Că mna, dacă nu avusesem niciodată nevoie de așa specializare, de unde mama supărării să știm dacă există și ce și cum și-n ce fel. Am identificat într-un final un anumit doctor, despre care toată lumea zicea că e ok. Baiul era că omul avea jobul principal la Spitalul de Copii. Mai avea el și ore la ceva cabinet privat, dar erau destul de alandala și nu prea știai exact dacă și când îl găsești.
Ori medicul de la urgențe ne zisese să nu pierdem prea mult timp, că el crede că e secționat și un tendon și cu cât ajunge mai repede la plastician, cu atât are șanse mai mari să recupereze tendonul respectiv și mobilitatea mâinii. A, mi-am dat seama că am uitat să vă zic: tăietura s-a produs la încheietura care unește degetul mare cu podul palmei, iar tendonul secționat era unul flexor, adică unul din alea care te ajută să îndoi și să dezdoi degetul. Deci dacă nu ieșea treaba bine, Fritz s-ar fi ales cu o mână aflată într-o stare permanentă de ok 👍
Așa că ce naiba să și facem, luni dimineața ne-am înființat la spitalul de copii, la coadă la ușa cabinetului domnului doctor. Măgaru’ între oi. Așa, ca să vă faceți o idee cam cum arăta Fritz printre toți pișpierii ăia de acolo.
Omul a fost însă de treabă, l-a consultat și i-a zis să se ducă la clinica unde avea el cabinet de adulți, să își facă programare pentru operație pentru a doua zi, că atunci și acolo nu are ce să îi facă.
Executat programare, executat operație, toate bune și frumoase, iese Fritz din spital cu mâna bandajată, mergem acasă.
Accidentul – etapa a II-a
Nu trec vreo 3 zile de la operația lui Fritz (timp în care mergea zilnic la doctor, la pansat și evaluat operația și restabilirea mobilității), că într-o seară nu știu ce mă posedă pe mine și mă apuc să manevrez diverse prin bucătărie. Cred că mă apucase ceva făcut de ordine sau ceva, nu mai țin minte exact, ce știu sigur e că nu găteam. Dar cumva, m-am apucat de manevrat ceva cu un ditamai cuțitoiul de bucătar. Care cuțitoi a făcut el ce-a făcut, a dezvoltat o minte proprie și mi s-a înfipt cu lama sa cea bine ascuțită în lateralul palmei, mai exact în articulația dintre podul palmei și degetul arătător. Pe lateralul montului, cum ar veni.
Am văzut io sânge, am dat iute drumul la apă rece la robinet, am strigat la Fritz să-mi aducă un plasture. Se duce el, scotocește după un plasture, scot mâna de sub șuvoiul de apă și constat, nu fără uimire, nu numai că nu se oprise sângerarea, ci și că vedeam chestii din interiorul mâinii care în mod normal nu ar trebui să fie vizibile. Gen osul sau cartilajul sau ce Mniezo o fi acolo, în articulația aia.
E, ăla a fost momentul în care mi s-a făcut un pic răuț. Ca să înțelegeți, eu nu-s de fel vreo sensibilă, nu am atacuri de panică dacă văd un strop de sânge, nu mă ia cu tremurici sau cu leșin. Ei, atunci a fost însă prima (și până acum singura) dată în viața mea când am simțit că mă ia cu leșin și că trebuie să mă așez.
Acu, imaginați-vă cum stăteam eu pe un scaun în bucătărie, cu mâna deasupra chiuvetei, ca să nu curgă sânge pe jos, pleoștită într-o rână ca o mitarcă, iar bietul Fritz chinuindu-se să oprească sângerarea și să mă panseze cât de cât, cu singura mânuță funcțională pe care o avea. A fost o seară de pomină, nu zic nu.
A doua zi, unde credeți că m-am prezentat? La dom’ doctor chirurg, evident. Care, după ce a terminat de râs cu sughițuri, ne-a întrebat mai mult sau mai puțin direct cum dracu am reușit să supraviețuim până la vârsta asta și dacă suntem complet tâmpiți sau numai avem așa, accese de tâmpenie ocazionale…
Una peste alta, la mine a fost subțirel, n-am avut nevoie de cusături, mi-am ratat la milimetru ceva tendon și am scăpat numai cu vreo două săptămâni de mers la pansat o dată la două zile și mâna bandajată în toată perioada asta. Dacă n-am consumat în săptămânile alea la punguțe d-alea de congelator de nu pot să vă explic… Cum pentru ce? Păi ne băgam mânuțele în ele când făceam duș. Fiecare persoană, fiecare duș, pac, câte o punguță consumată…
Voi? Ceva accidente stupide la activ? Hai, că vreau să văd dacă e careva care ne bate la stupizenie, vă provoc!
sursa foto: freepik.com
Scurtă erată la textul de mai sus. De fapt, lucrurile s-au întâmplat așa (io nu mai țineam minte pentru că sunt senilă).
După ce a procedat spre golirea beșicii udului, lui Fritz i s-a părut că aude niște răcnete de undeva de mai sus. Așa că s-a dus să investigheze. Moment în care a descoperit-o pe femeia despre care făceam vorbire, care căzuse destul de rău și își bușise un picior. A strigat la mine să sun la Salvamont și a vrut să asigure zona.
Lucru care, când ești pe pârtie și ai un rănit care nu poate fi mutat din locul în care se află, se face prin înfigerea schiurilor cu cozile în zăpadă, în formă de X, la o distanță suficientă înainte de locul accidentului, astfel încât cei care coboară să vadă din timp „semnalizarea” și, de asemenea, locul să fie cât mai vizibil pentru salvamontiștii veniți în ajutor.
Ei bine, ăla a fost momentul în care Fritz și-a mângâiat tandru schiurile fix pe canturi, fără mănuși în mâini.
Final de erată, de aici povestea continuă așa cum a fost relatată de subsemnata. Cu scuzele de rigoare pentru neintenționata inducere în eroare. Sunt senilă, am mai zis, da?
Comentariu beton!88
Iar nu e John primul! Bravo Iulia, ai reușit să-ți comentezi articolul înaintea lui, că văzusem și când Edel nu reușise. Da, știu, sunt un om mic și ma bucur pt. prostii! Suntem copii
Comentariu beton!48
Pfff, nici nu știi cum am stat cu degețelele pregătite 😂
Comentariu beton!23
Iulia, ai fost sadica azi! Cum ai îndrăznit sa-i furi startul lui John Temple? Așa ceva nu se face!
Accidente din astea domestice am mai avut si eu dar n-am ajuns la asemenea nivel de perfecțiune încât sa implic medici si operații.
Chapeau, dom´Fritz!
Comentariu beton!31
Dacă ești prost de mic, când ești mare doar te joci. Și ce m-am mai jucat… :))
Comentariu beton!71
A fost oarecum un pariu la noi în familie. Că după ce i-am trimis articolul lui Mihai, Fritz mi-a zis că trebuie să postez erata, că lucrurile nu stau fix așa cum am scris eu. Așa că i-am zis că nu e bai, pun un comentariu și gata.
Rânjind mi-a zis: „Pff, baftă să reușești să postezi înaintea lui JT” 😂
Challenge accepted! 😁
Comentariu beton!87
La mine-n călindar zice „Saturday” așa c-am decis să mă satur de somn pân’ taman acuș. 🤪
@(altă)Iulia & Fritz: o avut dreptate doctoru’ cu voi. 🤣🤣🤣🤣🤣
Io nu schiez că-s paralel cu schiatu’ și nici nu-mi place, da’ atâta știu și io că alea-s ascuțite ca dracu’ și te tai în ele mai ceva ca-n sabia lu’ Tom Cruise din Ultimu’ Samurai. 🤣🤪🤣
Bine că sunteți bine. 😎
Da, deci făceti scandal? No, lasă numa’, că de mâine-ncolo nu mai pupați locu-ntâi.
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Comentariu beton!76
Ce? Că suntem complet tâmpiți sau că am avut numai niște accese de tâmpenie momentane? 🤣
Comentariu beton!18
@(altă)Iulia: că vă tineți de prostii, adulți fiind. 🤣🤪🤣
Comentariu beton!27
Io credeam ca-ti pui ceasu´ sa sune!
Comentariu beton!15
@Ruxandra: de mâine-ncolo. 🤣🤣🤣
Comentariu beton!19
mda, ca de obicei, se omite latura bună a omului, curajul și înflăcărarea de a face bine semenilor săi, și se reține doar latura accidentalistică!?
bravo, @Fritz! aveai dreptul să strigi, acolo, pe pîrtie: ZIS IZ SPARTAAAAA! mă rog, tăiataaaa, în cazul tău;
cît despre concursul de azi cu tema „cine e mai prost”, cred că am să-l sar; mai ales că tre’ să-mi plimb sciatica la dat zăpada de prin curte și de pe drum;
ZIS IZ IARNAAAAA!
PS @Iulia, zic să arhivezi frumos articolele astea și, de cum împlinește ăla micu’ doișpe ani, să i le servești în porții mici, să nu-i cauzeze la pisic; știi cum zic?
altfel, frumos, am rîs! 😜
Comentariu beton!61
@costicămusulmanu’: plasturi antireumatici ai încercat? 🤔
emag.ro/plasturi-antireumatici-cu-ardei-iute-hot-narcis-12×18-cm-ergo6423143/pd/D4BFDTMBM/?X-Search-Id=8e5e582ea4703b546071&X-Product-Id=94239739&X-Search-Page=1&X-Search-Position=2&X-Section=search&X-MB=0&X-Search-Action=view
Spor la treabă, acuș iau și eu lopata de „coarne” :)))
Comentariu beton!15
@ Domn Costica, care zapada ca la mine e de facut baie in ocean?! 😉🌞⛱
In alta ordine de idei, chiar nu mi-ar mai surade vremea din Romania, iar unul dintre motive este exact ala, „au spatele, au incheieturile, au soldul”. ❄☃
@Costică,ce mama zmeului de zăpadă aveți voi pe colinele Ieșilor că m-au exasperat ieri toate televiziunile cu apocalipsa de 1cm care a facut părinții sa pastreze copiii acasă. Aici autobuzele incep sa functioneze mai bine de la 10 cm in sus😜
Comentariu beton!12
Costica, vezi, cu atatea sfaturi, sa n-ajungi la zama di cutzât…
Du-te fa investigatii si vezi ce-i de facut, c-asa am facut si eu le-am dus vitejeste pana nu le-am mai dus!
Era unul ieri aici ce se plângea de frig. 19 grade Celsius, era îmbrăcat cu sacou și lui era frig.
Am primit ieri niste poze cu Romania anului 2023 în care din nou autoritățile locale au fost surprinse, de ei verifică centrul de meteorologie în loc să se uite pe Google.
Ideea este că i le-am arătat și s-a schimbat omul la față!
Mainăs 1, oh mai gash – și el se plângea la 19 grade…
Comentariu beton!16
hai că răspund la grămadă:
– plasturi am, varianta bio, turcești; works dacă stai pe spate și-o lași doar pe ea…
– investigații am gîrlă, 6mm L5S1 nu-s de colea;
– omătu’ îi de numa zăci țănti șî, în mod normal, janghina de 4 x4=16 ar trebui să facă față la panta de 35 de grade și 50 de metri care-mi asigură accesul în stradă; asta dacă aș conduce doar eu; numa’ că azi ni s-a propus un tratament naturist, aut ăv ză haus, pe bază de grătarovit, palincovin și be-uri lichide, tratament pe care am de gînd să-l urmez cu strictețe și în întregime, iar ca să-mi conving jumătatea mai bună (frumoasă also) da’ mai nouă într-ale șofatului să ne transporte înapoi, m-am gîndit să-i creez impresia de siguranță în trafic;
– @Emil!!!!
Comentariu beton!56
Deja-i târziu .. alții îs la o doua repriză de lopătat. Baga in reprize scurte, cu o pauza de vin fiert fierbinte între. Pauzele lungi și dese… După a patra pauza nu te mai doare nimic da nici de deszăpezit nu mai e nimeni în stare. Parol, din experiența proprie… Tocmai la a treia și lopata se uită urat la mine…
Comentariu beton!20
@costicămusulmanu’: 6mm???
Ai ditamai canionu’ acolo.
No, baftă, da’ io cred că dă cuțât nu scapi. 😬
Asta e dovada că nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită 😬 sunt urâte rău tăieturile astea aproape imposibil de pățit, dar na, câteodată batem propriile recorduri 😁
Comentariu beton!15
Nu știu alții cum sunt, dar noi acceptăm cu plăcere o provocare stupidă oricând 🤣
Comentariu beton!13
Totul e bine când se termină cu bine. Sau câtă vreme rămân funcționale cele patru degete care „dau” in taste! 😏
Știu, mi-am asigurat locul in iad. Eah! Sunt ateu așa că nici acolo nu mă primesc. Rămân să „bântui” 😈
Acum, puteti sa mă luați la pietre, dar mie îmi e clar că Iulia și Fritz au trecut cu bine de accidente și că le-au tratat exact așa cum meritată tratate. Asta e, uneori „shit happens”.
A trecut. Putem spera că a fost ultima data. Cu accent pe „spera” 😁
Comentariu beton!19
Îhî, să nu uităm de accentul pe „spera” 🤣
Comentariu beton!11
Am mai povestit eu pe aici, căci la câte accidente stupide am avut, ma mir că am ajuns la vârsta pe care o am.🤭🤭🤭
Acum să trecem și la lucruri serioase. Ultimul accident de genul(nu chiar ultimul) a fost acum 3 ani. Eu stau la casă, undeva la țară, în județul Brașov. Peisaj frumos,2 terase la parter, betonate dar nu finalizate,așa că puteți sa va imaginați faptul că betonul nu este uniform, ci are urmele scândurii cu care a fost bătut(no, dacă nu o fost făcut de specialiști, o rămas cu urme)Menționez că terasele sunt și cam înalte (1m față de sol). Într-o zi de duminică, ies din casă vorbind la telefon cu verișoara din state. Naiba mă pune sa traversez terasa, să iau ceva din curte, nu sa cobor scările din fața ușii, moment în care am agățat o urmă din aia de beton, zic eu nu e bai, sigur nu o sa cad pe beton să îmi julesc genunchii și mă mai duc puțin pe beton, cu celalalt picior tarandu-se după mine. Văd cu disperare, însă, că mă tot duc înainte, văd marginea terasei, iar eu plonjez ca o balenă eșuată la vreun metru de pe terasă, de la 1m înălțime, direct pe sâni cu mâinile în față cu palmele direct în pietriș. În momentul plonjarii mele, aude al meu un răget de durere, iese panicat din casă și vede balena tâmpită eșuată întoarsă deja pe spate, pe toată lungimea mea, scuzați pardon pe toată lățimea 🤭🤭, ca la 1.65 și 90 de kile, numa subțire nu eram. Aleargă el, vine sa ma ridice, însă ii spun ca am o durere imensă în zona coastelor și ca nu ar fi ok să mă ridice, că o să mă ridic eu în vreo 20 de minute. Zis și făcut, însă cine a dormit în fund,cu coastele burdușite și cu nurofen timp de 2 săptămâni. Cine? De atunci îmi zice al meu să am grijă că poate cad în bot în casă, cu capul în ceva și ca sunt un pericol public( nu că nu aș fi🤭🤭🤭🤭🤭🤣🤣🤣🤣)
Acu, ma scuzați, ma duc să dau zăpada. Țineti-mi pumnii, să nu cad în bot🤣🤣🤣🤣.
Comentariu beton!47
Aoleu, sună dureros tare!
Succes azi, mi-e și frică de momentul în care o să iasă și alde Fritz la dat zăpada 🤭
A fost, a fost. Am dat și zapada. Succes și lui Fritz la zăpadă că mi-e mi-au înghețat gheruțele pe mătură(mătură din aia mare din nuiele de mesteacăn)😶🌫️😶🌫️😶🌫️😶🌫️😶🌫️
Comentariu beton!12
Măi, copii, aveți grijă! 😇
La cabinetul medical, fiind venită pentru o consultație în calitate de viitoare mămică, un medic chirurg observă că aveam o arsură. Mă intreabă cum am reuşit performanta să mă tatuez singură. Îi explic că am călcat rufe fără costum de azbest.
– Dar lăsați, doamnă, pe cineva care se pricepe!
– Păi şi atunci, eu nu mai fac nimic, nlmic???
Comentariu beton!70
🤣🤣🤣
Eu i-aș fi urmat cu încredere sfatul!
Ps: ote, vezi, d-asta nu calc eu, prevenirea accidentelor 😁
Comentariu beton!20
Exact aşa! Cea mai bună măsură de precauție este evitarea expunerii. Chiar încerc să urmez sfaturile medicului, dar doar in ceea ce priveste treburile casnice.
In rest, la ski am invățat să nu-mi mai car schiurile pe umăr. M-a oprit în parcare un domn, să mă certe, că nu stiu cât de ascuțite sunt şi cum îmi pot tăia gâtul. 😛
Comentariu beton!14
Ah! Am ajuns acum câțiva ani la doctorul de familie cu o arsură pe șold, mică-mică, dar care nu se mai vindeca.
Mă întreabă doctorul cum am obținut-o, încep să-i povestesc: „știți, eram doar în chiloți, am vrut să-mi calc o cămașă…”
Îmi replică doctorul: „Ah, fierul de călcat! Știți, bărbații nu ar trebui să calce…”
În momentul ăla tocmai intra asistenta pe ușă (fără să bată, ce nesimțită!) și-l aude. Îl întreabă pe un ton ascuțit: ce-ați spus, domnule doctor?!
Am băgat amândoi capul între umeri și ne-am uitat pierduți unul la altul…
Comentariu beton!42
@Adina, mai mine ne spuneai că ar trebui asigurate intre ele cu chingă sau velco. Nu toată lumea își permite o husă de transport
Oldjohn, mea culpa. Nu am precizat. Sunt amintiri / întâmplări vechi, într-adevăr erau multe soluții. Amatori, foloseam echipament închiriat. Nu ne pricepeam. 😊
Zic „pas” la articolul ăsta, că nu am suferit accidente serioase. Stupide, da, cu duiumul, dar toate minore (maxim zgârieturi/vânătăi). De fapt, nu zic chiar „pas”. Zic și mulțumesc Iulia că mă ajuți să încep sâmbătă cu zâmbetul pe buze. Pentru că, da, am râs, pentru că știam de la început că totul s-a încheiat cu bine, din moment ce sunteți amândoi aici pe blog și în stare funcțională.
Comentariu beton!16
Mă bucur că te-am amuzat 😊
Acu niște ani, ne pregăteam de nuntă. Printre altele, trebuia să facem sarmale. Gen – multe. Na, ca la nuntă. Carne muultă, mașini de tocat electrice încă nu apăruseră pe la noi (sau dacă erau, la noi în bucătărie sigur nu găseai), așa că mașina aia clasică de tocat era unica soluție. Fostul (între timp) vine cu ideea: montăm bormașina ca să electrificăm 😀 mașina clasică de tocat. Acu…ce să zic, ideea genială, carnea se ducea de parcă nu ar fi fost. Operațiunea a executat-o el, că nu îndrăznea nimeni să se apropie de mașina-minune electrică improvizată. Și cum băga el carnea așa și în secunda următoare ieșea tocată, a nimerit și un deget. O bucată bună decupată! Sânge mult, urgențe, cusut, pansat și un mire cu deștu’-n sus, bandajat, la nuntă…
P.S. Nu mai știu ce au făcut mătușile în urma noastră, dacă au recuperat ceva și cum au făcut până la urmă sarmalele 😀
Comentariu beton!21
Brrrr… Am citit și la Mara un comentariu similar, cineva zicea că și-a băgat din neatenție deștul în lamele de la blender. Mă ia cu tremurici numa când mă gândesc 😱
Acilișea, pe grup, s-a format un subgrup. Al celorlalți care monitorizează mișcările lui @JT. Printre ai căror membri cu onor fac parte.
Niște mărunți. 🤭
Comentariu beton!23
Uameni răutăcioși, dom’ne 🤣🤣🤣
Comentariu beton!11
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Ș-acu’ io ce fac? 🤔
Să dau de băut? Sau de mâncat? Că-s-n dilemă. 🤣🤪🤣
Comentariu beton!24
@JT, răspunsul este da! 🤣🤣🤣
Comentariu beton!21
@JT și eu tot da, ca Iulia! 😁😁
Mai aștept să văd ce mușterii apar, poate scap mai ieftin. 🤣🤣🤣
@JT, eu mă mulțumesc să mă dai o tură cu BMW-ul, pe Nürburgring :-).
@Fritz: nu zici tu rău. 😎
Mda, a vrut copila sa facă fursecuri(avea vreo 17 ani, deci nu are circumstanțe atenuante). Și pt ca untul era bocnă, a a vrut să se ajute de blenderul vertical.Evident că untul s-a blocat între lamele blenderului așa că ce și-a spus sa facă?A sprijinit blenderul de masa, cu burta, și cu degetele a încercat să scoată untul dintre lamelele cuțitelor, fără să scoată blenderul din priză evident. Butonul de ,,on” era, evident, între blender și masă, iar când s-a opintit, ce putea sa urmeze? Știu doar că am primit un telefon la serviciu care suna de tipul :,,mama…mama…mama… mi-am…am… am …mi- am tăiat mâna. I-am cerut o fotografie să văd dacă mai are degetele atașate, am fugit (oooo, nu știți cum e sa fugi prin trafic, cu groaza în suflet)am preluat- o și am plecat cu ea la UPU și apoi la chirurgie plastică. Îngerașul a fost lângă ea, deși lamele blenderului au tăiat circular,au forfecat degetul, nu a secționat nimic important. Iar seara, după toată aventura,am făcut și fursecurile.Cele mai dorite fursecuri de pe Pamant, gătite într-o bucătărie care avea la propriu sânge pe toți cei 4 pereți. No joke, sânge era ca în filmele de groază . Da fursecurile au fost bune.Am reacționat bine, i.am dat sfaturi cum sa preseze rana cu un prosop curat(hi,hi, da, am cerut prosop curat) , sa își scoată inelele de pe degete, dar am făcut o mare greșeală. Trebuia sa ii spun sa întredeschisa ușa. Ma gândesc cu groaza, ce se putea întâmpla dacă , în starea de soc în care era, lesina în spatele unei uși metalice care nu putea fi deschisa din exterior?
Acum, ca ati stârnit amintiri, tot copila s-a gândit sa treacă prin geamul unei usi, când se fugarea cu frat.su (aveau 9 ani ea, și 13 ani el). Atunci îngerul ei a fost frat-su, ca el q acordat primul ajutor, într-o mare de cioburi și sange.
Comentariu beton!30
Aaaaauuuu! 😱
Bine că s-a terminat cu bine! Am citit cu sufletul la gură, așteptând deznodământul!
Cât despre trecutul prin geam… Acum ceva ani. Tata lucra la o bancă. Bunicul meu se duce într-o zi până la banca respectivă, cu ceva treburi. Vine acasă și-i relatează bunică-mii: „Să vezi, dragă, azi când am fost la bancă, era acolo agitație mare, sânge… Montaseră o ușă de sticlă nouă și un cetățean n-a văzut-o și a dat cu capul de ea, bietul om!”
Câteva ore mai târziu, cine apare acasă cu mutra bandajată bine de tot? Dap. Tata. 🤭
Comentariu beton!47
Am trecut și eu printr-un geam. Copilaș zglobiu de 3-4 ani, alergam ca apucatul prin casă, pe jos era un covoraș mititel și oval care a pornit cu mine spre ușa cu geam, el s-a oprit și eu am trecut prin geam. Adulții din asistență au înlemnit, s-au albit și apoi m-au luat la verificat. Minune, am scăpat fără nici o zgârietură. Ah, am uitat sa spun că eram în vizită.
Comentariu beton!17
@altăIulia, deci ai moștenit ceva genetic de la tatăl tău 🙂
@Shoric, culmea, nu prea. Pentru că tata din poveste nu este tatăl meu biologic. Dar uneori ai putea să juri că este, că facem același gen de nefăcute 😁
Măi oameni buni, ferească Dumnezeu ce pățanii… Baiul e că putea să iasă nasol… Am și eu una, tot cu membrele superioare, adică o membră 😁 Nu știu dacă la voi la blocurile din orașe ați prins ușile de la camere cu sticlă pe mijloc. Ei bine, eu am vrut să deschid ușa cu o mișcare subtilă de karate prin geam, lucru care era să mă coste deștul mic și prelungirea lui până la încheietură. Dar cine a mers cu ambulanța până la urgențe? Am prins un nenea doctoru’ extrem de atent și de treabă, care a cusut atât de frumos, că abia se vede ceva, și am toată mâna la locul ei. E drept că nu prea simt mare lucru cu degetul mic, dar ce bine că e acolo ☺️ Că eram majoră deja, am zis? 😁
Comentariu beton!16
Despre d-astea cu trecut prin uși de sticlă precum un ninja, tot distinsul soț poate să povestească. În apărarea lui, nu era major la momentul respectiv 😁
Acu, dacă stau să mă gândesc mai bine, băietul ăsta pare cam predispus la accidente 🤔
Comentariu beton!13
Exact aşa! Cea mai bună măsură de precauție este evitarea expunerii. Chiar încerc să urmez sfaturile medicului, dar doar in ceea ce priveste treburile casnice.
In rest, la ski am invățat să nu-mi mai car schiurile pe umăr. M-a oprit în parcare un domn, să mă certe, că nu stiu cât de ascuțite sunt şi cum îmi pot tăia gâtul. 😛
Dublă mare. 😜 Credeam că am şters inițial, ca să postez unde trebuie. Sorry, bad user.
Urs cu veleități de tîmplar aici. Care își face (încă) un raft pentru extins biblioteca cotropitoare de spațiu vital. Și care reușește să își înfigă burghiul (în timp ce funcționa, of course), taman la baza degetului mare, și insistă, că, încordat fiind, nu simte durerea. Numa’ vreo doi centimetri a intrat în mînă. După care dă-i și urlă, cu bormașina încă înfiptă și cu ailaltă mînă ținînd raftul să nu se prăbușească… Ca norocu’, n-am reușit să secționez nimic vital.
Comentariu beton!17
Aoleu, am deschis cutia Pandorei cu dureri!
Aparent noi am fost la categoria pitici 😱
Mai e varianta in care bati cuie și tii contra… Și începi să înțelegi cum s-a simtit Isus…
Yep. Stupid bad bear.
Been there, done that. În vară, cu șurubelnița electrică, am reușit să-mi înfig bitul în cruce în degetul mare de la mâna stânga chiar lângă unghie. Când eram mic nu eram cel mai ascuțit creion din penar, acum doar mă joc :))
Comentariu beton!12
Pățania mea și a norocosului care îmi este soț nu are nicio legătură cu accidentele, dar… Goneam într-o dimineață să ajung la o ședință într-un oraș veci la 40 km și eram ușor în întârziere. Soțul meu la volan, cu limita de viteza mult depășită în afara localității. Ne întâlnim…hmmm… cu un echipaj de politie. Tras pe dreapta, actele la control, amenda, permis suspendat 3 luni pentru depășirea limitei de viteza, no comment. Sta impricinatul soț o luna pe scaunul din dreapta, fără drept de comentarii asupra șoferului (eu), după care da examen pentru recuperarea permisului (pentru cine nu a trecut prin asa ceva, legea permite ca, în cazul suspendării permisului de conducere pentru 3 luni pentru săvârșirea unei contravenții, sa dai examen după o luna și, dacă îndeplinești și restul condițiilor, îți recuperezi permisul după doar o luna de suspendare). Buuun. Trece luna, da examen, îl ia, mergem la IPJ (în orașul spre care goneam la începutul aventurii) sa recuperam permisul. Pe drumul de intoarcere conduc eu. Calc accelerația un pic( doar un pic, pe cuvântul meu!! ) mai mult decât trebuie peste limita de viteaza acceptabila, hop echipajul de politie! ACELAȘI din urma cu o luna! Ne-am recunoscut pe loc unii pe alții și ne-a pufnit rasul instant pe toți. 10 minute am ținut-o într-o chicoteală cu grohaieli. După ce ne-am calmat, ne-a întrebat omul dacă avem ceva de comentat. Ce naiba sa zic?! La care soțul meu: „dacă da naiba sa NU ii luați permisul, eu va fac plângere la comandant!” Alte hohote! Intr-un final reușim sa ne liniștim un pic, cât sa fim serioși sa semnam procesul verbal în deplinatatea tuturor facultăților. După care șeful echipajului: „în viata mea nu mi s-a întâmplat sa iau cuiva permisul în hohote de râs! Mai aveți pe cineva în familie, care deține permis, sa-l luam și pe acela?!” Da, fiul nostru în vârstă de 4 ani are permis de tractoras!
Comentariu beton!67
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Mă accidente din astea cu taiere – am pățit la coasa fânului, când mi-a alunecat gresia puțin mai mult pe coasă… nu rău dar m-a crestat oleacă la deșt.
Țin minte totuși o comoție pe care am suferit-o pe terenul de fotbal când minunata mea deblă a fost considerată drept minge de fotbal.
Mdea, eu am dat cu capul în obiectul ăla rotund și adverarul m-a lovit în moalele capului. Cică aș fi fost inconștient vreo 2 minute după spusele colegilor! M-am ales cu vreo două perechi de palme și când am deschis ochii doctorul mă întreba câte degete am, arătându-mi trei degete. Eram buimac și îl aud, din nou, de data aceasta mai tare, câte degete am.
M-au luat cu targa și m-au dat afară, după care au făcut schimbare desi eu voiam să joc în continuare!
Aventuri!
Comentariu beton!20
Am dat cu coasa în tinerețile mele, dar n-am învățat niciodată să o ascut. Niciun adult responsabil din jur nu m-a lăsat să pun mâna pe gresie, spunându-mi că e o activitate riscantă și că pot să rămân cel puțin fără degete, neștiind să o fac. Și cum pana mea se presupune că ar trebui să învăț asta?! :))
Începe să mi se facă frică la fiecare notificare de comentariu nou, de ce grozăvie o să mai citesc.
Da pe de altă parte, măcar e bine că nu suntem singurii cu pățanii d-astea dubioase.
Din astea cu capul pe post de minge pot să povestesc și eu. Numai că la mine sunt căutate. Portar, ce să-i faci (de fotbal, handbal, la volei nu s-a inventat dar incercam și acolo 😏).
Mai exact, obișnuiam (și obișnuiesc inca și acum la 57 împliniți) sa plonjez după minge la picioarele atacantului sau între atacanți fara să mă gândesc prea mult la integritatea tărtăcuței din dotare (sau a bietelor mele mâini 😈). Și uite așa, într-un meci din campionatul liceului contra unora mai mari cu doi ani (eram clasa a noua) am vazut o centrare la rasul solului între doi atacanți adverși. Scorul nu mai conta (ne băteau de ne stingeau pentru că nu ne rodasem deloc echipa și sunt eu destul de bun dar portarul are și el limita în a face miracole 😁) dar instinctul meu a acționat și am fost racheta la sol între picioarele băieților care nu se văzuseră prea bine și amândoi au vrut să dureze centrarea aia. Ei bine… Mingea era de mult în brațele mele, ascunsa la piept, regulamentar pentru protecție maximă (doar nu va închipuiți că mă protejam împotriva juliturilor; ce naiba, se juca pe bitum, nu curgea prea mult sa ge 😈) dar capul era numai bine unde trebuia că să încaseze doua șuturi aproape simultane. Lucru de mirare. N-au dat gol! Nu s-au rupt nimic, și nici nu mi s-a rupt filmul. De durut a durut că naiba dar am reușit să termin meciul in teren. Cum le zic eu coechipierilor și azi, câtă vreme nu reușește nimeni să-mi rupă ceva, joc! Cu întinderi, cu încheieturi date peste cap, cu accidentări care mă țin 6 luni uneori pentru ca trebuie sa continui sa joc… Fin’că bărbat! Și noi ăștia trebe sa murim pe teren. Și câtă vreme facem asta cu fair play nimic nu mai contează. Filozofia mea😁
Comentariu beton!20
Vin de la cumpărături astă-toamnă, într-o oarecare zi de vineri. Așez sacoșele care cum apuc prin bucătărie, cu intenția de a sorta și băga fiecare chestie la locul ei. Six-pack-ul de bere pe scaun. După ce îl desfac, una dintre sticle reușește să alunece și să cadă. Întâi pe piciorul meu, după care pe podea.
Bang, poc, bum, pleosc! Sticla dezintegrată, berea în jumătate de bucătărie. Culeg rapid bucățile mari de sticlă și aduc aspiratorul la locul faptei, să curăț isprava. După ce-am aspirat cu atenție toată bucătăria, am pus și mopul la treabă, ca să nu las impresia olfactivă de ce bețiv e ăsta! cuiva care m-ar vizita în următoarea perioadă.
Vineri seara, învârtindu-mă prin bucătărie, simt, la un moment dat, o înțepătură în picior. Dau șoseta jos, văd două punctulețe sângerânde în călcâi. Îmi spun „’ai, să-mi bag piciorul (sic!), n-am luat toate cioburile!”
Mă așez pe un scaun, scot un ac, îi dau foc cu bricheta, îl răcesc cu spirt și încep să cotrobăi cu el prin gaura în care se vedea lucind ceva maroniu. Scot ciobul, mă uit după celălalt, nu văd nimic, îmi spun că o să iasă el, dacă de ceva.
Trec duminică pe la sor-mea, o pun să se uite și ea acolo, că parcă ceva mă tot înțepa în călcâi când pășeam. Vede ceva lucind în găurică, dar spune că nu riscă să se atingă de el, că e prea mic.
Luni la amiază ajung la medicul de familie, care avea penseta și ecograful pregătite. După mai multe treceri cu capul (?) ăla de ecograf peste călcâiul meu, îndrăznește să mă întrebe dacă sunt sigur că ciobul e acolo, că el nu vede nimic. Îi spun că îl simt de fiecare dată când apasă cu drăcia aia pe piciorul meu, deci e ceva acolo. Mi-a dat două zile de repaus și m-a trimis la chirurg. Care m-a așteptat tot cu o pensetă. Când a văzut cât de mic e orificiul care îmi dă dureri de cap (și de picior), a decretat scurt: „anestezie locală și instrumentar chirurgical. Mai vii miercuri la control.”
Am primit „repaus” pentru restul săptămânii și indicația să schimb plasturii (în care s-au transformat bandajele după o săptămână) la fiecare maxim două zile.
După pățania asta, am învățat să port papucii de casă care până atunci erau plimbați dintr-o cameră în alta prin târâre/împingere cu piciorul
Încă mai purtam plasturii post-operatorii pe picior, când mi-am crestat palma, în timp ce încercam să tai în mână o chiflă.
O lună mai târziu am reușit performanța să sparg în living un pahar. Mă rog, performanță e mult spus, că setul ăla de pahare avea proprietatea de a se sparge doar uitându-te mai urât la ele.
Am dat 3 ore cu aspiratorul. Și încă o dată a doua zi.
Comentariu beton!35
Dadada, avem și noi niște pahare d-alea care se sparg numai dacă te gândești la ele.
Bine, avem e mult spus, cred că mai e unul din tot setul. Și pot confirma că, oricât ai strange și ai aspira, măcar 3-4 zile dupaia mai găsești cioburi prin vreun cotlon.
Comentariu beton!15
Ah, din șase pahare inițiale mai am doar unul. De care nu mă mai ating. Mi-am luat un set de alte 4 pahare, cu picior mai gros și sticla mai solidă. Nu sunt la fel de elegante, dar măcar nu se sparg doar când bag buretele în ele.
Niciodată nu ești prea bătrân ca să faci o tâmpenie.
Comentariu beton!21
🤣🤣🤣🤣🤣
Accidentul meu nu e chiar neobisnuit. Partea cu adevarat interesanta vine insa dupa. Intr-o minunata zi de duminica, cred ca era si dupa ceva petrecere si era un pic ceata in univers… se decide domnul meu sa plece nu stiu pe unde. Cand se intoarce, chei uitate, suna la usa… eu decid ca nu poate cumva sa astepte circa 27 de secunde in plus… si tasnesc precum Usain Bolt spre usa… doar ca sa ma infig cu toata forta si detenta cu piciorul in tocul usii de la dormitor. Stiu… nu cred ca este om pe planeta sa nu fi simtit durerea aceea pana in ultimul coltisor de creier si suflet…. In fine, spital, trei degete fracturate temeinic… o oarecare impachetare. Partea draguta este ca eu de a doua zi aveam planificata o vizita de o saptamana a sefilor mari, impreuna cu care urma sa avem multe intalniri cu diverse “marimi” si “inaltimi”… Ei si iaca-ma in costum frumos, incaltata intr-un pantof, si in celelalat cu o soseta flausata cu papuc chinezesc cu scai (singura varianta tolerata) sontacaind prin toate cele 27 de intalniri:). Si nici asta nu era cel mai dureros, ci avand in vedere aparitia (sau aratarea) care eram, a trebuit sa explic de 156 de ori patania ca nah… cum apaream pe undeva cum deveneam centrul atentiei. La un moment dat chiar contemplam ideea de a accesoriza o pancarta cu “Sunt doar tampita de dau in… usi. Nu mai intrebatz!”
Comentariu beton!38
Auch, dar… 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Hm..Bună Iulia, mi-ai trezit amintiri duioase, pardon, dureroase!😁
Prin 2018 primăvara se făcea că venea Paștele și eu nu lustruisem toate geamurile pe exterior (am niște zeci de mp., deci era treabă serioasă, nu așa).
Nu cred că vă mai aduceți aminte, dar în anul ăla ninsese așa, la sfârșit de martie și încă era zăpadă prin curte când m-am apucat eu de operațiunea cu geamurile.
Ei, și am o terasă vitrata de sus până jos, la care trebuie să folosesc scara ca să fac partea superioară a geamurilor.
Și pun eu scara, mă învârt în jurul terasei și șterg ochiurile alea de geam și, la un moment dat, acolo unde am trotuarul, aluneca scara deoarece era udă în partea de jos de la zăpadă și mă trezesc aterizând cu fața în jos pe treptele de beton, placate cu gresie.
La început n-am simțit nimic, adrenalina își spunea cuvântul, dar când m-am ridicat mă uitam nedumerita la sirloaiele de sânge care cădeau pe jos. M-am repezit în casă să mă uit în oglindă și, ce să vezi, nasul zdrobit și o buză de iepure de toată frumusețea (de la buză până la nas). M-am dus repede după un prosop, am insfacat o punga cu gheata din frigider și mi le-am pus pe mecla, m-am trântit cu fața în sus pe canapea și mi-am sunat jumătatea care era la muncă și i-am spus: ” Vino revedere acasă, am căzut de pe scară și o să mor!”
Nu știu cum a condus bietul om până acasă, dar când a ajuns nu mai știa nici nr.de la urgențe, 112, a trebuit să i-l mormăi eu prin prosop.
În sfârșit, ca să o scurtez, am ajuns la urgențe, m-a cusut un chirurg sa-i dea Bărbosul sănătate, că n-am rămas desfigurata. N-am putut să respir și să mănânc bine o perioadă, dar totul e bine când se sfârșește cu bine!😉😉
Comentariu beton!33
Nu puteau sa stea nespalate geamurile alea? Uff
@Valeria, Doamne, ce nasol! Bine că ai rămas fără sechele! 🤗
@Carmen, aia zic și eu… Încă o dovadă a faptului că muncile casnice sunt periculoase pentru sănătate! 🥴
Comentariu beton!11
Da, știu, v-am mai zis eu pe aicea! OCD în plină floare!🙂🙃
Groaznic! de aceea nu ma urc pe nimic. Sa stea nespalate sau nesterse. Imi vine mereu in minte povestea mamei Danielei Gyorfi, care a cazut de la mica inaltime si a ramas paralizata .
Cat despre accidente, in afara de niste cazaturi pe gheata, nu mi am rupt si spart nimic.
Clar cand e sa ai ghinion e loc de mai mult ghinion . Am reusit in mai putin de 3 zile sa ma imbolnavesc de varicela, sa raman fara un dinte si sa-mi luxez glezna. Daca nu-s atenta pe unde calc 🙈
Sa mai spun ca era august , singura mea sapt disponibila de concediu de odihna cu rezervari in avans etc. transformata ulterior in medical.
Am supravetuit desigur si rad acum dar atunci doar eu stiu 🥲.
Comentariu beton!14
Văleu, numai grozăvii citesc. Păi noi am fost pistol cu apă pe lângă astea!
Care erau sansele sa va accidentati amandoi? Bine ca s-a terminat cu bine, toate degetele la locul lor si functionale. Relatarea e funny, multumim Iulia!, dar nu cred ca a ras cineva cand s-au intamplat.
Nu am amintiri cu astfel de accidente, spre norocul meu.
Mi-am adus aminte cum mi-am facut gaura in deget cu luminitele de Craciun. Tocmai cumparase tata o ghirlanda de luminite la metru cumva si le testa, el la priza, eu la celalalt capat. Cateva secunde s-a oprit timpul in loc, a repornit cand deja aveam gaura.
Când s-a tăiat el nu prea ne-a ars de râs, mai ales după ce i-a spus medicul de la urgențe că e de chirurgie… Când m-am tăiat eu însă, ne-a cam bușit râsul, după sperietura inițială. Că am realizat absurdul situației 🤷♀️
Cât am râs, dar pe toți v-am și compătimit !
Din copilărie,anul Domnului 1990 și ceva …petrecută la țară.
Aveam scroafă cu purcei mici și cotețul avea și un țarc,sa stea la aer domniile lor.
Și mi s-a părut mie ca se așază purcica pe un pui și am intrat în țarc să” îl salvez”.
Ce am intrat, dar ce am ieșit,că astea când au pui mușcă și se reped mai rău decât câinii!
Și am sărit de n am atins țarcul înapoi dar cumva mi-am lăsat într-un cui o așchie de carne de pe mâna de am mare semn spre învațare de minte și aducere aminte și azi.
Comentariu beton!23
Serios? Porcii mușcă? Habar nu aveam. Nici la tine nu e de râs, dar imaginea ta făcând salturi peste uluci, alergată de purcea… 😂
@(alta) Iulia nu pot să cred că nu ai văzut Tăcerea mieilor când a sfârșit ăla mancat de porcii antrenați special chiar de el
@OldJohn, am văzut Tăcerea Mieilor, să mă tai (vorba ceea, să fim în temă 😂) și nu-mi aduc aminte de faza cu porcii 🤷♀️
@(alta)Iulia, imi cer scuze, e posibil sa fie in Hannibal (2001), al doilea film al seriei, tot cu Hopkins, (sir)
Daca gasesc ceva iti trimit un link
https://youtu.be/arAXdUsChIM
Sunt mistreți, adica niște porci mai politicieni
https://www.youtube.com/watch?v=7RytaNn7fyg
Ciudat, nici eu nu-mi aduc aminte de porci în Tăcerea mieilor, dar nu cred că ați uitat de filmul Snatch.
In drum spre casa opresc la un megaimaj sa-mi iau tigari. Magazinul e la parterul unui bloc, parter mai inalt, trepte multe de urcat. Pe trotuar, masini parcate; opresc in spatele uneia, si intru in magazin; am mereu nr tel in geam. Imi pun ochelarii de citit, sa vad mai bine ce mai e nou, cumpar cinci eugenii si imi suna telefonul: buna ziua, m-ati blocat; sunt la casa zic, scuze, ies imediat. Grabita merg la casa, platesc eugeniile si tigarile, pun in buzunar tigarile si eugeniile le iau in mana, grabita sa ies din magazin. Incep sa cobor treptele repede, l-am reperat pe nenea blocatu, ii fac semn se scuze, el da din cap intelegator, si mai aveam doua trepte de coborat, moment in care ma uit in jos; da, aveam inca ochelarii la ochi, dar uitandu-ma prin ei cred ca mi s-a parut mai aproape pamantul, am pasit mai amplu si cred ca am facut un pas mai mare, tocul cumva a ajuns la marginea treptei si iata-ma latita pe jos, cu eugeniile imprastiate care incotro! Ma bufneste rasul de situatie, ma uit la pantaloni, nu s-au rupt; numar eugeniile, lipsea una. Omu sare speriat, doamna ati patit ceva, se uita ingrozit ca eu rad, si ii raspund: nimic, am pierdut o eugenie!
Comentariu beton!44
Am simțit asta până în străfundurile sufletului. De câteva lui port și eu ochelari de citit, peste ochii dotați cu lentile de contact de mare putere.
Numai când mă gândesc ce se poate întâmpla dacă se sparg ochelarii într-un astfel de accident, mă ia un început de atac de panică.
Am hotarat mai demult, impreuna cu nevasta, ca odorul familiei ar fi bine sa creasca cu ambii parinti.
Asa ca eu nu fac sport, ea nu intra in bucatarie.
Eu m-am tinut de cuvant, n-o las in teritoriu ostil, in schimb pe ea o banuiesc de intentii ascunse de cand m-a dus sa facem o mica drumetie la Cortina d’Ampezzo…acolo s-a turnat Cliffhanger cu Stalone. El a avut dreptul la dubluri, eu nu. 😭
Comentariu beton!21
🤣🤣🤣
Tre să te gândești bine când faci pacturi d-astea 😂😂😂
Da, am eu o pățanie. Prin 2018, la finalul unui concediu petrecut în Vama Veche cu rulota, ne vine ideea sa petrecem ultima zi de vacanță în Golful Francezului,lângă Costinești. Zis și făcut, ne legăm🐌 căsuța de mașină și ca niste melci rulotistii ce suntem,purcedem la drum. Pentru cine nu știe, locația este, sau poate era, nu mai știu, o plaja frecventată de nudiști. Noi ne punem rulotele sus, pe faleza și admiram plaja și marea, fiind cu adevărat un loc frumos. Singura problema era că bătea vântul că nebunul. La un moment dat, mă ridic de pe șezlong și mă întorc spre rulota. Ușa rulotei era deschisă și fixată de peretele ei cu un sistem de blocare. Vântul fiind destul de puternic, desprinde ușa de pe sistemul de blocare și mi-o trântește in fata. In acel moment, vad negru in fata ochilor,la propriu și mă trezesc după câteva minute pe spate, cu sângele șiroind pe fata, cu fruntea sparta. Deasupra mea, soțul și celălalt rulotist mă bandajau cu tampoane de vata, pansament,leucoplast, toata trusa de prim ajutor era pe capul meu. După ce m-a tratat, soțul meu și-a scos telefonul, mi-a făcut poza și a trimis prietenilor, cu textul: uite ce pățește cine se uită după nudiști.🙈😂😂😂
Comentariu beton!45
Și? Măcar ai văzut vreun nudist apetisant? 🤣🤣🤣
Neața, neața și eu am
In 2005 mergem la mare cu o dubă plina de prieteni. Oprim la un magazin și bărbați intră să facă ceva cumpărături că mergeam în chemping. Noi zânele așteptăm cu copchii in duba cu ușa deschisă. La un moment fiimiu de aproape 3ani aterizează pe ușă afară și eu că o mamă grijulie sar afară adun copchilu de jos și îmi pierd cunoștința pe moment cu el în brațe. Cică a fost o cădere de calciu la mine da nici copchilu na plins. In 2008 merg la magazin și cum eram parcată pina in zid mă gindesc sa las mașină pe liber și puțin o mișc și gata pun tot în portbagaj. Pornesc mașina cu piciorul stâng afară și unde nu face un salt nărăvașa ( că era în antiia) portiera se trânteste de stâlpu din laterală și se închide peste piciorul meu. 3saptamâni de ghips😜
D-aia au inventat ăștia sistemul în care trebuie să calci ori frâna, ori ambreiajul ca să poți porni motorul. Bine, eu fac asta din instinct, că era s-o pățesc de vreo două ori.
Cu scuzele de rigoare că nu eram prea mare, sau deștept, am stins o triplă care luase foc aruncând apă peste, deși încă era în priză. Apoi, văzând o sârmă groasă pe jos, curios de fire, am ridicat-o să văd care-i treaba cu ea, că poate îmi trebuie prin curte. Culmea e că venea direct de pe stâlpul de electricitate. Am scăpat atunci.
Comentariu beton!12
Damn! Asta cu sarma de pe jos îmi mai aduce doua amintiri (scurte) la suprafață.
Eu, clasa a șasea, undeva târziu în noapte cu TV-ul deschis (era prin 1978 deci se pare că încă nu trecusem la economia de energie și nici la programul TV de 2 ore 😈). Așadar, singur la TV (nici atunci nu dormeam prea mult). Și iau eu decizia deșteaptă să îl închid dar nu din butoane ci scoțându-l din priza in timp ce mă uitam la el desigur. Așa că mă duc la priza care era la vreun metru jumătate de TV, acesta fiind la 45 de grade pe o comoda in colțul camerei și încep încetișor să scot triplu ștecherul din priza (că asta aveam pe vremea aia in loc de prelungitoare cu fir). Cu mâna stângă! Și tot uitându-ma eu concentrat îmi dau seama că imaginea incepe sa se aprindă /stingă și nu mă prind de ce. Abia după ce simt și niște furnicături zdravene de-a lungul brațului și oarecum și pe piept îmi dă prin cap să întorc privirea se priza. Și da, in timp ce prin mine trecea curentul din rețea băgam, scoteam ștecherul in priza. A trebuit să fac un efort ca sa reușesc să întrerupă circuitul. După care sincer n-am dat prea mare atenție. Am verificat că sunt întreg și m-am culcat. Mai rău e că mi se cam fusese somnul.
A doua întâlnire, de data asta cu curentul trifazat, a avut loc în anul 3 de facultate, la un laborator. Trebuia să facem măsurarea tensiunii între două faze (pentru cei care nu știu sau au uitat ar fi vorba de vreo 380 V, era și ceva amperaj in cazul respectiv). Am făcut montajul și pentru că nu se înfigeau cablurile in conexiuni am pus degetele mari pe fiecare borna a cablurilor de măsură și am apăsat cu toate cel 70 de Kg pe care le aveam atunci. Bornele erau defecte (de, vechi) așa că părțile metalice ale lor au străpuns plasticul și au făcut contact cu degetele mele. De data asta se pare că m-am asigurat că circuitul va trece prin inima 😈. Am avut noroc. In ziua respectiva și instalația a fost defecta. Mai precis, erau doar vreo 150 V pe fiecare fază așa că în loc de 380 V au trecut prin mine doar vreo 240. Și în cazul asta a trebuit să mă „conving” sa mă desprind de „mașina”. Bine că nu s-a prins vreun coleg ce fac și n-a pus mâna pe mine sa mă ajute 😁. A trebuit să le zic să aibă grijă să nu pună mâna pe borne. Tot eu le-am scos cumva.
Oricum, una peste alta se pare că aveam inima rezistenta… Adevărul e că în liceu și facultate am reușit să mă curentez de cam o data pe an (dar mult mai ușor).
Comentariu beton!15
@Daniel, îmi pare rău dar nu m-am putut gândi decât la un singur lucru: Dorele, ia mai fă, mă ⚡⚡⚡🤣
Comentariu beton!11
🤣🤣🤣
Doamne, ce o fi cu mine? Am râs ca prostu’ de necazurile altora. O fi normal? Nu mai contează. M-am distrat copios.
Iulia dragă! N-am cuvinte.
Eu nu am ce povesti, dar uitati-va la asta. Best of the best of the best:
https://m.youtube.com/watch?v=n6uzA7btbRk
😂😂😂😂😂😂
Si varianta scrisă:
https://www.bzi.ro/accident-de-munca-la-caracal-declaratie-842751
Nu ești defectă, și eu am râs cu sughițuri. Nu-s atâția smiley d-ăștia 😂😂😂🤣🤣🤣 câți îmi vine mie să pun.
Cumva, nu mă simt prea vinovată, că dacă oamenii au apucat să mai povestească azi pe aici, înseamnă că s-au terminat cu bine tărășeniile 😁
Nu știu dacă e chiar ceva stupid, dar eu am pățit luna asta să am 2 operații cu anestezie generală: una pentru o apendicită care nu avea semne de apendicită, deși eram pe punctul de-a da noroc cu Sf. Petru, și alta pentru că mi-au paralizat intestinele după prima operație.
Cât ghinion să am ca singurele operații ale mele în cei 35 de ani de viață să fie la 5 zile distanță una de alta?
Așa că e bine că textul tău de azi nu m-a făcut să râd, că nu prea îmi permit nici măcar acest gest mărunt.
Dar ca să nu fiu și eu pe lista de fail army, să zic așa, stau cuminte în casă, să nu alunec pe gheață acum sau să dea vreo mașină peste mine că merg șontânc, șontâc, să mă vadă iar ăia de la camera de gardă și să se întrebe dacă nu cumva chiar mi-au plăcut calmantele alea.
Comentariu beton!16
Sănătate multă! Mare ghinion cu intestinele.Am auzit de ocluzii intestinale după operații abdominale, dar de intestine paralizate niciodată! Doamne ferește! Ai grijă de tine😟
Însănătoșire grabnică, @Gabi!
@Valeria, până la pățania asta nici eu nu auzisem, dar cică se întâmplă la operații, traume, infecții prin abdomen, dezechilibru electrolitic, anestezii generale, deci le bifam cam pe toate. E mai bine că n-a fost ocluzie, zice chirurgul, că după aia e mai grea recuperarea.
Mulțumesc de urări! Azi a fost prima zi de mâncat normal, dar cu precauții 😊 (n-am băgat fasole cu cârnați).
Pe mine m-a muscat iepurele de mana in ziua cand m-au facut pionier. Si iepuroiul ala monstru si-a infipt dintii pana la os in aratatorul meu, chiar la baza degetului aproape de tendon. Au trecut vreo 2 luni pana mi s-a vindecat rana🤷♀️. Si fara doctor pe vremea aia. Ca sa nu mai zic ca dupa vreo cateva saptamani cand in sfarsit mi-am dat bandajul jos, scumpa mea invatatoare s-a gandit ea ca ar fi bine sa ma educe cu un metru de lemn si sa imi dea una peste mana. Si in momentul in care mi-a atins rana, a tâşnit sangele ca la fantana arteziana… Ma intreb cine a fost mai monstru aici, iepurele sau tovar’şa?🤔
Am mai avut si altele cum ca mi-am strivit degetul cand eram la facultate intr-un scaun rabatabil si apoi am lesinat de durere, cazand cu capul de ciment de a auzit tot poporul ca era in pauza. Atunci chiar am ajuns la urgente. Pana la urma nu mi-a cazut decat unghia. Dar ce durere poate sa iti provoace un deget rupt😵💫
Comentariu beton!16
Iepurele la cuptor și tovarășa la pușcărie.
Comentariu beton!21
De acord cu colegu @Shoric! 🤬
+1 la ce zice Shoric
Eram juna stagiara la chirurgie, la spitalul de urgente. Intr-o seara eram la mama si pregateam niste carne pentru cuptor. Eu nu-s chiar impiedicata de felul meu, dar iaca exact atunci aluneca cutitul si-mi rade pielea si juma’ de tendon pe degetul mare, razant cu o vena grasuta. Mama se albeste si colapseaza, ca asta imi lipsea, isi revine, o tarasc pe un pat si fug la urgente (era f. aproape), unde imi ignor gratios colegul stagiar gardist si ma cos singura (trebuia executat in max. 6 ore de la trauma). A doua zi la raportul de garda sant “parata” la dom’ profesor, care-mi verifica opera, se uita adanc in ochii mei si-mi da verdictul: nu esti normala la cap, da’ ai facut treaba buna.
Mi-am mai incizat singura si un panaritiu la un deget, dar ala n-a fost accident. Adica a fost consecinta unui accident minor (intepat cu dracu’ stie ce exact langa unghie).
Comentariu beton!30
Rambo joacă la grupa mică😜
Comentariu beton!13
Cam da 🤣🤣🤣
Nucă verde ținută în palmă și încercat să o despic cu un cuțit. Am reușit. Mbine, atunci eram mic și prost dar când m-am făcut mare am fost jmecher călare pe bicicletă cu țigara într-o mână și cealaltă pe ghidon pe panta unui drum betonat plin de găuri și pietre. Ca să nu-mi stric moaca prețioasă am sacrificat cele două palme , antebrațele și coatele. Vorba aia celebră: dacă ești prost de mic când crești mare numa te joci.
Ultima prostie cea mai recentă a fost că am căzut cu tot cu scară, care a alunecat, de la vreo 3 metri. Doar palma stângă umpic luxată și la aia dreaptă o contuzie.
🤦♀️
Acum câțiva ani, mai aveam cam 4 luni până la nuntă, viitorul meu soț si-a tăiat 2 degete cu flexul, arătătorul cu tot cu tendon, iar mijlociul până spre os…
Pe moment nu a simțit nimic, râdea de prietenul lui, care îl ducea la spital, că se albine la față. Între timp l-am sunat să ia pâine și el îmi spunea că e la muncă, dar se auzeau asistentele vorbind. Am luat foc pe moment, că mă minte. În 10 minute m-a sunat el înapoi și mi-a povestit. El zicea sa nu ma îngrijoreze, pe mine ma apucase gelozia 😅
Acum nu poate îndoi arătătorul decât foarte puțin ( de parca i-ar fi rămas mic tendonul), e un pic sucit și cusut ciudat, zici că a fost cârpit de o babă oarbă 😅
La vreo 2 săptămâni după accidentul ăsta, era cu mâna în ghips și tot meșterea la o mașină care avea probleme cu răcirea. A început sa desfacă ușor capacul de la antigel, care, de la presiunea apei fierbinți, a sărit și s-a opărit fix pe față… în weekend a fost „frate de ginere ” la nunta unui prieten, a trebuit să il machiez cu fond de ten, că arăta de ziceai ca a căzut in nas beat… 😅
Acum râdem, el zice mereu că au fost semne să nu mă mai ia de nevasta 😅😅
Comentariu beton!25
Well, dacă după ce te-a luat au încetat accidentele, io zic că-i de bine, până la urmă 😂
Am şi eu câteva. Le-am mai povestit pe aici, dar nu strică o recapitulare 😊
1. 2008, Tg Mureş, ies cu colegii de grupă la o prăjitură. La întoarcere luăm maxi-taxi, demarează în trombă, eu nu apuc să închid uşa cum trebuie, la prima curbă cei de lângă mine se dezechilibrează, cad pe mine, eu pe uşă şi apoi în stradă. Noroc că nu venea nimic pe banda 1, altfel probabil că nu aş mai fi scris pe aici. Genunchi drept lovit bine.
2. 2015, vară, plajă, Creta, laguna Elafonissi, nisip roz. Idilic, ce mai. În drum spre căsuța toaletei mă împiedic de un podeț de lemn şi cad. Rezultat-mâna stângă un deget rupt, genunchiul drept raşchetat. Am rezistat cumva (cu niscai raki la bord) până în stațiunea de bază, după care am ajuns la un cabinet medical şi apoi la spital. Făcut rază-fractură pe os patologic (avea o mică tumoră). Mi-am savurat restul de vacanță (long live Arcoxia!) şi am făcut operația la întoarcere în țară (rezecat tumoră, umplut spațiul cu țesut osos din radius, imobilizat fractura cu tije în X, care ieşeau prin piele). Degetul a rămas strâmb în ciuda fiziokinetoterapiei, dar nu e asta cea mai mare problemă a mea 😀
3. 2022, sfârşit de mai, Timişoara, congres. Seara de gală, club pe malul Begăi. Ies să vorbesc cu cineva şi mă împiedic de marginea terasei de lemn (da, se pare că am ceva cu lemnul!), cad şi mă tai la genunchiul stâng (era rândul lui, nu?). Situația se prezenta ca în cartea de anatomie, didactică dar în acelaşi timp tulburătoare. Ca atare spital (să nu spun că n-a fost complet schimbul de experiență), plimbare cu lift hodorogit, apoi pe nişte coridoare slab luminate până la radiologie, hăhăieli cu colegii în timpul suturii (nu, nu eram chiar AŞA de trotilată, io mă-mpiedic şi de aer). Fain, frumos, elegant. 10/10, recomand.
Ieri a nins ca-n poveşti, eu cu ghetuțe cu toc. Ce să zic, bine că stau peste drum de spital..
Comentariu beton!19
@Ametist: parc-ai soră cu frate-miu, numa’ el o făcut d-astea. 🤣🤣🤣
@ametist, și ție îți place să trăiești periculos 🤦♀️😂
Mulțumesc, Iulia.
Promit ca data viitoare să vin cu inspirație fără sânge 🙂
S-a notat, te țin minte, să știi 😁
Prin tinerețele cele fragede mă duc cu ai mei la o nuntă în cort, undeva la naiba-n crăci. La margine de drum oiropian, sub pădure, loc de altfel foarte fain. Mă roagă vărul să merg cu el să îi pozez ceva cabană din lemn, că avea bârnele împletite nush cum naiba și voia el să aibă modelul imortalizat. Dacă tot nu eram cu picioroangele de doișpe în picioare și îmi luasem ceva tocuri decente, de vreo 4-5 cm zic să îi fac omului voia, nu care cumva să rămâie fără inspirațiune. Când ne întoarcem, calc pe o pietricică mai afurisită, înjur printre dinți, că eram cu vărul de care chiar îmi place și el chiar mă crede o lady, în plm, și mă târăsc șontâc șontâc de brațul lui până la masă, în cort, de unde m-am mai ridicat doar când s-a dat darul și am plecat acasă. Câteva zile mai târziu, pentru că în locul delicatului meu picioruș (port 36) aveam o imensitate dureroasă, m-am dus la o radiografie. Fisură de metatars. O săptămână de purtat atela, să se dezumfle piciorul, urmată de alte 4 de ghips. Ca să fie treaba oablă, mi-au pus ghipsul joi, iar lunea ce a urmat am avut prima zi la noil loc de muncă. O vreme am fost „fata nouă cu cârje” sau „fata nouă șchioapă „.
Comentariu beton!15
Măcar ai fost inconfundabilă de la bun început 😁
Aveam fix 31 de ani. Păream inteligentă. Am desfăcut o conservă care avea cheiță. Mi s-a părut că nu e destul de desfacută. Și inteligenta de mine am prins frumos de capac și am tras. A se citi de capac, nu de cheiță. Pe loc am simțit o durere în degetul mare de la mâna dreapta. M-am uitat la el când tocmai se desfăcea tăietura și a început să curgă sângele. Eu sunt mai sensibilă cu vizionatul sângelui din dotare. Am apucat să îi spun mamei, că eu nu aveam pe atunci un Fritz, să vină să mă panseze că m-am tăiat. Acestea fiind zise, am aterizat fix pe spate pe gresia din bucătărie într-un leșin ca-n filme. M-am trezit spunând nu mai da, că mama m-a cam luat la palme, nu glumă. Am stat toată noaptea păzind bandajul. Abia a doua zi m-am dus la spital. Rana trebuia cusută. I-am spus asistentului care s-a ocupat de mine că vreau anestezie generală. Da, cu o bâtă în cap, mi-a răspuns.
Comentariu beton!28
Bine că nu te-a întrebat ca-n bancul ăla – anestezie românească sau de import? 😁
Ps: dacă nu știi bancul, ți-l zic!
@Iulia, am impresia că l-am mai auzit, dar reîmprospătează-ne memoria, pls.
Acum ceva ani am cu peria de sârmă pusă pe flex acoperișul de tablă. Aveam mănuși, pentru o mai bună prindere. Am dat mai viguros cu peria într-o nervură de îmbinare a foilor de tablă, flexul a fost aruncat și s-a întors cu peria în palma mea. Nu ar fi fost nicio problemă dacă nu aveam mănușile. Dar așa, peria s-a prins în mănușă și a început să roadă. Din fericire nu prea mult, că am ridicat mâna și astfel s-a învârtit flexul în locul periei.
Altădată, schimbam o siguranță în tabloul electric. Și cum să lucrez cu o șurubelniță izolată (cu mâner)? Doar fierul e mai bun. 😁 Te face să dănțuiești. Sus, pe scară. [Nu spuneți nimănui că am patalamă de electrician.]
Comentariu beton!13
Să mor eo dacă spun cuiva că ai fost idiot la faza cu curentatu. Am pățit și io 🙂
Doar că nu e prima dată. 🤣
Alt’dată am fost rugat să pun un bec la firele ce atârnă din tavan (4-5m înălțime).
Am scos patroanele (siguranțele cele vechi) și am trecut la treabă tot cu instrumente neizolate. La final becul s-a aprins. Fix când l-am înfiletat în fasung. Până atunci nu mi-am dat seama că am curent pe fir/e, pentru că am lucrat îngrijit. Dar n-aș mai face-o.
Blender vertical, diversificare alimentație. Am executat un piure de mere, niște smecleu de mere tocate rămăsese prins între lamele blenderului. Cu ce am decis eu, ființă inteligenta, sa le scot? Exaaaact. Cu arătătorul, în timp ce blenderul era în priza, cealaltă mână stând hotărâtă pe butonul de pornire. 3 secunde mai târziu, sânge pe pereți, piure de mere în păr și o bucățică de deget atârnândă de o rămășiță de piele… Singura acasă cu copilul mic, nu am avut ce sa fac decât sa apăs bine-bine și sa ma rog ca nu e tăiată toată încheietura. Nu a fost, doar tendonul ciupit (am fost a doua zi la doctor). La același deget mai am 2 semne vechi, ambele tăieturi foarte adânci – una de la un cuțit cu care m-am gândit sa tai un cartof pe care îl țineam in mână (jur ca nu sunt proastă, doar f neîndemânatica), iar alta de la o oglindă care avea marginea prea aproape de robinet. Mai am o gaură în picior de la un acvariu căruia i-am dat un șut de care nu i-a păsat (acvariului, ca piciorul a sângerat amarnic zeci de minute), și 3 urme în genunchi de la un bolovan de pe fundul mării. Am avut noroc cu apa sărată, fiind copil atunci am refuzat să ies din apa pentru o „bubă” (am ascuns cât am putut de bine faptul ca prin buba se vedea cartlagiul articulației) Nu mai înșir dățile în care m-am întins cât sunt de lungă (nu foarte, 1.65 cu tocuri) pe asfalt în diverse orașe: București, Strasbourg, Paris, Londra… Și astea sunt doar cele memorabile.
@(alta) Iulia, mulțumesc pentru zâmbete 🙂
Comentariu beton!20
🤗
Pot să mă înscriu și eu cu 2 pe listă? 1.Gravidă, luna a noua, acum 21 de ani , stăteam pe pervazul geamului și admiram cum al meu soț schimba cu sârg sticla ferestrelor. Pe jos, în cameră. La vreo 1 m de pervaz. Da, eram la început, garsonieră vechiuta, termopane nu știu dacă existau și sticlele erau vechi și prost lipite, cele noua luni se apropiau de final… Buuun! Termină el de montat si-mi spune sa stau calmă unde sunt cât duce gunoiul și… da, să am grijă că geamurile sunt pe jos. Normal ca am pus bot că ” îs gravidă nu chioară” și în secunda doi după ce a ieșit pe ușa am coborât…și am călcat cu ambele picioare direct pe geamuri. Care, ce sa vezi, s-au spart! Soc și groază! Am înțepenit așa cu sângele curgând ca din porc înjunghiat până s-a întors Sorin căruia efectiv nu ii venea sa creadă! Asa că …luat pe sus, tuflit pe pat, scos cioburi din tălpi, dezinfectat și băgat viteză la spital că juniorul a decis ca vrea să o cunoască și el pe zuza de maică-sa înainte de a face una mai nefăcuta. End.
Comentariu beton!13
Păi ai promis 2. Care-i a doua? Nu ne lăsa așa, în suspans!
2. Al meu soț e înnebunit după bicicleta. La modul că, deși avem mașină, din primăvară pana în toamnă face navetă 20 de km la servici cu bicicleta. De mai bine de 25 de ani.
Așa că plimbări de 10 km până la pădure cu prietenii sunt ceva obișnuit.
Numai că într-o zi am auzit ușa deschizându-se cam…ciudat și soțul meu ca o roză mi a spus delicat: vino, te rog, dar nu te speria.
Normal că m-am speriat instant, apoi l-am văzut și am rămas…mască. În hol stătea o mumie însângerata- fața terci, mâinile terci, o mana balambanita, genunchi varză, rupt, murdar… Primul gând a fost – te-au atacat câinii ( că mai avuse experiențe din astea).
Nope. A avut accident de bicicletă. A prins griblura pe șosea și a zburat,așa vreo 3 metri prin aer într-un șanț de beton. Si…pentru că nu putea abandona bicicleta in șanț…a venit pe jos 5 km ca un zombie, până acasă. După primul șoc am procedat la curățarea mumiei și extragerea pietrelor din răni. Știți care a fost tristețea lui? Ca și-a distrus tricoul preferat….care era fâșii fâșii deja. Când s a văzut în oglinda l-a bușit rasul. A doua zi trebuia sa își facă pașaport. Mișto poza ieșea.
După aia nu am mai râs. Ca ne am dus la urgenta cu un taximetrist total șocat de ce transporta. Un medic de garda idiot s a uitat la el…și atât. Era duminica seara, radiografie nu se putea face, nici cu un deget nu l a atins. Am primit mărețul sfat de a îi face baie cu spirt să nu se infecteze. Am tăiat o acasă și am făcut ce am putut.Dezinfectat, pansat, facut suport pt mana evident ruptă…până a doua zi când am dat de un ortoped bun care l-a tratat perfect în condiția in care mana era rupta din umăr si nu a putut fi pusă în ghips pt ca era o rana de sus pana jos. Iar rănile? Mihaela sa trăiască!
Comentariu beton!11
Aoleu, mai bine îmi țineam fleanca și nu mai întrebam de a doua… Că mi s-a încrețit carnea pe mine citind. Nu de alta, dar știu cam cât de tare doare „road rash-ul” 🤕
Cred ca a durut tare. Pe de alta parte, a avut mana pusă într-o orteza fixata de corp și nu trebuia sa o miște deloc. Îl ajutam eu sa se spele. După o săptămână deja o lua pe campii din cauza inactivitatii. Asa ca a început sa facă mișcări ușoare, ridica 1 cm mâna să se poată spăla singur. S a recuperat perfect, dar numai el știe cu ce dureri! Îl mai chinuiam și eu sa-i curăț rănile, dar măcar nu a rămas decât cu un semn mic pe nas. Mi-am ratat cariera 🙂
Brrrr, mă iau frisoanele numai citind! Bine că s-a sfârșit cu bine toată aventura!
Povestea asta îmi aduce aminte de 2 evenimente.
1. Pe când eram student, în timpul unei activități sportive m-am înfipt în umărul stâng. Era un exercițiu pe care-l făcusem de +1000 de ori.
Asta era sâmbăta dimineața. La spital am ajuns luni seara. Că nu se face să te duci fără trimitere. Că doar umărul sărit din loc nu-i o urgență.
Am stat câteva săptămâni cu toată mâna legată de corp. Doar palma se vedea pe sub stratul gros de 1cm de bandaj, acolo unde se întâlnea cu cotul drept.
Era iunie. Cald. Și eu învelit gros și nespălat.
Puteam dormi doar în fund. Altfel durerea era deranjată.
2. Acum câțiva ani, în concediul de vară.
M-a pus „nu spui cine” să îi propun fiului cel mare (8 ani pe atunci) o cursă. El pe hoverboard, eu pe jos.
Dragul de el a accelerat până când a rupt echilibrul. Și a luat-o pe asfalt înaintea hoverului. Doar pielea de pe partea stângă (picior, burtă, mână și față) i-a rămas în urmă.
Ce-am făcut io? Ca orice tată: am verificat că n-are nimic rupt, l-am șters de praf și l-am urcat pe hover.
L-am rugat să mai facă încă o dată cascadoria. 😁
Comentariu beton!12
Anul trecut am avut și eu două salturi cu bicicleta. Noroc că eram echipat bine, cu cască, ochelari, mănuși și geacă (porneam la 5 dimineața). Prima dată am scăpat doar cu schimbătorul de pionioane strâmbat. Pedalam plin de avânt și când să ajung sub un mod o demoazelă (care femeie a naibii iese la 5 dimineața la alergart?) m-a auzit și în loc să alerge mai departe flegmatică, a găsit cu cale să pășească ÎN STÂNGA, fix acolo pe unde veneam eu după toate regulile de circulație. Strada pe care mergeam se adâncea ca să treacă sub pod și deci lateralele erau înalte. Frânarea și urcarea pe lateral m-au scăpat de tentativa involuntară de a devenit afiș pe piciorul podului.
A doua oară am reușit să evit catapultarea într-un camion răsucindu-mă cumva în aer. Coborâsem tot în avânt că să pot urca ulterior, doar că în punctul cel mai jos era o curbă la dreapta pe lângă niște tufe ce mascau venirea camionului naibii.
Deci, luați-vă neapărat bițoacle cât de cât de marcă și neapărat cu frâne disc! Și echipament ca lumea, de aia am scăpat de rașchetat pielea.
Am pățit identic.cu al lui fritz, dar eu eram începător și fiind cald.am decis să schiez fara mănuși și când mă îndreptam involuntar spre pădure să mă las ghemui cu mâinile pe langa canturi. Diferența a fost că m-am dus singur pe jos la salvamont care după pansare m-a trimis la oraș, adică 80 km cu mașina din Băișoara în Cluj. Acolo am dat la urgente peste un chirurg rezident din rep Moldova la care nu is-a părut mare jmecherie să pună câteva copci, și mie mi-a zis inițial că e posibil sa fie secționat tendonul dar nu era. Daca mai ai nevoie de chirurg pt fleacuri la Bv da un semn că știu eu pe cineva. De obicei e de gardă pe la Rupea.
Sa mai zic că în drum spre spital mă apucaseră durerile și am mers o vreme cu mana pe geam chit că era iarnă afară și se mergea cu 80/h :))
La un amic la bloc, etajul doi. Ne hotaram sa mergem pana la colt intru achizitie extra bere, iesim trei din apartament. Doi dintre noi aleg varianta clasica de a cobori pe scari, ca doi sapiens-sapiens. Al treilea, care nu era printre cei doi scaristi plictisitori, decide pe moment ca degeaba a ajuns la 28 de ani daca nu se mai da inca o data cu derierul pe balustrada. Stiti, ca o lady victoriana calarind pe laterala bidiviului. Zis si facut, uiiii in jos pe balustrada unui bloc nu tocmai nou. Pe la jumatatea pârtiei, se gandeste pista mea improvizata sa se separe brusc de barele verticale de fier de care era sudata si sa se mute nitelus mai intr-o parte. Fix cat sa-mi ofere ocazia sa ma opresc brusc din alunecare si sa ma infig bine cu piciorul intr-una din zisele tepuse. Hop, zic! Opriti putin, ca eu trebuie sa cobor aici. Ma extrag cu grija din bara ca puiul din frigaruie si urc obidit spre apartament, foarte necajit fiind ca mi-am rupt pantalonii cei noi. Rog pe-un amic, veterinar pe-atunci (si acum, dar si atunci) sa arunce o privire catre zona afectata si sa-mi dea o nota, de la 1 la euglena verde. Omu’, calm, zice ca am o gaura. Sec. Cauta prin casa, ma bandajeaza temporar si imi recomanda o excursie pana la urgente, ca e de cusut. Intre timp apar si cei doi viteji cu berea de jos, unul dintre ei cu ceva intr-un servetel. Culesese, dragul de el, o bucata din mine ramasa lipita pe bara. M-a intrebat senin daca nu-mi trebuie si am râs cu totii, pana a venit salvarea. In salvare am povestit si am mai râs o data cu echipajul de urgente si cu celalalt partener de suferinta din duba, un tip care se zgariase un pic pe tot corpul dupa o discutie cu niste cioburi. Intins pe pat la UPU, cu dosul in sus, a trebuit sa relatez iarasi evenimentele, iar am râs, a venit si un stagiar arab care n-a inteles din prima, dar i s-a explicat si a râs si el. Apoi mi s-a spus ca n-au cum sa-mi faca anestezie pentru ca am baut, asa ca o sa coase pe viu si n-am mai râs.