Dintre toate fenomenele inexplicabile care se întâmplă atunci când zbori low-cost din (sau spre) România, două sunt cele pe care nu le voi înțelege niciodată. Și nu numai eu, sunt convins că oameni care se ocupă cu asta, sociologi sau terapeuți, se lasă păgubași când e vorba să și le explice.
Primul
Coada imensă care se formează la poarta de îmbarcare cu multă vreme înainte de a începe îmbarcarea. Dar ce zic eu cu multă vreme înainte de a începe îmbarcarea, se formează cu multă vreme înainte de a ajunge la poartă personalul aeroportului care se ocupă de îmbarcare. Pur și simplu încep să se strângă cetățeni care așteaptă acolo, în picioare, deși este evident că așteaptă degeaba.
Bănene, creierul meu nu reușește să înțeleagă de ce ai sta în picioare acolo, uneori mai mult de o oră, așteptând să intri într-un avion care de multe ori nici nu e tras la poartă. De ce ai sta în picioare atâta timp? Ca să ce? Să nu-ți ocupe cineva locul? Vă jur că nu reușesc să găsesc un motiv pe care să-l pot accepta cât de cât.
Singura motivație pe care am auzit-o pentru toată nebunia asta a fost asta: „Să umple cușetele dă bagaje, dom’le, și nu mai ai unde să le pui”.
O motivație cât se poate de normală, de altfel, într-o țară ai cărei cetățeni, dacă nu găsesc parcare fix în fața locului în care au treabă, lasă mașina „cinci minute pă avari”. Cum ar putea oamenii ăștia să nu-și lase papornițele FIX deasupra scaunului lor din avion?
Știu că o sa vină ca o lovitură, dar oricât de pline ar fi fost cușetele alea pentru bagaje, până acum n-am văzut pe nimeni călătorind cu trolerul în brațe, pe motiv că n-a mai avut unde sa-l bage.
Dar să stai la toată coada aia, de la poarta de îmbarcare, doar pentru că n-o să-ți poți lăsa bagajul EXACT deasupra capului, mi se pare de o imbecilitate vecină cu irealul. În sensul că nu ai cum să fii atât de prost.
Iar asta, repet, este singura motivație, cât de cât, pe care am auzit-o referitor la cozile imense de la porțile de îmbarcare, formate cu mult timp înainte de a începe îmbarcarea.
Al doilea
Din secunda în care avionul pune roțile pe pistă, la aterizare, cred că auzi de minimum 50 de ori prin sistemul audio: „Vă rugăm nu vă ridicați, vă rugăm rămâneți așezați”.
Degeaba! Exact din momentul ăla, jumătate dintre pasageri se ridică instantaneu în picioare, își recuperează prețioasele trolere pentru care au luptat atât de tare să le aibă exact deasupra capetelor, și stau așa în picioare, pe culoar, fără să se poată mișca în vreo direcție. Repet, avionul încă mai rulează pe pistă, de multe ori mai durează și peste un sfert de oră până se deschide ușa, dar ei stau așa în picioare, așteptând. Nu se știe ce, nu se știe cât, nu se știe de ce, dar ei așteaptă pregătiți ca de start.
Le plecarea spre Bologna am avut locuri în față, pe primele rânduri, iar la întoarcere în spate, fix pe ultimul rând. Prin urmare, am putut să asist la discuțiile dintre personal și cei care așteptau în picioare. De obicei nu am acest privilegiu, că dacă ești undeva pe la jumătatea aeronavei n-ai cum să auzi stewardesa cum întreabă: „De ce stați în picioare? Mai durează până vine scara.”. Și nici pe Giani, care stă cu trolerul în brațe de minute bune, răspunzând: „Mă grăbesc, domnișoară”.
Ok, boss, înțeleg că te grăbești, dar ce plm rezolvi dacă aștepți în picioare? Ajungi mai repede unde ai treabă?
Altă meserie pe care n-aș fi avut cum s-o fac. Despre steward, zic. Mă dădeau ăia afară din secunda în care îl luam la mișto pe primul cocalar care aștepta în picioare, pe culoar.
Iar acum o să vă dau și exemplul perfect, prieteni. Nu că perfect, o să vă dau exemplul pe care l-aș fi inventat eu dacă m-ar fi dus mintea să-l inventez:
Cocalarul Suprem
Avionul cu care am plecat din Bologna era foarte mare și foarte plin. Motiv pentru care, la îmbarcare au deschis ambele uși, față plus spate, ca să preia mai rapid toată marea aia de oameni. De altfel, ca să înțelegeți exact ce ziceam mai sus, noi am urcat printre ultimii în avion, gen, cu noi s-a închis îmbarcarea. Și ce să vezi, într-un avion plin, am găsit locuri în care să ne lăsăm bagajele. Da, ok, nu erau EXACT deasupra capetelor noastre, dar nici n-am rămas să mergem cu ele în brațe până la București.
Revenind la exemplul perfect. Am aterizat pe Otopeni, în sensul c-a pus avionul roțile pe pistă. Evident, imediat a început să se audă prin stație: „Vă rugăm nu vă ridicați în picioare, vă rugăm păstrați centurile de siguranță până la oprirea aeronavei” și alte minuni din astea, repetate, iar și iar, ca la proști. Repetate degeaba, pentru că în secunda doi vajnicii urmași ai dacilor liberi, cărora nu le îngrădește nimeni libertatea de a aștepta în picioare pe culoar, erau deja cu bagajele în mâini, pregătiți să ia startul.
Dar unul, unul singur dintre ei a fost mai abil si mai îndemânatic decât toți. Eu l-am numit Cocalarul Suprem pentru că, fraților, omul era exact așa cum ar trebui să arate poza unul cocalar în manualul pentru cocalari.
Ochelari de soare care acopereau mai bine de jumătate din față (da, da, îi pusese încă din avion), pantaloni de trening din fâș vișiniu, Balenciaga sau imitație în picioare, tricou alb mulat băgat în pantalonii de trening din fâș, tatuaj pe antebraț (nu mai știu dacă stângul sau dreptul) cu Fecioara Maria. Pe scurt, Cocalarul Suprem era un clișeu de cocalar umblător. Nu știu ce-ar mai fi trebuit ca să fie tabloul complet, poate un bemveu ursuleț cu volan pe dreapta și numere de Bulgaria. Poate l-ar fi avut și pe ăsta dacă-l lăsau cu el în avion.
Nu aveam cum să nu observ în detaliu toate aceste amănunte pentru că omul nostru, Cocalarul Suprem, a fost primul care s-a înființat la coada avionului (exact lângă scaunul meu) pe când avionul încă mai rula pe pistă. Pentru că în față deja se strânseseră alți cocalari care făcuseră coadă, ăsta, Supremu’, le-a tras-o elegant și s-a înființat la ușa din spate. Iar aici era el primul, pe sistemul eat shit, biatches, că v-am dat la muiță. Cine coboară primul acum? Cine, cine? Aud? Pocnea tot de mândrie, vă spun.
N-au contat nici rugămințile celor din echipaj să se întoarcă la locul lui, n-a constat absolut nimic. Cocalarul Suprem se postase pe culoar cu mâna pe troler, hotărât să coboare primul din avion și nimic nu mai conta.
De-aia a fost EXTREM de plăcut și relaxant când, într-un final, i s-a adresat și șeful de echipaj (da, era un bărbat) care i-a explicat calm că: „Pentru confortul pasagerilor, coborârea se va efectua doar pe ușa din față”. Băbăieți, ăla a fost momentul în care am râs cu zgomot. Ăla a fost momentul în care m-am simțit răzbunat pentru toți cocalarii pe care i-am văzut în această viață așteptând pe culoar să se oprească avionul.
Dar partea și mai frumoasă este alta. La acest moment al acțiunii, Cocalarul Suprem ar mai fi avut timp să minimizeze daunele. Repet, avionul încă rula, dacă pleca spre ușa din față, nu mai era el chiar primul, dar s-ar fi clasat onorabil între primii 20-30. Dar a refuzat să accepte ce-i spunea șeful de echipaj, fraților.
Nu glumesc, i-a răspuns stewardului că el nu crede așa ceva, că sigur-sigur o să se coboare și prin spate, că doar pe acolo a urcat. Degeaba i-au explicat oamenii ăia că la îmbarcare a fost altceva, că ne-am îmbarcat direct de pe pistă și că acum suntem cuplați la terminal, Supremul le râdea în nas. El nu credea și pace.
Dar cel mai și cel mai tare a fost că între timp lângă el se mai strânseseră niște cocalari de ambele sexe. L-au văzut pe Suprem că vine la ieșirea din spate și-au avut revelația: „Meam, ce jmeker e ăsta, hai după el”. În total erau vreo zece persoane care așteptau în picioare, cu trolerele în mâini, sa se deschidă ușa din spate.
Voi înțelegeți ce vă spun eu aici? Oamenii ăia din echipaj le spuneau ca așteaptă degeaba, că se va ieși doar prin față, dar ăștia nu credeau niciunul. Iar lovitura de grație a fost când echipajul a deschis ușa din spate. Moment în care cocalarii au început să aplaude zgomotos și să râdă: „Hai, frate, ț’-am io zis că se iese și p-aici”. Doar că ușa aia a rămas deschisă strict pentru aerisire. De coborât s-a coborât DOAR prin față.
Dar mulțumirea mea a fost deplină doar în momentul în care Cocalarul Suprem și-a dat seama că chiar nu va avea cum să coboare prin spate. Atunci a răbufnit scurt și amar:
– O să cobor ultimul.
Spuse la auzul cărora șeful de echipaj a auzit cântec de îngeri. I-a răspuns având în minte zecile de mii de cocalari pe care i-a durut în cur, de-a lungul vremii, de el și de echipajul lui:
– Și e vina mea?
N-aveți idee ce satisfacție vecină cu orgasmul am încercat când mi-am dat seama că Cocalarul Suprem, cetățeanul care venise la ieșirea din spate pe când avionul rula încă pe pistă, hotărât să iasă primul, chiar A IEȘIT ULTIMUL din avionul ăla.
Și când zic ultimul, trebuie să înțelegeți c-a ieșit chiar ultimul, pe motiv c-am contribuit proactiv la asta: pentru că EU AM FOST PENULTIMUL. Și nu i-am dat voie să treacă în fața mea nici mort. Muhahahahahahaaaaa.
N-am mai zburat cu avionul (rușine mie?!). Dar acum cam știu la ce să m-aștept pentru începutul verii, mulțam.
Comentariu beton!25
@Victore, partea cea mai nasoală e că nu doar la vară. Ci de fiecare dată când te vei urca într-un avion.
Ai ca mi s-a facut si mila…
Atata sadism la sefu…
Comentariu beton!33
Da, clar, și pe mine m-a doborât mila.
M-ai binedispus dimineața asta. Nu ai idee ce am văzut în cei 12 ani cât am lucrat la aeroport la Otopeni! Psiholog trebuia să mă fac având atât de mult material ca studiu de caz.
Comentariu beton!66
Dacă ai povești de spus, ți le găzduiesc cu mare plăcere. Nici nu-mi pot imagina ce-ai adunat în 12 ani de Otopeni. Bine c-ai rămas întreagă la cap. Ăăă… ai rămas, nu? :)))))
Nu am talentul tău la scris, Mihai. Referitor la întrebarea ta, nu sunt sigură că mai sunt întreagă :)))
Acum vreun an, un cetatean sarea peste noi toti aia care incepusem sa coboram. Cu coatele in actiune, cu trollerul deasupra capului…Neintelegand de unde panica (transferul se facea de pe lista, chiar nu conta al catelea erai in autobuzul ala), intreb: “unde va grabiti, ca si noi tot acolo mergem?” “Sotia mea e in fatza”. Si se aude o voce “n-as putea sa o condamn daca a decis sa puna ceva distanta”. Altfel, ma gandesc ca echipajelr de cabina sunt o adunare de oameni care ar falimenta psihologii. La cate mitocanii vad si traiesc oamenii aia, la trebuie nervi beton, n-am dubii
Comentariu beton!79
Bănene, tu-ți dai seama? Era nevastă-sa în față și el rămăsese ca prostu’ la coadă. Cred c-au divorțat după chestia asta.
@MV: asa am sperat si noi, spre binele ei :)))
Comentariu beton!18
Ahahahahaaa! Și din nou ahahahahaaaaa! nu numai că mi-am început bine ziua, dar o să mă gândesc la asta de câte ori o să zbor.
Comentariu beton!26
Mihai, m-ai răzbunat și pe mine!🤣🤣🤣
Comentariu beton!21
Poate sunt de fapt medici si se grabesc la vreo operatie urgenta?
🙂
Eu vad exemplare de cocalar suprem de fiecare data cand am locuri in spate.
Mi-am adus aminte cu ocazia asta singura replica mai acatari pe care am dat-o si eu unui cocalar ( Categ. Citit de Carti), doar ca era in trafic.
De mai multa vreme conduc normal prin traficul bucurestean si asta inseamna ca enervez vreo 90% din „participantii la trafic”. Nu ii dau blana ca sa franez tare 200m mai incolo la coada semafor, nu plec cu scart, nu fortez cand schimb benzile, d-astea.
Ei, si un cocalar pe care il tinusem in spatele meu vreo 12 secunde mai mult decat zice legea condusului prin bucuresti si ajunge in dreptul meu, cu venele umflate si incepe sa imi ia neamul in.. si alte d-astea.
I-am raspuns si eu suav: ce-ai ma de esti asa grabit si stressat, la valoarea ta, nu iti permiti sa fii relaxat si sa intarzii?
A ramas blocat, sunet d-ala de XP shutdown si a demarat fara sa mai zica nimic.
Am mai avut ocazii sa folosesc replica dar cumva, n-am mai fost asa pe faza 🙂
Comentariu beton!172
Replica are trademark sau putem s-o șmanglim fără rușine întru folosire?
E veche boss … e din folclor, da’ adaptată🤪
Asta cu ingesuirea la imbarcare nu o inteleg nici eu. Din cate stiu (nu zbor prea des si ultima data a fost demult), prin Europa biletul de avion este cu loc, deci stii exact unde o sa stai. Prin SUA sunt (cel putin) unele zboruri unde locurile se ocupa la alegere prin sistemul primul venit, primul servit.
Nu există zbor fără loc în Europa. Eu n-am văzut așa ceva și nici n-am auzit vreodată. Când faci check-in-ul, indiferent dacă online sau la aeroport, automat ți se alocă un loc.
@MihaiC vorbim de low-cost. Mai scot un euro doi în plus funcție de zona în care sunt locurile. Și mulți se reped fix că să aibă unde înghesui bagajele la îndemână (deasupra), să nu le pună aiurea prin avion sau sub scaunele din față (și să nu mai poată intinde cât de cât picioarele). Iar la aterizare încă dinainte de a se da liber la desfăcut centura deja minim un sfert din pasageri sunt pe culoar (că nu e loc de mai mulți) că să recupereze bagajele din alte zone. Mulți au văzut chiar de la geamul avionului ‘delicatețea” cu care sunt manipulate bagajele de cală așa că se recurge la toate tertipurile să burdușească cabina.
Au fost niște tentative de a îmbarca pasageri fără să li se aloce loc. De obicei de întâmpla la curse charter. Dar s-a renunțat repede la idee. Mai ales din motive de securitate. În caz de ceva PNL ul, passenger name list, trebuie să reflecte exact numele și locul pasagerului. Chiar dacă în aeronavă ceri schimbarea locului, șeful de cabină trebuie să facă manual modificarea în listă. Teoretic pasagerii trebuie să stea pe locurile lor până când pilotul anunță dispeceratul chocks on. Abia atunci aeronava este total imobilă. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar decurge o evacuare forțată pe tobogan într-o aeronavă plină de cocolari.
Comentariu beton!27
Confirm ca Wizz la inceput nu dadea locuri. Te urcai si ocupai ce loc voiai. Atunci intelegeam inghesuiala ca lumea voia loc cat mai in fata. Aveam copilul mic si erau sa ma calce in picioare.
Eu tocmai am coborat din Wizzul de Treviso si nu s-a aplaudat la aterizare! Prima data intr-un low cost. Si primul care s-a ridicat in dreptul meu inainte sa opreasca avionul a fost un domn italian. In rest, exact cum spui tu
Comentariu beton!41
N-am nicio îndoială că e exact cum zic eu. Faptul că există cititori care cred ei altceva, e exact cum există și cititori care cred ei ca vor să ne omoare cu vaccinurile sau că Putin e un patriot. Dar e ok, nu trebuie să credem toți aceleași lucruri.
Si eu am zburat cu Wizz fara loc, o singura data, acum multi ani (nu mai stiu exact cand).
De atunci nu s-a mai intamplat, acum se aloca locuri automat la check-in; bine, daca vrei sa le schimbi contra cost e o alta discutie.
Comentariu beton!17
„Când faci check-in-ul, indiferent dacă online sau la aeroport, automat ți se alocă un loc”
Nu mai eram sigur pentru ca ultimile dati cand am zburat eram cu familia si am platit de la inceput pt locuri, ca sa fim siguri ca suntem toti la un loc.
Dar, cumparat de la inceput sau alocat la check-in, la imbarcare stii pe ce loc trebuie sa ajungi.
Este o expresie care suna perfect in engleza, nu stiu care ar putea fi echivalentul in romana (ca sens, nu traducere mot-a-mot)
„Common sense is not that common”
Comentariu beton!17
Da,pe vremea lui Pazvante se zbura cu Wizz fara sa ai un loc specificat pe bilet.
Imi aduc aminte ce soc am avut cand s-au deschis usile de la bus-ul care ne transporta la avion si au inceput romanii nostri cursa de 100 metri viteza,ca Usain Bolt era fix melcul pe langa ei. Nu stiam ce se intampla,unde si de ce fuge lumea. Si m-am luminat in avion,cand am realizat ca fugeau sa ocupe locuri,da? Pt toata florea cea vestita a familiei lor. Si ajungeai si tu intr-un tarziu,dupa ce te imbrancisera aia pe scari, si ii auzeai: „E ocupat randul asta.” 😁😂 Isi tineau loc in avion! Mno,de vreo 2 ori am avut placerea sa experimentez asta,apoi s-a gandit si Wizz sa iasa din Cretacic si au aparut locurile in avion.
Comentariu beton!28
Eu vorbesc de 2009, 2010. Cred ca mai gasesc emailul cu cartile de imbarcare pe care nu se specifica loc daca ma caut. Am zburat la Forli si cred ca si la Beauvais fara loc alocat. Dar e blogul tau, „Ai dreptate, draga mea!”
Comentariu beton!20
Chiar dacă n-ai avea loc, tot nu ar vinde mai multe bilete decâ capacitatea avionului…
Nom Nom, pe vremea mea se circula corect, sa stii.
Pazvante Chioru, sa iertati,boierule! 😁
Adriana,ai dreptate. Sa tot fi fost prin 2008,si eu as putea aduce si vreo 4,5 martori( cu declaratie si dosar sina,ce vorbim?),ca fuseseram implicati intr-un proiect si calatoream in Spania. Dar no,sa ne fi pierdut si facultatile mintale,si memoria de lunga durata,daca MV zice ca nu se poate? Eheee, ce faine povesti am fi avut cu situatii din timpul ala! Cine stie,poate si un follow-up la story…
Pfoaiii … relatare de la corespondentul nostru specializat pă cozi 🤪 Am zâmbit bine de tot. Mersi fain!
If i was in your shoes …
Io-s d’ăla de m-apucă gânditul cu voce tare și miștouri ieftine🤭:
– Păi stai,bo$s! K vreau să îmi fac un selfie că uite ce frumos mă oglindesc în ochelarii lu’ matale! Este că te orbesc cu aura mea dă influencer ? 🤪🤣 Ține și mie papornița că văd că ai mușchiu pă tine🤪 Adeeevăăărat !!!
Comentariu beton!30
Amin in sfârşit am explicatia pentru coada de la poarta de imbarcare…deoarece eu stau ca planta pe scaun pana pleaca populatia ca nu am chef sa astept in picioare in autobuz pana trec toti.O intamplare dezagreabila a fost asta vara cu Lot ul care nu este low cost dar care face escala la Varsovia si ia de acolo diversi altii ce zboara spre Bucuresti si cum eu imi iau scaun la coridor pentru ca am vezica mica nici nu pusese ala rotile pe pista si precum descrii tu acest cocalar suprem exact la fel era si asta se ridica si imi cere voie sa iasa.Bai baiatule m-a scos din minti si pana sa sara stweardul sa zica ceva calma i-am spus ” Stati linistit ca e capăt de linie si Otopeniul nu are autobaza le lasa asa pe pista avioanele”.Bai s-a facut verde albastru de nervi am vazut cum a strans pumnul mi-ar fi dat una in mufa dar nu am cum frate sa nu ii zic sa stea in plm jos ca nu pleaca rata la statia urmatoare cu el.Era un domn cam de un leat cu noi pe randul opus care a inceput sa râda cu zgomot iar cocalarul suprem s-a asezat jos chitic fara sa zica pâs.Sa fiu sincera m-am uitat atent cand am iesit sa nu ma astepte afara sa imi dea un par in cap.
Comentariu beton!57
Faza cu statul la coadă la poartă cred că se datorează și faptului că au fost cazuri în care nu au avut loc în avion pe motiv că au vândut mai multe bilete decât erau locuri disponibile. Și la poartă le-a spus că trebuia să se fi prezentat mai repede la îmbarcare. Acuma nu știu ce să spun, nu mi s-a întâmplat, dar am auzit de faze de genul acesta. Cât or fi de reale, doar cei care călătoresc des ne pot spune.
Comentariu beton!19
Mă îndoiesc extrem de putrenic că apuci să ajungi la coada de la Gate atunci când ai fost „beneficiarul” unui overbooking. Dar putrenic de tot. Probabil afli încă de la check-in c-ai avut ghinion.
@ Mihai, se poate să ai „noroc” din ăsta…
https://airlinestravel.ro/despre-zboruri-overbooking-de-ce-cum-cand-si-ce-drepturi-avem-ca-pasageri.html
@MV: Ajungi, ajungi la gate si ca beneficiar de overbooking. Am patit-o pe pielea proprie acum niste ani, la un zbor Amsterdam – Bucuresti. Din motive de lene (si ameteala nativa) am facut self check in abia cand am ajuns in aeroport, iar la numarul locului de pe boarding pass scria SBY. M-am uitat ca rama la sudura, am intrebat in cele din urma un angajat al aeroportului si am aflat cu incantare ca vine de la stand by, pe motiv de overbooking. Ei, odata ajuns la poarta cu acest minunat boarding pass, iti ramane doar sa te rogi sa intarzie suficient vreunul mai ametit ca tine, sau sa renunte la zbor cineva care nu are musai zi/ora de ajuns la aceeasi destinatie cu tine. Daca se prezinta la imbarcare toata populatia cu bilet, echipajul intreaba cine se ofera voluntar sa mai ramana pe-acolo pana la urmatorul zbor; se ofera cazare daca e necesar (zbor in ziua urmatoare) si o compensatie in bani (in cazul de care povestesc era undeva la 200 – 250 de eur compensatia). Daca nu se gasesc voluntari – aia e, mai ramai pe-acolo tu, ametitul cu SBY in loc de loc (cu aceleasi compensatii). Eu atunci am avut noroc de niste ametiti mai ametiti ca mine care nu au ajuns la poarta la timp. 😀
Comentariu beton!45
Eu am fost printre “norocosii” care au patit ceva de genul cu wizz spre Birmingham =)))) Zburam de pe Otopeni si chiar nu aveam chef sa stau la coada aia imensa, in special cand au inceput mai multi Giani sa se certe cu echipajul ca bagajele lor de fapt incap sus, nu e ca si cum se vede clar ca sunt mai degraba un portbagaj singur pe roti, la cat de mari erau toate. Tot asteptand pe scaun, cu nasul in telefon, am ramas eu si un domn, norocosii anuntati ca e posibil sa nu mai fie locuri, trebuia sa mai asteptam 10 minute dupa imbarcare sa vedem daca mai vin 2 doamne (????). Nu au venit (din mare fericire pentru mine, fiindca a doua zi trebuia sa fiu la faculta si mai era zbor spre BIRM abia dupa 3 zile). Nici loc pentru bagaje nu mai era, ni le-au trimis automat la cala (si atunci mi s-a activat un PTSD de cand BlueAir mi-a facut aceeasi schema cu trimisul gentii si normal ca mi-au zdrobit totul pe acolo, ca nu impachetasem ca pentru niste wrestling scurt cu angajatii de la bagaje =)))
Dar asta a fost un caz unic in toate zborurile mele prin Europa, acuma am grija sa nu mai fiu ultima-ultima, just in case.
Comentariu beton!29
Bine că nu a și aplaudat la aterizare.
Dacă partea cu statul în picioare cu trolerul în mână la aterizare e doar pt că unii sunt competitivi și vor sa fie mereu primii (ironic 🥴), la partea cu coada la îmbarcare cred că e cumva frica de overbooking, momentul ăla de glorie (rar) când ocazional se iau mai mulți plătitori de bilete decât capacitatea avionului, iar ultimii au „șansa” să li se ofere un loc pt alt zbor. 😅 Bine, probabil mai e și faptul că ne place să stăm la coadă, fix ca în bancul cu omul ce se sprijină de un perete și în spatele lui se formează coadă.
să vă explic de ce stă giani geană pă poarta de îmbarcare, că sunt sechele vechi, din familie; cică străbunicu’ lu’ ăsta, cocalarul suprem, bea cu un prieten la bufetul gării, în așteptarea trenului:
– haidi bre, că scăpăm trinu’!
– n-are cum, avem bilete!
se aude trenul sosind în gară, ăsta mai cere un țoi; șuierat, ăsta bea în continuare; cînd ies din bufet, ia trenul de unde nu-i! și îl ia la rost pe șeful de gară:
– păi, unde-i trinu’?
– a plecat!
– păi fără noi? c-avem bilet!
i se explică regulile de funcționare iar ăsta concluzionează, filosofic:
– vezi, bă? asta înseamnă să n-ai lucru’ tău!
PS manifestarea supremă a lui geani este cînd se schimbă poarta în ultimul minut, mai ales pe un aeroport străin; că întîi nu înțelege de ce pleacă lumea de la rînd (el nevorbind nici o limbă străină), apoi se prinde de mișcare și începe să se învîrtă pe loc, țopăind (neuronul lui neputînd lansa simultan mai multe comenzi gen „întreabă/ascultă/mergi”); l-am văzut pe geani cu frica străbună în ochi pe Schiphol, rugîndu-se de oameni să nu fie lăsat în urmă…
Comentariu beton!36
Și eu sunt cu îmbarcatul printre ultimii și ieșitul din avion asemenea. Mi s-a mai întâmplat să fie prea plin la bagaje, dar echipajul din avion e de regulă pe fază și rezolvă mintenaș astfel de mici probleme. Mai iritant este când am loc lângă culoar și pe scaunele de lângă mine sunt oameni necunoscuți. Pe unii îi văd cum se foiesc, trepidează, îi simt că se așteaptă să mă ridic, ca să o poată face și ei. Unii chiar mă roagă să le fac eu loc, înainte să se dea voie la desfăcut centurile. Așa ceva…
@Anduța, eu prefer la culoar. Sunt mai masiv și la geam n-am apucat vreodată să prind geamul poziționat ca lumea să pot privi comod. La mijloc sunt storcit. Ultima dată am revenit de la Bucăle la Berlin și avut surpriza să mă trezesc totuși înghesuit și la culoar. La mijloc un vlăjgan de Brunnhildă cu tricoul cam scurt, avea nevoie de spațiu pentru picioarele ei mărime extra, mai mai să le urce în poalele noastre, a ălora de alături.
AleBlaga, pe la primele zboruri eu preferam la geam, în special pentru priveliște. Acum mi-e relativ indiferent, deși la geam aș fi complet scutită de solicitările enervante și nejustificate de mai sus. Dar hey, nu e ca și cum mi-e greu să refuz să le îndeplinesc sau ceva. :))
Nu știu dacă mă încadrez ca cocălar suprem, dar pe baza experienței primului meu zbor, când am fost dus prioritar la avion cu mașina și îmbarcat primul pe când restul erau duși cu autobuzul, m-a mâncat deseori să profit de asta. ‘nențeles că și la debarcare era cam la fel. E unul din rarele ‘beneficii’ de a fi handicapat. Până la urmă am descoperit că e suficient să am îmbarcare cu prioritate, adică pe lângă rucsac bag și troller-ul în cabină, ca să fiu printre primii la urcat în avion și găsit loc pentru bagaje. La debarcare, pe timp de pandemie, oricum pierzi timp la verificări hârtii. Totuși trebuie să mă țin bine să nu mă dau de gol că-s surd că unele companii automat mă iau la ochi să beneficiez de preferențial. Când zburam spre Ro de la Nürnberg, era distracție la poartă cu ăia infipți acolo să dea buluc. Gen îmbrăcați în treninguri (originale, deci nu trelinguri) și pantofi sport (originali și ei) și nelipsita borsetă sub buric, dinspre care adia ceva aer de familiaritate. Și mai tare era când se lăsa cu o întârziere. Am căpătat obiceiul să-mi iau loc mereu la culoar, la low-cost nu e nici o afacere să stai la geam sau la mijloc, așa că am prins destui cocălari inființați primii și în față și la spate, pe care-i ajungeam invariabil la control Covid.
Comentariu beton!15
Probabil ca e de la circulația cu Rata, ratb, sau cum ii zice pe la voi. Se grăbesc la urcare să prindă loc in spatele șoferului, să vadă mai bine, iar la coborâre să prindă autobuzul de Dolhasca. Eu ii lăsam sa coboare prin spate dar le puneam o scara din aia de lemn, ca la gaini, subredă.
Se dezbate încă. Ce zici?18
Fac intre 15-20 zboruri in fiecare an, iar una dintre explicatii pentru primul punct este (in special la zborurile low cost), distanta dintre scaune si overbooking-ul.
Eu am 1.90 inaltime si nu imi pasa unde imi pun bagajul, dar daca nu mai prind loc sa il bag in cuseta, trebuie sa il tin la picioare, ceea ce rezulta ca picioarele mele, care si asa nu prea incapeau, trebuie sa le transfer pe la vecini.
Cateodata nu e rau daca e overbooked la Economy class si esti printre ultimii. Daca raman locuri la business class, le vor ocupa pe acelea si te poti bucura de ceva mai mult loc la picioare.
@Victor eu am aproape 1,80 m și tot am probleme cu picioarele.
Misto povestea, dar vezi ca nu mai e de mult faza cu bmw,ul ursulet ca e de cocalari, unul intretinut costa o galagie de bani si il cauta lumea pasionata de masini.
pentru mine zborul cu avionul e o raritate. Am zburat doar de 5 ori in viata pana acum.
Ti-a mai scapat una.
Stii ca, pe biletul de avion, in dreptul locului, scrie si pe care usa trebuie sa urci: prin fata sau prin spate. La unele companii, e chiar si un desen.
Ei, cocalarul suprem n-are el treaba cu d-astea. El urca pe usa din fata, ca stie ca randurile sunt numerotate dinspre cabina pilotilor spre coada avionului. Si el nu poate numara decat in ordine: 1,2,3, etc. Cum sa caute el randul 25 din 28? Ca nu poate numara invers.
Si, uite-asa, cu trolerul deasupra capului, defileaza prin tot avionul, pe culoarul ala ingust si incomod, printre aia care stiu sa citeasca si incearca sa-si cazeze bagajele si sa se aseze pe locurile lor.
Acum doi ani, Wizz-ul Dortmund-Iasi. Randuri cu numere si locuri cu litere; trei de-o parte a culoarului si trei de alta. Se stie ca, in general, locul ala din mijloc e cel mai incomod. Aveam locurile E si F. Ajungem la rand, pe locul E, in mijloc, un cocalar se facuse deja comod, isi scosese ciubotele si butona telefonul.
Eu: – Aveti locul asta pe bilet?
El: – Nu, dar era liber.
Adica, pe sistemul Rata de Cochirlau: unde vezi un loc, te „pui” pe el.
Comentariu beton!40
E o vorbă care spune că de unde nu e nici Dumnezeu nu cere, așa că nu mă agit să caut explicații logice acolo unde nu e cazul.
Dar altceva vreau să povestesc, apropo de treningul foiță.
Prin anul de grație ’95 (băi, vă dați seama, asta era în mileniul trecut), vine în vizită la noi un amic X, de la țară și se cere la discotecă. Tocmai se deschisese în oraș o discotecă nouă, strămoașa actualelor cluburi, mega elegantă, canapele din piele, spații de dans între mese etc și se cerea un fel de cod vestimentar, că na, era fitză de fitză. Îi explicăm amicului X chestia asta și la ora stabilită apare minunatul îmbrăcat într-o foiță din asta, un bleo ciel trăznit, cu dungi negre pe laterale, șpreiat, gelat și parfumat, ce să mai, de vis. Noi că băi, nu te primesc ăștia, el că nu, că e la țol festiv, ca să n-o lungesc prea mult hotărâm să încercăm să intrăm, vedem ce iese. Evident, bodyguarzii de la intrare au fost fermi și l-au trimis la alergat :))) No, și plecăm. X, extrem de dezamăgit, ne spune că ce rahat de discoteci avem și că la el în sat ar fi fost primit cu urale, ca un rege călare. Nu băgăm în seamă observația fină cu calul, na, omul era supărat, ce să zică și el.
Peste ceva ani, ne întâlnim din nou, acum eram cu familiile, cățel, purcel, copii, tot tacâmul și ne așezăm ca oamenii la depănat amintiri. Și ne povestește un prieten de-al lui, cum ăsta, amicul X, a intrat odată în discotecă, călare pe cal, fluturând un băț pe post de sabie și strigând, feeeeeriiițiii că a sosit Mihai Viteazu!!! Am crezut că murim de râs! De unde reiese că, nimic :))) dar mersi că ai pomenit de foiță!
Comentariu beton!56
@Mona,
Toate ca toate, dar nu-mi place că ai scris ”trening”. N-ai aflat că, mai nou, se folosește ”treling”, așa, ca licență literară? 😜
Comentariu beton!29
@Laura G, aș putea să-ți răspund ceva extrem de nasol. Dar am să prefer să mă abțin de data asta, așa în amintirea unor vremuri…
@Laura G.,
Păi ar trebui să iau mii de pastile de lecitină pentru a ține pasul cu toate mondenitățile, ceea ce nu ar fi chiar grav dacă mi-aș și aduce aminte că trebuie să le iau :)))
Așa că rămân pe variantele clasice, mai puțin spumoase dar sigure.
Comentariu beton!25
@Mona, nu te baza pe lecitină. Eu iau de 4 săptămâni şi degeaba. Tot nu pot să țin pasul.
Comentariu beton!25
@Mihai V.,
Ar fi fost extrem de nasol dacă-mi răspundeai ceva nasol. Pentru că eu n-am făcut altceva decât să te citez pe tine 🙂
P.S. Mai deschide și tu cutiuța cu umor. Nu de alta, dar ”Viaţa-i mult prea serioasă ca să n-o luăm în râs!”
Comentariu beton!33
Lasă că amândoi știm exact ce ai citat și MAI ALES cum. Altfel, dacă citești articolele nele din ultimiile zile, zic eu c-aș fi deschis cutiuța cu umor. Cu răutatea gratuitâ, în schimb, nu prea mă împac indiferent cât umor aș avea.
@Mihai V.,
Dacă e să ne ”luptăm” în subtilități, nu terminăm săptămâna asta.
Da, am citit articolele tale. Ce pot să spun, așa, în ansamblu și pe mai mult decât ultimele zile? Ai căpătat niște sensibilități bizare (chiar nesănătoase, aș îndrăzni să zic). Și la fel de gratuite ca răutatea mea 🙂
Comentariu beton!27
@Laura G, mă îndoiesc. Eu sunt același. Tu te-ai schimbat. De ce? Habar nu am și nici nu e treaba mea.
@Mihai,
Dacă îmi permiți, toți ne-am schimbat, ar fi aiurea să nu acceptăm evidența. Dar ce e mai rău dpmdv e că nu mai este tolerată diversitatea opiniilor, în schimb este tolerat limbajul vulgar, agresiv în comm serioase. Uite, de exemplu chiar azi, au fost niște comentarii care au dispărut, le-am citit de aia zic de ele. Omul avea alte opinii pe subiect și singurul argument pe care l-ai invocat a fost faptul că nu accepți opinia unui om care lasă spațiu între cuvânt și punct. Și mi se pare aiurea. Doamne ferește că nu te trag la răspundere, nu te provoc la duel, doar îți spun sincer, cinstit și direct. Îmi aduc aminte și de lecțiile de gramatică, foarte mișto, instructive, când tonul făcea muzica. Și cât de important era că puteam spune ce ne trece prin cap fără să… cam asta am avut eu de spus. Bine, în capul meu e clar ce am vrut să zic, dacă nu mi-a ieșit chiar regret. Da, toți ne-am schimbat, chiar dacă nu o recunoaștem.
Comentariu beton!25
@Mona, exclus, m-aș fi comportat la fel cu cetățeanul ăla și acum trei ani, și acum cinci, si acum opt. Ba chiar, cred că în trecut aș fi fost mult mai dur. Azi am fost decent. Iar comentariile i-au dispărut pentru că efectiv nu mai am chef să las aici oameni care mă indispun. La ce se întâmplă în jur, doar de ei nu am chef. Și nu, omul nu folosise niciun ton decent, omul venise să mă ia la perpulis, când el nu știa să pună o virgulă. Well…
Ah, și apropo de cum nu i-am acceptat eu opiniile ăluia pentru că nu erau de acord cu mine, vezi că mai sunt niște comentarii, EXACT pe același subiect, tot în dezcord cu ce cred eu, dar care nu sunt formulate la perpulis și nici incorect gramatical. Astea de ce n-au dispărut? Eu știu exact ce se intâmplă în grupul ăsta (tu, Laura, Solandi etc), că doar de-aia am ieșit din el: pentru că ȘTIU EXACT ce se întâmplă, deci nu puteți să veniți să-mi vindeti mie placa cu schimbatul. Nu, eu nu m-am schimbat, voi v-ați schimbat. Dar asta deja nu mai e treaba mea.
@Mihai,
Pe mine, blogul tău m-a ajutat foarte mult. Într-un anume fel m-am simțit datoare să spun direct ce cred EU, indiferent de ce crezi tu că se întâmplă. Așa mi se pare mie corect.
@Mona, iar eu îți mulțumesc c-o spui și mă bucur dacă locul ăsta te-a ajutat în vreun fel.
În același timp, n-am cum să nu-ți spun și eu că ești influențată de ce se întâmplă în acel grup din care eu am ieșit. Și am ieșit EXACT după o discuție în care se dezbătea subiectul „treling”. Care subiect, ce să vezi, a fost expus și astăzi, ironic desigur, de EXACT aceeași persoană care-l expusese și în acel grup. Conicidență? Nu cred. Persiflare răutăcioasă? O, da.
@Laura G si Mona hai mai domanelor nu e cazul sa ciorovăim acum mai ales ca acest articol chiar de unul din categoria caterinca lui Vasilescu si chiar ne-a bine dispus pe multi.Blogul lui, comentariile noastre ajung pe el sau la coş dupa cum doreste deținătorul ca de aia exista moderare comentarii.Eu una il tin mult si bine in abonament pentru ca astia unde dau sapa au zis gata la pandemie si am vreo 3-4 luni de zburat intens plus concediul deci voi adauga delicii de pe drum ca nu doar la low cost sunt ghelbani sunt destui si la cele de linie.
Și eu fac parte din anumite grupuri și grupări și știu că … change is good … change is everything 😉 la fel ca doamnele antecomentatoare. Evoluăm, involuăm, ne schimbăm, dar tu … dle Mihai Vasilescu, CE FACI ? Fix același lucru îl faci, fie că recunoști sau nu!
În rest mă abțin, adică îmi sunt autosuficient și totodată nu ezit să mulțumesc celor care mă suportă și mă acceptă așa cum sunt. Să auzim de bine! Și să citim și de mai bine!
Comentariu beton!13
Mihai, mi se pare ireal ce povestești aici. Zbor săptămânal câte doua zboruri, dar așa ceva nu am văzut niciodată in cei 7 ani de când fac chestia asta.
Însoțitorul/însoțitoarea de zbor (sau stewardesă cum i se mai spune) este bossul pe care toată lumea îl respectă și ascultă, indiferent de înălțime, greutate sau poziție socială.
Cred ca și asta este o chestie care definește țara numita România, n-ai ce sa ceri (o sa-mi iau mânuțe roșii la greu dar nu contează).
Se dezbate încă. Ce zici?20
@Emil nu cred că definește doar Romània ci întreaga Europă la zborurile low-cost. Sunt zboruri scurte gen 2 ore, 2 ore juma. Locurile practic sunt la fel ca la microbuzele transportatorilor privați din Ro. Par prețurile OK, dar online când alegi locul, bagajul în plus și una alta te trezești că s-a dublat prețul. Și stewardesele cam tot low-cost sunt uneori. Se zboară de regulă de pe aeroporturi mici, unde te duci direct pe pistă cu trollerul la scara avionului. Contează doar eficiența. Doar pe teutonii neaoși (aia cu disciplina suptă la țâță) i-am văzut flegmatici și impertuarbabili în foșgăiala low-cost, și să asculte de stewardese.
@AleBlaga, și aici se zboară cu un fel de low cost, sau zboruri in remote area. Și noi avem un fel de cocalari, îi numim “Bogans”, dar eu așa ceva ce povestiți voi aici nu am văzut, auzit.
Dacă zburăm in Europa cu low cost, plătesc bagaje, locuri, adică fac tot ce pot sa imi fac zborul mai plăcut.
@Emil dacă e să plătești ca să zbori în Europa, ia naibii altceva decât low-cost. Nu ai ce obține în plus decât locurile de lângă evacuările pe aripi (cele mai generoase pentru picioare). În rest concursuri de Cocălar Suprem și alte chestii în special cu copii mici și urlători, abțiguiții și distinșii ce-și scot șoșonii în avion. În aeroport cocălăreală la check-in și Gates (aici mai prinzi tocmeli la plata bagajului necorespunzător, dacă au fentat la checkin). Plus murmurul sudalmelor măcinate între măsele la control când sunt aruncate papa bun și băutură și mai bună – feri să nu te pună sa deschizi trollerul sa investigheze un obiect mai deocheat. Fără excepție, aștepți mai mult în săli cam meschine și incomode, fără prize la îndemână. La Nürnberg în pandemie, urcai de pe pistă la etajul 1, parcurgeai culoarele până la celălalt capăt, coborai iar la parter și mergeai înapoi juma de drum anterior să ajungi la ieșire. Comparativ, la Berlin (noul aeroport) e maraton! Totul per pedes apostolorum, fără lifturi și scări rulante. A, uitasem de bucătăriile avioanelor, dacă vezi cum se manipulează chestiile comestibile la Ryanair nici nu mai comanzi ceva. Deci, ia ceva mai de fashion.
You made my day…..și nu știu cum ,telepatia bre😃😃😃 dar asta o povestea o doamnă, ieri ,la rând la cărțile de identitate.Teoretic ,90% intră cu programare,restul de 10 rămân la mila paznicului…și dă și luptă cu cine venea neinformat , că toți erau buluc pe omul de la ușă.Si că aveau și că nu programare, dă frate toți să fie primii, să n-astepte să termine o vorbă cu cel dinainte,deși toate informațiile erau afișate la loc vizibil,pentru toate situațiile de buletin.
La.urcare raman mereu la urma, la coborare(la otopeni) mereu incerc sa ies macar in prima jumatate. In 16 ani de zburat am avut 2 bagaje de cala „ridicate” de altcineva. P.s. la intoarcerea din malaga(acum o saptamana) bagajele de cala au venit la banda 5, la care ajungi daca cobori. Au fost persoane care au citit ce scrie pe panouri si au ramas sus, ca sigur e greseala, jos sunt zborurile interne :))
S-au gasit la Lidl acum cativa ani curele de bagaje in cruce. Norocul meu ca am fost inspirata si-am luat 2. Fucsia. Bagajul meu il vad de departe cand vine pe banda.
Genial :))))) Vezi, de asta nu trebuie sa pleci din Romania (de tot). Unde mai gasesti tu asa subiecte savuroase pentru articole?
Welcome back musiu 🤗!!
Ce nu stia Giani Grabitu e ca daca te dai jos ultimul din avion, esti cel mai probabil ultimul care urci in si primul care cobori din autobuz (rar baga lowcost la burduf), deci primul la pasapoarte. So…hihi 😁
Pe mine ma mai seaca rau o specie. Ca stii ca am venit si eu cu un low cost acum cateva zile. In fata mea, un el si o ea, tandre turturici de manuta. Vine un nene, aveti 9 C?! Pai sunt si io cu sotia, ce sa fac. Argumentu’ suprem, ce sa mai. Trebuia sa cada ala lat si sa isi mai ceara si scuze ca l-a intrebat.
Long story short, vine sterwardesa, el avea pe la 32, ea 25, nici unul acolo. Si se milogeau de aia sa ii lase ca porumbeii. Intrasera si viorile, atata love was in the air.
Pai boss, daca iti iubesti asa de mult jumatatea de nu poti sa respiri fara ea 2 fucking ore amarate, nu dai matale 6-8 euro X 2 ca sa o tii de manuta ?! Sau footi cativa oameni ca sa iti fie tie bine?
Bai!! Nu vrei sa stii cat de tare m-am enervat ca i-au lasat aia!! In conditiile in care nici unul dintre ei nu avea loc acolo, repet!! Fmm ca nu ne mai civilizam odata!!
Comentariu beton!32
Vai Cristinuțo ce insensibilă ești! 😜
Ai uitat ce înseamnă “LOVE is in the air”?
Acum vorbind serios, eu pur și simplu nu pot sa cred ce povestiți voi aici. Cum adică, ăia doi stăteau pe două locuri care nu erau ale lor și mai și comentau?!
Incredibil!
@Emil, dar se practica des treaba asta, am vazut si la dus, si la intors si nu e prima data. Mergi la noroc, te asezi si mizezi ca impresionezi pe posesorul de drept. Uneori iti iese.
Nu stiu daca ar trebui generalizat, ca am vazut si mai rau decat la romani. Avion plin cu turci, probabil si „sofer” turc punea frane dupa ce a anuntat ca lumea sa stea jos, doar doar sa ii dea cu fundul de pamant.
Ah, iar la noi a cam disparut treaba cu aplaudatul. Nu si prin alte parti 🙂
N-a disparut deloc. La fiecare zbor din ultimii 5 ani (inainte de pandemie calatoream lunar, in ultimele 4 luni am calatorit la fiecare 2 saptamani) e acelasi moment in care ma intreb daca aplaudam si chelnerii cand ne aduc ciorba fara sa o verse, sau vatmanul dupa ce opreste metroul
@Marius bine ca mi-ai adus aminte intr-o luna plec in business trip la Istanbul cu turkish airlines…wish me luck m-a lasat memoria utima a fost in Nov 2019 pe aceeasi ruta.
Am văzut, ai modificat titlul.
Wow! Și? Ce concluzie ai tras? Că trebuie să fi tras una.
De ce l-ai modificat?
Era ok.
Că nu mai vreau suspendat pe Facebook.
Părerea mea (dacă ai tragere de inimă pentru așa ceva, dacă vrei să testezi) ar fi să scrii un articol pe blog și pe urmă să-l citești pentru video. Eventual, mai adaugi de la tine, pe lângă ce ai scris.
Articolul e forma sanitizată pentru cenzorii Facebook-ului;
Youtube-ul pentru forma nefiltrată, audio+video, citită și glăsuită de tine + alte împletiri pe care vrei să le faci sau ai uitat să le faci sau nu poți pe motiv că a, b, c…
Eu nu apuc să-ți citesc materialele imediat după ce dai clic pe Post. Îmi place ce scrii dar nici chiar așa obsedat nu sunt. Eu nu știu ce modifici, până ajung eu să le citesc – sau alți urmăritori, pe care nu-i urăști.
În felul ăsta, eu și alții, care am vrea să știm scrierile nefiltrare, reale, which you really mean it from the bottom of your heart, măcar te auzim și vedem la propriu, să spui ce vrei tu să spui cu patos și nu de frica lui Zuckerberg.
De câțiva ani îmi fac concediile doar prin străinătate ceea ce înseamnă că folosesc avionul destul de frecvent și nu e data în care sa nu ma minunez de cât de prosti sau nesimțiți sunt unii romani.
Anul trecut am plecat la Barcelona cu Blue Air care avea biroul la poarta 5. La poarta 6 avea și wizz tot spre aceeași locație, doar ca pleca cu vreo 10-20 de minute mai devreme. La îmbarcare, unul cu alura de rachet, tot tatuat, ceafa lata, preda biletul și o aud pe doamna de la ghișeu cum ii spune, domnule, dumneavoastră aveați bilet la wizz air, a plecat acum 10 minute. Chiar ma gândeam în sinea mea cati bani pierde ala din combinațiile „dă pă” Spania. Ce nu pot sa înțeleg e cum naiba nu a citit și el pe monitor ca scrie clar la fiecare ghișeu numele companiei și destinația.
Alta data am avut loc la margine, prietenul meu la mijloc iar o fata la geam. Prietenii fetei erau pe rândul din fata iar când a aterizat aeronava toți au sărit ca arși sa stea protapiti pe culoar. Fata, ar fi vrut și ea, ne-a rugat sa o lăsăm dar i-am zis foarte clar ca nu ma ridic nici moarta ca tot acolo ajungem. Și o aud cum ii spunea în păsărească prietenei: ia-mi fata și mie bagajul ca asta nu vrea sa ma lase sa ies de aici.
Și încă o chestie, acum câteva zile am venit în Madrid și deși este obligatorie masca în avion, cred ca peste jumătate din ei o țineau sub nas sau la bărbie. Astăzi trebuie sa zbor de la Madrid spre Lisabona. Sunt curioasa dacă și pe zborul asta va fi la fel sau lumea o sa fie mai disciplinata ținând cont ca nu vor fi asa mulți romani.
La cum arata ala, chiar iti imaginezi ca stia sa citeasca?
Am zburat acum 3 ani pe ruta Dortmund-Iași și retur. Aveam bilete cu loc ales de la check-in-ul online. În ambele situații mi-am pus una din genți 3 locuri mai în față/spate iar de cea destinată locului de sub scaun la zborul dus s-au ocupat stewarzii, spunându-mi că sub scaunul din fața mea nu e voie cu bagaje 🤷🏼♂️. Eram la primul zbor cu avionul, n-am protestat (aveam să aflu mai târziu că nici nu aveam motive, chiar dacă aveam bilet cu două bagaje de cabină).
La aterizare pe aeroportul din Iași oamenii au început să aplaude chiar când avionul a atins pista, moment în care un tip din spatele meu a zis cu o voce mai puternică se vede, bă, că e avionul plin de români, doar voi aplaudați, bă, la aterizare. Nu m-am putut abține și m-am întors la el spunându-i: nu știu ce e mai reprezentativ, faptul că oamenii aplaudă la aterizare, sau faptul că unii vorbesc la telefon înainte ca avionul să atingă pista, deși însoțitorii de zbor au zis că dispozitivele electronice trebuie oprite? S-a îngălbenit ușor la față și a bâiguit în telefon „te sun înapoi după ce cobor.”
La a doua aterizare, deși avionul încă mai rula pe pistă, oamenii începuseră deja să se pregătească de coborâre, în încercarea de a câștiga premiul Cocalarul suprem. Îl întreb pe cel care s-a ridicat de lângă mine (eu eram la geam, el la mijloc):
– Care-i treaba?
– Păi mă pregătesc să cobor.
– Da’ de ce, vă grăbiți?
– Păi da, că…
– Ah, păi de ce nu spuneți așa? Că mă dau la o parte și vă fac loc să ieșiți pe aici (eram în dreptul ieșirii de urgență).
Stewardesa, care ajunsese lângă noi și m-a auzit, a avut un scurt moment de spaimă in privire după care a zâmbit (în sinea ei cred că hohotea) spunându-i omului că avionul o să fie oprit la terminal până coboară toată lumea, așa că ar face bine să se așeze.
Am coborât penultimul pe ușa din față, că nu aveam chiar niciun motiv să mă grăbesc…
Comentariu beton!23
Avea tata o vorbă pentru grăbiții ăștia: „lasă-l măi să se ducă în față, poate l-a sunat cineva că este nevastă-sa sub altul…”
În ceea ce mă privește, eu ii privesc cu milă. În cele mai multe cazuri, sunt sigur că pentru ei, acestea sunt cam singurele lor „victorii” sau „realizări” pe care le au în viață. Sunt și ei primii undeva. 🤷
Comentariu beton!28
de fiecare dată când mă așteaptă cineva la aeroport (și asta se vede mai ales în aeroporturile mici, gen bacău sau suceava, unde aterizează un avion la câteva ore), aud aceeași întrebare: „băi, dar voi chiar ultimii trebuie să ieșiți din aeroport?”. da, bineînțeles. nu am stat în picioare în avion până la deschiderea ușilor, nu am stat la coadă la pașapoarte, nu am stat așteptând bagajul de cală și am ieșit cu câteva minute mai târziu. care-i problema?
Lucrez in aviatie, deci am sute de povesti pe care ti le pot trimite daca vrei 😁 si, da, poti raspunde unui cocalar, oricum nu se prinde cand faci misto de el. Cam toti sunt zei ai aviatiei cand se urca in avion asa ca sunt slabe sansele sa inteleaga ce spui tu, muritorul de rand cu grad de insotitor de zbor.
PS: seful de echipaj sta intotdeauna in partea din fata a avionului.
Distributia echipajului in avion se face dupa cum urmeaza:
Sef/senior/purser – este cel cu cea mai mare experienta, nu ocupa decat aceasta functie. Pozitionat intotdeauna in fata. Pe langa responsabilitatile legate de echipaj si zbor raspunde si de usa de imbarcare (L1)
CC2 (cabin crew 2) – al doilea ca experienta de zbor si cel care poate prelua indatoririle sefului de echipaj in caz de incapacitare a acestuia din urma. Pozitionat in partea din spate si pe langa indatoriri raspunde de usa secundara de imbarcare, cea din spate (L2)
CC3 – (nu mai scriu tot „carnatul”) raspunde de usa din spate, dreapta (R2), usa folosita in general pt aprovizionare sau imbarcare pasageri speciali (persoane cu mobilitate redusa care au locuri in partea din spate a avionului)
CC4 – de obicei ultimul venit in domeniu, raspunde de usa din fata de pe partea dreapta (R1), usa utilizata doar pt imbarcare persoane speciale.
Nu incerc sa par superioara cu corectura de mai sus, dar, citindu-te zilnic, am dedus ca iti place sa inveti lucruri noi si sa fii corect in descrieri. Prin urmare, daca te-am suparat, imi cer scuze in avans.
Comentariu beton!19
Ok, dar cum facem că avionul ăsta avea șase oameni în echipaj? Nici eu nu mai văzusem cu mai mult de patru. iar șeful de echpaj a stat exact la coada avionului, că doar vorbea de lângă mine. Dacă nu era el șeful de echipaj, atunci a mințit când s-a prezentat.
Daca era low cost sigur nu era 747 ca sa fie 6 oameni in cabina. Probabil erau doi membri de echipaj care calatoreau spre baza sau se intorceau la baza. Asa se explica de ce un sef de cabina ar fi putut ocupa locul din spate. Ca membru de echipaj, calatorind in interes de serviciu, trebuie sa ocupi un loc pe strapontina si sa participi activ in cazul situatiilor de urgenta.
Comentariu beton!17
La primul zbor cu avionul eram deja adult, marturisesc si niste emotii care s-au evaporat in momentul in care avionul a pus rotile pe pista. Dar haosul abia atunci avea sa inceapa, cand i-am vazut pe toti aruncandu-se pe culoar am zis ca explodeaza avionul si eu raman in scaunul ala unde ma odihneam dupa emotii.
Nu sunt de acord cu domnul cocalar, dar am trecut prin următoarea fază: aveam zbor Barcelona – Roma și ajungea avionul destul de târziu, pe la 8 seara parca. Ca sa ajung de la aeroport în oraș aveam cea mai ieftina varianta un autobuz care mă lăsa la o gura de metrou. Ultimul autobuz pleca pe la 9 parca, deci trebuia să mă mișc extrem de repede că sa apuc sa iau și bilet de la vreo cafenea din aeroport. Deci am forțat un pic ieșirea din avion, am făcut un sprint până la vamă și de acolo trebuia să caut bilet de autobuz. Numai că erau închise cafenelele și nenea șoferul vroia bani fix, nu avea rest. Până la urmă tot cu trenul am plecat și am dat în loc de 2 euro, vreo 14. Deci nu fiț’ cocalari…
Prostia este infinit mai fascinanta decat inteligenta. Inteligenta are limitele ei. Prostia, nu.
Umberto Eco
Comentariu beton!15
Anecdotă de stewardesă: “Dom’le , trebuie să vă așezati pt că sunt turbulențe”. (Omul continua în picioare, așteptând sa meargă la toaletă). Îi repet, “dom’le, trebuie sa va așezati pt ca sunt turbulente!” Îmi răspunde, “da, am înțeles, intru și ma așez!” Și multe altele câte am mai văzut, de mi-ar povesti cineva nu aș crede. Și nu vorbesc despre zboruri destinație/ieșire din România, vorbesc despre zboruri din Europa Occidentala. Parcă se îndobitocesc toți, indiferent de nație, când intră în avion.
Constatările din 17 ani de aviație:
1. Orice gol de aer doare – am fost singurul rănit într-un exercițiu MedEvac de o săptămână. PLM mi-a trebuit să fac poze în cala goală a unui AN30. M-a aruncat de la ultimul hublou stânga până am ajuns cu tâmpla în strapontina de la primul din dreapta.
2. Cât timp avionul se mişcă push-back, taxi, decolare, zbor, aterizare, taxi, aliniere la burduf se stă jos. Cu centura pusă. Am avut colegă cu mâini rupte după un hard landing. Alta la un push back mai agresiv. Copilot șmecher ce ținea centurile largi ce nu a mai fost așa jmecher după ce manșa i-a învinețit botu’.
3. Overhead bin nu sunt singurele locuri de depozitare iar unele sunt blocate cu kituri de Emergency. Bagajele excedentare ale pasagerilor din Rândul 1 supranumit și ExtraLeg Room sunt distribuite preluate automat de echipajul de cabină și depozitat ori în zona de catering ori în spatele trolley-urilor. De la Rândul 2 în spate bagajele se pot depozita sub scaunul din față.
4. Usa din spate se deschide la finalul legului return to base nu pentru aerisire ci pentru accesul rampei de catering si a echipei de curatenie
5. Pasagerii sunt maimute
Comentariu beton!44
Am uitat de colega cu glezna scrântită pe taxi care se ridicase tocmai pt a calma pasagerii grăbiți. Dintr-o eroare a Ground Control pe calea de rulare Alfa erau 2 avioane. Și a trebuit să pună frână comandantul altfel se cam agățau aripile. Ea nu a mai zburat 2 săptămâni iar gibonii au luat mumu că nu se încadrează la accident faptul că ești prost și faci salturi prin avion
Comentariu beton!22
sa stii danezule ca io ti-am dat cu manuta rosie. Nu ca nu mi-a placut ce ai scris, dar imi era teama ca te superi dracu ca nu ti-a dat si tie cineva manuta rosie. Vorba aia, la mv pe blog sa nu ai manuta rosie?
Altfel misto.
@animaloo
Nimic neobisnuit. Am vazut intr-un articol postat pe blog „umpic” si m-am gandit sa mentionez treaba cu „un pic”. Evident ca mi-am luat mistouri, ironii si downvoturi, inclusiv de la autor.
Comunitate intelegatoare, ce sa zic, se asteptau sa visez toate regulile nescrise ale blogului 🙂
Pă motiv dă pandemia ma sii, n am mai iesit din tara! Nu ca nu as fi vrut….lucrez in sanatate si erau tare ciudate conditiile de reincepere activitate! Bleah!
Acum, dupa 2 ani de indobitocire, de abia astept sa lesin de ras in avion!
cat am ras!!! :))))) m-a uns pe suflet
Se numește treLing, nu treNing, în cocălărească. Nik nu jtii.
Veneam după un concediu in Sicilia, bilete cumpărate cu loc( aveam puștoaică mica și automat locurile au fost alocate doua din ele unul lîngă altul celălalt undeva 2 rânduri mai in spate). Fiind cumva pe aceeași lungime de unda cu MV nu mă înghesui că idiotul sa prind loc , mai ales că tot bagajul nostru de mina consta în rucsacul cu pamperșii fetei și portofelul cu acte, ne ducem la îmbarcare printre ultimii. Am uitat să menționez că alea doua locuri erau undeva la geam, lîngă aripa. Și avem surpriza că pe ele sa fie 2 personaje gen Cocalarul Suprem cu pițipoanca asortata. Fiind civilizat max 5 min rog personajele să meargă pe locurile lor, acelea fiind rezervate de subsmnatu’ . Am mâncat carne instant….consoarta mea știind ce soț are mai ales că mi se umflase o vena pe frunte cheamă o stewardesă, scena se repeta doar că ei i-a explicat piti cum o arde șmecherul la intrarea din dos. Bâlci , scene, amenințări…. Asta vreo 10 min … Cam atât a durat pina au apărut doi vlăjgani de la carabinieri sau ce ori fi fost… Gesturi și la aia… Ba oameni buni, cînd l-am umflat unu de gat și la băgat cu nasu’ in podea și genunchiu după cap , cătușe evacuat din avion m-am simțit partial bine … Bine mă simțeam daca îl calcam in picioare. Nu e o atitudine tocmai frumoasa da’ va jur că dacă mai întârziau aia max 5 minute rămâneam și eu în Italia sa dau cu subsemnatul la poliție… astea sunt specimenele care ne fac de râs , care fac imaginea noastra….
Comentariu beton!41
Eu ma uit pe Nat Geo la „Dezastre în aer”. Unii ar trebui forțați sa vadă emisiunile astea, poate s-ar mai liniști când sunt în avion, deși s-ar putea sa ma înșel.
„imi spui tu mie ce si cum?”
dupa 2 ani in care au aflat ca oricum autoritatile, oamenii de stiinta si in general toata lumea minte si ca faptele si opiniile sunt practic acelasi lucru…tu vrei ca oamenii sa mai inteleaga cand o autoritate le zice „nu”?
Am râs! Tare și cu poftă, cum n-am mai râs în ultimele 5 săptămâni. Mulțumesc, Mihai! Aveam mare nevoie.
Acestor domni, experti in ale zborului si extrem de manierati, le doresc un zbor cu o companie aeriana cu un nume din doua silabe si ale carei proceduri sint renumite pentru ca sint foarte stricte. De fapt, de cum ajungi in zona de check-in iti dai seama ca nu merge cu figuri. As vrea sa le vad reactia cind li se spune ca bagajul de cala nu trebuie sa fie „incuiat” sau ca este nevoie de un control amanuntit al bagajului de mina.
Zbor din 2008,la fiecare 4-6 saptamani,bineinteles low-cost.Am vazut si auzit atatea incat pot scrie o carte.Atentie,am prins si vremurile in care low-cost opera de pe aeroportul Baneasa,un deliciu!🤣🤣🤣
“până acum n-am văzut pe nimeni călătorind cu trolerul în brațe, pe motiv că n-a mai avut unde sa-l bage.”
Aici te contrazic. Pe un zbor Liverpool-Bucuresti am imbarcat printre ultimii. Cand am ajuns pe un culoar inainte de urcarea in avion o domnisoara (britanica parca) a zis sa las trolerul (potrivit pt cabina). I am explicat ca nu am cum (aveam aparatul foto, obiective, portofel) pentru ca nu am alta geanta. Ea nimic, nu ca nu e loc pentru el. Zic ok, il las, dar ma asigurati ca nu pateste apartul nimic? “Ah,nu, v-a trebui sa le luati cu dvs!” Si unde le tin?! “Nu stiu, dar nu imbarcati daca nu il lasati!” Si uite asa am stat tot zborul cu tot ce aveam de valoare in brate. A fost frumos! Bine, asta tot nu e scuza sa stai la coada, de acum am grija sa am o alta geanta/rucsac la mine.
Mersi de „încurajări”, marți am zbor cu low cost și presimt că o să fie prăpăd la gura mea de cuvinte frumoase…
Ma doare la ficat direct lipsa de civilizație, vă spun. Ii urăsc din rărunchi pe ăia care se cred miezul, doar ei există, restul să moară toți.
Cum ii educam? Ce facem cu ei?
Ești sigur/ă că „educăm” e termenul pe care voiai să-l folosești? Cum ar putea fi cineva un bun „educator” când își urăște potențialii „elevi”?
Ce dor mi s-a facut de un zbor cu avionul. Din decembrie 2019 nu am mai zburat.
Mi-e dor de tot ce presupune un zbor: miros, sunete, urechi infundate, goluri de aer, inclusiv cocalari!
Ma, la punctul 1, nu ca stau in picioare (de regula ma asez pe scaunele de langa poarta de imbarcare), dar cand incepe efectiv imbarcarea, ma ridic si ma asez la rand.
Gen, sa fiu undeva pe la mijlocul cozii. Nu are legatura cu bagajul. In avion nu am decat o geanta mica, pe care o pun sub scaunul din fata.
Am vazut ca unii stau asezati in continuare pe scaune, pana se anunta ca se inchide poarta, pana in ultima clipa. Caci, nu-i asa? Doar fraierii se inghesuie.
E o chestie pe care o am pe creier. Nu pot sa o explic.
Intotdeauna cand trebuie sa ajung undeva intr-un interval limitat de timp si se intampla ceva (nu gasesc taxi, fac pana, intarzie autobuzul care duce la gara etc.) ma cuprinde o stare de agitatie si imi fac in minte cele mai sumbre scenarii.
Ca o sa intarzii la aeroport, o sa pierd avionul, banii pe biletul de avion, taxiul de la destinatie, rezervarea la hotel, banii pe hotel etc. Practic, vine Apocalipsa.
De aici si asezatul la rand, la imbarcare. Nu mot, in picioare, dar undeva acolo, cu lumea, cand se deschide poarta. Daca pleaca avionul si eu nu sunt in el?
In rest, ma enerveaza cumplit cei care se imbarca printre primii, aseaza bagajul de mana sus, si ii apuca fataiala. Stai sa iau un servetel, stai sa iau o apa, stai ca nu mi-am scos castile. Si tine tot culoarul blocat, pana cand scormoneste in geanta. Mor ! Stai dracu’ jos odata !
Si bineinteles, aplaudacii de la aterizare 🙂
Acum 12 ani cu doi copii ai mei + doi ai prietenei ( care erau așteptați la Cluj de bunici cu virste între 2 și 8 ani) am fost chemați în fața la îmbarcare in Madrid ( copii mici fiind lăsați să urce primi pentru a fi lîngă părinți). Biletele find fara loc am primit citeva remarci acide de gen ‘capra cu 4 iezi „și de ce trebuie sa intru prima ce daca am 4 copii. Și eu am fost drăguță sa ii ofer unei doamne „plăcerea” de a sta aproape 4 ore cu cei mici in avion (copii mici avind 2 ani amindoi). Jajajaja clar ca a refuzat.
La una din întoarceri de la Cluj o piți super stilata făcea gălăgie că neavând loc pe bilete la Wizz nu avea loc sa stea lîngă jumătatea dînsei .
Dude, nu ai zburat spre Africa. Acolo material didactic pentru cocalarii nostri
@Je de vis cum au reusit sa rezolve problema somajului in Africa de Sud cel putin erau 2 insi ce aveau in job description sa deschida usile la aeroport si atat de harnici au fost ca se tot asteptau unul pe altul sa o faca astfel incat tot singura le-am deschis 🤣🤣🤣🤣 in ceea ce priveste bagajele in avion am crezut ca le iau sa stea pe ele ca nu e loc pentru tot poporul ce dadea navala mai rau ca la rata de vremea comununista 😂😂😂😂
Cocalarii sunt uneori sub acoperire, îmbrăcați business și își recuperează trollerele micute cu roti fix pe lângă urechea ta de om normal care încă sta jos la aterizare (zbor Frankfurt -Viena, acum 3 saptamani, 95% țol festiv business).
Jur ca era sa iau un troler din ala în cap de la un nene care nu si-a ținut tolerul pentru ca unghiul nu ii permitea. El stătea pe scaunul din fata mea, și troleul era deasupra capului meu, s-a ridicat, deschis clapa, s-a intins și e clar ca nu l-a prins bine 🤦🏻♀️
Si-a luat un „țmorțiimătii” simpatic 👿🤬 printre dinți de la mine, după care l-am rugat în germană sa stea naibii jos ca oricum încă rulam pe pistă. Apoi l-a rugat si stewardul prin sistem, ca altfel era la poarta înaintea avionului.
10 minute inainte de aterizare,Ryanair,cursa București-Charleroi. Avionul coboară printre nori și printr-un vânt foarte puternic,după ce ne-a zgâlțâit de la București tot zborul. Va închipuiți cum trepidant avionul. Trei cocalari,care aveau locuri la 5 rânduri distanță între ei,au țipat de la București tot timpul zborului cu Glume proaste. In momentul in care avionul a început sa coboare și sa balanseze puternic stânga-dreapta,unul din ei a început sa urle: waaaa,ieti bou’ ista nu stii sî conducî avionu’ . Wai,ni răstorni waiii’ “. După tot balansul și toate trepidațiile de la coborâre,piloții au pus avionul pe pista perfect,nu s-a simțit nimic. Și,desigur,wai,cocalarul,care s-a ridicat direct și cu geanta in spate,ca se grăbea 😂!
Offff si n am avut si io parte la nici un zbor de un sef de echipaj cu c…(ups), care sa mi ofere aceasta satisfactie …Poate in vara asta…
Am vãzut faze la fel în toate avioanele pline cu români.Chiar şi pe autobuzele care duc cãlãtorii la avion,acolo lumea se ceartã pentru un scaun pentru o cãlãtorie de 3min.
Cocalarul suprem de obicei urcã ultimul, ghici de ce ! Ca sã urce primul în avion.De parcã avionul ar decola înainte de coborârea tuturor cãlãtorilor din autobuz