Articol scris de Iulia.
…
E joi seara, ora 22:38. Stau în fața calculatorului de pe la 8 jumătate, după ce am culcat copchilul, încercând să îmi storc creierii și să arunc niște cuvinte pe o pagină digitală, în speranța că iese de-un articol decent pentru Vasilescu.
Mă apuc să scriu despre cum mi se pare că a luat-o lumea razna, că toată lumea urăște pe toată lumea, toată lumea are ceva de cârcotit despre toată lumea, toată lumea are ceva de boscorodit. Și ăia care nu bodogăne pe alții, se vaietă.
Da n-am apucat să scriu 2 paragrafe, că mi-am adus aminte că tre să vorbesc cu fata care îl frezează pe numitul Freduț, care ar avea mâine programare (adică ieri, pentru voi, care veți citi asta sâmbătă), dar cumva nu s-au aliniat planetele și tre să reprogramăm. Așa că am lăsat dracu articolul și m-am conversat cu ea.
După care m-am pus iar să scriu. Și am mai scris vreo două propoziții, chinuite, așa. Groaznic. Nu se lega nimic. Știți cum e când ți-e foame de leșini, de simți că ți s-a lipit stomacul de spinare? E, cam așa mă simt eu. Numai că nu mi-e foame, ci simt că am creierul lipit de cutia craniană. Efectiv, parcă și ultimul neuron a părăsit incinta și acum cerebelul meu e fix patinoar pentru muște. Așa că, rogu-vă, fiți înțelegători cu mine azi, nu-s în cea mai bună formă.
Dar sunt perseverentă. Trebuie să scriu ceva. Așa că stau și mă holbez cum clipocește cursorul pe pagina de Word aproape goală. Bâzâie uatsapu. Prietena mea o suspectează pe fi-sa de o infecție urinară și mă întreabă dacă fi-miu a avut vreodată și cum să procedeze. Între timp, încearcă să sune și la Peditel, să afle dacă e cazul să meargă la farmacie, la medic, la naiba știe unde. Nu mai țin minte ce a zis pediatrul nostru în caz de infecții urinare, așa că o sun pe mama.
Aflu ce am de aflat, îi scriu prietenei, între timp, mai conversez și cu mama. Că mna, dacă tot suntem la telefon, mai povestim una alta. Și cursorul clipește tâmp… Mă enervez, mă duc să mai iau o gură de bere. Dacă tot sunt aici, aș putea să fumez și-o țigară. Dacă tot mă așez să fumez o țigară, după ce termin de vorbit cu mama, își mai aduce și Fritz aminte că mai voia să îmi povestească ceva. Bașca îmi mai trimite un filmuleț pe uatsap, cu unu care l-a enervat nush de ce. Îi zic că nu mă uit până nu termin de scris. Mă bodogăne, că ce, Vasilescu e mai important decât filmulețu de la el?!?
Îl las bombănind, revin la calculator. Las baltă primele două articole începute, că e clar că nu duc nicăieri. Nu azi, oricum. Mă apuc să îl scriu pe ăsta. Vedem ce-o ieși.
Am avut o săptămână cel puțin interesantă. În sensul că am avut de muncă de mi-a ieșit pe nas. Probabil de aia sunt și așa capie în cap. Bine, știu că o să ziceți că io oricum sunt ututuie de fel, da jur că săptămâna asta sunt mai damblagită la cap decât de obicei.
Că nasoleala a început de fapt de săptămâna trecută. Am avut de lucru de am simțit că mă ia gaia, de m-a întrebat Vasilescu dacă am murit sau ceva, că am dispărut de pe plaiurile interneților precum măgarul în particulele de apă rezultate din vaporizarea apei pe pământ, aflate în suspensie în atmosferă,la suprafața solului, îngreunând vizibilitatea.
Ziceam deci (sau nu ziceam, zic acu) că săptămâna trecută a trebuit să dau gata un proiect care mi-a mâncat ficații, neuronii și sufletul. O porcărie clasic corporatistă, în care nimănui nu i-a păsat de un kkt nici cât negru sub unghie de pe la 1800 toamna, iar când rahatul a lovit ventilatorul, evident că totul a devenit extrem de urgent și High Priority și alte porcării de gen. Așa că a trebuit să dau bătaie, ca să nu facă infarct de emoții corporatiștii care stăteau cu okiu pe ce munceam io ca uliu pe un pui de găină proaspăt ieșit din ou.
Că se făcea că lucram într-o mizerie de soft la care avea acces și corporația. Clientul final, cum ar veni. Și să nu deie Bunuțu să se facă ora 10 dimineața și să nu se observe oleacă de progres față de ziua anterioară, că intrau în fibrilații. Așa că îl băteau la cap pe managerul de proiect responsabil. Care îi trimitea și el, săracul, la plimbare cât putea, asigurându-i că facem tot ce se poate, dar de la un moment dat nu mai putea să-i plimbe cu zăhărelul, așa că mă întreba pe mine de sănătate. Care lăsam baltă alte chestii la care lucram (că evident, mai erau și altele) și mă apucam bodogănind de porcăria aia, să fie toată lumea fericită. Numa io nu. Că nush dacă v-am zis, da mie așa îmi place să mi se sufle în ceafă când lucreeeez….mmmm, e pasiunea vieții mele. Simt că trăiesc cu adevărat atunci când sunt întrebată din oră în oră, cu aparentă amabilitate: „Și, cum merge? Totul ok? Suntem în grafic?”
E, da a venit ziua de vineri (aia trecută, nu asta de acu) și am terminat felia mea din japița aia de proiect, uraaa, fericire, dansul ploii și tot așa. Numai că apoi s-a făcut iar luni. Și au venit grămadă peste mine toate celelalte proiecte pe care le pusesem în standby, ca să aibă prioritate sărăcia aia.
A venit ziua de luni, mi-am suflecat mânecile și am zis să pornesc la treabă. N-am apucat să dau bine drumul la calculator, că mă sună Fritz. Care taman ce plecase să livreze copilul la grădi. Am uitat să-i dau copilului șorțulețul și coșulețul. Că urmau să aibă zi tematică, se jucau de-a piața cu produsele toamnei și blablabla. Și îi trebuia copilului șorțuleț și coșuleț. Pregătite, evident, temeinic, de cu seară. Și uitate la fel de temeinic pe masa din sufragerie.
Îi zic omului să lase copilul la grădi și să meargă să își vadă de ale lui, că mă duc eu cu obiectele uitate. Arunc o țoală pe mine, să nu ies în public cu trelingu ăla care are o gaură într-un loc nu tocmai decent și crocșii roz cu căptușeală pufoasă, alerg ca apucata la grădiniță. Las obiectele buclucașe.
Mă întorc acasă. Trag aer în piept, mă apuc de muncă. Mă bâzâie un client. „Ai putea prelua asta? Cu termen ieri, evident…” Nu, nu pot, săptămâna asta sunt full, uită că exist, amintește-ți de mine începând de lunea viitoare. Oftează, aud prin telefon cum își dă ochii peste cap, dar acceptă elegant refuzul. Încerc să mă concentrez să reiau munca. Mai intră vreo 5 mailuri. Decid că le ignor, cel puțin până la 1 când tre să plec după copil. N-apuc să îmi intru bine în ritm cu treaba că, ce să vezi, se face 1 și tre să plec după copil…
Marți. Dau copilul și bărbatul afară din casă de dimineață, mă reped ca pălită de streche la calculator. Apuc să lucrez vreo juma de ceas, mă sună mama, să îmi spună că azi e zi de doamna tanti la curățenie și a plecat tata spre mine cu doamnă tanti cu tot. Oftez. Nu e rău că vine, e rău că voiam să o rog să facă vreo cinșpe chestii pe care n-am apucat să le fac eu și nu-mi amintesc nici una dintre ele. Mai oftez o dată, revin la treabă.
Sună telefonul. A ajuns tata, tre să mă duc să-i deschid poarta. Las dracu munca, îi dau câteva instrucțiuni în dodii lu’ doamna tanti, îi fac o cafea lu’ tata, mai stau un pic de vorbă cu el, că doar n-o să-l dau pe om pe ușă afară, după ce că și-a luat din timp să mă ajute pe mine. Pleacă tata, mă întorc la muncă. Nu trec 10 minute, vine doamna tanti să mă întrebe ceva. Las munca, mă duc să îi explic ce are de făcut. Mă întorc la birou. Mai dau oleacă din deshte, fir-ar mă-sa a dracu de treabă, iar s-a făcut 1… Da nu contează, azi muncesc și după ce luăm copilul de la grădi, fie ce-o fi, că altfel nu mai termin.
Luăm copilul, revenim acasă. Mă pun la birou. Copilul vrea apă. Tac-su e pe undeva prin curte, deci nu aude strigătele de însetare. Adăp copilul, îi curăț și-un măr, dacă tot sunt în picioare, îi asamblez și un Batman de lego la care i-a căzut radioul din mână. Lua-l-ar mama tuturor dracilor pe ăla care a inventat piesele astea de lego minuscule! Cum mama supărării să poată un copil să le asambleze, când abia reușesc io, adult în toată firea, să mă coordonez suficient încât să asamblez nefericirea. Nfine.
Nu apuc să mă dezmeticesc bine și să revin la ale mele, că apare iar doamna tanti. A termenat (că așa zice ea) treaba, tre să o ducă cineva acasă. Fritz s-a apucat de tuns iarbă și strâns frunze, așa că mă duc eu. S-a dus naibii și ziua asta.
Miercuri. Evacuat soț și copil. Alergat spre calculator de zici că depinde viața mea de asta. Deschid toate cele, îmi îndrept deshtele spre taste, scriu trei cuvinte, pică curentul. F%^#%$@*$#. Bag picioarele, decid să mă duc să îmi mai fac o cafea și să fumez o țigară. Mda. Cu puterea minții aparent nu poți porni aparatul de cafea, dacă nu e curent. Mă uit plină de speranță în cană, mai pare să fie o urmă din cafeaua de dimineață. Sleită, da ce mai contează, calu’ de dar… Arunc un ochi și în cană la Fritz. E cam nașpa, că el bea cafea la ibric, deci s-ar putea să îmi iau țeapă, că am mai pățit. Pare să mai fie ceva cafea în cană, și când te îndeși hulpav să iei un gât sănătos, constați că, de fapt, ce văzusei tu în cană era 90% zaț și 10% cafea. Așa fain crănțăne zațul rece între dinți… Aia e, n-oi muri fără cafea, măcar fumez o țigară.
Mă apuc să o rulez tacticos, iau cana cu ce urme mai erau prin ea, dau să ies afară. Vine curentul. Las naibii și țigară și tot, mă întorc la calculator. Mă apuc să verific ce s-a pierdut și ce s-a bușit din cauza căderii de curent, par să fie toate bune, trăiască auto-save-ul! Mă sună un client. Are un proiect, dar e cu termen săptămâna asta. Dau să îl trimit elegant la plimbare, dar îmi spune despre ce e vorba. Hopaaa. Stai că nu sună rău. Știu că o să mă înjur singură copios pentru asta, dar accept. Nu e un proiect mare, ca volum și subiectul e foaaaaarte interesant. În mod trist, și de mare actualitate. Nu pot să dau detalii, că confidențialitate și alte alea, dar are de-a face cu niște chestii care fac bum!
Încerc să mă concentrez la proiectul în curs, dar mă macină curiozitatea legată de celălalt. Aștept bătând mărunt din buze materialele de referință, să văd dacă dau acceptul final au ba. Prin urmare, verific obsesiv mailul. Se duce naibii toată concentrarea mea, așa că decid să fumez totuși țigara aia, dacă tot am rulat-o, că e păcat de munca mea…
Gata, am fumat, am lins și ultimul strop de cafea (de ce naiba nu mi-am făcut o cafea ca lumea, că între timp a venit curentul? De tâmpită, d-aia!) rece și acum sunt gata de acțiune. Mamăăăă, să vezi acu ce rup norma! Mă așez la calculator, bag ca migu. Între timp se întoarce și Fritz acasă, că fusese plecat, nu-l bag mai deloc în seamă, trag tare să avansez. Se face ora 1, dar de data asta nu mă mai ia cu transpirații prea mari, am băgat totuși binișor. Mai bag o rundă când venim acasă și până diseară la 8, când am deadline, termin.
Ajungem la grădi, găsesc odrasla îmbrăcată cu alte haine decât cele cu care îl predasem eu de dimineață. Nu e panică prea mare, se întâmplă să îi mai schimbe dacă se udă sau se murdăresc prea tare la masă sau la activități. Dar ce mă nedumerește e faptul că fi-miu are în picioare niște papuci care nu-s ai lui. Vorbesc cu educatoarea, elucidez misterul: fi-miu a tras azi pe el o pișare atât de epică, încât, la propriu, i-a ajuns până în papuci. Bine, a mai fost însoțită și de alte alea Marea Pișare, dar vă scutesc de detalii… Cert e că în dulăpiorul lui din vestiar mă așteaptă o punguță urât mirositoare…
Mergem acasă. Mai muncește sufletu, că trebe în primul rând să bag rufe la spălat, nu pot să stau cu arma biologică în casă… Mă bate gândul pentru o clipă să scot punguța chimică afară și să mă prefac că o ignor până diseară, dar apoi îmi amintesc că n-am cum, că include și papucii de casă, care trebuie să fie curați și uscați până mâine, să nu mai umble bietul copchil cu haine de căpătat. Așa că pun la spălat, că ce să și fac? Da ca să pun la spălat, mai tre să dau o tură prin toată casa, că nu se știe pe unde s-a mai pitit vreun obiect vestimentar care ar necesita igienizare și dacă nu caut acum, sigur sigur și precis, mâine ori o să îl descopăr, ori o să mă întrebe Fritz dacă nu cumva am spălat obiectul X….
E ora 15 și eu n-am apucat încă să mă întorc la birou. Fritz a plecat cu ceva treabă, sunt deci singură cu copilul. Așa că fac ce face orice părinte responsabil, îi fac două sandvișuri (unde naiba mai îndeasă copilul ăsta, că abia l-am luat de la masa de prânz?!? Oh, wait, am uitat că a golit rezervorul…) și dau drumul la desene. Bag la taste cu viteză, reușesc să dau gata proiectul pe ziua aia, ba chiar cu vreo câteva ore pe plus. Uraaaa!
Joi. Trebe musai să mă apuc de ăsta care intrase ultimul, că are termen azi la 15 și parcă văd că iar apare vreo neprevăzută și îmi f*te fengșuiu și atunci chiar am îmbulinat-o, că ăsta nu e proiect la care să pot întârzia. Bag deci încă dinainte să plece copilul la grădi, apoi pleacă, bag în continuare. Pe la 10 încep să intru în panică, nu merge chiar așa bine cum preconizasem, parcă văd că trebuie să anunț că întârzii. Și ce face orice om când intră în panică din cauză de timp? Firește, își face o cafea, ca să își tragă sufletul!
Lucrez cu oarecare spor până la 1, mergem să ridicăm copilul. Care, bineînțeles, fix azi, când mă grăbesc io mai tare și mai tare să ajung înapoi acasă, face o criză de istericale de toată frumusețea, d-aia cu plânsete cu muci până pe piept, trântit pe jos și tot restul tacâmului. Trag aer în piept, decid că facem parenting cu blândețe mai încolo, acu îl iau pe sus și încerc să îl îndes în mașină, cu un ochi la el, să nu îl bubui cu capul de portieră și cu un ochi la ceas. Când vede că nu glumesc și chiar îl iau pe sus să îl duc acasă, se potolește brusc.
Pentru că mai vrea să mai stea puțin cu prietena lui, Emma, la o taclală și o bombonică. Asta după ce tocmai o căpăcise pe numita Emma. Care urla și ea din toți bojocii. După care au decis amândoi brusc că trebuie să „facă împăcare”, s-au luat în brațe și s-au pupat și în 35 de secunde nu mai urla nimeni. Să-i mai înțeleagă cineva pe copchiii ăștia… Mai stăm, deci, câteva minute în fața grădiniței, mai schimbăm două vorbe cu prietena noastră, mama Emmei, dar până la urmă cedez, înșfac pe toată lumea (adică copilul și soțul), ne îndesăm în mașină și plecăm acasă, să termin naibilor proiectul ăla, că simt cum îmi suflă clientul în ceafă. Deși ăsta chiar nu o face, probabil de aia mi-e și așa târșă să nu respect termenul, că e un client chiar ok.
Ca să nu vă țin în suspans, am livrat proiectul la 15:08 și am fost așa fericită, că aproape mi-a venit să îmi deschid o bere. Da cică nu se face să bei la ora aia în timpul săptămânii, așa că am mai așteptat până la o oră decentă. Adică până la 5. Între timp, am mai muncit ceva, că mna, dacă tot am terminat una, să mă apuc de următoarea, că ce să și faci…
Și până am mai muncit, până am mai fost scurt după o pâine și niște banane și nu-mai-știu-ce, iaca s-a făcut de orele 8 seara, așa că am început procedurile de nanificare copil. După care am venit la calculator și m-am apucat să tastez pomelnicul ăsta. Și aute așa s-a făcut doișpe noaptea și tot ce sper e că șefu la blog are telefonul dat pe silent, că altfel sigur mă înjură că trimit articole la ora asta…
Aidecapumeu, acu mi-am dat seama că mâine e abia vineri…
Foarte fain. Poate ar trebui să scrii despre cum decurge relația cu Vasilescu când trimiți o goangă și ți-o trimite înapoi, că neah, este najpa. Sau, tu îi dai un text și olteanu îl ia așa nemestecat. Nu prea cred.
Reciteam primul an și ceva de scris al olteanului vâlcean și diferențele sunt enorme, nu comparativ cum scrie acum, comparativ cu ce a urmat din anul lui doi. Talent avea de la primul articol de la Cetin când a povestit cum a scăpat de juma din el, însă stilul era naiv, grosier pe alocuri. Cam ca la noi. Deci este loc de mai bine și la unii ca noi.
La mine este simplu, am o mult mai multă libertate comparativ cu tine care ești pe generaliste. Tre’ doar să nu scuip chestii care pot fi considerate rasiste, nelegebitiste, etc.
Eu, lista de duminica am scris-o pe genunchi și plin de nervi, că ce credeam eu că făcusem până atunci, era mijto, și vineri dimineață nu mai era, așa că am șters tot și am refăcut tot, fix vineri seară când aveam tot atât de multă inspirație ca Hagi în discursurile lui.
So, ar fi interesant să povestești tot procesul de cooking și relația cu degustătorul oltean. Keep going and rolling.
Comentariu beton!69
Lasă că-ți povestesc io.
Pentru început, ca să fie EXTREM DE CLAR, înțelegerea mea cu Iulia este că face asta atâta timp cât își dorește, cât se simte bine scriind. Din momentul în care simte că nu mai vrea sau că articolul devine o povară, poate renunța în secunda doi.
Acum cum e cu textele. Am marele noroc că la Iulia nu mai trebuie să muncesc și eu pe texte. Iulia nu e genul să-i corectezi textele sau să-i spui că ar mai trebui să facă ceva sau altceva la ele. Dacă-i spui că textul nu e bun, nu mai insistă cu el nicio secundă, îl dă dracului și scrie altul. Or treaba asta e aur pentru mine. Spre deosebire, la textele Elenei munceam de-mi săreau capacele. De la frazare, până la anumite nunanțe care trebuiau îmbunătățite, aproape tot trebuia refăcut la ele. La final, rămânea doar ideea de bază a textului, dar modul în care arăta el era muncit de mine. De-aia mă amuză când îmi mai spun oamenii că Elena scria mai bine decât Iulia. Da, așa e, Elena scria mai bine decât Iulia pentru că, a mi se scuza lipsa de modestie, le scria împreună cu mine.
Cam atât. În rest să mai zică și Iulia, că mie sâmbăta nu-mi place să muncesc. 😛
Să știi că în ultima vreme nu mi-a mai făcut d-astea cu trimis înapoi, deși ultimele au fost subțirele, din punctul meu de vedere.
Acu, ori a constatat că publicul de sâmbătă tolerează orice tâmpenii pe care le debitez eu aici, ori nu mai are chef să mă împingă de la spate cu șuturi în dos.
Evident, scrisul se rafinează cu exercițiu, dar pentru exercițiu ai nevoie de timp. Am încercat la un moment dat, după ce a început să îmi publice articolele, să scriu câte unul pe zi. Nu pentru publicat, ci pur și simplu, ca exerciții de disciplină pentru mine. Cam cât crezi că m-a ținut? 🤔
Mi-ar plăcea să pot trăi și eu din scris, e ceva ce îmi face mare placere, chiar dacă nu-s nici pe departe vreun maestru al penei virtuale. Oarecum fac asta, pentru că mare parte din proiectele mele sunt pe marketing, așa că am destul de multă libertate să fac traducerea să sune ca și cum ar fi fost scrisă în română, nu tradusă. Și îmi place asta, îmi pune neuronu la treabă, mai ales când trebuie să găsesc echivalente pentru jocuri de cuvinte sau expresii care pur și simplu sunt intraductibile mot-a-mot din germană, de ex.
Pe de altă parte, ce faci tu, pentru mine e borderline imposibil. N-aș putea veci pururi să scriu așa mișto despre munca altora, mai ales că la nivel de cultură muzicală io-s pe la genunchiul broaștei, așa.
Dar până la urmă mi se pare fain că avem un loc de joacă unde să ne dăm în bărci o dată pe săptămână. Sper numai să evoluăm și să nu ajungem să ne scăldăm într-o dulce mediocritate. 🤘
Comentariu beton!69
Mna, că aparent am scris cam deodată cu șăfu. Căruia îi mulțumesc pentru apreciere și pentru faptul că mă tolerează cu flexibilitatea deadline-urilor. Jur că în fiecare săptămână îmi planific timp pentru scris și de fiecare dată apar alte rahaturi, de ajung să trimit articolele la doișpe noaptea 😂
@Miai, de renunțat nu am de gând să renunț, cât timp mă suporți. Și asta din 2 motive – unu: pentru că fac asta voluntar, ba chiar la cerere, că până la urmă eu te-am căutat pe tine, nu tu pe mine. Și doi: pentru că da, e un efort de voință. N-o să mă dau lebădă pe aici, să spun că vai, nu e mare lucru, mă așez la tastatură și-mi vine natural, dau din degete și pac! iese articolul. Că nu e. Dar îmi face cumva o plăcere sadică să mă împing singură de la spate, să mă fac să ies din zona de confort și, mai ales, să înving Sfânta Procrastinare.
Uite, joi, de exemplu, am fost tentată să îți scriu la un moment dat să îți zic băi, nu știu ce să scriu, ai unul de rezervă de săptămâna trecută, pune-l pe ăla și pace. Dar am zis nu, nene, pui mâna și scrii. Și dacă iese o porcărie, te înjură olteanul și îl pune de la sine putere pe ăla pe care îl are și gata. Dar măcar aș fi fost împăcată că m-am străduit.
Comentariu beton!49
Uite, de aia am eu noroc, nu scriu, încă, bine, rulez despre niște chestii la care tu chiar nu te prea pricepi și mă lași în pace.
Două chestii vreau să le implementez: să fie cât mai finisate, chiar și vizual, articolele și să scriu recenzia atunci proaspătă sau măcar să o schițez.
Bine, și să mă stabilesc la un format, dar asta este altă poveste.
Comentariu beton!20
@Edelweiss, eh, n-ar fi rău nici să înveți să inserezi un link în spatele unui cuvânt din text. 😛
Am învățat cu hyperlink și editatu. Acu. Next, WordPress, păzea, că viu.
Comentariu beton!14
Am și eu o recomandare pentru toți cetățenii care îmi scriau în privat că Iulia e analfabetă, că „mvai, dragă, ia uite cum scrie „treling” în loc de trening” și alte mizerii de genul.
Vă știți voi care sunteți și știu că citiți aici, de-aia voiam să vă recomand să aruncați un ochi peste cele două comentarii de mai sus ale Iuliei. Ca să înțelegeți că femeia nu e analfabetă, așa se distrează ea scriind „treling”, dar când e cazul să scrie serios, well, aveți mai sus exemplele.
Iată, încă un motiv să mă felicit că v-am dat viteză de-aici.
Ia uite cum m-am enervat cu noaptea-n cap, iar azi trebuia să fie o zi cu lene și relaxare. Băi, chiar niciodată nu putem să dormim de grija altuia? Și dacă ar fi analfabetă, ce? Cine-i pune s-o citească?
Știu că ăștia-s nocivii din articolul de zilele trecute, dar mă enervează atât de tare nedreptatea! Mă enervează până și ideea că trebuie constant să faci curat!
Nu vreau să las olteanca din mine să iasă, să îi jignesc și să îi trimit pe alte pagini “de calitate îndoielnică”, doar nu înțeleg de ce stau să citească conținut “revoltător și agramat”.
Mă duc să mai beau o cafea…
Comentariu beton!44
N-am terminat. Până la urmă… De ce e important motivul pentru care scriu oamenii ăștia aici? Nu e important doar rezultatul, acela că avem acces săptămânal la articole bune, cu subiecte diverse? Și dacă le-ar fi cerut Mihai (mai bag o paranteză să explic că am înțeles foarte bine că e voluntară treaba), unde e problema? Vorbim de niște adulți care au o înțelegere asumată, bazată pe încredere și respect.
De ce trebuie în fiecare săptămână să explicați asta?
Comentariu beton!25
Âmi cer skuze la domni, promit că când mai scriu aicișea, pentru dăștia culți în cap și ferți pă gramatici, amsă fiu atentă și amsă citesc m-ai întâi dă la dicțonar cum s-e scrie corect!
Comentariu beton!120
Mie îmi place week-end-ul. Articolele Iuliei și ale lui Edelweiss sunt fix ce trebuie pentru creierii mei tâmpiți de munca de luni până vineri. Nu ca în weekend ar fi altfel, dar e bine sa ai un moment de relax. Cui nu-i plac postările de weekend de aici, n-are decât sa se ducă sa citească în alte părți.
@Iulia, @Edelweiss, multumesc🤗🤗. Keep up the good work! :))😉
Comentariu beton!38
@Alina, mulțumesc frumos 🤗
Draga Iulia, toate articolele tale ma amuza si imi plac. Si chiar când crezi ca nu ai inspirație fix atunci dai lovitura, pentru ca articolul de astăzi este printre preferate. Ma regăsesc de cele mai multe ori în ceea ce scrii, pentru ca am si eu una bucata terorist de 2 ani, știu cum este sa le faci pe toate cu el prin preajma. Sau sa nu le faci :))
Pentru mine cam tot ce este pe acest blog este o gura de aer curat, îmi place mult sa il citesc.
🤗
Comentariu beton!23
Trebuie să fii foarte necitit și chiar un pic idiot să nu te prinzi că Iulia scrie la mișto, lucru care în limbaj academic se cheamă „figură de stil”. E destul să citești câteva randuri sau paragrafe și te prinzi după modul în care scrie că a scris intenționat câte-o dudă.
Dar dacă nu citești (=cărți, adică de plăcere) sau dacă nu prea ai dat pe la orele de română de la școală, nu ești obișnuit cu diverse stiluri de exprimare și n-ai cum să te prinzi și crezi că-i analfabetă. Trist.
@Iulia, you keep up the good work. Mie îmi place de numa’ stilul tău 😀
Comentariu beton!31
Pentru aia care cred ca „treling” nu e corect, va spun, voi sunteți analfabeți. Voi știți ce ala dar va prefaceti ca nu știți. Deci, trelingul e ala pe care îl purtați la nunti, cu pantofi negri și ciorapi albi, penttu ca sa se vadă contrastul. Știu ca se poarta dor când ești ginerica dar cred ca voi mai va mai riscați și când sunteți nasi.
Comentariu beton!36
@Mădălina, mulțumesc frumos! 🥰
@Rox, nu e fatăh, așea scriu io, k așea am văzut io pă interneți k e corekt! 🤣
@Joker, am râs cu sughițuri 🤣🤣🤣
Nu trebuie sa te gandesti la cine stie ce articole, e suficient sa ne povestesti ceva din viata ta, sigur iese cu mult ras pentru noi.(Multumim!) Sper ca in weekend te relaxezi si te recompensezi pentru reusitele din timpul saptamanii.
Comentariu beton!33
Da, teoretic așa ar trebui să se defășoare lucrurile. Dar știi cât de greu e să povestești ceva-ul ăla despre care zici tu? Și să-l mai faci să sune și într-un fel în care să nu te ia cititiorul la lupă?
@Carmen, mulțumesc. Și da, așa cum zice șefu, nu e mereu ușor. Unele ies fain, din prima, curg pur și simplu din momentul în care deschid un document nou și până pun ultimul punct.
Altele… Not so much… Și gândește-te că oarecum scriu pentru mine. Dar nu știu niciodată dacă o să mă aleg cu aplauze sau cu înjurături. Dar până una alta, cât timp ne simtem bine cu toții pe aici, e de bine 😁
Comentariu beton!52
@(alta)iulia, mi-am imaginat ca au fost eforturi si sacrificii pt a ajunge sa ai aceasta flexibilitate, de aceea ma bucur pt tine, nu am comentat anterior cu rautate. Eu asa fac, 9-17 si 13-21, de aceea rezonez cu wfh-ul, cu copilul acasa mai ales, si cu viata de mama in general
Te citesc cu placere de la primul articol, imi place mult stilul plin de umor in care scrii, pe blog la sefu MV citesc de vreo 5 ani cel putin, ma bucur si multumesc ca sunteti!
@Sandra, n-am vrut să par defensivă, îmi cer scuze dacă așa a ieșit.
WFH-ul clar nu e pt toată lumea. Uneori, când am o zi mai proastă și mi se pare că nu apuc să fac nimic – nici muncă cum trebuie, nici de casă nu apuc să mă ocup cum îmi propun, nici aia, nici ailaltă…mă apucă amocu și mă gândesc, pana mea, mai bine munceam la birou, închideam ușa în urma mea la 5 și sănătate. Dar apoi trag aer în piept și îmi dau seama că nu e chiar așa.
Însă sincer, cu copil așa mic, oricât de greu ar fi uneori (profesional), eu sunt recunoscătoare că pot fi aici pentru el.
@MV si @ (alta)Iulia: Inteleg mai bine acum efortul din spatele articolelor. Keep up the good work! And thanks again!
P.S. Daca articolele nu sunt excelente, prefer incurajari si sugestii decat injuraturi.
P.P.S.”Trelingu” rullz
Ce mă puteți enerva voi, ăștia care puteți scrie despre orice și să și pleznească, vorba aceea… Vă invidiez sincer și cu toți neuronii! Și tare îmi place de voi! 🤗
Keep up (alta) Iulia, dacă vreodată ai îndoieli, fă o pauză de cafea și țigară, că eu pot să aștept și până la 8.01 sâmbăta dimineață articolele tale 😁
Aia cu auzitul la telefon al ochilor care se dau peste cap… Excelent! Mai daț drepturi de autor? Un sfârșit de săptămână liniștit.
Comentariu beton!35
@Simona, mulțumesc, mai poftiț pe la noi 🙃
Nu pot sa ma abtin din a constata ce program flexibil aveti, socoteam fara sa vreau, cam 5, 6 ore de lucru, domnul se intoarce la 13 sa mergeti impreuna la gradinita dupa copil, dupamiaza lucrezi daca poti, daca nu recuperezi poate noaptea, trebuie sa fie fain sa nu fii la program, bravo tie (voua)!
Eu am de bagat 8 ore pe zi, luni-vineri, pot sa imi aleg tura de dimineata sau dupamiaza, dar 40 ore pe saptamana trebuie musai, indiferent daca e copilul la gradinita (program prelungit ca altfel mi-ar fi imposibil) sau acasa cu muci, si sunt si singura.
@Sandra, da, în zilele bune, undeva pe la 6 ore (vorbesc aici strict de mine, nu și de consort). Dar eu nu sunt neapărat un etalon în meseria mea, pentru că eu am reușit, în timp (adică după aprox 15 ani în domeniu) să ajung la un ritm cam de 3 ori mai bun decât standardul industriei.
Și până la urmă, pentru asta am muncit ca bezmetic atâția ani – să îmi pot permite să supraviețuiesc muncind strict cât e nevoie. Dar până aici, au fost ani (și nu puțini) în care aveam job 9-5, după care veneam acasă și băgam la al doilea job până la 3-4-5 dimineața. Și a doua zi o luam de la capăt.
Dar scopul ăsta a fost, ca atunci când a venit copilul, să putem munci (în măsura în care e posibil), pe perioada cât e el la grădi, ca apoi să ne putem ocupa de el.
Iar soțul nu vine la 13 acasă. De obicei pleacă odată cu copilul, îl lasă la grădi și apoi se ocupă de câini. Pentru că și ăia cer timp investit în fundul lor. După care se apucă de muncă, face pauză cât luăm copilul și revine la muncă. Cât e nevoie. Uneori până la 11-12 noaptea. Uneori se trezește la 4 dimineața, să apuce să bage înainte să se trezească copilul. De aia ziceam că ce am scris mai sus se aplică în principiu pentru mine.
În concluzie, da, e fain să poți să îți faci programul cam cum vrei tu, dar trebuie să îți poți asuma și eventualele nopți nedormite, pentru că ai avut peste zi copilul acasă, cu muci sau alte alea, și weekendurile în care stai la calculator și, per total, și părțile mai puțin plăcute. Dar pentru noi, momentan, e ok așa.
Comentariu beton!35
Deci, te plangi ca dai in branci muncind DUPA ce ai dus copilu’ din dotare la gradinita!
Fiu-meu si nora-mea au muncit ca disperatii, toata saptamana, cu iepurasul Duracell pe cap, din motive de vacanta la gradinita. Dupa trei zile, erau, amandoi, niste zombies. Iepurasul inca mai avea baterii pentru vreo doua saptamani.
Cat priveste retinerea de a rade o bere la ora 15: gandeste-te ca, atunci cand la tine e ora 15, undeva, in lume, e deja ora 17. Deci, poti bea berea aia fara niciun fel de mustrari de constiinta.
Comentariu beton!42
@Ruxandra, nuuu, nu mă plângeam, decât relatam. Și presimțit că săptămâna viitoare vom experimenta și noi lucratul alături de șeful nostru de 90 de centimetri, că azi văd că are niște muci destul de epici și plusează și cu un început de tuse.
Altfel, am mai avut și noi săptămâni când am lucrat cu el cu tot. Avem norocul că suntem doi și putem face cu rândul la păzit/muncă. Dar da, te zombifică niște zile din astea 🧟♀️
Ai tu dreptate, undeva pe lume sigur e ora 5… 🤣
Comentariu beton!23
Cred ca multe dintre manutele alea sunt pentru chestia aia cu ora pe glob. Acum pot sa spal rufe cand vreau eu ca ieri sau maine sigur nu e sarbatoare ceva fus orar…
Comentariu beton!17
@un om, 🤣 mulțumesc, fix motivația de care aveam nevoie ca să mă duc să îndes o tură de rufe în mașină 💪
@(alta)Iulia la mine spală deja a doua mașină. Și urmează să mă apuc de un dovleac să fac plăcintă, după ce adoarme a mică. Și diseară iar mâncare. Ce să zic am zi plină. În ceea ce privește scrisul, eu am ceva emoții și când trimit câte un comentariu că poate am dat-o de gard. Că nu oi fi scris ceva bine așa că nu pot decât să îi admir pe oamenii care au cuvintele la ei. Mai dați și la alții nu fiți zgârciți (sic). Mulțumim că ne faceți cafelele mai frumoase.
Comentariu beton!14
@Maricik, ohooo, aia da hărnicie! Aș spăla și io, da tocmai am constatat că nu mai am detergent. 🤬 Tre să mă duc la cumpărături.
Dar în afară de asta, nu fac nimic azi. Bine, poate dau cu aspiratorul. Și cu mopul. Și pun de-o pizza. Prăjitură am făcut aseară, împreună cu fi-miu.
Aoleu, tre să caut și lumânări electrice, că-i trebe copilului luni la grădi.
Și cineva trebuie să facă și planul cu mâncare pe săptămâna viitoare. Și implicit inventarul la frigider/congelator/cămară. Și cumpărăturile aferente.
Da jur că în afară de asta, nu fac nimic azi! 😂
Comentariu beton!21
@(alta) Iulia tocmai am văzut că îmi lipsește un ingredient pentru aluatul de plăcintă 🤦🏼♀️, și s-a votat să facem paste și nu am pastele, deci trebuie să merg să cumpăr și eu câte ceva, omul mi-a zis că dacă tot merg la Lidl să iau și cereale copiilor🤬🤬. Uite cum apar unele după altele, și ziceam și eu că mă relaxez azi. Ți-ai găsit. Și după să vezi muncă cu dovleacul vieții. Ador plăcinta cu dovleac dar să mor dacă îmi place să o fac. Mai bine să o facă altu dar nici atunci parcă nu îmi convine că nu e ca a mea.🤣🤣🤣 Cine știe ce mai apare până diseară. Jur că nu mai fac nimic. Gata am zis.
Aoleu, taci, că mâine trebe să sculptez 🎃 și mi-e o silăăă… Îmi place de mor ce iese, dar procesul în sine… 😐
Va iubesc pe toți 3 deși la Edel nu mai citesc lista, doar comentariile.
Sa nu cumva sa va lăsați vreodată de scris.
Auleo, dar de ce nu mai citești lista?
Că n-o intersează urlăturile astea de le numești tu muzică? 😛
Am două albume duminica asta care merg și atunci când o să aștepți după cuponu de pensie. Io zic să pui bookmark la ele de acu, că mai ai, cât, doi ani?
Comentariu beton!22
Hai să las eu o încurajare: urlăturile sunt faine și muzicale (imho, chiar dacă Mihai ne considerră umpique cu piticii dezaliniați). Doar cam lungă uneori, a devenit ditamai wishlistu’ în youtube. N-apuc s-ascult decât cântecelele standalone într-o săptămână. Uneori nici alea. Mă bucur că există, că am “rezervă”. Uneori mă bucur că le știu deja, parcă am câștigat ceva.
Dar asta e și de la standardele pe care mi le-am creat singură, că până la urmă nu dau examen din Lista lui Edelweiss.
Soooo… Îți place ție, ne place nouă, Mihai are biți de dat, don’t stop, Edel!
Comentariu beton!14
Adevărul este că și mie mi se pare că lista a devenit prea lungă și că nimeri n-are timp să asculte tot ce e acolo. Ia să întreb eu asta mâine, să vedem ce zic oamenii.
Poate să apară bilunar 😁
@Cami, 🥰
@Lee, cumva, mi-am pus și eu cam aceleași întrebări ca tine. Cumva, despre asta trebuia să fie unul dintre articolele pe care încercasem să le încep joi seara. Despre faptul că nu numai că ne f*te grija de ăilalți, dar trebe MUSAI să și dăm cu rahat dacă nu suntem 100% de acord. Sau dacă suntem de acord, trebuie măcar să aruncăm una d-aia cu „aaaa, păi stai, că am io una mai bună!”
În concluzie, noi să fim sănătoși și vorba bunică-mii: câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia 🤷♀️
Comentariu beton!18
Aute la el, cum încearcă să se fofileze de la muncă. Alooo, păi ce facem acilea? Miai, ce slave driver ești tu, de permiți libertăți din astea? 😂
Comentariu beton!14
@Iulia, cum bine zicea bunică-mea, „beauty is in the eye of the beholder”; bine, nu zicea ea chiar așa, că engleză nema, ci ceva de genul „dacă ești o scîrbă de om, vei vedea numa’ c.cat peste tot…”
Comentariu beton!41
Ahahahahaha, ce am râs la faza asta 🤣🤣🤣
Ce este aia “nu se cade sa bei la ora aia in timpul săptămânii”? Undeva pe glob (poate la mine, poate peste Atlantic), este ora perfecta pentru o bere (sau un coniac, sau…).
Gata, notat, nu mai mă certaț, că deja ești al doilea care mă trage de urechi.
@Fritz, ai auzit? Zice uaminii ăștia că e liber la beut 🤣
Comentariu beton!15
@Iulia, Fritz, “liber” este atunci când îți este poftă și îți cade bine! Restul e “bullshit”. 😊👍
@(alta) Iulia, începem? 🙂
@Fritz, nush ce faci tu, da io am început deja 🤣
Comentariu beton!17
Nu pot decat sa apreciez maxim munca voastra,a celor trei „truditori” ai blogului . Colaborare excelenta in continuare,spre propriile noastre desfatari !
Nu uitati ca nimic remarcabil nu este usor pe lumea asta !
Eu nu pot decat sa va multumesc !
Comentariu beton!25
🥰
hai noroc la toți sadovenii!
acu’ n-am timp, că tre’ să vină popa pentru panacidă (așa cred că se numește paranghelia asta, cemetery style), numa’ două observații am:
1. cînd nu ai inspirație, te bagi să scormonești hardu’ în folderul cu „nunți, botezuri, (pe ton vesel) înmormîntări!”; dacă ești român adevărat, sigur ai interacționat cu niște daci liberi, deci disctracție garantată…
2. nu pot să nu remarc faptul că @Iulia nu pomenește nimic de ce face noaptea; ori doarme, ori… @Fritz? așa că scuzele alea cum că n-are timp de articol… a se slăbi, vă rog; că nici „adolescentul miop” nu s-a scris la lumina zilei, nu?
Comentariu beton!21
@unchiu, lasă tu astea, zi ce face pitica. E bine?
Din păcate (sau din fericire? 🤔), nu prea am parte de paranghelii d-alea de care zici matale. Când am avut, am raportat, acu e liniște pe partea asta. Așa că lucrăm cu ce avem. Sau cu ce n-avem, după caz 😁
săr’na de-ntrebare, dap!
eh, ale ̶g̶r̶ă̶d̶i̶n̶i̶ț̶e̶i̶ clasei pregătitoare valuri…
E bun, deci nu vă plictisiți 😁
Am luat cafeaua, telefonul și m-am apucat de citit și de citit…și de citit! Iulia are multe de spus chiar și atunci când spune că nu are inspirație. Și mai iese și misteaux. Bravo, fată!
Comentariu beton!21
Așa se pare, că reușesc să bat câmpii cu grație și când, în esență, n-am nimic de zis 🤣
Și eu am rămas surprinsă când am terminat și m-am uitat la numărul de cuvinte 🙄
În rest, mulțumesc! 🥰
Comentariu beton!13
Neata, Iulia! Intreb si io, nu dau cu paru’: unde ai citit tu, din 3 surse independente jurnalistic, daca se poate, ca nu se cuvine sa-ti deschizi berea la ora 15? Ca-mi vine sa rog pamintul sa se despice gratios, ca sa ma preling inauntru, ca sa nu ma intrebe nimeni la ce ora consider EU ca e prea devreme sa se deschida berea, in caz de nevoie(motiv de bucurie sau de tristete, vacanta la mare, gratar sau pizza, etc).
Comentariu beton!16
@Teodora, cer scuze, s-a greșit! Am scris mai sus, îmi fac mea culpa și mă apuc de beut, să nu mai supăr lumea 🤣
@Teodora, suntem pe aceeași lungime de undă. Cine și unde scrie ca o bere se poate deschide numai după ora “h” ca altfel cade cerul pe tine. 😂
#duamneajuta, ca deja intrasem la idei ca e ceva foaaaarte gresit cu mine 🙂
Am citit, m-am amuzat, că de obicei, nu am însă nimic de comentat „pă subiect”. Am cumpănit mult dacă sa scriu sau nu ceva, până la urmă am decis sa scriu pentru a-i mulțumi Iuliei că ne face sâmbetele (mai) frumoase. Atât. Mulțumesc, Iulia.
Comentariu beton!32
Iar eu nu pot decât să te felicit c-ai scris asta. N-ai idee cât contează.
@Mircea, mulțumesc din suflet. Exact cum zice șefu, nu ai idee cât de mult contează! 🤗
da, @Mircea, aia zic și eu; ne place articol zilnic, da’ cum pe omu’ ista nu-l plătim, și tre’ să mănînce și gura ‘mnealui o pită (și se opservă cu ochiu’ liber că pita-i unsă cu cîte ceva), măcar să-i facem suficient trafic încît să fie luat în seamă ca influensăr de firme cu bugete de marketing; lasă că și atunci cînd face campanie se găsesc „binevoitori” (emag e de cacao, providentu-s cămătari, finestoru-i scump etc) care să-i „bage mințile-n cap burjuiului”…
@costică, fix perfect de acord cu ce zici matale, ba aș mai adăuga ceva – pui pariu că cel puțin 90% dintre ăia care au de cârâit la articolele plătite, sunt fix ăia care la câte un giveaway, o tombolă sau un articol cu premii ori reduceri, nu mai știu cum să își tocească degețelele mai iute să comenteze? 🤔
patronu’ știe că are o idee de implementat, să mai ne rîdem, zic…
Soro, eu apreciez maxim faptul că tu ții minte ce ai făcut în fiecare zi a săptămânii. Eu am o memorie dată dracu’, sau mă dă ea dracu’ pe mine, încă n-am înțeles. Cert e că nu-s în stare să reproduc așa în detaliu nici ce am făcut ieri, darămite toată săptămâna. 🙄
Comentariu beton!22
Să știi că la un moment dat începusem să mă cam scarpin sub cașchetă, că nu prea îmi mai aminteam exact ce și cum, ori dacă una s-a întâmplat marți sau joi… 🤔
Dar până la urmă sunt aproape convinsă că așa au stat lucrurile. Cred. Ba nu, așa e, e bine. Că a citit și alde Fritz și nu m-a contrazis. Deci ori suntem amândoi senili, ori așa stă treaba 😂
Comentariu beton!18
Senila oi fi eu dacă nu reușesc să țin minte nimic. Cam devreme maică… 🤣
@alinoidul, auzi, da la tine nu bântuie prin casă neamțul? Cum, care neamț? Ăla, soro, care îți ascunde lucrurile… Cum îl cheamă, no? Ăăă… Alzheimer! 😂
În rest, al doilea meu prenume e Roza. Tanti Roza cu scleroza 🙃
Comentariu beton!13
Bântuie, mânca-l-ar buba….
Mă duc undeva, uit pt ce, mă întorc unde eram, poate îmi amintesc.
Capu’ nu-i bun, in rest îs grozavă. 🤦♀️
Comentariu beton!17
🤣🤣🤣🤣🤣
Bună asta, pot s-o fur? Capu’ e buba, în rest, îs brici 🤣🤣🤣
Fură liniștită.
Mi-era dor de Iulia, chiar ma intrebam de ce nu mai apare. Imi place teribil!
Mulțumesc! 🥰
Eu am aceeași meserie ca tine. Așa că atunci când am citit că lucrai la ceva in timp real în softul clientului am avut aşa o tresărire soră cu un atac și am început să rulez in minte calcule, socoteli, procente pentru cât ar trebui să coste „uitatul” la munca omului în plus peste tariful de lucrat cand vor mușchii omului. Și nu am ajuns la o concluzie, la o sumă.
Sper că ai luat si pielea de pe ei, cu CEO în frunte, pentru așa cerință 😀
@Rox, iată, cineva care îmi înțelege suferința 😂
Nu le-am luat pielea de pe ei (dar nici nu am lucrat pe nasturi, sincer), din simplul motiv că, în general, avem o colaborare bună și, în general, ne ajutăm reciproc – și ei sunt ok când o mai dăm de gard sau cerem prelungiri de termene, și noi facem pe naiba-n patru să rezolvăm proiecte „mega-urgente” și cu termene absolut ireale.
Dar mi-am exprimat cât se poate de clar nemulțumirile și am cârcotit la greu tot timpul ăsta 😂
Astăzi nu mi se leagă cuvintele, cred că sunt încă obosită după ziua de ieri, când am crezut că şuvoiul de oameni de la uşă nu se va termina niciodată. Un mic moment de relaxare a fost când unul dintre pacienți mi-a povestit despre câinele lui pe nume Cappuccino 🐶 care a avut şi el probleme nefrologice.
Altfel îi mulțumesc Iuliei pentru că îşi ia timp să ne scrie câte ceva, nu e tocmai uşor să compui un text indiferent de care ar fi.
De asemenea thank you Edel, apreciez munca de a pune laolaltă atâtea albume interesante 👏
De şăf ce să mai zic? Că poate scrie un articol din orice întâmplare. Aş face aici o comparație (sper să nu-mi iau pietre) cu poetul maghiar Petöfi Sandor, despre care se zicea aşa: „Szart a galamb, irta Petöfi Sandor” (adică „a golit rezervorul” porumbelul, a scris despre asta poetul).
Gata, mă duc să-mi mai fac o cafă (din boabe proaspăt râşnite cu râşnița marca Electroargeş din anii ’80, care încă mai funcționează) şi să mă apuc de un articol de educație medicală despre care m-a mâncat între gluteuşi să-l scriu. Happy Saturday everybody!
Comentariu beton!22
@ametist, ca de obicei, mulțumesc pentru cuvintele frumoase!
Spor la scris și ție! 🤗
Mie îmi e super dragă Iulia pentru naturalețea cu care își povestește viața. Are o autoironie fabuloasă și talentul de a descrie cu umor de la „accidentul” copilului de la grădiniță, până la o banală cafea, ne aduce pe toți sâmbăta pe aici.
Legat de presiunea de a scrie pe blog, pot doar spune, că e foarte greu sa stai pe aceeași pagină cu Mihai. Așteptările cititorilor sunt ridicate, iar șeful e un vulturaș vigilent al oricărui text.
Uneori îmi pare rău că nu mai scriu, dar și cu mine avea Mihai uneori prea mult stres. Indiferent de faptul că eu încă citesc literatură mai mult în română, tot îmi alambichez exprimarea cu toată filologia mea. Nemțeasca mi-a explodat niște neuroni și era păcat sa sufere și alți oameni pe aici.
Comentariu beton!18
@Ana, mulțumesc pentru aprecieri! 🥰
Și da, nu e ușor să încerci să ajungi la nivelul lui Mihai, care face asta de atâția amar de ani și a ridicat ștacheta. Mai ales când ai un metru ș-un jnițăl, ca mine 😁
Sunt perfect conștientă că nu am rafinamentul omului care face asta zi de zi, dar dacă reușesc să smulg măcar un zâmbet – două și atâta timp cât voi mă mai citiți și el mă mai suportă, nu mă las 💪
Comentariu beton!20
Reușești foarte bine 💪🤗
🤗
Săr’mna, Iulia! 🥳🤣🥳🤪 Weekend fain, tuturor!
🤗
Draga @ (alta) Iulia, mie-mi place mult cum scrii. Și stiu ca e al naibii de greu. Ca idee la oral am și eu tot felul de exprimări stil “am auzit cum i se rostogoleau ochii in cap”. Dar când e sa le pun in scris altfel decât intr-un semeseu… avem pauza la căpuț.
Așa ca te rog să continui cât merge.
Ma duc sa pun și eu trelingul de veterinar și lenjeria cuștii pisicii la spălat ca iar ne-a făcut un caca nervos și pișu cu jet de furie ca ne-am permis sa o ducem la vaccinat.
Pupiki!
Comentariu beton!14
Mulțumesc 🤗, pupiki și spor la trebuță astăzi, o zi inspirată să ai! 🤣
(hai că încep să mă pricep, mâine poimâine mă apuc de postat d-alea cu spor la cafelutză și citate din Osho 🙃)
@Iulia & @Vasilescu
Sunt multe de zis, toate de bine, despre cum si despre ce scrieti.
Citesc intodeauna articolele voastre cu placere, chiar daca nu tot timpul suntem pe aceeasi lungime de unda(foarte rar spre deloc), pentru ca felul vostru de a scrie transmite emotie si ma binedispune.
Stiu ca nu este usor sa faceti asta si de aceea e si mai de apreciat.
Va multumesc ca scrieti si am o mare rugaminte: sa scrieti in continuare. sa scrieti despre orice. sa scrieti ca pana acum. sa nu va opriti. O rugaminte care e de fapt mai multe…
P.S. Apreciez faptul ca totul e free, dar vreau sa spun ca as plati ca sa ma pot bucura de textele voastre.
Comentariu beton!18
@Tudor, mulțumesc frumos! Că mna, om sunt și eu (bine, femeie, da înțelegeți unde bat 😂) și nu o să mă dau mimoză și să nu recunosc că astfel de comentarii mă fac să mă simt bine. E un sentiment plăcut să știi că ai reușit să binedispui pe cineva, alte persoane decât cele din capul tău 😁
Comentariu beton!15
Sper să ți păstrezi năravul, articolele de sâmbăta, eu doar pe astea le mai citesc 😀
🥰
Băi…azi m-am enervat de dimineață cu schimbarea orei lui Pește prăjit.
Neuronii se trezesc (adică unu-i mai harnic și implicit matinal) și îmi fac traseul în gând: mă ridic încet să nu trezesc pe nimeni, apoi baie, apoi bucătărie- fac cafeaua și când e gata o savurez în liniște cu articolul Iuliei. ÎNAINTE SĂ SE TREZEASCĂ GHIAURII!
Boon! Să purcedem!
Deschid ochii și ma uit la ceas. Șoc și groază: 6:45 😵💫. Urmez planul…alt șoc!! La 7:10 Muc cel Mare e la ușa bucătariei! La 7:15 jucam Război!
Să nu cumva să opriți articolele de la 8AM că declar doliu național. Îmbrățișări la toată lumea!
Have a nice weekend!
Comentariu beton!14
@IoanaM, stai, ce? S-a schimbat ora? Mie de ce nu mi-a zis nimeni? 🤔
În rest, io nu-mi mai prea fac planuri din astea mărețe, că se duc dracului mai repede decât poți zice: cafea sleită 😐 Dacă se aliniază planetele și apuc trei guri de licoare caldă până face ochi viezurele, e bine. Dacă nu..
E și mâine o zi 😂
zic si eu ca Iulia…
s-a schimbat ora?
cat e ceasul?
am dormit mai mult sau mai putin?
@Tudor, (altă)Iulia, pe câte știu eu, la noapte se schimbă. Dacă s-a schimbat, sunt la fel de neștiutor ca voi.
Relax! La noapte se schimbă! E e chestie de stres ce mă ia cu câteva zile înainte. Toată săptamâna asta m-am trezit ba prea repede ba prea târziu. Săptămâna viitoare va fi ca la-necați la mine. Zombie și alta nu!!
Dar hei! Cine se scoală de dimineață, departe ajunge!
Pfu, mai m-am liniștit, bine că m-ai luminat!
Super articol(e) si super comentarii. Le apreciez pe ale Iuliei ca te face sa razi sambata, deci relaxare totala. Alle lui Mihai sunt superi tari, variate si te face sa mai pui si neuronii la treaba. La Edelweiss liste bune, muzica buna, timp sa ai sa le asculti. Dar la toti trei ma delectez cu comentariile 😁 ca la asta ne pricepem toti, sa comentam🤭
Eu trebuie sa recunosc, nu ma pricep nici sa scriu nici sa povestesc, asa ca ii admir pe cei care pot. Imi amintesc de o amica de la facultate cum povestea ea asa de frumos incat ma facea sa cred ca are parte de intamplari super faine. Pana cand am petrecut noi ceva timp impreuna si am auzit-o povestind despre pataniile noastre, nimic in plus, nimic in minus dar totusi atat de colorat incat admiratia mea a crescut si mai mult fata de ea.
@Iulia cat priveste exprimarea, treling sau trening nu o pune la inima. Eu am patit-o pe pielea mea cu „gloabe de pom/globuri si printre bloace /blocuri”. Cand omul intelege de gluma, suntem pe aceeasi lungime de unda, cand nu schimbam frecventa😀
Comentariu beton!16
Mulțumesc! 😊
„toată lumea are ceva de cârcotit despre toată lumea, toată lumea are ceva de boscorodit.” Unde, bre, că toată lumea zice numa’ de bine. Ei, las’ că am găsit eu ceva de boscorodit. Vineri, unde e ziua de vineri?! Update la articol, mintenaș! 😛
Aoleu, nu-mi aminti… Aveam un proiect, în capul meu trebuia să fie floare la ureche. S-a dovedit a fi mai degrabă ghimpe-n dos 😐
Da l-am înfrânt și pe ăla pe la 9 și ceva, după care am ras regulamentar o bere, m-am dus la culcare, s-a trezit copilul din cauză de muci, l-am luat cu noi în pat, mi-a luat doo ceasuri să adorm la loc și apoi s-a făcut sâmbătă.
Deci, nimic prea palpitant 😁
Eu citesc de ceva vreme pe aici, dar nu am mulțumit până acum pentru că ne mai scoateți din ale noastre, așa că fac asta acum și aici. Vă mulțumesc pentru toate articolele care mi-au mai înseninat cate o zi lipsită de chef și de rost. Iulia, buuuun și cel de azi, la început am crezut că nu termin de citit, însă m-a prins și l-am citit și savurat până la final. 🤗
Mă bucur că ai avut răbdare să citești până la capăt. Așa-s, io fată de treabă, da am un cusur… Nu știu când să mă opresc 🤭
Mulțumesc pentru apreciere! 🥰
@(alta) iulia, vreau sa iti multumesc în primul rand ( ce prăfuit suna dar asa e) și vreu sa iti scriu cum citesc eu articolele tale. Zici ca eu sunt acolo, eu ma duc sa iau copilul, pe mine ma stresează tanti, eu am uitat sa îmi fac cafeaua( bine, nici nu beau), ma ții în priza tot articolul. Singurul lucru unde nu m-ai prins e cu berea după 17 pentru ca eu sunt pe vin 😀 iar la 14-15 sunt acasa, știi ce zic.
Mie îmi.plac foarte mult articolele tale!
Ce fain, mă bucur mult de tot dacă reușesc să te aduc în lumea mea. Nu e întotdeauna cel mai plăcut loc, dar încercăm să ne distrăm cât putem 🤪
Mulțumesc! 🥰
Multumesc Iulia pentru sambetele frumoase si lui Mihai pentru restul zilelor saptamanii . Aaa si domnului Edel pentru muzica . Acei oameni care nu inteleg cum scrie Iulia i-as incadra in doua categorii 1. Nu stiu a glumii si nu au cum sa inteleaga .2. Le lipseste ceva , trageti voi concluzia . Exista o autoare ( minunata din punctul meu de vedere ) care are multe carti scrise in acest stil . Spor la scris Iulia .
Edel,că domnu Edel, nu știu cine este ăla, îți transmite toate bune.
@Jame, mulțumesc! 🥰
Comentez doar sa fie numar rotund la comentarii, respectiv una suta.
Citesc, imi place de voi dar, daca nu am ceva interesant de scris…
In alta ordine de idei, cateva minute inainte de ora 07 A.M., eram cu nasul intr-un coniac. Apoi in al doilea, apoi in al treilea.
Va las acum, ma grabesc sa ajung la birt, inchide la 19.00. 😛
🤣🤣🤣
Păi, sănătate, ce să zic? 🍻
Maică, eu v-am descoperit târziu, acum aproape doi ani, la recomandarea lui Cabral, zicea el ceva de bine de tații adevărați și m-a făcut curioasă. Nu îmi pare rău că v-am descoperit, vă mulțumesc și aștept notificările de la șefu’ la blog mai ceva decât pe cele de la firmele de curierat 😂 . Săru’mânuțilii și neuronii voștri. Și da, săptămâna trecută a fost un coșmar la birou, plus o gripă cum n-am mai avut din copilărie. Sănătoși să fim!
🥰
mă alătur celor care-și spun că undeva pe glob sigur a trecut de ora 17.
în plus, deși e un pic cam rece, cu soarele care a fost (pe la mine, nu știu la Brașov) toată săptămâna putem zice că e un fel de vară indiană și vara se poate bea bere cam la orice oră.
alt plus, berea e pâine lichidă, niște pâine merge oricând, abia se bucură și grasa ta interioară. 🙂
teoretic săptămâna mea a fost epuizantă, practic n-am simțit-o chiar așa. șefa mea încearcă să se pensioneze și șefii noștri comuni îi pun bețe în roate, e într-o stare de super-nesiguranță, nici nu știe ce să facă cu lucrările, nici nu vrea să le lase următorului, că e un om prea bun pt lumea asta.
e cu nervii pe papiote non-stop.
și mă boscorodește tot timpul, că știe ce șef îmi vine după ea și că n-are mamă, n-are tată și lasă totul pe alții și șefei mele i se pare că nu m-a învățat nimic un an de zile.
iar eu sunt zen ca un călugăr budist din cauză de pastile de căpuț, c-așa e uneori când ești bugetar, ajungi pe pastile d-alea bune de căpuț de la nenea doctoru’.
uneori am senzația că o enervează zenul meu. 🙂
Ia c-o bere! 😁🍻
Ps: și pe la noi a fost soare zilele astea, da numa după 2-3 la prânz, în prima parte a zilei era câte-o ceață de nu vedeai să-ți bagi deștele în ochi. Bleah!
Rezonez mult cu poveștile tale Iulia, din perspectiva de mamă cu doi copii aflați la vârstă apropiată de cea a fiului tău. Stilul plin de umor, sinceritatea detaliilor și modul în care ne-ai invitat in universul tău, îmi fac diminețile de sâmbătă luminoase și cu multe zâmbete. Pasiunea pentru scris se simte și se transmite dincolo de cuvinte. Mulțumesc. Continuă! Mie imi place mult stilul tău.
@Edel
Îți urmăresc de mult postările. Nu am rezonat mereu cu ce ai scris in comentarii dar nu despre asta e vorba. Îmi place rubrica ta, nu este genul meu de muzică dar testez anumite piese propuse de tine pentru că îmi place cum le prezinți și încerc. Se vede pasiunea și plăcerea cu care faci asta. Continuă! Multumesc!
@Mihai
Sunt o cititoare fidelă. Nu comentez des, dar citesc tot.
Și, așa cum îți spun mereu, cafeaua o beau citind articolul tău. E tabiet deja.
MULȚUMESC!
Eu îți mulțumesc.
@Dyamisi, mulțumesc! 🥰
Mie-mi place Iulia orice scrie 😻
Mulțumesc! 🥰
😘 keep going!
Voi nu sunteți normali aicea, da’ de normali e plină lumea. Apreciez și articolele, dar și comentariile, de nu știu câte ori m-am trezit behăind ca o capră. Deci vă rog eu frumos să-i dați înainte, Iulia, ai un umor grozav (și Fritz, dialogurile voastre sunt mortale), Edel, deși nu gust neapărat muzica, apreciez efortul și citesc articolul. Și desigur, șeful de blog, mi se pare un efort fantastic să scrii în fiecare zi despre ceva, și să te mai și citească oamenii…
🥰
Îmi place Iulia de mor! Așa „agramată” cum e 🤣🤣🤣.
Îmi place Edelweiss, chiar dacă nu ascult neapărat tot ce ascultă el.
Îmi place Vasilescoooo… punct.
Continuați! Faceți foarte bine ceea ce faceți!
Mulțummmiimmm!!!
Mulțumesk frumy! Pupiki! 🤣
Ca de obicei haios.
Mulțumesc @ (alta) Iulia!
Mulțumesc Mihai, Edel și tuturor comantatorilor fideli, citesc mereu și toate comentariile, dacă nu apuc în ziua publicării recuperez după, totdeauna a meritat.
Și eu mulțumesc pentru răbdarea de a citi ce debitez eu pe aici ☺️
Hai ca ma bag si eu in seama ca sa spun ca citesc tot ce se scrie pe aici, desi de comentat mai putin. Si daca din motive de zile nebune (asa in stilul Iuliei) ratez vreun articol, ma duc frumos inapoi sa recuperez.
Iulia, nu pot decat sa-ti urez spor in continuare la scris si sa ai despre ce scrie (urarea asta nu suna asa bine parca?). Eu am un pitic mai mare cu vreo 2-3 ani, dar am scapat de majoritatea pataniilor tale. 🙂
Ah, nu-mi aduce aminte… Feed readerul zice că am 20 de articole necitite numai de la Mihai… Lasă, că apuc să recuperez săptămâna viitoare.
Mulțumesc, să fie. Nu sună aiurea, e ok. Cum ar fi fost dacă v-aș fi scris un articol cu „luni am făcut o ciorbă, marți am fost până la mol, miercuri am ieșit la o plimbare…”? 😁
Uf, ca tare bine ai prezentat viata asta de „calculatorist” 😀
Mie imi sta ceasul de draci, cand aud pe cate unul „ce-ti pasa, tu stai acasa”. Bai, nu stau acasa, LUCREZ de acasa. Si asta inseamna dus copil la scoala (10km dus, 10 intors), apoi adus de la scoala (iar 20 de km in total), 3 ture de cate 100 de km dus, inca 100 intors pentru tenis intr-o saptamana .. asta numa’ condusu’.
Apoi facut mancare, facut paine, ca nu am magazin decat la 5 km distanta si, daca mananc paine americaneasca mai bine nu mai mananc, curatat cotetul de casa, carat lemne, ca vine iarna peste noi si e misto la semineu, macar cate un zoom pe zi cu diversi clienti, apoi munca efectiva. Totul facut catev 30 de minute, poate o ora, apoi intrerupt ca x chestie trebuie facuta si nu accepta amanare. Normal, toti clientii doresc treaba facuta alaltaieri, copilul mai are nevoie si de atentie etc.
Dar e fain sa stai acasa 😀
Bună, dar unde locuiești? Toate drumurile tale par foarte lungi.
Doamna Iulia … You just kick ass, as usual!
@(alta) Iulia, săptămâna trecută când nu am avut articol de la tine, m-am întristat dar apoi m-am gândit ca oi fi plecat intr-un mic concediu sau ai alta treaba super importantă, eveniment in familie sau, Doamne feri, vreo belea. Pana la urma nu esti responsabila cu entertainmentul săptămânal de weekend si musai obligatoriu si dătătoriu de zâmbete si buna-dispoziție. Noi apreciem efortul pe care îl faci si pe care îl presupune îmbrăcarea in cuvinte a unei idei si însăilarea unei povesti in jurul unei replici si toate astea in condițiile in care ai un job, copil, casa, căței si pisica, si părinți, si socri, si si …. In a nutshell, we love you the way you are. Keep on writing!
Eu nu apuc sa citesc articolul in weekend, dar recuperez intotdeauna luni. Si mi se parea ca e prea tarziu sa mai comentez la atatea zile distanta. Imi place cum scrii, ma amuz si am senzatia ca sunt acolo cu voi, in mijlocul evenimentelor 🙂
Multumesc pentru efort si pentru zambetele de luni!
Excelent articol. Nu e asa ca, daca lucrrzi de acasa, pentru ca esti acasa, ai timp de orice ar pofti cei din jurul tau? De exemplu: esti acasa, poti face mincare, curatenie, whatever, doar lucrezi de acasa, iar daca nu te duci fizic intr-un birou sau spatiu dinafara locuintei, se cheama ca poti face in paralel si munca, si ceva taiat de ceapa, si putin dat cu mopul, ca doar esti acasa. Sigur ca toata lumea intelege ca muncesti, dar – esti acasa, chiar nu poti?? Mda. Si totusi m-am spurcat la teletravail, recunosc.