Acum șase săptămâni, înainte să plecăm în Grecia, am lăsat-o mai moale cu dieta, că doar n-o să ții cură în țara tzatziki-ului, a musacalei și a paputzaki-ului.

Și nici după ce ne-am întors nu m-am mai reapucat, că urma #ROCHARGE-ul lui Meșter, prin urmare era clar că e pierdere de vreme.

Dar știam, știam cu toată ființa mea că sâmbătă, după ce mă întorceam acasă, trebuie să mă reapuc să număr calorii și să mănânc cât o vrăbiuța. Numa’ la gândul ăsta și mă umfla plânsu’.

Și-a venit ziua de sâmbătă, și-am făcut comandă, și așteptam să vină livratorul cu toate chestiile alea insipide pe care le mănânc io când vreau să slăbesc și care poartă total eronat numele de „mâncare”.

În așteptarea lui, am deschis frigiderul să iau nu știu ce, dar în niciun caz ceva de mâncare care să aibă și gust. Pentru că eram la cură și io nu mă joc când sunt la cură. Și cum mă uitam io așa pierdut prin frigider, i-a căzut ușa. Nu, nu e vreo figură de stil, i-a căzut la propriu, s-a desprins din balamale și-a căzut. Și nici n-am mai putut s-o pun la loc, pentru că balamaua de jos, sau cum s-o numi sistemul de prindere, era făcută praf și pulbere.

Acum stăm cu ea așa, doar sprijinită de frigider, în așteptarea zilei de luni. Că vă dați seama că n-am găsit niciun vânzător online care sa livreze, în weekend, de pe o zi pe alta.

Nfine, ce voiam să spun, dacă nici ăsta nu e semn de la Univers că nu trebuia să mă reapuc de ieri de cură, nu știu care mai e.

Așa c-am anulat comanda de chestii insipide, ieri seară am mâncat cartofi prăjiți, diseară comandăm pizza. În plus, ușa congelatorului nu s-a stricat, deci înghețata e ok, n-a pățit absolut nimic. 😛