Legenda spune că într-o zi Bărbosul Suprem și Sfântu’ Petru se plimbau pe Pământ. La un moment dat, Bărbosul rostește apăsat de gânduri:

– Ce să le dăm noi slovacilor ăstora, Petre?

– Cum adică, Doamne?

– Păi nemților le-am dat varza cu cârnați, italienilor le-am dat pizza și pastele, la francezi am dat patiseria și brânzeturile, românilor nu le-am dat, le-am luat. Dar ce facem noi cu slovacii ăștia?

– Nu știu, Doamne. Să le dăm ceva fructe?

Ăl mare se uită cu reproș la el:

– Ah, gata, știu.

Și uite așa se face c-a apărut pe Pământ mamăl și tatăl bombelor calorice. Adică fix chestia asta din imagine care poartă gingașul nume de „placky”.

Nu vreți să știți ce conține, chiar nu vreți. Nu există ceva ce să aibă munți de calorii și să nu facă parte din rețeta placky. Baza e din paste prajite. Dar tot ce e în ea e prajit, inclusiv varza și kaizerul, că oamenii nu se încurcă în finețuri. Doar ceapa verde, smântâna și brânza rasă sunt crude. Practic, la fiecare înghițitură am simțit cum mi se depun câte 500 de grame pe șolduri.

Dar asta nu e tot. Eu, Mihai Vasilescu, omul care trăiește ca să mănânce, m-am recunoscut învins. Mai bine de un sfert din placky asta a ajuns la gunoi. Și nu pentru că n-ar fi fost bună la gust, Bărbosul mi-e martor că e încredibil de bună. Dar efectiv n-am putut-o pe toată, deși m-am străduit din toate puterile.

Iar acum de-abia mă mai mișc de la ce somn mi-a dat.