Nu știu să vă spun exact nici ce m-a făcut să dau play, nici ce m-a făcut să-l urmăresc pânâ la capăt.

Poate ușurința cu care reușește băiatul ăla să prindă mișcările (admir oamenii care pot face atât de ușor ceva ce eu n-aș reuși niciodată), poate faptul că m-am gândit că la noi, dacă nu-și lua bătaie, niște înjurători neaoșe tot primea liniștit.

Cert e că m-a binedispus și m-a făcut să-i dau play de două ori la rând.