Salutare tuturor și foarte bine că suntem aici! Înainte de a începe orice, îi mulțumesc lui colegului Anukoi care, la un articol al cârlionțatului șef de blog, a precizat că ce aș face eu aici ar fi artă. Roșesc ca o scolariță la prima întâlnire, brother. Mulțumesc.

Am mai citit, tot pe aici, ofc, întrebări de genul, unde este lustra, știți, chestia aia, pe care o vedeați în spatele lui Vasilescu, lipită de tavan, care semăna cu încrucișarea dintre o ciupercă din iad și o meduză deshidratată și ciufulită. Vă informez că sunt pregătit să fac lumină, să arunc și eu o ipoteză. Ați văzut și voi în ultimele vloguri ale lui nenea, că omul a avut dificultăți reale de a încăpea în cadru din cauză de coamă leonină, așa că unde credeți că ar fi avut loc două surse de iluminat, în speță, două lustre. Ăla nu mai era vlog, era supernovă.

Revenind la ale noastre, cunosc o tipă foarte mișto, under 30, ani nu kile, psiholog de profesie, rockeriță de rit nou, care își face milă de mine și mă călăuzește prin jungla rock-ului deosebit de modern, făcându-mi tot felul de recomandări dubioase. Este un schimb reciproc avantajos, eu o inițiez în metalul ADEVĂRAT, ea pretinde că mă smulge din cretacic și mă aduce, muzical, în 2022. Multe dintre albumele dubioase, metalcore încrucișat cu pop metal, cu indie, alternativ, mantre nepaleze de alungat demonii și chemat norocul necesar la păcănele, provin din recomandările ei. Poate și comentează nu doar citește.

Am vrut să pun melodia asta la News, însă cred că merită o atenție specială. Este prima melodie a unei trupe rusești aflată de ceva vreme în atenția publicului de metal extrem, care condamnă în mod direct războiul de agresiune dus pe teritoriul Ucrainei. Eu cred, cu tărie, că menirea principală a metalului, cel extrem, în mod special, este aceea de a lovi fără milă dogmele sociale, religioase, de a agita spiritele într-o societate  încă nedereaptă.

Iar 1984 a celor de la Slaughter to Prevail asta face, ia atitudine. Atitudine, într-o țară spălată pe creier și pe suflet, care poate echivala cu o invitație la accidente imposibile. Tocmai ca să evite înotatul în beton, au cam fugit în Florida.

Muzical, Slaughter to Prevail evoluează și o fac frumos și creativ.

NEWS

🔵 Una dintre tipele din fenomen pe care o admir mult, pentru că are atitudine, contribuție. Un interviu foarte mișto;

🔵 Tobias de la Avantasia și Floor de la știți voi cine;

🔵 Băiatul ăsta nu este probabil cel mai optimist om din încăpere;

🔵 Revocation, un death metal de școală veche;

🔵 Veterani, unii care ar merita mai multă apreciere;

🔵 Delain care anunță că începând cu melodia asta se întorc la origini. Sper să mai găsească ceva acolo;

🔵 Boris și treizeci de ani de muzică experimentală;

🔵 Nu am auzit de ei, nu că asta ar fi ceva nou;

🔵 Fit for the King și ceva ascultabil pentru toată lumea;

🔵 Melissa și cum este ea un luptător post apocaliptic sau pre, nu am înțeles ce a vrut să spună într-un interviu, cu un clip bun;

🔵 Ar merge uns pe RociFM, bine, dacă ar fi acolo oameni, preferabil vii, care să știe că rock-ul nu este format din 100 de melodii puse pe un playlist etern;

🔵 Nu sună rău deloc. Bine, Sylosis nu au stat rău la capitolul melodicitate;

🔵 Ugly Kid Joe, dacă vă mai amintiți de ei, revin cu o nouă melodie care o să facă parte din viitorul lor album;

🔵 Nu mai țin minte dacă am mai pus melodia asta;

🔵 Multă emoție, multă, excelentă piesă;

🔵 A trecut și ea prin Nightwish, mă bucur că se mai ocupă cu cântatul;

🔵 Veteranii tot veterani au calitatea în sânge;

🔵 Cred că îi știți, nu?

🔵 Noi pe când așa ceva la solz de pește, talangă, toacă?

🔵 Coheed & Cambria, cu un nou video;

Trecem la muncă acum.

➡️ Ashspire – Hostile Architecture (2022) – 10 din 10

Înainte de tot și de toate, de note, de orice explicații, doamnelor și domnilor, trebuie să vă spun că avem de a face cu un altfel de animal. Este în mod sigur albumul cel mai ascultat și reascultat, trecut fără milă prin toate furcile caudine, întors pe toate părțile, sfâșiat până la ultima fibră, ultimul cartilagiu, sperând că îi voi găsi punctul slab. Și, nu, nu l-am găsit.

Despre asta tot vorbesc, când subliniez că muzica de acum este la fel de bună ca cea de acum douăzeci sau patruzeci de ani. Nu este nici mai bună, clar, nici mai slabă, este doar altfel.

Am văzut că în revistele sau pe site-urile de specialitate,  scoțienii sunt încadrați la black metal progresiv cu influențe avant garde, eu aș mai adăuga și post black metal și ceva noise.

Dincolo de asta, Ashenspire, prin stilul lor declamativ, pasional, aranjamentul muzical al melodiilor, te forțează cumva să îți iei în serios statutul de participant activ, nu de spectator, al unei impresionante piese de teatru.

Chiar dacă temele principale sunt unele moderne, anti-imperialism, anti-capitalism, decăderea omului, a sufletului în marile stupuri urbane, atmosfera este una de tragedie greacă, jucată la umbra colonadelor de pe Acropole.

Vă avertizez, nu este ușor de ascultat, aveți de a face cu o furtună de emoții, exprimate pe o muzică care oricum este una de nișă, însă merită fiecare secundă.

Dă-i play AICI

➡️ Raptore – Blackfire (2022) – 8,5 din 10

Aș fi ratat cu grație ce au scos oamenii ăștia dacă colegul MiticăS, nu ar fi dat link-ul cu albumul lor într-unul dintre comentariile lui. În care, spre disperarea mea, și-a cerut scuze, dom’le, că m-a contrazis, așa că, mă văd nevoit să repet, îmi place al naibii să fiu contrazis în materie de muzică, și de orice de fapt, pentru că asta este componenta vie, motorul Listei, din contradicții se naște valoarea.

Avem niște argentinieni care fac parte dintr-un curent numit de unii new wave  of traditional of heavy metal, un fel de revival dar al anilor ‘ 80.

Am și eu latura mea nostalgică și ador când apar trupe care sunt calitativ, ca altele, devenite deja clasice, din felia mea de timp, fără să fie trupe tribut sau copii xerox.

Și oamenii reușesc să îl combine pe Ozzy cel tânăr cu Motley Crue și cu Iced Earth, fără pic de sincope, fără nimic artificial, totul natural, ca puii și roșiile de România. Avem heavy natural, crescut la sol, fără E-uri și alte prostii UE-iște.

Mitică a recomandat consumul de Raptore cu bere rece, eventual la umbră deasă și chiar nu pot să îl contrazic.

Dă-i play AICI

➡️ Early Moods – Early Moods (2022) – 8,8 din 10

Album recomandat soțiilor de greci și alegătorilor de cinci dune viteză.

Avem un proiect al unor băieți care prestează prin trupe de metal dur și care au găsit de cuviință să pună pe picioare o trupă de revival.

Avem un retro doom venit direct din traista celor de la Black Sabbath, Pentagram sau Saint Vitus, cu pasaje pline de solouri ale Heavy metalului din anii ’80.

Dacă la primele trei melodii nu dai din cap ca un apucat, îmi pare rău să îți spun, este foarte posibil să nu fii viu.

Krossfire, a spus că nu este foarte fresh, și că este ceva gen Greta Van Fleet.Early Moods poate fi încadrată ca făcând parte din curentul revival ca și Greta, cu o singură diferență, dragă Kross, majoră în ceea ce mă privește, Early îmi plac mult mai mult. Probabil datorită retro doomului.

Prima piesă, Return the Salems Gate, cu influențe majore Pentagram și Doctor Sauce, este o piesă care oriunde s-ar vinde singură. Ca să scurtăm, primele patru piese ar putea fi prezente pe setlistul unui Black Sabbath în plină glorie. Deci este totul, bun, bun.

Dă-i play AICI

➡️ Arch Enemy – Deceivers – (2022) – 8,8 din 10

Sunt un mare admirator al Alissei, deoarece cred că metalul dur are nevoie de mai multe femei ca ea. Alissa a avut o misiune grea, să o înlocuiască în inimile fanilor pe Angela Gossow, o altă voce care a zguduit scene de festivaluri. Și, după umila mea părere, datorită ei Arch Enemy și-a crescut porția de popularitate. Dacă Angela avea un growling mult mai agresiv, Alissa are de oferit un pachet mult mai complet, voce plus o prezență mult mai agreabilă.

Albumul a fost prefațat de lansarea a numai puțin de patru single-uri, așa că știam deja ce mă așteaptă.

Handshake with Hell este fără îndoială unul dintre cele mai catchy cântece pe care eu le-am auzit în 2022.

Nici  următoarelor nu am ce să le reproșez, soundul ăla care te duce în perioada de aur a trupelor suedeze de metal extrem sau și mai bine, în perioada de aur a heavy metalului, a fost balsamul de care sufletul meu avea nevoie . Asta m-a surprins, vibe-ul ăla de heavy metal agresiv al anilor ’80, nu faptul că Alissa și-a folosit capabilitățile de clean vocals, pentru că știam că poate, din perioada The Agonist, efectiv am rămas fără cuvinte când linia melodică m-a aruncat acolo în anii de aur. De fapt nu în anii de aur, în anii mei de aur.

Despre asta vorbesc. Și despre astălaltă. Și ultima, dar nu cea din urmă, truisme, truisme,

Ce pot spune, o femeie frumoasă, cu coaie, cu o voce din altă lume și cu un abdomen la fel de plat ca mințile drept-credincioșilor ortodocși, eu mă bucur că am avut ocazia să o văd live.

Dă-i play AICI

➡️ Hell Fire – Reckoning – (2022) – 9 din 10

Pentru toți, Anduțe, Baghere, Anoukuri, Elene, Solandiuri sau Vere.

Trebuie să recunosc, a fost o săptămână extrem de bună, cu albume pe care le așteptam să apară, niciunul dintre ele nu m-a dezamăgit, chestie rară, cu unele care au venit ca recomandări ale voastre, cu altele venite de aiurea, toate de o înaltă calitate.

Californienii ăștia după Reckoning, mă obligă să le ascult și celelalte trei albume, nu neapărat dacă sunt la fel de bune ca cel din 2022, pentru că sunt sigur că nu au cum să fie, dar să văd linia evoluției trupei de-a lungul lor.

Sisters und Brothers întru metal, nu ai cum să nu iubești trupa asta, doar dacă ai suflet de piatră și atunci nu ai ce să cauți aici.

Riff-urile sunt din raiul ăla bun al anilor ’80, parte a unor piese care egalează creații ale unui Maiden, golden era, sau pre -1985, Metallica.

Am avut șansa să îmi fie recomandată de către algoritmul Youtube piesa asta a lor și cum mi-a plăcut extrem de mult, am săpat puțin iar când am văzut că pe doisprezece or să lanseze worldwide, album nou, am notat și pe 12 dimineața, search și play.

44 de minute mai târziu, sufletul îmi era extrem de tânăr, aveam pe față cel mai mare zâmbet de care sunt în stare și curcubee în priviri. Bine, pe alea nu le-am văzut, doar presupun. M-am simțit atât de bine încât sunt singur că au fost acolo, în ochi.

Puteam să notez cu 10, nu ar fi fost deloc deplasat, însă spre deosebire de Ashenspire care practic inovează genial pe tărâmuri încă neexplorate, Hell Fire perfecționează muzica făcută de alții, în trecut, la nivel de artă. Două abordări diferite, ambele la fel de bune.

Dă-i play AICI

➡️ The Offering – Home – (2019) – 9 (10?) din 10 

I-am trimis albumul lui Krossfire, cu mesajul, poate nu îl știi, bro, iar când răspunsul a fost, bun album, este și pe lista mea, aroganța mea de doscoperitor de albume a fost zdruncinată serios. Recenziile lui Kross, sunt ceva ce  eu aștept de vreo doi ani, și au fost sursa de inspirație pentru Lista noastră. Recenziile lui și Din drumul lui Bogdan.

Ok, acum despre album, pe care l-am ascultat în perioada când Lista nu exista nici măcar ca sămânță, și de care mi-a reamintit noua lor piesă.

Cum să definesc eu ce fac băieții ăștia cu muzica, este un fel de aluat cu ingrediente ca Linkin Park, Whitechapel, Black Label Society, Nightwish, Nevermore sau Avanged Sevenfold pe steroizi, adică mix-ul la marea majoritate a trupelor, eșuează. 99% din trupe mai exact. Virgulă, cinci.

Nu este și cazul americanilor din orașul care a aruncat ceaiul englezesc în mare, oamenii reușind să facă să sune ca un tot, o babilonie de stiluri.

NUdeathcorepowerepicmetalcore metal și mai puteți adăuga și voi, fără frică, câte ceva, este ce cântă cetățenii americani.

O demonstrație de talent, forță și absolut toate superlativele de care un moldovean poate fi în stare.

Dă-i play AICI

➡️ The Halo Effect – Days of The Lost (2022) – 8,5 din 10

Pentru toate urechile pe care le aveți

Ca să înțelegem de ce albumul sună așa este de ajuns să spunem că absolut toți membrii au trecut, la un moment dat, prin In Flames.

Avem, deci, din plin Gothenburg sound, fundația pe care se sprijină întreg melo-deathul suedez.

Este o tatonare continuă a perioadei de început In Flames, fără să atingă nivelul de brutalitate de atunci al trupei, însă și fără experimentele, eșuate, făcute în ultimul timp de band.

Părțile de clean vocals completează excelent pe cele de growling, piese ca Lost of Our Kind, încorporează natural violoncel și viori, dar și pasaje care duc mai mult spre metalcore. Nimic nu deranjează pe album, se vede că este munca unor profesioniști fără cusur.

Halo este motivul și pentru care In Flames a hotărât să își caute din nou rădăcinile care i-a făcut celebri.

Dă-i play AICI

➡️ Twins Nova – Supernova (2022) – 8’5 din 10

Albumul ăsta mi-a fost recomandat de domnișoara din introducere. O să îți placă, mi-a spus. Nu am search, nu nimic, am mers ca mielul la tăiere, pe încredere oarbă. Am trecut nedumerit de introducere, mi-am spus, hmm, se construiește ceva aici, să avem răbdare. Când a început a doua piesă, Antagonist, măi oameni buni, aveam un tricou cu Motörhead pe mine și roboteam ceva prin bucătărie și pe la jumătatea ei, primul meu impuls a fost să îmi tricoul ăla jos. De rușine că îmi bate obrazul, Lemmy, de acolo de unde este.

Mi-am spus, gata, bă, stop, search pe net să vedem dacă pe album cântă Cardi B, puteam să jur care era ea sau aia cu perne de silicoane îngropate în buci, tot pe rapping și diva aia. Nu era. Nici Cardi, nici ăia cu curu cât o lună plină.

Am sunat fatuca, băi, tu îți bați joc de mine, dacă vreau din astea mă uit la zuteve sau altă mizerie de genul, eu îl dau dracului de album și mă întorc la ale mele.

Dinozaure, așa îmi spune, nu zici tu, scrii, să îți deschizi mintea, să lași prejudecățile, obisnuințele și să ieși din zona de confort. Am înghițit în sec, că așa am spus, scris. Am îngăimat un sfios, bine, mai încerc. Înainte să închid, adus de vântul electronic, un nu o să îți pară rău. Hai sictir, am scuipat printre măsele.

Pentru că citește, că altfel nu recunoșteam nici mort, este un album foarte bun. Un amestec de rapping, cu alternativ și metalcore, cu destule breakdownuri care te fac să te oprești puțin, venite toate în cele mai neașteptate momente.

Încă o dată, un album care nu este în zona mea de confort, îmi pune sub reflectoare, limitările. Două artiste de culoare, tinere, cu un talent real de a face muzică foarte bună, de altfel decât cea pe care o ascult, însă bună tare. Mulțumesc de lecție.

Dă-i play AICI

Al vostru Edel se înclină, vă mulțumește pentru prezența voastră aici și vă urează sănătate și să nu rămâneți în urmă în viața voastră.

Pentru tot felul de gânduri, aveți [email protected].