Tot luni, când mă duceam spre Vâlcea, am ajuns din urmă pe autostradă un grup de motocicliști. Mă rog, grup e mult spus, că erau doar cinci bucăți.
Băi, eu efectiv nu înțeleg care e faza cu oamenii ăștia. Voi nu vă puteți imagina ce manevre au făcut motocicliștii ăia pe autostradă. Ce mișcări, ce figuri, ce frâne, cum se balansau, cum mergeau în „S”, cum părea că sunt singuri pe drum și că n-au nicio treabă cu ceilalți participanți la trafic. Vă dau cuvântul meu c-am stat cu fundul strâns până am reușit să trec de ei.
Dar, după ce nu i-am mai văzut nici măcar în retrovizor, n-am putut să nu mă gândesc: „frate, ăstora chiar nu le e frică?”. Nu le e teamă că pot sa dea peste vreun imbecil în trafic care nu se asigură, nu-l vede pe unul dintre ei venind, și iese de pe banda unu fără să dea semnal, fără nimic, așa cum se întâmplă extrem de frecvent de altfel? Moment în care îl transformă pe loc în donator de organe.
Sau, bun, pot să înțeleg că sunt inconștienți și nu le frică de potențialii idioți din trafic, dar nu le e teamă nici măcar de faptul că rulează prin România? România, țara asta extrem de mișto unde gropile răsar după ploaie, țara unde infrastructura e varză și te poți trezi la tot pasul cu surprize extrem de neplăcute. Gen, ditamai bolovanul în mijlocul drumului, gen gropi nesemnalizate, gen anvelopă de tir pe banda doi (văzut cu ochii mei), gen, gen, gen. Tot felul de potențiale pericole de care cu mașina poate mai ai o șansă să scapi viu, dar pe motor, dacă ți-a apărut brusc în față ceva de genul, ai plecat instantaneu spre Veșnicele Plaiuri ale Vânătorii. Cum de nu le e frică?
Poate sunt motocicliști pe aici care mă pot lămuri. Poate cunoașteți motocicliști și-i puteți întreba care e faza? E adrenalina atât de multă încât nu-ți mai pasă c-o poți mierli oricând pe șoselele din România? Că nu înțeleg.
Eu, dacă aș merge cu motorul, aș fi crispat și căcat pe mine de frică din secunda în care m-am urcat pe el, până în momentul în care am ajuns la destinație. M-aș uita dracului și-n stânga, și-n dreapta, și înainte, și înapoi, m-aș asigura de mii de ori, vă jur, aș fi ăl mai model participant la trafic pe care l-ați văzut vreodată, singurul meu scop, țelul suprem, fiind doar ăla să ajung viu acolo unde am treabă.
Bine, eu n-aș merge niciodată cu motorul, doar vă zic cum s-ar desfășura lucrurile dacă aș fi pus vreodată, prin absurd, în această situație.
Nfine, acum revenind la ideea de bază a acestui text. Care e treaba cu ăștia care, odată suiți pe motoare, se comportă de zici c-au băut la plecare elixirul nemuririi? Nu de alta, dar am și eu prieteni care au motoare sau doar se dau cu motorul, dar nu mi-l imaginez pe niciunul dintre ei făcând pe zmeul pe șosele, mai ales că toți au și copii acasă. Ăsta, respectiv copiii, să fie singurul diferențiator dintre „hai să mă comport normal” și „mi se rupe lupa”?
Fac precizarea că n-am absolut nimic cu motocicliștii, dimpotrivă, spre deosbire de bicicliști sau trotinetiști, chiar îi simpatizez. Că n-aș merge eu cu motorul e una, dar asta nu înseamnă că nu-mi plac oamenii care o fac. Întrebarea mea îi vizează strict pe ăia care se comporta ca inconștienții pe șosele. Bănuiesc că știți exact despre ce vorbesc.
sursa foto: freepik.com
Da’ ce-ai cu biciclistii mister?! 🧐
Se dezbate încă. Ce zici?19
Așteptam această întrebare. Cum să-ți explic oare? Pentru că e clar că, dacă ai întrebat, ni vezi problema în ansamblul ei, ci de foarte aproape. Dă-te un pic în spate și-ai să constați că foarte mulți dintre bicicliști au devenit bombardierii transportului alternativ. Acești zei care salvează planeta, dar n-au nicio problemă să se comporte ca nesimțiții peste tot. Desigur, nu toți, dar ce să vezi, nici șoferii de bmw nu sunt toți cocalari. Cam asta am.
Te inteleg. Si mai inteleg ca te referi la biciclistii autohtoni de pe drumurile patriei. Din fericire nu ma invart pe acolo cu bicicleta 😁
Se dezbate încă. Ce zici?17
Da, am interacționat mult prea puțin cu bicicliștii de pe unde am mai umblat ca să-mi pot da cu părerea. De ăștia dacici zic.
subscriu, si parca cu cat sunt mai „echipati” cu atat e nesimtirea mai mare. i-am intalnite pe doi gigei, imbracati ca de turul frantei. oamenii mergea in paralel ca sa stea de vorba. Ocupau mai mult de jumatate din banda intr-o zona cu linie continua.
vrei sa stai de vorba? mergi dracu la o cafenea. vrei sa pedalezi? mai gandeste-te si la ceilalti.
Comentariu beton!44
@zz, aoleu, nu mă porni legat de Lance Armstrong în mizerie ăia, echipați până în dinți de zici că se antrenează cel puțin pentru Turul Franței, cu bicle mai scumpe decât mașina mea și care merg ca vacile, câte 2 sau 3 în paralel și stau la taclale 🤬
Comentariu beton!23
Sa stiti ca si pe noi, unii din biciclistii echipati „de TDF” si cu bicle mai scumpe decat masinile ne enerveaza aia care merg de-a moaca in paralel. Ai iesit la sosea, antreneaza-te dracu’ nu sta la povesti. Si mai sunt enervanti aia care nu respecta regulile de circulatie si merg ca pe tarlaua lu ma-sa.
Comentariu beton!23
@My2cents, sunt convinsă că există idioți și printre voi, la fel cum există și oameni ok. La fel cum există cretini în orice categorie de participanți la trafic, printre alții, care sunt oameni ok.
Din păcate însă, la ăștia de care ziceam mai sus (da aici vb strict de ce văd eu zi de zi, fără a generaliza, neapărat), proporția între nesimțiți și civilizați înclină în defavoarea celor din urmă. Zici că, cu cât au bicla mai scumpă, cu atât se comportă mai mult așa cum zici tu – de parcă le-a cumpărat mă-sa tarla.
Alex, nu stiu pe unde circuli tu cu bicla, insa boala asta nu e numai la biciclistii romani. Cel putin in Germania, biciclistii sunt cei mai imbecili participanti la trafic. De departe. Si asta e cu atat mai evident aici, fiindca soferii sunt simtitor mai civilizati. Sigur, vorbesc doar din perspectiva mea si a prietenei mele, insa si alti prieteni au cam fost de acord cu observatiile facute de mine.
@stefan eu stau in Viena. Am noroc, daca pot sa spun asa, dar si aici sunt figuranti. Dar se gaseste cineva sa le atraga atentia.
Ce ti-au facut biciclistii?
Se dezbate încă. Ce zici?7
Ți-am răspuns deja.
Se mai intampla sa primesc raspuns cand postez (de pe telefon) ca: ups, s-a descoperit un duplicat😏. Nu am mania sa ma repet.
M-am prins, dar am zis să nu ți-l șterg. 😉
Ce mi-am luat-o eu acum ceva vreme de la un comentator de aici pentru bicicliștii din trafic… În fine.
Dar nici cu trotinetiștii nu îmi e jenă. Acum vreo 4 săptămâni, pe la Titan, am evitat la secundă luarea unuia pe capotă. Mergea paralel cu mașina de pe banda 1, pentru mine (de pe banda doi) și pentru mașina de pe banda trei omul era în unghi mort, nu exista și pace. La prima trecere de pietoni, fericitul posesor de trotinetă electrică a ieșit în viteză de pe trotuar pe trecere. Norocul lui și al nostru a fost frâna bruscă a șoferului de pe banda 1. Din instinct, atât eu cât și șoferul de pe banda 3 am frânat la fel de brusc. Mă credeți că omul cu trotineta era cu căștile pe urechi și că efectiv nici nu s-a uitat spre trafic? Adică nici în timp ce era în viteză, pe trecerea de pietoni, nu a întors capul spre stânga. Toți trei șoferii ne-am uitat unul la altul, ne-am făcut cruce și am plecat fiecare în drumul lui.
That’s just the way it is.
Comentariu beton!90
Am prins în Germania pe autostradă un grup de motocicliști. Făceau efectiv slalom printre mașini, depășeau și pe stânga și pe dreapta, erau ca un roi de viespi. Asta am întrebat și eu, dacă nu le e frică de accidente. Mi s-a spus că de multe ori se fac praf și asta e.
Comentariu beton!34
Adică cum asta e? 🤭
@Mihai, adica scapa cine poate, celalalt, RIP, vai, ce baiat bun, mergea doar cu 200…
Comentariu beton!51
🎚️
Exact! Sa vezi cum e cand mergi pe autostrada, in Germania, pe banda 1, intre doua namile de camioane de nu vezi nimic nici in fata si nici in spate si apare cate un donator din asta de organe. Apare asa, de nicaieri. Ca nu-l vezi in retrovizoare; il vezi abia cand zboara pe langa tine, cu 200 pe ora, pe dreapta, sau pe stanga.
De altfel, au motociclistii astia tot felul de intalniri unde tipa din rarunchi ca, nah, exista si ei in trafic si ca sa fim atenti si alea-alea. Or fi si ei in trafic, nu zic, dar par sa circule dupa cu totul alte legi decat noi, astia pe 4 roti.
Comentariu beton!42
Motarzi de ăștia să se sparga în figuri sau să gonească cu minim 200 la oră încă nu am prins pe Autobahn. În schimb nu știu cum de apar gârla la ambuteiajele pe autostradă și trec nonșalanți înainte pe așa zisa Rettungsgasse (stradă de urgența) ce se formează de obicei între benzile de pe stânga, penteu salvare sau poliție, pompieri, mașina de ridicat etc. Cât mă mânca mâna să deschid portiera așa de al naibii să-se infigă-n ea! Nu de ciudă ca se pot strecura dar sunt convins ca n-ar trebui s-o facă, inclusiv d.p.d.v. legal. În schimb prin orașe sunt o groază de ‘slalomiști’ printre mașini și așa am descoperit de ce au motoare (eșapamente) zgomotoase: tocmai pentru că se strecoară în trafic pe lângă mașini ba pe dreapta ba pe stânga, plus unghiurile moarte, nimeni nu poate să-i urmărească și să manevreze, dar bubuiturile motorului le semnalizează prezența. Ceva mai bine e cu scuterele, rămân naibii pe dreapta.
@AleBlaga, legea e ambigua un pic: pot merge pe strada cat timp ei nu calca o linie continua. Chiar si printre benzi, motiv pentru care mie in Bucuresti mi-au facut loc inclusiv politistii. Nu sunt genul care sa ma bag si sa o turez sa se dea sau ceva. Am loc, bine, n-am loc, la fel de bine stau. Doar ca, dpdv legal, e un fel de „lane splitting” din ce am citit eu. Si ma refer la legea romana.
Inainte de a-mi lua motocicleta, si eu eram inversunat pe ei si nici nu ii lasam. Pana mi-a zis unul ca e legal. „Ba, n-are cum da-o-n mama ei…” si m-am pus pe cautat. Aparent, nu e ilegal pana calci o continua. Ai calcat-o, se poate si se va suspenda permisul.
Partea cu tobele n-o halesc neam. Am patit-o, in fata mea (eu pe mobra) sa am pe unul cu tobe modificate. Efectiv, nu am vrut sa ma duc dupa el din pricina tobelor lui si a atitudinii lui. Am preferat sa stau. Cand m-a vazut ca stau, a renuntat si el la turat a prost asa…
Comentariu beton!25
@AleBlaga în teorie și legal motocicliștii trebuie să se comporte în ambuteiaj la fel ca șoferii de automobil.
În practică există niște prevederi care le dau voie să depășească ambuteiajul, bazat pe faptul că în hainele de motociclist poate deveni prea cald pentru a sta pe loc. Dar ambuteiajul poate fi depășit doar până la prima ieșire de pe autostradă. Știu asta de la un motociclist neamț pe care l-am întrebat dacă manevra e permisă. Ulterior am văzut și informații scrise pe tema asta.
Comentariu beton!17
ei bine, @Lucian M, aici as adauga de fapt un paragraf in prevedere: pana la prima punere in miscare a coloanei formate din ambuteiaj cu peste 10kmh. Deja ce e peste e imprevizibil.
Nu stiu cum sa iti explic, dar nici eu nu ii inteleg pe respectivii… E unul din motivele pentru care stau departe de grupuri si incerc sa merg cat mai mult singur. E de ajuns intr-un grup sa dea unul tonul la prostii de genul si toata lumea o ia pe calea asta. Pur si simplu. Sau ii vad pe autostrada cum depasesc printre B1 si B2, cand noi pe B1 suntem cu 90 si pe B2 se merge cu peste 100 (ca se depaseste). Efectiv ma gandesc, ba, unu evita o groapa si ii da o oglinda de-l trimite pe contrasens…
Nu neaparat ca ma urc pe motocicleta crispat sa ajung unde trebuie, dar sigur stiu ca trebuie sa belesc eu ochii ca daca nu… Am tot vizualizat video-uri pe internet despre conduita preventiva pe motocicleta si un singur principiu trebuie sa ai in cap pe motocicleta: conduci ca si cum ai fi invizibil, te asiguri temeinic de 2 ori inainte…
Intreaba si pe Cabral, desi si el e foarte civilizat cu mobra, am vazut asta din toate postarile lui.
Comentariu beton!45
Cabral săracul chiar dacă ar vrea să se dea în spectacol pe motor, nu prea ar avea cum. Când ești persoană publică, dacă te duce capul, o lași mai moale cu așa ceva. Iar pe el îl duce capul.
Exact! Își mai amintește cineva de bad boy Tăriceanu și accidentul lui moto?
Cabral nu are imunitatea de sistem ca Tăriceanu.
odata am avut o discutie destul de neprincipiala cu un viteaz motociclist cauzata de faptul ca mi-a taiat fata in oras si am fost nevoit sa ma urc pe frana ca sa il evit . din reflex am claxonat iar omul s-a atacat tare, mai ales ca era si cu pipita din dotare pe motor. asa ca s-a pus sa urle la mine chestii de genul frustratule, cretinule, etc. i-am explicat frumos ca oricum ar fi, daca se lasa cu accident, eu duc masina la service si o repar si totul pe asigurare, dar pe el il duc neamurile la cimitir. nu a parut sa inteleaga , pipita s-a pus pe ras de el, ala s-a isterizat de nu a mai putut porni motorul, etc. banuiesc ca sunt multe frustrari in joc la oamenii aia care se transforma brusc in razboinicii soselei. si eu am prieteni care se dau cu motorul din convingere, dar nu fac cascadorii. se dau pentru placerea de a merge cu plete in vant, vorba vine, si nu pentru a demostra ceva. dar unii au multe de demonstrar, numai ca demonstratiile astea de multe ori se termina la 2 m sub pamant. nu prea am vazut oameni in varsta sa faca cascadorii pe motor, doar tineri, si asta ar trebui sa fie un semn pentru ei.
Comentariu beton!49
Da, ar trebui… 🤷♂️
@Ruxandra folosirea în sens peiorativ a expresiei „donatori de organe” nu este ok și pe cei care o folosesc îi pune cam pe același nivel cu gibonii care confundă strada cu pista sau cei care gonsec ziua sau în miez de noapte prin oraș. Îmi este greu să cred că nu poți să vezi în oglinzi ce vine din spate și, news flash, în Germania încă există autostrăzi fara limită de viteză deci este posibil că oamenii să fi mers legal.
@AleBlaga în țările în care nu s-a sărit din căruță în X6 este fix legal ba chiar exista campanii prin care autoritățile atrag atenția șoferilor să le facă loc motocicliștilor. Gândește-te cât de plăcut e pentru ei să își ia în față gazele de eșapament și cat de plăcut e să fii blocat în trafic la 30 de grade, îmbrăcat în combinezon și având intre picioare un motor care ajunge la temperaturi de peste 110 grade. Cât despre gândul cu deschisul ușii în fața unuia :urât, foarte urât!
Se dezbate încă. Ce zici?14
Dupe cum bine știi, practic și eu acest sport. Și soțul din dotare. Pe scurt, nu știu să-ți răspund la întrebare. Eu am mers întotdeauna acolo unde mi-am simțit limita. Am făcut și eu ghidușii, care de afară probabil ți-ar fi provocat un infarct, dar care mi-au ieșit și nu au pus pe nimeni în pericol, nici pe alții, nici pe mine.
Pe lung, frica e bună. Și mie mi-e frică de mă kk pe mine de fiecare dată când mă urc pe motor. Da frica păzește pepenii. Sau, cum zicea odată un motociclist mai bătrân, belește ochii ca să nu belești pwla.
La modul general, există 2 categorii de motocicliști – ăia care au căzut și ăia care urmează să cadă. Aici e relevant cât de tare o să cazi. Eu am avut baftă, m-am ales numai cu un genunchi belit.
Legat de manevre dubioase, ideea e cam așa: multe pot părea extrem de periculoase din exterior, dar pot fi executate în siguranță atunci când știi ce faci. Dar factorul baftă există întotdeauna. Depinde cât de mult te bazezi pe el. Și asta nu numai cu motorul, ci și cu mașina. Am văzut în concediul ăsta niște manevre executate cu mașina, de mi s-a făcut rău instant. De ăia ce dracu să mai zici? Că poți să ai mașina lu pește prăjit, dacă te crezi omulețul bionic și joci chicken cu tirul… 🙄
Altfel, maimuțe retardate care știu numai să tragă de gaz pe linie dreaptă au existat și vor exista mereu. Presupun că ăia sunt aceeași care la volan circulă tot ca zmeii. Dacă nu ai creier, nu ai și pace. Indiferent de vehiculul pe care îl conduci.
Comentariu beton!44
Mă, io nu sunt imbecil și nici la primii motocicliști întâlniți pe stradă. Trei dintre ăia cinci din grupul întâlnit de mine n-aveau nicio o treabă cu ce zici tu: „manevre care doar par periculoase din exterior”. Erau pur și simplu imbecili, iar ce făceau ei acolo era periculos de oriunde. Ăilalți doi mergeau frumos, unul în spatele celuilalt, pe banda unu.
Well, atunci presupun că explicația e exact ce ziceam mai sus – e fix ca în cazul ălora care intră în depășire în curbe fără vizibilitate sau fac alte ghidușii care, indiferent de mașina pe care o conduc, i-ar putea transforma cu ușurință, atât pe ei, cât și pe alții, în carne de mici.
Sau sunt niște frustrați cu putza mică 😁
Comentariu beton!25
Știu, e vineri, vine week-end-ul și ar trebui să fie cu chestii faine. Dar că n-a fost să fie. Am avut 2 colegi cu mototciclete. Unul dintre ei (avea doar 25 de ani! 🙁 ) s-a dus fiindcă viteză în curbă pe carosabilul ud după ploaie. Celălalt a vândut motocicleta în luna imediat nenorocirii…
Comentariu beton!39
Rată de supraviețuire 50%, un pic mai bună decât la bombardamentele cu napalm. Trist. 😞
Băi, io nu cred asta. Eu cred că asta cu supraviețuirea ține mult de tot și de câte zile ți-a lăsat soarta, karma, Bărbosu, cine vrei tu.
Dacă se apucă vreodată alde Fritz să povestească ce ghidușii a făcut (a se citi: cretinătăți cât casa) cu motorul, l-ai da cu capu de bordură. Și e viu. Și n-a avut nici măcar un oscior mutat din loc.
Pe de altă parte, am 2 prieteni morți în moduri absolut stupide – pe unul l-a pocnit o vacă, ieșind de pe o stradă fără prioritate. El mergând cu vreo 30 la oră (cf expertizei ulterioare). Dar nu avea casca legată cum trebuie și și-a făcut capul terci. La propriu.
Și altul, a căzut cu motorul pentru că a abordat greșit un viraj și a alunecat pe contrasens, unde a dat o mașină peste el și l-a omorât.
Amândoi niște motocicliști super cuminți și regulamentari și preventivi și ce vrei tu. Plm. Soarta 🤷♀️
Se dezbate încă. Ce zici?21
Cunosc și eu cazuri,diferite :uneori este vina lor – în cazul cu asfaltul ud, nu te aventurezi dacă aderența nu este ce trebuie-, alteori neatenția celorlalți participanți la trafic. Am văzut multe grozăvii din astea : motociclist rulând regulamentar, cu viteză ce-i drept, nu i se acordă prioritate și iese unul cu mașina și îl ia în plin și-l aruncă în niște boscheți. Boscheții ăia i-au salvat viața. Băneasa acum vreo 12 ani, în dreptul unei stații de autobuz cade un cablu de telefonie(cred) și fix în secunda următoare trece motociclistul, aproape îl decapitează. Cred că este și soarta, pisică neagră, ceasul rău, 13 vineri etc, dar și modul de a te raporta la condițiile de trafic și ceilalți participanți,reflexe etc. Nu toți sunt făcuți pentru asta, dacă ești genul care se pierde repede n-ai ce căuta pe două roți,trebuie să iei decizii de viață și de moarte în fracțiuni de secundă. Că sunt mulți teribiliști care nu-și cunosc limitele sau nu vor să le recunoască, asta este altă poveste.
Comentariu beton!21
@Geo, daca avea viteza, nu era regulamentar. Iar un motociclist cu viteza e mult mai greu de observat decat o masina cu viteza. Pur si simplu din fizica, tu il percepi aproape cand mai are 10m pana la tine, functie de cum se mareste imaginea cand se aproprie. La masina iti dai seama deja de la 100m ca se apropie cu viteza. Ca atare, tu, ca motociclist, esti mai atent.
Eu am o chestie cand merg cu motocicleta: vad ca da sa iasa cineva de pe un drum de pe stanga pe sensul meu, ma dau cat mai spre sant. Vad ca da sa iasa cineva de pe un drum din dreapta pe sensul meu, ma dau cat mai spre mijlocul drumului. Asa, mi-a iesit o doamna cu cabina cu un BMW, intorcea in comuna Berceni, si cand m-a vazut (apropo de ce ziceam mai sus ca si distanta de perceptie a vitezei intre motocicleta si masina), s-a panicat si a ramas acolo. In strada. Eu, conservator dupa cum am mentionat, noroc ca eram spre mijlocul drumului, de pe contrasens nu a venit nimic, am facut o eschiva de evitare invatata la scoala de soferi si, iata-ma. M-am oprit, am intrebat-o, a zis ca nu m-a vazut. Ce sa ii mai zic? Sa fim sanatosi, bine ca-s viu si mi-am luat drumul in picioare. De mentionat ca aveam 60 la ora in localitate, adica la limita avertismentului. Copii, scoala, piata, aglomeratie, primarie, etc.
Comentariu beton!27
@MV: bombardierii-s și pe patru, dar și pe două roți. Educația-i lipsă la apel, iar prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul.
Dacă vreau să simt adrenalina, îmi iau un BMW S 1000 RR și mă dau pe Nürburgring Nordschleife, nu mă dau pilot de curse-n trafic.
Comentariu beton!26
Da, mă, înțeleg perfect asta. Dar nici măcar instinct de supraviețuire?
B0$$, de ce mă-njuri? 🤣🤣🤣
Exact. E ca la mașini, șoferi putini, restul sunt conducători auto. Mai cred că este și efectul turmei, pentru că adrenalină, pentru că vor să se dea rotunzi în fața grupului și nu mai țin cont nici măcar de instinctul de supraviețuire.
@MV instinctul de supraviețuire și mersul pe motocicletă nu sunt incompatibile. Eu mă lupt cu instinctul de supraviețuire în sensul că mă trage înapoi, în ultimii ani mi-a crescut timpul pe tur, deși știu că pot merge mai tare fără să fiu la limită, ceva din cap nu mă lasă. Ca urmare fac consiliere psihologica cu mine însumi, încerc să conving piticul ăla din cap să mă lase să ne dăm mai tare pentru că e fun,el e căpos. Uneori mai reușesc sa-l conving și când scădem o secundă ne bucurăm amândoi. La următoarea vizită la circuit reîncepem disputa :-). Pe strada, din cauza lipsei culturii moto și a idioților care aduc un deserviciu acestui mijloc de transport (pentru că pe stradă nu este un sport, este un mijloc de transport) , este perceput ca ceva foarte periculos. În realitate nu este și nu ar trebui să fie mult mai periculos decât mașina, ba chiar dacă ar capăta amploare ar mai reduce din ambuteiaje (mă refer la deplasarea atât cu moto, cât și cu scutere). Mai e însă mult până departe, trebuie să ne schimbam mentalitatea, atât cei care ne deplasăm cu moto, cât și cu mașina, școlile moto ar trebui să fie mai mult decât fabrici de carne de tun, discuția e lungă și extrem de complexă
Exact de acolo, de la adrenalină. Cunosc senzația de pe bicicletă, de pe coborâri și, cel mai probabil, aceasta este mult amplificată pe motor. Prima data când am încercat un downhill pe munte, eram tot cu mâinile înfipte în frâne, de teamă să nu mă împrăștii. Treptat, văzând că nu se întâmplă nimic, am prins curaj. E faină senzația să cobori în viteză, să iei viraje dinamic, să sari peste rădăcini, peste pietre ca zmeul zmeilor. Dar asta nu înseamnă că Salvamontul nu are de lucru în fiecare weekend să recupereze zmeii de pe munte.
Pe șosea e și mai fain. O coborâre în viteză pe Drumul Poienii cu vântul în plete, mă rog, în cască, e de zile mari. Te simți ca Pogacar în Turul Franței. Și ai șanse să faci exact ce a făcut ieri Pogacar, de la prea multă viteză și asumarea unor riscuri prea mari. A negociat greșit un viraj și a ieșit în decor într-o serpentină, exact ca la proba de short-track, la patinaj viteză.
Adrenalina, bat-o vina! Indiferent că ești călare pe biță, pe motor sau pe schiuri. De la ea și-a luat-o literalmente Huidu în freză, la schi în Austria. La fel și Schumacher.
Comentariu beton!27
Păi da, dar din tot ce-ai povestit reiese că ești cam singur prin locurile alea unde te scalzi tu în adrenalină. Nu pe o autostradă, care nici măcar nu e autostradă, unde e plin de trafic în jur. 🤷♂️
Așa-i. Pe offroad ești relativ singur, dar pe Drumul Poienii (șoseaua care face legătura între Brașov și Poiana Brașov), nu ești singur, e plin de mașini. Și de motocicliști. Așa cum pe pârtie e plin de alți schiori. Ideea este că de la adrenalină pleacă totul în sporturile acestea dinamice și îți trebuie minte multă ca să ții hormonii în frâu, să eviți grozăviile. Unele te afectează doar pe tine, dar în altele, atunci când te dai în spectacol cu public, este mai grav, îi poți trage după tine și pe alții.
Comentariu beton!22
@Wolfgang ai dreptate. O singură dată am coborât pe bițoaclă Drumul Poienii, prin Cretacic cred. Și era zi lucrătoare, aproape nici o mașină și nici o moto. A doua oară nu vă exista niciodată.
Cand se suie pe motor zici ca au baut din cupa nesimtirii, nu a nemuririi. Probabil ca astia care se comporta ca idiotii, au facut la un moment dat pe prostii si au ramas asa
Comentariu beton!15
Nu neaparat, ideea e ca nu inteleg efectiv „riscurile meseriei”. Nu inteleg ca daca faci un accident cu o motocicleta, sansele sa ramai schilod sunt enorme. Ca sa nu mai zic de moarte.
Totodata, sunt foarte multi, ENORM de multi motociclisti care au asa: casca, manusi si bocanci. Si pantaloni scurti si tricou. „E cald boss si nu pot sa port!” Mno…
Comentariu beton!16
Eu ma uit la un canal de pe YT care se numeste „Dan Dan the Fireman”. Tipul chiar e pompier in US and A si pe cananlul lui are tot felul de analize la clipuri cu accidente de moto (pe care le aduna el sau i le trimite comunitatea). Well, ce sa zic, e ca un fel de „Dezastre in aer”, varianta cu motociclisti.
Dar de acolo invat multe, mai mult sau mai putin de frica…
Cu ceva ani in urma doar ce ieseam din București in drum spre mare, eram inca in sectorul 3, viteza mica, cand m-au depasit doi motociclisti. S-au pus direct in fata mea si au inceput sa „danseze” si sa mearga pe o roata. Si doar ce am incetinit preventiv ca unul din ei a cazut in fata mea. Am oprit la timp, boul s-a ridicat din fata masinii, imediat a venit si celalalt, au ridicat motocicleta proptita in bordura si au plecat amandoi in viteza..pe o roata din cand in cand.
Daca il loveam eram vinovat, nu?
Comentariu beton!28
Habar nu am. Probabil că da. Ai cameră de bord?
Boss, dar instinctul de supraviețuire al.pietonilor care traversează fara sa se asigure unde e? In cel mai bun caz o fac pe la trecere (deși și acolo e sfânt să te asiguri), dar nu neapărat. Concluzia e că imbecili sunt și pe 2 roti, și pe 4, și pe picioare. Imbecili și punct.
Comentariu beton!29
Perfect de acord cu tine!
Comentariu beton!14
Am reținut ce a scris Mihai mai demult, ca noi ăștia din provincie ne recunoaștem la trecerea de pietoni, ca nu trecem pe rosu 😀
Doamne, câți trec pe rosu! Și mai în vârstă 😐 unde s-or grăbi?
Comentariu beton!17
@Sonia: Cum adică unde se grăbesc pietonii care trec aiurea? La cimitir! 😀 😀 😀
@JT, gluma, glumă, ăia de 100 de ani pe-un picior s-or grăbi la cimitir, da ăia tineri? Care trec strada cu gluga pe cap și nasu-n telefon, fără să schițeze vreo fracțiune de secundă vreo intenție de a se asigura? 😳
Comentariu beton!14
Da, John, ii cauta moartea 😑
Inconștienți, frate! Mi-a sărit una în fața, eram pe banda 3, și mulți nu mai așteaptă sa aibă verde, nu le pasa ca mai avem și noi ăștia de pe 3 verde încă . Am Înjurat-o de-am spurcat-o. Aia îmi mai trebuia, s-o lovesc pe-asta. Și-asa tot nu conduc singura 😶
@(altă) Iulia & Sonia: normal că ș-ăia tot la cimitir. Probabil le e dor de Dan Spătaru și chefurile lui.
În altă ordine de idei, un puțoi de 15 ani a omorât o fată de 15 ani, ambii într-un BMW X3. El a fost șoferul. Sper să primească interdicție pe viață în a conduce orice pe roți, cu sau fără motor. 🤬🤬🤬
Singura diferenta e ca pietonul (inconstient si prost, de acord) merge perpendicular cu tine cu maxim 5 km/h . Motociclistul trece cu minim 30-50km/h mai mult, paralel cu tine spre pieton / intersectie/ moarte. Diferenta in distanta de franare face ca o masina care respecta viteza legala sa aiba sanse sa nu omoare inconstientul. Motorul si ocupantul ….
Sint si conservar si motociclist, asa ca pot comenta din ambele ipostaze, si din cea a soferului care se uita de doo trei ori in oglinda inainte sa faca o depasire pe autostrada si e surprins de un motor aparut de nicaieri cu 200/h si din cea a motociclistului caruia ii iese in fata o masina de pe o straduta laterala, masina al carui sofer se holbase efectiv la el citeva secunde ca mai apoi sa declare, nonsalant, nu te-am vazut, domne ! In conditiile in care conduc ditamai vaca rosie, cu trei faruri aprinse tot timpul. Grupul pe care l-ai vazut nu era grup, probabil era o strinsura de conjunctura care mergeau spre Transalpina Slowride fest. Exista reguli pentru mers in grup, cu inchizator, cu pastrat disciplina si locul in formatie, cu adaptat formatia la conditiile de drum (mers pe un singur rind daca se face coloana in spate, sa poata depasi cine vrea). La un grup inchegat, daredevils astia sint trimisi sa mearga singuri, ca ii pun in pericol automat pe ceilalti, care incearca sa se tina dupa ei. Cit priveste acrobatiile in trafic, tine de cit de inconstient si de increzator in capacitatile proprii si ale motocicletei esti, pina cind te tavalesc legile fizicii . Si dupa ce ii tavalesc, se potolesc doo trei saptamini, aia care scapa, si o iau de la capat. Cei mai periculosi sint aia cu vitezane, care se cred Valentino Rossi, si care au la dispozitie o putere enorma raportata la greutate. Cum zicea cineva mai sus, unele manevre par mai periculoase din exterior decit sint de fapt, asta nu ii scuza insa pe cei care merg haotic, de parca ar fi singuri pe strada.
Comentariu beton!44
exact asa! bine zis!
Există o explicație științifică la chestia asta cu „nu te-am văzut”. Nu, nu e o scuză, dar e explicabil.
https://www.londoncyclist.co.uk/raf-pilot-teach-cyclists/
I-ai depășit și nu i-ai văzut în retrovizor? Păi înseamnă că ai avut noroc și ai întâlnit singurul grup de motocicliști care iese cu motorul la plimbare și merge cu 80km/h.
Io am nuroc numai de din ăia care trec cu 220km/h pe lângă mine de am impresia că-s parcat. Mie de ăia mi-e frică fiindcă acum nu e nimeni in retrovizor și peste 5 secunde il ai deja in unghiul mort.
Să nu mai zic de faptul că eram odată pe autostradă, pe banda 2, pe banda 1 altă mașină și se bagă un deștept cu motoru’ și mă depășește pe stânga, pe lângă parapetul separator de sens.
Avea cam 80, cred eu iar pe unde s-a băgat el nisip și pietre pe jos grupa mare, risc de a derapa maxim.
Da, m-am găndit și eu la asta. Dar cred c-am avut noroc cu faptul că doar trei dintre ăia cinci erau imbecili. Mai existau doi care se deplasau liniștiți, unul în spatele celuilalt, pe banda unu. Știi cum e, turma se deplasează întotdeauna cu viteza celui mai lent membru al ei.
În mod curent, încerc pe cât posibil să identific de unde se aude zgomotul de motor și să le fac loc, pentru că tabla se repară, dar dacă șterge unul pe două roți o mașină, se transformă în puc de hochei. Pe de altă parte, dacă îi mănâncă’n partea dorsală și nu le pasă de carcasa personală, nici pe mine nu mă interesează dacă o să le crească trifoi pe piept. Și zmeii pe două roți, de multe ori, sunt tot bombardierii pe patru, care se cred indestructibili și super meseriași, până ii aduna cu racleta de pe asfalt, stâlpi sau copaci. Ăăă, era să uit de kamikaze de pe pârtiile de ski, care se dau la vale ca avalanșa, linie dreaptă, chiar dacă nu’s singuri și prea au cum opri sau ocoli în siguranță. Și evident, dacă sunt atenționați, invariabil, la toți cei enumerați mai sus, se umflă rânza și încep giboneala. Ca să răspund la întrebarea articolului, de cele mai multe ori, comportamentul celor vizați, ține de faptul că sunt membri cu statut permanent în formația LowIQ.
Comentariu beton!35
@Dumitru Pintilie, nu știu de ce, dar majoritatea oamenilor pe care îi cunosc, posesori de motor, sunt oameni cu capul pe umeri și sunt destul de deștepți. Exclus sa fie de la LowIQ.
Un motor și echipamentele de protecție aferente, ca să le cumperi, să știi că nu este ieftin deloc. Pentru că aici, când vine vorba de protecție, nu cumperi la mâna a doua decât dacă ești retard și nu îți dorești deloc siguranță sau, chiar, cunoști echipamentele pe care le cumperi. Bani mulți cheltuiți, nu prea se pupă din nou cu LowIQ!
Dpmdv teribiliști sunt doar cei care au permisul de motor luat relativ recent. Cei care vor să fie Valentino cum zicea cineva mai sus. Cei care au dat de permis pentru că îl admiră pe acesta sau alții ca el. Persoane care vor să își satisfacă pofta de adrenalină. Pentru că începi usor, vezi că merge, apoi prinzi încredere și faci alte nefăcute și tot așa. Unii, supraviețuiesc, alții nu. Depinde de noroc, la fel cum cineva mai sus afirma!
La început mulți teribiliști au în cap războiul dintre conservari si motocicliști, dar… după un timp te maturizezi, și îți dai seama că poate ai scăpat acum, dar poate data viitoare dacă tot ești teribilist, poate nu mai scapi. Și vei iesi la plimbare de plăcere, nu ca să te dai mare! Și abia atunci te transformi din „motociclist” în motociclist!
@Baghera, cred că Dumitru îi băga în trupa LowIQ fix pe teribiliștii despre care scrii tu.
Comentariu beton!17
@BaGheRa, referire am făcut strict la teribiliști, la cocalarii pe 2 sau 4 roți. Am prieteni pasionați de motoare și chiar știu ce implica asta, financiar și nu numai. Indiferent de domeniu, că e mașină, motor, bicicletă, trotinetă sau ski, cei mai mulți sunt oameni faini, dar în ultimii ani, au apărut cei care vor doar să bifeze pentru contul media și fac nefăcute cu urmări urâte, de multe ori pentru alții.
Aproape toți cei care vor doar bifarea senzațiilor, dar nu fac nimic pentru partea cu răspunderea și obligațiile, pot fi recunoscuți ușor: echipament foarte ieftin, sau deloc și atitudine de giboni.
Comentariu beton!17
@Luciane, tocmai asta încercam să demontez, că IQ-ul în cazul acesta nu are legătură cu prostia cum se întâmplă în multe alte cazuri.
În rest sunt total de acord cu ceea ce spune…
Mă bate gândul de mult să dau de permis pentru A. Un prieten motociclist de câteva zeci de ani (și de dinainte să aibă voie să fie motociclist) a ridicat dintr-o sprânceană când mi-a auzit ideea și mi-a spus că sunt lucruri în viață care se fac la timpul lor sau nu se mai fac deloc. Și că dacă vreau viteză, am mașină, iar dacă vreau adrenalină pe două roți, am mai multe biciclete. Să mă gândesc de mai multe ori înainte să fac pasul ăsta.
Iar ca să încerc să raspund punctual: motocicliștii ăștia de care întrebi tu sunt cel mai probabil foștii bicicliști care „au prioritate” și care între timp au luat carnetul.
Chiar voiam să întreb ce ai cu ei, dar mi-am adus aminte de asta și am renunțat https://www.monitorulcj.ro/actualitate/94757-accidentul-mortal-din-piata-stefan-cel-mare-cauzat-de-un-biciclist-politistii-il-cauta-video
@Lucian M, trebuie sa ai toate tiglele pe casa ca sa te dai cu motocicleta. Toate. Adica trebuie sa ai un calm si o putere de stapanire de sine de nu se poate. Daca stii ca le ai, poti incerca. Eu cand am facut scoala de soferi, in a 4-a sedinta de poligon am urcat de la mobra de 125 la ceva de 650 limitat. Prima tura, ok, m-a luat instructorul „vezi ca asa si pe dincolo…” Cam ce gresisem mi-era explicat. A doua tura, in cauciucurile de pe margine. Am sarit de pe ea, duca-sa pe pierzanie. 10 minute nu m-am mai urcat pe ea si, cand am ajuns acasa am zis ca nu imi mai trebuie motocicleta deloc. La a 5-a sedinta m-am dus cu morcovu’ cu tot cu iepure bagat, am mers prudent si a fost ok si mi-am mai recapatat increderea.
Comentariu beton!16
Experiența mea pe două roți (nemotorizate) îmi spune că ai dreptate în ceea ce privește stăpânirea de sine. Am evitat multe accidente și am avut partea mea de căzături de pe biclă, cât să învăț din fiecare câte ceva.
Lucruri care m-au ajutat să evit diferite incidente și din postura ulterioară de șofer.
Mulțumesc pentru răspuns
Asfalt uscat!
Comentariu beton!15
ce-o fi in capul alora care ies pe strada cu masinile si nu semnalizeaza, taie benzi, opresc ampulea?
ce-o fi in capul alora care ies pe strada cu bicicletele si nu respecta nici o regula de circulatie?
ce-o fi in capul alora care ies pe strada cu trotineta si fac prapad in trafic, pentru ca au drepturi si nici o obligatie?
ce-o fi in capul alora care ies pe strada ca pietoni si sar pe zebre, traverseaza pe rosu sau prin locuri total aiurea?
ce voiam sa zic e ca fiecare categorie de participant la trafic are cretinii ei, nu doar motociclismul
Așteptam comentariul tău. 😛
P.S. Vezi că unul dintre prietenii ăia, despre care zic la final, este chiar domnia voastră. 😉
Curaj frate cu inconștiența, încredere în sine cât cuprinde, încredere în „instrumentul” condus, încredere nemăsurată în cei din jur, speranță că lor nu li se va întâmpla ceva prea nașpa, gen încheiat socotelile cu viața sau traume nevindecabile. Giumbușlucuri pe șosele cu alți participanți la trafic în jur – nesimțire peste medie. Altfel nu-mi pot explica.
Legat de motocicletă, eu aveam un big nono. Am cunoscut o familie care și-a pierdut copilul intr-un accident de motor și chestia asta m-a marcat binișor. Ba chiar mi-am dorit la un moment dat un singur lucru: copiii mei să nu ajungă să circule pe motoare. Mno, unul e pasionat de giumbușlucuri cu bicicleta și cu placa. Nu e zmeu, nu e inconștient, înțelege foarte bine la ce riscuri se expune, înțelege foarte bine că cei din jur, de pe pârtie, de prin parcuri, nu trebuie să fie deranjați/speriați/puși în pericol și respectă treaba asta. Exersează, învață, se antrenează, iar cu bicicleta deja a ajuns la un nivel la care eu consider că ar trebui să se oprească. El consideră altfel și tot încearcă să-mi explice chestii, că nu e atât de periculos pe cât pare, că, că. Nu pricep și pace. Și mi-e și frică să-l întreb ce părere are de motoare.
Comentariu beton!19
Susține-i hobby-ul cu bicla (și financiar), ca să nu aibă timp și bani de motociclete.
Comentariu beton!14
Unii oameni au așa un talent de a avea mai multe hobby-uri simultan…:)) n-am nicio garanție că susținut sau nu de părinți nu-și va dori să aibă de-a face și cu motoare, mai ales când va fi „pe banii lui”. Și, sincer, acum nu mi se mai pare o dorință de neînțeles. În ciuda marelui meu nono pentru motoare din trecut, între timp mi-am mai nuanțat optica. Cunosc și eu oameni responsabili care conduc motoare, așa că acum nu mai sunt chiar complet împotrivă, nici măcar la proprii copii. Ba chiar nici la mine, chiar dacă unii oameni consideră, precum prietenul tău de mai sus, că unele lucruri le faci la timpul lor sau deloc.
Ca fost motociclist, pot spune ca dezaprob comportamente de genul celor descrise de tine! Dar va pot spune cu certitudine un lucru: aia nu sunt motociclisti!!! Aia sunt niste tristi, avizi de atentie si goi la mansarda!!! Eu am adorat sa merg pe moto. Nu faceam parte din nici o gașcă si nici partener de drum n am avut niciodata..pt mine era un refugiu si o defulare sa iau motorul, sa ma duc incet si relaxat pana la Mangalia si sa ma intorc acasa, la Constanta. Cu creierii aerisiti. Si chiar si in conditiile astea, eram șicanată de imbecili la volan sau, culmea, pe motor, pe motiv ca ,, uite o gagica pe chopper”…Am ajuns la varsta la care sunt happy ca am bifat si asta cu motorul, dar intre timp l-am vandut…e mai safe!!!
Comentariu beton!27
Am B-ul din ’94 si A-ul din 2004, cred ca vorbesc in cunostinta de cauza.
Treaba e asa – din p.m.d.v. cel putin – sunt doua categorii mari si late de motociclisti: UNU – aia pe care nu-i duce capul si pentru care niciun argument nu conteaza, astora nu ai ce sa le faci/zici, aia e. Si DOI – aia care, daca au norocul sa dea peste un motorist mai batran/cu experienta care sa aiba timpul necesar sa-i INVETE cum sta treaba, primesc o sansa sa-si traiasca viata fara sa transforme o pasiune frumoasa intr-o tragedie.
Din nefericire, scoala de soferi moto e la fel (daca nu chiar MAI) proasta decat aia auto si nu inveti nimic acolo, nici despre agregatul pe care-l conduci si nici despre lucrurile care pot merge prost.
Eu am avut norocul ca, la 1 an dupa ce mi-am luat permisul, sa cad ca prostul. Nu m-a „ajutat” nimeni, am comis-o pe mana mea. Viteza mica, niste vanatai dar nimic spectaculos, motorul sifonat dar a fost extrem de important pentru ca am INVATAT fara urmari majore ca „bataia doare”.
A doua experienta „life-changing” a fost sa vad un accident moto (eu fiind pe moto in momentul ala) de la 10 m distanta. Eh, cand vezi asa ceva, parca se schimba ceva in tine.
Al treilea noroc a fost ca un bun amic (sportiv moto profesionist), care detine un show-room moto, m-a lasat sa ma sui pe un motor de 1000 cc (pe loc, in show-room) si dupa 3 secunde m-a dat jos cu forta si mi-a spus asa: „… nici daca aduci bani cash nu-ti voi vinde asa ceva … ai avut o sclipire ciudata in ochi cand te-ai suit pe ea si nu vreau sa te am pe constiinta …”. Cred ca mi-a intrat in cap vorba omului ala si, 10 ani dupa ce am luat permisul, din proprie initiativa, NU M-AM SUIT PE UN MOSTRU de 1000 cc considerand ca nu am experienta necesara pentru asa ceva.
Al patrulea noroc al meu a fost un curs de conducere defensiva cu motorul care mi-a schimbat COMPLET abordarea in trafic dar si in viata in general.
De altfel, de cand a aparut copilul, am cam renuntat la motoare. Am ramas doar cu un maxi-scuter care are mai mult o componenta UTILITARA pentru mine dar cu care imi si „amortesc” pofta de doua roti si cam aia e. Rar mai fac cate o escapada de week-end cu cate un motor de imprumut, doar asa de dragul peisajului, dar dupa fiecare experienta imi piere cheful si tot o raresc pana cand cred ca o sa o las de tot.
Si imi piere cheful atat din motive de trafic dement dar si vazand tot mai multi din specia asta de „motociclisti de Dorobanti” de care vorbesti tu si care ori forjeaza tobele ca idiotii pe strada ori fac kkt-uri din astea in trafic.
Comentariu beton!31
Sunt și nu sunt de acord cu tine, legat de capacitatea motorului. Și îți zic imediat și de ce – în primul rând, pentru că, indiferent dacă ai sub fund 125cc sau 1000cc, tot cu mâna dreaptă îi stăpânești. Iar mâna dreaptă tot de la tărtăcuță primește comenzi, că n-are o minte a ei, proprie.
Apoi, din experiența proprie. Parcursul meu moto a fost așa: 400cc prima, apoi GSXR de 750, raport cal pe kil aproape 1:1. Apoi TLR 1000. Motor în V. O vacă isterică. Apoi Kawa 636. De asta mi-a fost cel mai frică. Mi se părea că mă așteaptă la cotitură, să mă dea pe jos cu prima ocazie.
Și cu toate astea, nu m-a omorât nici una din ele. Și n-am fost vreo preasfântă sau preacorectă, ba am făcut și eu porția mea de dude. Probabil am avut și mult noroc, dar repet, mâna dreaptă e aia care mișcă motorul, nu centimetri cubi.
@Iulia, eu personal, prefer putini cai la caruta. Tentatia este mare si, decat sa apara tentatia, mai bine o tai de la radacina.
@Iulia De la tărtăcuță primește comenzi, numai că tărtăcuța operează cu ce are la dispoziție. Exact cum spune Alexandru Tioc. De aceea e mai predispus la depășiri la limită un șofer sub capota căruia se înghesuie ditamai herghelia de Lipizzani decât un căruțaș pe Logan, cu căluți costelivi, care se adapă dintr-un motor de 1.2.
Comentariu beton!13
@Wolfgang, discutabil, aș zice… Din simplele mele observații, uneori, ăla cu Loganul de care zici tu, se bagă în situații în care eu, cu o mașină mai puternică, nu m-aș fi băgat. Și uneori, rezultatul e tragic.
Nu mă înțelegeți greșit, nu încurajez sub nici o formă „ghiulelele” pe șosea, indiferent că sunt pe 2 sau 4 roți și cred că fiecare ar trebui să știe ce îi poate tărtăcuța, iar dacă simte că nu s-ar putea stăpâni să înfigă mâna sau piciorul, însă se poate abține de la a deține o herghelie, respectul meu!
Am citit recent că partea rațională a creierului se dezvoltă abia după 25 de ani / prefrontal cortex. Inainte de 25 procesăm cu partea emoțională / amygdala. Așa se explică de ce ar fi mai inconștienți adolescenții (în articol îi numea adolescenți pe toți cei sub 25…). De ce mai sunt inconștienți și adulții nu au explicat în articol. Apreciez motocicliștii, dar, de când sunt eu „copilot” și mă ocup de traseu și opriri la benzinării din dreapta șoferului, am văzut rareori motocicliști care să meargă în rînd cu mașinile, respectând aceleași reguli. Și da, pot înțelege nevoia de a te da tare, dar să fie măcar acolo unde permite drumul / traficul. Tata e biciclist / s-a apucat la bătrânețe și sper că circulă responsabil, deși au mai fost in grupul lui unii care să o pățească, și nu doar din inconștiență, dar mai o piatră, mai un cauciuc explodat sau că li s-a făcut rău brusc. De trotinetiști nu am o părere, că ei nu fac parte dintr-o castă respectabilă cum ar fi motocicliști/bicicliști cu grupurile lor, tradiție, echipamente. Trotinetiștii sunt cel mai mare pericol în trafic pe la noi.
Comentariu beton!15
Zicea cineva mai sus de timp de reacție, de decizii în fracțiuni de secunde în trafic. În practică nu există așa ceva. Corpul nostru nu este adaptat pentru deplasări la viteze mari, cu mijloace mecanice, în sensul că viteza noastră de reacție (atunci când vorbim de o reacție complexă, un proces cognitiv, nu un reflex) este mult prea lentă. Suntem adaptați să reacționăm la viteze mult mai mici, cum este cea a deplasării în alergare. Când vorbim de schiuri, biciclete, motoare, mașini, timpii noștri de reacție sunt pur și simplu insuficienți.
Pe link-ul de mai jos este un joculeț care testează timpul de reacție. https://www.justpark.com/creative/reaction-time-test/. E fain ca idee, dar în practică situațiile sunt altele. În cadrul jocului știi ce semn urmează să îți apară în față, ești în stare de alertă și ești pregătit să ai o anumită reacție. În trafic situațiile sunt mult mai variate, iar deciziile mult mai complexe, plus că nu suntem permanent în stare de alertă. Da, dacă atingem din greșeală fierul de călcat încins, reacția de retragere a mâinii este foarte rapidă, este un reflex, o reacție automată. Reacția în trafic presupune un proces cognitiv pe care nu îl putem desfășura așa rapid. Nu ne ajută hardware-ul și software-ul.
Comentariu beton!16
Am intrat doar să îi dau dreptate lui Cismaru, că de la biker la viitor biker. Ia un R18, nenea dinamovistu.
Lăsând deoparte pietonii, trotiniștii, bicicliștii, motoriștii, șoferii de ne dau spaime și nervi pe șosele, mie mi s-ar părea super tare dacă tu, Iulia, Alexandru Tioc și alții care vă dați pe motoare ne-ați povesti cum ați început să circulați cu motocicletele. Adică, ochiometric, așa, eu am impresia că majoritatea pe-aici știm cum e cu mersul pe jos, cu biciclitul cu condusul de mașină. Și tot pe impresii mergând, majoritatea (sau unii) am dat de carnet de șofer nu din vreo pasiune pentru viteză/adrenalină/mașini sau mai știu eu ce. Eu, de exemplu, am dat că așa se făcea când împlineai 18 ani. Bairam și școală de șoferi, pentru B. Da’ voi, de ce și A-ul?
Comentariu beton!14
@Anduta, eu, personal, mi-am luat A-ul la 28 de ani. Aveam posibilitatea sa il iau inca de la 18, nu era legea cum e acum sa ai minim 24 de ani ca sa ai permis de motocicleta, dar am zis ca, pana ce nu oi fi catusi de cat matur la minte, nu imi iau motor. Eu din prima am plecat pe premiza: ma duc cu motorul sa ma plimb nu sa alerg. Sincer, la mine a pornit de la un prieten care a dat de permis, i-am vazut motocicleta (dupa ce si-a luat-o, a venit cu ea la mine) si mi-a placut cum arata. El pe ea si motocicleta. Ca atare, m-a tentat. NU mai mersesem nici macar cu scuter, apai cu motocicleta (ma refer intr-o parcare din sau ceva de genul). Tot ce am invatat am invatat la scoala de soferi si de acolo, inainte.
E o senzatie frumoasa pe motor, pur si simplu. Nu de libertate, ca sunt la fel de liber si pe ea, si in masina, si pe jos, si acasa si peste tot. Pur si simplu, imi ofera o stare de calm cand merg cu ea.
Ca si inceput si tot sfarsit, am inceput cu ceva de 50CP si tot atatia am si acum. Nu mi-as lua cu mult mai puternica, m-as invarti in preajma lui 50CP aici. E arhisuficient pentru ce imi trebuie mie. Plus de asta, pentru Bucuresti, eu consider motocicleta un atu in trafic.
Comentariu beton!15
@Anduța, B-ul, la fel ca tine – la 18 ani, că așa se făcea. A-ul la vreo 28, cred și absolut sincer, știi de ce? Din cauza traficului din București. Știu, o să ziceți că-s sanchie și așa e, dar detaliez imediat.
Pe vremea aia, locuiam în Drumul Taberei și lucram undeva aproape de Piața Alba Iulia. Zilnic făceam cam 2 ore dimineața și cam o oră seara pe drum spre/dinspre birou. Și într-o zi, pur și simplu n-am mai suportat. Și tot uitându-mă eu așa, cu jind, la motocicliștii care se strecurau pe lângă mine, în timp ce eu așteptam ca proasta și câte 45 de minute să apuc să trec de giratoriul de la Răzoare, mi-am zis: „aute bă, da ce, io n-oi putea să fiu ca ei?”
Și trei luni mai târziu aveam permisul în buzunar (la figurat, că la propriu a trecut vreun an până am reușit să ajung la Brașov să îl preschimb, să îmi apară și A-ul pe el) și motorul în proprietate.
La început l-am folosit exclusiv casă-birou și, magie, timpul petrecut în trafic s-a redus la vreo juma de oră/drum. Apoi am avut bafta de a face cunoștință cu o gașcă de oameni faini și cam aia a fost.
Și pe minunatul meu soț tot prin lumea asta l-am cunoscut 😀
Comentariu beton!23
@Anduța si nu numai, imi permit si eu sa scriu cateva randuri, nu intervin des, dar cu cititul sunt la zi 😉
Mi-am luat B-ul mai tarziu decat anturajul meu – pe la 24, si asta pt ca imi luasem un job de distributie si imi trebuia carnet, ca ei imi dadeau masina. Sa vezi ce mistouri imi luam pentru mamaliga din geam la masina de distributie…
Prima calatorie pe 2 roti a fost intr-o indepartata vacanta din Thasos, unde vroiam sa exploram insula dar nu prea ne placea pretul la masinile de inchiriat, am zis hai sa luam un scuter. A intrebat nenea ala daca stiu si daca am mai mers, am zis da (cat de greu sa fie, ca o bicicleta mai mare). Si mi-a dat-o. Am strans din toti morcovii pana am trecut de prima curba si nu s-a mai vazut magazinul in retrovizor, m-am oprit, am respirat, apoi am facut vreo ora manevre pe strazi pustii, si am concluzionat ca o sa fie bine.
Fast FWD vreo 20 de ani , o nevasta si 2 copii mai tarziu, jobul e mai bine platit ca ala de distributie, am adaugat un nou hobby (scuba diving) care ne mai cara prin alte tari, in speta Asia de Est. La fel de avizi de calatorit la prima mana si fara diferite agentii de turism, de obicei inchiriem un scuter (acolo sunt la propriu pe toate drumurile) pe bani de seminte si haladuim cat vedem cu ochii. Cel mai fain a fost in Vietnam.
Problema a fost ca tot povestind cu turisti de-a lungul timpului am aflat si de povesti mai serioase in care daca conduci moto fara permis cat A si dai de belele, te paste o lume de probleme daca ai un mic accident. Ca la inchirieri nu te intreaba nimeni de cat.A, dar politia te intreaba…
Asa ca am decis sa fac scoala. La 40 de ani. Am gasit un super instructor, o scoala buna, si dupa 4 luni, 1 test teoretic, doua examene de poligon ( pe unul l-am ratat) si un test de oras, aveam plasticul in buzunar.
O saptamana mai tarziu avem un Bandit de 650cc in garaj (second, ca sa nu-mi fie mila cand il scap – l-am scapat „doar” de 2 ori de pe loc, mai mare rusinea, dar asa te-nveti). Si din momentul ala am aflat brusc ca am prieteni care aveau si ei pasiunea asta (fara sa fie nevoie sa o strige in gura mare) asa ca am si gasca de ture, am si motor, doamna adora sa fie dusa pe curbe si are incredere, iar eu inchiriez moto unde vreau fara frica de probleme.
Si planul e sa prind pensia, deci las teribilismele celor care n-au planuri reale de viitor…
(next curved trip – Elvetia 5 zile – still planning dar la cum arata drumurile alea pe harta, cred ca o sa iasa direct cu google maps 🙂 )
Ai dat vreodată telefon la poliția rutieră când ai văzut pe autostradă vreo anvelopă de TIR pe carosabil? Decât întreb…
De mai multe ori. Și nu doar pentru anvelope. Plus că de alte câteva ori am oprit eu ca să iau diverse chestii de pe drum. Doar că nu eram pe autostradă, unde n-aș opri.
dap, și ăia s-au grăbit…
pe vremuri aveam un client (mare ca și consum dar și ca prostie; a falimentat cu artificii, între timp) pe la vîlcea; așa că făceam niște curse ultrarapide (86km la oră media nu-i de colo; da, știu, am scris mai jos caracterizare: vacă cu cabină), mai ales noaptea; și la ieșire din drăganu cursese din cauza ploii pămînt pe carosabil; mult; am sunat la 112 (era 2 – 3 dimineața) unde un milițian plictisit mi-a zis:
– daaa, știm…au mai sunat și alții… dar nu e mult…
– bre, sunt cîteva camioane bune, trimite drumarii și ceva echipaje că iese urît!
– auzi, domnu’, nu mă învăța tu pe mine cum să-mi fac meseria!
– bine, zic, dacă aud de vreun accident să știi că fac plîngere penală…
peste vreo 10 ore trec iar pe acolo; băieții de la drumuri, pe stație, „cărăm cu 3 camioane de az’noapte…”
Comentariu beton!15
Hello, motociclist aici și încă unul care nu a fost tocmai un model. Poate perspectiva mea ajută puțin cu toate că poate nu sunt cazul tipic.
În primul rând, ce voi spune nu este cu titlu de glorie, nu încurajez și nu recomand ceea ce am făcut, am avut un noroc imens că nu m-am rupt, că n-am distrus viețile altora sau pe a mea.
Toate lucrurile ăstea s-au întâmplat cu destul de mulți ani în urmă, pe când nu exista niciun circuit de viteză în Ro, iar visul meu era să mă dau cu motocicleta la curse și bani de mers în alte țări pe circuit nu erau. Plus că eram mai tânăr și destul de cretin. Deci pentru mine stada era circuit (nu în oraș, ci pe drumurile virajate din împrejurimile orașului natal). Am mers întotdeauna fiind conștient că poate să-mi întoarcă oricând o mașină in față și că nu mă pot aștepta să mă vadă cineva la viteza aia, dar inconștient că pot să mor sau să mă rup, mai exact atunci când mergeam ca turbatul nu-mi prea pasa de ce se poate întâmpla. Am aflat pe pielea mea că te poți trezi oricând pe pietriș, motorină rahat de vacă și altele, am făcut câteva motociclete dauna totală (pe una chiar de vreo două ori), am depășit tirul târâș și, cu toate astea, reparam motocicleta și mă urcam pe ea mai îndârjit, dădeam cu genunchiul pe jos în viraje și mă simțeam nemuritor, adrenalina și nevoia de adrenalină mă faceau nepăsător. Conta să ajung primul în Poiană și să apuc să îmi aprind o țigară până ajung ceilalți, mă simțeam zeu. Povești am multe de pe vremea aia. Cam așa gândeam, sau, mai exact, nu gândeam pe vremea cand faceam căcaturi pe șosea. Apoi a apărut primul circuit de viteză din Ro și după ce am mers acolo de două ori am realizat cât de stupid și de riscant era ce făceam pe stradă și nici nu am mai simțit nevoia, mi-am transformat motocicleta de viteză în motocicletă de circuit și, în prezent, încerc să nu ratez nici o ocazie de a mă duce la curse, sunt un ilustru mediocru dar sunt fericit și în timpul și după ce mă duc la dat. În continuare merg pe șosea, cu treabă sau de plăcere dar cu o cu totul altă atitudine, civilizat, relaxat, fără să simt nevoia să demonstrez nimic.
Pe scurt, oricât de clișeu ar părea, strada nu este circuit, excesele , teribilismul și prostia pe șosea costă. Dacă vrei să fii „racer” mergi la circuit, e o lume foarte faină, e sigur, e mai ieftin decât ai crede și decât dacă ai avea un accident pe șosea.
Comentariu beton!34
Putini au curajul sa recunoasca ca au gresit. Felicitari. Asfalt uscat si ma bucur ca unii se potolesc dupa un timp. Din pacate, altii nu mai au timp sa se potoleasca…
Comentariu beton!20
sunt mult prea mult timp ocupat să fiu un „vacă cu cabină” atunci cînd conduc dubița (aș putea spune că din vina altora dar asta nu-mi va legitima alegerile) ca să mai am timp și de motoare;
interacțiunea mea cu motoarele a constat în niște plimbări în atașul unui Zündapp (tata a fost biker da’ nu știa) în copilăria timpurie; cred că aveam vreo 5 ani și au venit ai mei de undeva, încotoșmănați ca Gerilă și-mi aduc aminte pantalonii maron ai tatei, înghețați bocnă, stînd efectiv „în picioare” vreo 15-20′, pînă cînd s-au dezghețat; aveau și cureaua aia lată, cu capse la găuri, lăsată pe ei…; atunci am zis numersi prima dată; pe la vreo 13-15 ani am început să pun întrebări iar tata (cred că a fost singurul moment voit psihologic din educația mea) mi-a povestit cum prin ’67, pe vremea cînd în sat numărai mijloacele de transport motorizate și aparatele de radio pe degete, a vrut să dea (mai) șmecher în fața unor fete care stăteau la umbra unui nuc; doar că frunzele căzute pe jos în urma scuturării acestuia l-au făcut să-și rupă cămașa; și pantalonii…
în anul II de facultate am avut experiența unei călătorii pe copou, din complex pușkin pînă în tîrgușor (max 3km); și aia a fost ultima dată;
deci nu-mi pot da cu părerea dar o sugestie tot aș avea; ca în cazul lui Peneș, ar trebui transformată porecla în renume;
– vrei permis de motor? ok, ia semnează și cardul de donator de organe (în caz de accident)…
-….
– lasă că nu-i bun ficatul, găsim noi un rinichi, o cornee, inima…
-….
– ce? ah, nu, creier nu prelevăm! nu de la voi…
Comentariu beton!21
Ma inteleg foarte bine cu sotul meu, niciodata nu mi-ar trece prin cap sa-i spun ce sa faca sau cum sa faca, asa cum nici lui nu i-ar trece prin cap asa ceva in ce ma priveste. Dar toata intelegerea asta se cam opreste cand vine vorba de motociclete, i-am explicat frumos ca motocicleta = divort. Nu i-am explicat nicio clipa ca alta gagica = divort (la asta inca ma cuget), dar in privinta motocicletei nu am nicio urma de ezitare. Imi imaginez ca organele lui sunt la fel de frumoase ca el si le vreau exact acolo unde sunt, dar mai ales e un tata prea misto pentru aia mici ca sa il inlocuiesc cu altul. Problema va fi cand mai creste cel mare, pe el nu stiu cum il voi convinge, dar din fericire are doar 11 ani, mai am un pic de timp 🙂
Bună Mihai, eu nu am un răspuns la întrebarea ta, dar am o întrebare pentru posesorii de 2 roți: de ce mergeți noapte pe bulevarde turnând motoarele în ultimul hal? Care este mecanismul psihologic care vă aduce plăcere din provocarea în mod repetat a unor zgomote puternice în timpul orelor de liniște?
Știu, tentația e mare să ne luăm și de cei cu 4 roți care fac acest lucru. Dar poate am eu ghinion, pe bulevardul Constantin Brâncoveanu din sectorul 4 aud motociclete turate noapte de noapte, mașini sunt exponențial mai puține.
Poate mă lămurește careva, mulțumesc!
Aia sunt copiii cu motoare sport cu tobe sport neomologate care fac asta… sunt cei care se vaita ca ii opreste RAR-ul mereu si ca ei sunt „curati ca lacrima”.
Eu am citit demult ce a explicat odată un motociclist cu vechi state de experiență. El și cei ca ei preferau să aibă motoarele mai zgomotoase tocmai ca să fie observați în trafic ca șoferii remarcă doar vehiculele pe 4 roți sau mai multe iar ălea pe 2 invariabil doar la dreapta. Dar ei sunt puțini așa că sunt doar zmei din ăia închipuiți cu nevoi de a fi remarcați.
Orice zmeu isi doreste sa se inalte la cer cat mai repede.
Salutare. Nu stiu sa raspund la intrebare, dar in schimb am o nedumerire: ai intalnit pe autostrada un grup de „zmei”, in schimb te ingrijoreaza soarta lor daca vor intalni „idioti” in trafic? Un sofer e idiot doar pentru ca la un moment dat schimba banda fara semnal? Pun aceasta intrebare in contextul comparatiei cu atitudinea grupului de „zmei”.
Referitor la biciclete insa, aici pot sa raspund. Merg mult prin Bucuresti, preponderent la plimbare si am vazut multi care nu ar avea ce cauta pe un drum public. Parerea mea este ca vina principala apartine Politiei Rutiere, inexistenta si inutila. Un exemplu recent: la Piata Victoriei, asteptam pe bicicleta sa se faca verde sa traversez. S-au adunat mai multi biciclisti si pietoni, printre ei fiind si un politist rutier. Acesta, un tanar de pana in 25 de ani, sifonat si transpirat, isi tine sapca in mana, iar in sapca doua sandwich-uri si o sticla de cola (retineti imaginea, in sapca de politist isi transporta mancarea). Fiind traficul lejer, o parte din pietoni si biciclisti au traversat lejer pe rosu, in fata domnului politist. Singura reactie a acestuia a fost o injuratura discreta in barba. L-am atentionat ca eu pot sa injur in acest caz, insa dansul nu, fiind principalul vinovat (simbolic, ca si institutie) de lipsa crunta de respect. Nu cred ca a inteles nimic, pentru ca a inceput sa imi tina o prelegere despre cat de needucati sunt oamenii si cat de grea este munca de politist. L-am lasat in ale lui …
ahahaha!!!!
care ați avut rude în armată, e adevărat că ofițerii nu aveau voie, atunci cînd erau în uniformă, să care sacoșe? așa mi s-a povestit…
@Costica, ce sacose?! Nici macar umbrela cand ploua. Si eram studente, nu ofiteri. In uniforma era/e total interzis
Poate vor să introducă o nouă formă de artă prin împrăștierea pe șosele. Ultra hiper mega post modernism?
Babaeț, mai citiți legea, o sa constatați cu surprindere ca vehiculele care se deplaseaza pe 2 roți pot circula pe mai multe siruri pe o banda de circulatie chiar daca asta incomodeaza anumiți habarnisti. Semnalizezi, te asiguri si depasesti daca ai poaibilitatea pe contrasens ca si cum ar fi vorba de un camion.
Domnu’ Hans, când te transformă un tir in donator de organe (alea care mai rămân cât de cât întregi), cred că nu prea mai are importanță ce spune legea. Plm, zic și io, nu dau cu paru’.
Eu am luat permisul de motor la o vârstă la care nu-mi mai arde de a demonstra că’s zmeu. Dar chiar dacă îl luam când eram tânăr ficior, tot n’aș fi făcut pe zmeul. Nici eu nu’i simpatizez, din simplul motiv că îs pericol pentru ceilalți. Din păcate, nu pot să răspund la întrebarea de azi, însă cred că la bază e educația și niște lipsuri de prin copilărie/adolescență.
Moamă ce de măicuțe d’ale lu’ Tereza ai adunat aici nenea Mișu… zici că nu-i unu’ care să depășească 50 în oraș și 130 pe autostradă 😀
Eu ce să zic, merg pe două roți de mai bine de treizeci de ani. Că era bicicletă (până mi s-au futat niște componente la genunchi), că-s acum motociclete, prefer oricând să fiu pe două roți decât pe patru. Îmi plac mașinile, de când am avut-o pe prima cu peste 180cp am început să merg ca pensionarii, lăsând maeștrii Loganului, pardon, volanului să-și arate măiestria, dar plăcerea maximă e pe două roți. Și nu viteza sau figurile îți dau senzațiile pe care nu le vor simți poate niciodată cei care merg doar cu mașina, ci felul în care, împreună cu animalul de sub tine, interacționezi cu natura, cu șoseaua, cu ce e în jurul tău. Uitându-mă pe stradă pot spune că numărul de roți nu are legătură cu cantitatea de prostie pe care o pot căra unii. Fie că-s pe-o roată de-aia de-o țin între gleznuțe, fie că-s patru, proști sunt peste tot. Diferența e dată de faptul că, procentual, ăștia pe patru roți din motive de caroserie, ajung să greșească de mai multe ori decât cei pe-o roată, două sau trei (la noi ăștia-s cei mai puțini, pentru simplul fapt că trei roți costă mult și nu ai mari avantaje). Din fericire, sau din păcate, greșelile pe două roți se plătesc mai scump, iar dacă nu ai pagini libere sus la Bărbos, nu repeți aceeași greșeală de două ori. De asta cei mai mulți dintre cei care merg ca ăia pe care i-ai întâlnit tu se curăță repede. Apar alții, nu e bai, că mama proștilor e mereu gravidă. Dar ce pot spune cu certitudine, frustrarea nu aduce beneficii nimănui. Dacă te simți frustrat că stai în trafic, în mașină două ore din Titan până-n Pipera, iar eu trec printre mașinile din coloana aia care mișcă mai mult nu și ajung în 30 de minute acasă la copii, te invit să-ți iei măcar un scuter. Dacă te simți frustrat că nu-ți poți arăta talentele de Rossi în mizerie pe Barbu Văcărescu, iar ăia 200 de cai din R1-le tău amorțesc între mașini (și mai și accelerezi ca tâmpitul cu țevile alea goale – btw, cere-i banii înapoi ăluia care ți-a zis că “loud pipes save lives” -, îți recomand să iei metroul. Vine el la 15-20 de minute, dar ai mai multe șanse să mai prinzi un crăciun cu Fuego.
Da, pe motocicletă ești un centaur modern. Da, senzația nu poate fi descrisă ci doar trăită. Da, când ai pornit motorul și ai dat în jos pedala schimbătorului ai pupat prima dată moartea. Dar până la urmă moartea e singura promisiune certă pe care ai căpătat-o când ai fost cel mai rapid spermatozoid. Iar când se întâmplă contează mai puțin că te duci la bere cu Bărbosu’ în pungi de-un lau sau în sicriu cu aur și aer condiționat. Important e să știi că pleci la întâlnire cu amintiri cât mai mișto despre ce ai simțit cât ai trăit.
Toată încrâncenarea asta, șoferi de Logan vs șoferi de BMW, șoferi vs camionagii sau motocicliști, motocicliști vs bicicliști, toți vs pietoni ș.a.m.d. nu face decât să arate cât de mici sunt unii dintre noi, cât de jos pot coborî și, mai ales, ne arată că nivelul de zgomot este direct proporțional cu micimea lor. La fel ca la câini, cu cât sunt mai mici, cu atât latră mai des și mai tare. Să te păzească Bărbosu’ să-l superi pe chihuahua cu Harley sau pe pechinezul cu BMW.
E loc pentru toți sub soare. E bine de asemenea (știu, nu-s politically corect) să-i spui prostului că-i prost, chiar dacă se supără, sunt șanse ca la un monent dat să-și amintească și să nu repete chiar toate greșelile, dar să te înverșunezi cu “moamă ce boală am pe motocicliști/șoferi/bicicliști/maiștiueuce” nu face decât să arăți că ești la fel de prost ca ei.
Mihai, i-ai zis cuiva mai sus că nenea Cabral nu face figuri că-i persoană publică. Am mari dubii că de-asta merge el cum merge. Pur și simplu, omul ăsta gândește. Și când e cu mașina încearcă să meargă ok, când e cu mobra, încearcă să fie bine, când e pieton, nu scuipă semințe traversând pe diagonala intersecției. Are capul ăla de abia mai găsește căști pe dimensiune nu doar ca să nu-l plouă în gât ci și pentru a stoca oareșcare neuroni acolo. Când simte că se poate, dă și el cu mâna-n gaz, cu nouășnouăle în pedala de accelerație, dar doar atunci când o simte că-i ok. Conștient că oricând poate ieși ceva nasol, asumat și asumându-și greșeala arunci când o comite. De-aia e încă-n viață, de-aia crește cu ochii și în același timp cu minunile lui de acasă.
Și dacă tot am bătut câmpii atât, și că tot ziceam căi bine să-i spui prostului că-i prost – iaca întâmplare: eu plec la muncă cam la aceeași oră în fiecare dimineață. Și acum vreo doi-trei ani, preț de vreo săptămână, de pe una din străduțele care ies dintre blocuri în șusaua mare, dau nas în nas cu un tacșimergtrist. Ei bine, omulețul nostru se distra foarte tare pândindu-mă să ajung în dreptul străduței lui, iar când îi ajungeam în față călca blană accelerația. Eu îi ofeream micul dejun și-mi vedeam de drum. Până într-o dimineață când a trebuit să plec cu tancul la muncă. Omul meu, la post, dar cum nu apăream a dat să iasă încetișor, parcă dezamăgit că nu mă vedea venind la întâlnire. Am accelerat și eu un pic spre el, l-am văzut cum l-au năpădit stropii de sudoare pe meclă atunci când a văzut cum vin spre el alea două tone jumate și am frânat cu farurile-n geamul lui, la ceva de genul 30cm de portiera lui. Am coborât frumos din mașină, l-am salutat și l-am întrebat dacă s-a răcorit. I-am zis că asta se poate întâmpla dacă schimbăm rolurile și-mi iau mașina în locul motocicletei. Și-a cerut scuze, iar de atunci, de câte ori ne-am mai întâlnit prin cartier ne-am salutat, ne-am dat voie unul altuia să treacă dacă s-a putut, ba, într-o seară ne-am dat și câte-o bere la bodega de cartier.
Dară cred c-am aberat destul.
Aveți grijă de voi pe oricâte roți ați merge și bucurați-vă de viață. Că-i mișto și când pare de căcat.
Exista multi teribilisti pe motociclete, asta e foarte clar. Fac probleme oriunde si oricand.
Pe de alta parte, condusul periculos la motocilcisti se manifesta mai ales in primavara la redeschiderea sezonului. Oamenii sunt „statuti”, reflexele ruginite dupa o iarna de pauza, dorinta si avantul mari si oamenii forteaza. Atunci apar multe accidente.
Doi, accidente mai apar la mersul in grup.
Mai ales in grupuri mari (5 e aproape grup mare) care contin motocilcisti si motocilete de calibre si experiente diferite.
Mersul in grup la drum lung (gen cei pe care i-ai intalnit pe autostrada) nu se recomanda decat intre membri care se cunosc cat de cat si sunt rodati si care accepta ca dinamica grupului va tine cont in primul rand de cel mai putin experimentat.
Altfel recunosc, uneori „ma mai joc si eu”, niste S-uri, niste curbe taiate in viteza, niste franari de urgenta, DAAAAR doar dupa ce ma asigur ca drumul este gol-golut si nu este posibil sa ma surprinda sau sa surprind nici un alt vehicul.
In rest, manevre de indemanare la viteza redusa, numai prin parcari si terenuri virane.
Mai este un aspect.
In general cand este martor la astfel de manevre un ne-motocilcist este cuprins de groaza, teama, etc.
Pentru motocilcist astfel de manevre sunt normale, nu trebuie sa puna niciun fel de probleme sau sa ridice vreo dificultate.
Atata doar ca ele NU trebuiesc facute in prezenta altor participanti la trafic, soferi sau motocilcisti fie si dintr-un motiv foarte simplu: uneori (rar) manevrele se soldeaza cu cazatura. In principiu nu este o mare problema. Orice motociclist trebuie sa fie pregatit mental si fizic pentru eventualitatea unei cazaturi (se spune ca nu exista motocilcisti care nu cad ci doar motocilcisti care nu au cazut inca). Ce vrei insa sa eviti cu orice pret este sa cazi cand rulezi cu 100-130km/h si in spatele tau 15-20m ruleaza un alt vehicul.
Exista motociclisti si conducatori de motociclete. Sunt aia al caror scop in viata este sa faca galagie si sa se dea in spectacol si noi, ceilalti,care „o tragem” pe urma lor. Uneori acele”S” uri, frana aparent fara motiv sau alte „scheme” sunt exact din cauza asfaltului,gropilor,soferilor care ne ignora.
Seara asta sau când poți, apucă-te de citit: https://en.wikipedia.org/wiki/Terror_management_theory
Pe scurt, da – exact ce ți-a relatat @Gabil, „asta e”. Nu le pasă, vor să moară, dar nu au îndeajuns de mult curaj să se sinucidă.
Covid a arătat că suntem extraordinar de mulți cărora nu ne/le pasă dacă mor. Că au renunțat la viață din cauza datoriilor la bănci, că din cauza sărăciei și blocajului social (a mobilității adică), că din cauză că „ai o singură viață și trebuie s-o trăiești” etc.
De exemplu, tu crezi că ăsta nu știa că se joacă cu moartea? Nu i-a păsat, pentru că… asta e.
+18 – https://streamable.com/p9ygmq
Nu-ți pot Răspunde la întrebare, insa îți pot spune ca nu mai departe de săptămâna trecută am fost martora unui accident cu un motociclist care se încadra de pe drum secundar fără sa se asigure și a fost spulberat de o mașina. Inutil sa spun ca îmi tremura și sufletul in condițiile in care noi eram cu mașina pe contrasens și jumătate de motor era lângă el pe sosea și cealaltă jumătate a zburat in câmp impreuna cu casca și papucii… Cred ca a fost cea mai oribila experiența din viata mea. 😥
Buna. Pe drumul care leaga Brasovul de Poiana Brasov s-a surpat un parapet, se fac ceva lucrari si, drept urmare, o banda e blocata. Pe celalalta banda se circula alternativ, cu ajutorul unui semafor. Acum in weekend, masinile stau oprite la rosu, in coloana, iar patru motociclisti trec nonsalant, incomodand in acelasi timp si pe cei care vin din fata, pe verde. Been there, seen that! Zi frumoasa!