Articol scris de Iulia.
…
Șezând strâmb și cugetând drept zilele astea, mi-au sărit cumva puținele sinapse neprăjite încă de ceea ce se întâmplă în jurul nostru la diferitele dubioșenii ale minții umane. Puteți să le spuneți ciudățenii, metehne, damblale sau, pur și simplu, țibleli. Oricum ar fi, sunt convinsă că toți le avem, așa că încep eu și apoi vă aștept pe voi cu completări 🙂
Să purcedem, deci.
Întârzii. Am mai zis asta. Nu știu cum dracu reușesc, pot să planific o chestie până în cele mai mici detalii, dar de cele mai multe ori, toată planificarea mea se duce naibii și ajung să fiu tot pe fugă, ba chiar în întârziere de multe ori. Asta e, nu-i frumos, mă strădui să nu se întâmple prea des, dar se întâmplă. Oare am mai zis că bărbată-meu urăște din suflet întârziatul? Și că e genul ăla de psihopat care, dacă vorbești cu el la telefon și îi zici „scuză-mă, a intervenit ceva, te sun eu înapoi în 2 minute”, iar apoi nu îl suni după 2 minute FIX, se enervează pe tine? Nope, nici eu nu știu cum mă suportă. Și nici eu pe el :))
Dimineața, dacă nu fumez 2 țigări la cafea, una după alta (aoleu, oare e politically corect să zic că fumez?), nu mi se ridică ceața de pe creier. Și nu contează dacă fumez una și dup-aia, peste zece minute, un sfert de oră sau o oră sau mai știu eu când, apuc să o fumez pe a doua. Nu nene, trebe musai să fie 2 sudate, altfel mă iau toți dracii în cap, mi se pare că toată ziua s-a dus de râpă și n-are cum să meargă decât prost sau foarte prost.
Număr chestii în gând. Aleatoriu cumva, dar și nu prea. De exemplu, de fiecare dată când urc sau cobor scările din casă, număr treptele. Nu știu de ce, nu mă întrebați. Dar le număr cu conștiinciozitate (sunt 16). Și aproape de fiecare dată, după ce termin de numărat, mă fulgeră următorul gând: hm, oare de ce n-au făcut 18? Că parcă așa citisem eu cândva undeva, că standardul în construcții e de 18 trepte per palier (habar n-am dacă o fi sau nu așa).
Mai număr când gătesc, dar și aici am o ciudățenie – număr, de exemplu, când toc ceva. Dar gândindu-mă mai bine, mi-am dat seama că număr cu precădere chestiile rotunde – de ex. dacă tai ceapă verde ori morcovi rondele, număr în timp ce toc. Dacă toc o ceapă albă sau roșie, nu număr. Și nu, nu-mi folosește la absolut nimic număratul ăsta, nu vă gândiți că, după ce prestez o salată, raportez cuiva „această salată conține 175 de rondele de ceapă verde”.
Când îmi pun mănușile, întotdeauna o pun prima dată pe stânga, apoi pe dreapta. Iarăși, habar n-am de ce, pur și simplu nu pot altfel. Și zic „nu pot”, că mi s-a întâmplat să am ceva într-una din mâini și situația să impună să îmi trag mai întâi mănușa dreaptă, am făcut-o, după care am lăsat totul baltă, am dat-o jos și am reluat procesul, de data asta cu mănușa stângă prima.
Urăsc măslinele cu pasiune. Le-am urât dintotdeauna și asta nu s-a schimbat, deși multe din gusturile din copilărie s-au schimbat radical. De exemplu, până acum ceva ani nu mă atingeam de nici un fel de produs din familia brânzeturilor – nici cașcaval, nici telemea, nici caș, urdă, brânză cu mucegai sau ce mai vreți voi. Dar nu mă atingeam la modul că dacă un alt aliment destinat consumului de către distinsa mea ființă intra în contact cu vreun soi de brânzet – să zicem că pe un platouaș, la vreo sindrofie, era o feliuță de sălămel care intrase în contact cu o feliuță de cășcăvăluț, păi nu mă atingeam de sălămelul ăla nici dacă ar fi fost ultimul aliment din lume. Între timp mi-am mai revizuit gusturile, dar cu măslinele n-am reușit să o dau la pace. Dacă apare vreo măslină în contact cu ceva ce trebuie să mănânc eu, pur și simplu nu pun gura.
Nu suport lactatele de tipul sana, kefir, lapte bătut și altele asemenea. Mi se face greață instant și numai dacă le simt mirosul sau când trebe să spăl vreun recipient de-a lu’ fi-miu care a conținut așa ceva.
Am gusturi ciudate la mâncare. În sensul în care, pe lângă pasiunea mărturisită public pentru maioneză, îmi plac și chestii la care probabil nu v-ați gândi, date fiind antecedentele mele de gabarit. Îmi place, de exemplu, conopida. Da, și cu maioneză, dar și la cuptor (am o rețetă de sufleu de conopidă de te lingi pe dește), sub formă de supă cremă sau piure. Îmi place și broccoli. Iubesc legumele cam în orice formă și cantitate și cred că aș putea lejer trăi fără carne, dăcât că nu vreau. Că îmi place. Na.
Îmi mai place și „pateul” vegetal (deși în ultima vreme parcă am văzut că unii producători n-o mai ard așa, ci îi zic „pastă vegetală tartinabilă” sau ceva de gen), sau, după cum îi zice bărbatu-meu, cancer la cutie. Nu, nu mănânc zi de zi așa ceva și nu, nici nu țin post, pur și simplu uneori mi se face poftă și de chimie d-asta la cutie. Aștept opiniile apostolilor sănătății, care să mă convingă cât rău îmi fac singură consumând așa ceva. În paranteză fie spus, să știți că de obicei îl asortez cu ceapă verde, ridichi și/sau castraveți. E, hai că mi-am mai spălat oleacă păcatul, e?
Mă scot din sărite mocăiții în trafic, adică ăia care pleacă de pe loc ochiu decedatului și până reușesc să ajungă la viteza legală pe respectivul segment de drum, se schimbă două anotimpuri. Puii mei, dacă tot pleci de pe loc, păi pleacă, nu sta să rumegi la nemurirea sufletului până ajungi să schimbi a treia. Și nu vorbesc aici de ăia cu tingiri de la 1800 toamna, care abia își târâie tablele, ci de oameni cu mașini, să le zice, normale. Și ce e mai crunt e că sunt peste tot – la semafoare, la giratorii, la ieșirea de pe străduțe secundare. Îl las pe câte un leșinat d-ăsta să iasă de pe o secundară într-o principală că na, fapte bune, karma, ciacre curățate și d-astea, și dup-aia se duce dracului toată bunăvoința mea, că ăla merge cu 10 la oră încă 1 kilometru după ce s-a băgat în fața mea.
Tot din trafic, îi urăsc cu pasiune pe milițienii care, atunci când te opresc, te întreabă cu superioritate: „Știți de ce v-am oprit?” Păi ce rahat faci nene, mă verifici dacă am fost atentă la lecție? Probabil c-oi ști io cu ce am călcat pe bec, nu mai bine sărim peste asta și-mi zici direct ce mă paște?
Mă enervează crunt DJ-ii de la radio care se bagă să clămpăne peste finalul unei melodii. Nu contează că e cea mai agasantă melodie din toate universurile cunoscute și necunoscute sau cel mai mișto hit al tuturor timpurilor, la fiecare radio există cel puțin câte un izbutit din ăsta care, spre finalul melodiei, se trezește vorbind de-amboulea. Băi nene, dacă ai pus cântecu, lasă-l dreq să gate de lălăit și clămpăne p-ormă. Vită!
Îmi plac listele. În caz că nu era deja evident, din această frumoasă enumerare :))) Și îmi mai plac rechizitele. Adică chestii gen agende, pixuri, markere și altele asemenea. Mă lași într-o librărie, mă găsești tot acolo și mâine, dacă nu mă dau ăia afară. Aș fi în stare să-mi cumpăr câte o agendă nouă în fiecare zi. Și câte 14 pixuri. Tot în fiecare zi. Evident, pixurile „se pierd”, iar agendele, mai ales dacă-s datate, cam după prima săptămână le las baltă și folosesc în loc cel mai banal și ordinar caiet dictando pe care-l găsesc prin casă.
Mă scoate din sărite fi-miu când se smiorcăie fără motiv. Bine, și orice alt copil care se smiorcăie, for that matter, numa că pe ai altora nu-s obligată să-i suport zi de zi… Nu știu dacă știți, dar în jurul vârstei de 3 ani – 3 ani jumătate, copilul se transformă dintr-o ființă (cât de cât) cuminte și cooperantă în ceva dihanie de nestăvilit, care dobândește noi abilități vocale – în speță, urlatul din orice și smiorcăitul. Tot din orice. E, când îl aud pe fi-miu că „vreeaahaaahaaahaa apăăhăăăhăă” sau că-i e „foahahahaahaaameeee” sau [insert aici orice altă chestie spusă pe un ton miorlăit și cu silabe luhhuhuhuniiiiiiiiite a jale], îmi vine să-l dau spre adopție. Tot norocu lui e că în restul timpului e simpatic, așa că momentan îl păstrăm.
Nu suport diminutivele. Motiv pentru care le-am evitat cu disperare și în jurul/în legătură cu fi-miu. Nu, la noi în casă nu se face „căcuță”, „căchiță”, „pipilică”, nu se „papă păpică” și nu ne ștergem la „funduleț”, nu avem „mânuțe”, „picioruțe” sau „hăinuțe”. Și nici n-am fost „graviduță” sau „mămicuță”, iar copilul l-am alăptat, nu i-am dat „țâțică”. Gizăs!
Hai, că am dat destul din casă, e rândul vostru. Ce vă scoate din sărite? Ce pitici aveți pe creier? Ce damblale pe care nu le-ați mărturisi nimănui? Curaj, că anonimatul e la putere aici 😀
Ce pitici sa mai am, ca i-ai epuizat tu pe toti.
Citeam si ma gandeam: o fi calcat tata pe-alaturi, pe undeva? Ca prea semanam.
Comentariu beton!731
🤣🤣🤣
Bărbatu-meu, citind adineauri (de obicei îi dau articolele să le citească înainte să i le trimit lui Mihai, dar de data asta n-am apucat): „Vai de capul meu, la tine s-a oprit dubioșenia și n-a mai plecat”
Comentariu beton!712
Nu mănânc pește sau fructe de mare. Mi-e greață de ele, deși în copilărie băgam pește prăjit în mălai ca disperatu’.
Nu suport ciorba de burtă, carnea de miel, ied, curcan, vită. Nu suport carnea cu grăsime. Prefer cotletul de porc cu/fără os, carnea macră, șunca afumată făcută în gospodăria de la țară.
Ador ciorba de pui a la grec și cea rădăuțeană.
Ador librăriile și bibliotecile. Aș putea cheltui o grămadă de bani pe cărți fără cea mai mică părere de rău. Până acum suma maximă cheltuită la o singură cumpărare de cărți a fost de 2000 lei. Maică-mea și frate-miu au zis că-s nebun. 😀
Urăsc copiii care urlă aiurea. Îmi vine să le bat părinții până se cacă pe ei.
Urăsc diminutivele.
L.E. Urăsc să mă grăbesc sau să fiu luat din scurt: hai că trebuie să mergem urgent, exceptând o urgență reală (accident, deces).
Comentariu beton!535
La pește & co nu-s nici eu mare fan, mănânc, dar dacă am alternativă, aleg alternativa 😁
De ciorbă de burtă nu m-am atins nici eu până acum ceva ani, când m-a convins bărbatu-meu să încerc și de atunci halesc cu plăcere, dar nu de oriunde.
Cu cărțile te înțeleg, și eu aș fi în stare să prădui o gălăgie de bani pe cărți. Ultima dată mi-am luat una pentru kindle (da, nu e același lucru cu o carte tipărită, da na…) care costa vreo 10 dolari, iar eu mai aveam vreo 60 de lei pe card.
Comentariu beton!91
@(altă)Iulia: io nu pot mânca ciorba de burtă și cărnurile anterior menționate din cauza mirosului care mă face să vărs instantaneu. Indiferent cum sunt preparate, eu tot pot simți mirosul respectiv. 🤢
Se dezbate încă. Ce zici?83
@JT, te înțeleg perfect. Nici eu nu știu exact cum reușesc să ignor mirosul (mai ales când o gătesc eu) 🤷♀️
Pe de altă parte, oaie sau alte dihănii similare nu pot nici să mă pici cu ceară. Fix din cauză de miros. Bizareriile mintii umane, ce mai…
Se dezbate încă. Ce zici?51
Tare, Iulia! 😀👍
„Momentan il pastram” 😂
Si eu am cate ceva de ma calca apasat pe nervi, imi vin in minte imediat arogantii prosti care stiu ei mai bine ca tine ca au bani,deh…bleact! Cu astia nu ma tin nervii, ii evit cat pot, ca adio diplomatie!
Si mai sunt, da’nu-mi ajunge timpu’ 😀
Comentariu beton!102
Aaa, păi stai, că de melteni, idioți și alte specii similare nu vorbim acilea, că dacă o luăm pe panta aia, trebuie să schimbe @MV hostingul, să încapă tot 🤣
Dar trebuie să spun că printre categoriile de idioți care mă irită cel mai tare sunt ăia care știu ei una „mai bună!”. Nu contează că vorbești despre ace de cusut sau nave spațiale, întotdeauna ei vor ști una mai dihai… 🙄
Comentariu beton!132
@ (altă) Iulia: navele spațiale se cos…cu ace de cusut. 🤣🤣🤣
Se dezbate încă. Ce zici?62
Nu pot sa ma ating de zacusca de nici un fel sau salata de vinete, daca le vad in farfurie alaturi de ceva … La revedere, la fel si cu mustarul 😂. Verific butelia de gaz de 30 ori pe zi… O fi OCD ?
Se dezbate încă. Ce zici?84
Tre să recunosc că cu asta mi-ai dat ecran albastru. N-am auzit în viața mea pe cineva să nu-i placă vinetele/zacusca. M-ai blocat, ce mai 🤣
Comentariu beton!182
@(alta) Iulia Confirm parțial că mănânc zacuscă doar când este caldă și mă pune soția s-o bag în borcane. S-a răcit, m-ai pierdut!
Ea întârzie, eu n-am răbdare și mă enervez. Degeaba stabilim să plecăm undeva la ora h, că tot la h+30 sau mai mult plecăm.
Iubesc legumele dar ador carnea! Pot să bag un castron de salată, dar numai ca garnitură la o friptură cât șapca generalului. Mănânc varză doar așezată sub costițe de porc, rață sau șunculiță fume. Da, îmi plac diminutivele! Păi, șuncă afumată sună prozaic, chiar vulgar. Și de ce ar fi fume numai somonul?
Nu număr dar dacă prind un refren, rulează în buclă, în mintea mea atâta timp cât nu mă scoate altceva din stare.
În trafic mă enervează destui. De dimineață am întâlnit unu de-a trebuit s-o las ușor și mai pe dreapta până a trecut noru’ negru. Nu știți ce-a fost la gura mea, începând cu el, trecând pe la poliție și terminând cu rar-ul. Cred că trecuse pe cărbuni și avea fochist în dreapta că altfel nu-mi explic cum putea să scoată atâta fum dintr-o mașină așa de mică. Și noaptea mă mai scot din sărite ăia cu farurile reglate să bată unu-n șanț și altu-n pom, de regulă ăla de pe stânga cu care îți scoate ochii și pe fază scurtă.
Pace!
Comentariu beton!121
Aoleu, da, aia cu refrenele… Să vezi drăcia dracului când refrenul care ți-a rămas în cap e „Elefantul Cici/Și-a pierdut cipiciiii…” 🙄
Comentariu beton!182
In ordinea listei 🙂 cred: punctualitatea imi place mie, nu e prea importanta pentru sotie. Si eu mai numar chestii uneori. Pasi, secunde, minute pana vine tramvaiul. Rechizite? Ne plac amandurora. Le colectam de peste tot, avem o debara plina. Ce-om face cu ele? Ne gandim. De multi ani 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?93
Înclin să cred cumva că bărbații sunt mai „predispuși” la punctualitate decât femeile 🤔
Debara, zici? Și, primiți în vizită? 😁
Comentariu beton!212
Nu-mi plac:
1. Meltenii care pun mâna pe toate alea prin magazine, de la ceapă pan’ la pâine. M-am luat de unul în Lidl (la mare magazinul asta este Mecca tuturor celor cu două clase mai mult ca trenul) care pipăia chiflele. „Bănene, știi, am dizenterie, nu m-am spălat pe mâini după ce am curățat locul faptei, și tocmai ce am pipăit și eu chiflele! Ei, ce zici?”. S-a uitat în ochii mei, eu în ai lui – i-am văzut ceafa pe dinăuntru.
2. Flash-urile în trafic. „Dă-te paesane, trece băjeatu!” FMM!
3. Melcii pe banda a doua. Este bandă pentru depășire, înghesuitule!
4. Indicațiile casnice ultimative, gen „atuma!” Ho femeie, am zis că schimb perdeaua, nu trebuie să îmi aduci aminte la fiecare 3 luni!
5. Oamenii în general.
6. Putin (este la modă acum, dar nu l-am halit niciodată).
7. Supa de roșii. Bine, de foame mănânc și bătaie, dar preferabil supa de roșii să fie făcută din rasol de porc.
8. Gălăgia pe baltă. Bufni-le-ar soba-n față, vin să păzesc lansetele, păsărele, țuică, de-astea naturale, eco, iar voi încercați să vă faceti auziți de pe stația spațială.
9. Când mă sună șefimea în afara programului. Bine că muncești tu și acum, luați-aș statuia în sabie!
10. Țiganii. Ăia agresivi, puturoși, insistenți. Mdah, o repatriere în India? Vreo 2 milioane, ce sunt pentru India, un sat mai răsărit?
Mdap, cred că mai sunt, dar încă nu am ieșit din casă astăzi, așa că nu sunt încărcat.
Ah, da, și deși sunt înalt, frumos, deștept și modest, de multe ori nu mă suport nici pe mine. Prea des sunt prea idiot.
Comentariu beton!1076
Am râs cu sughițuri 🤣
Se dezbate încă. Ce zici?73
Ma doare si acum burta de cat am ras!!! Si am citit si recitit toate punctele tale!!!! Bai nene, mi-ai facut ziua!!! Jur!! Si eu in aceeasi ordine le-as fi pus si fix aceleasi chestii!!!! Plus inca vreo doua chestii!!!!
O zi faina tuturor!!! Ia, ca-ti mai citesc odata comentariul!!!!))))
Se dezbate încă. Ce zici?43
bine că mi-ai amintit, pe mine mă scot din pepeni ăia cu ”nu trebuie să-mi aduci aminte la fiecare 3-6 luni”. poate zic și eu la fel când mă rogi să gătesc, să-ți fac un ceai că ești răcit, să-ți aduc o bere că e meci, să-și cos un nasture la cămașă, că ai mâine ședință importantă….
mai ales că eu sunt genul 1. nu cer altora să facă chestii pe care eu le pot face ușor. 2. permisiv.
explicație: dacă îți cer să-mi deschizi un borcan de bulion, înseamnă, 1. pzmamii ei de viață, îmi trebuie acum, să pun bulionul ăla la mâncare. 2. am încercat cu prosopul, cu cuțitul, cu încălzitul capacului la foc, am bătut mătănii și am făcut dansul ploii, așa că dacă vrei să mănânci, deschide borcanul ăla ACUM.
zic și eu, ”când poți schimbă și tu perdeaua aia”. nu zic acum, dar mă aștept să fie schimbată în interval de cca 2 săptămâni, dacă nu intervin chestii prea nașpa: a venit războiul și am plecat în bejenie, ți-au rupt ceva și ești în pat, în ghips sau ceva asemănător, ai o perioadă nașpa la muncă și acasă mănânci și dormi. dar dacă trebuie să-ți amintesc de 3 ori în 3 luni, m-apucă dracii.
bine că locuiesc numa’ cu pisicul și de la ăsta n-am pretenții.
Comentariu beton!240
Urasc sa am geamurile la masina murdare. Chiar si la cea de munca, care este supusa unor conditii aparte, sterg geamurile/oglinzile in fiecare zi. Cand merg acasa si ma urc la volan sa conduc, aproape intotdeauna pun intrebarea, jumatatii mele, „cum naiba poti sa conduci cu geamurile in halul asta?”
Pe vremea cand copiii stateau cu noi, uram din suflet sa gasesc pantofii lasati in hol. De cateva ori am avut si contre cu fiu-miu pe tema asta (avem loc de depozitare a pantofilor, grupa mare). In general nu suport dezordinea, indiferent ca este in casa, in masina, sau in garaj. Nu suport farfuriile/vasele murdare in chiuveta.
Daca am lucrurile aranjate intr-o anumita ordine in baie sau pe noptiera, nu imi place sa mi le „amestece” cineva.
Imi place sa mananc ciorba doar dintr-un anumit tip de farfurie (castron), si numai cu un anumit tip de lingura. Nu suport sa am cutitele neascutite. Am o manie cu cutitele, caci cred ca avem in jur de 16-18 bucati (cele pt prepararea mancarii, nu cele de la seturile de tacamuri).
Nu pot sa stau intr-un loc cand vb la telefon. Daca am o convorbire mai lunga cu cineva, cred ca fac „kilometri’ prin casa pana termin. Jumatatea mea rade mereu pe chestia asta.
De obicei in avion stau pe partea stanga, si intotdeauna la culoar. Foarte rar stau la geam, si aproape niciodata la mijloc.
Eh, ar mai fi si altele, dar dupa aceea ziceti ca sunt chiar „dubios”. 🤨
PS Urasc pe cei care intarzie, mai ales daca este vb de un party unde trebuie sa stea lumea la masa, sa facem un gratar. 😉😂🙄
Comentariu beton!321
Cred că ești ceva rudă cu bărbatu-meu, cu aia cu geamurile de la mașină. Consumă ăsta lichid de parbriz în cantități industriale. Ba mi s-a întâmplat să refuze vehement să meargă cu mașina mea, dacă avea becul de lichid de parbriz aprins 🤦♀️
Comentariu beton!102
Io-s deja next level la șters geamurile 🤭 Am cârpă de microfibră și soluție cu care șterg oglinzile și lateralele. Fac asta și pentru colegele de serviciu😏
Îmi prevăd un viitor vizibil de moș hapciupalitic, sfătos și tipicar 🤣🤣🤣
Comentariu beton!262
@HM, cum facem să treci și p-aici cu laveta aia? 🤣
Comentariu beton!92
Aaaaa, minge la fileu. Urasc 8 martie. Ziua aia cand suntem femei/mame/iubite fantastice si de neinlocuit, femeile aranjate exagerat in aceasta zi(uneori doar in aceasta zi) care dau ochii peste cap printre ,, lamultianiuri si oooodaaamultumescc” si isi ascund pumnalele pline de sange pe sub fuști , urasc barbatii care imi aduc flori doar pt ca e 8 martie si au ghinionul sa imi fie colegi.Du-i mai floarea aia lui muma-ta, sau nu i-o du, ia-ti ceva fain ca a sosit primavara, opreste o târa agitatia si fa tot posibilul sa le dai colegelor liber in acea zi. Nu de alta, dar trebuie sa mearga sa transpire la vreo doua serbari, sa mearga repejor acasa sa (f)uta patruj de sfinti, iar seara sa fie la fel de gatita si iubibila ca o frezie proaaspata.Urasc firmele care in data de 8 martie dau femeilor cate o floare iar femeilor mai femei decat femeile (sefele) au parte de o miniserbare cu cadouri, si prajituri/mese servite de alte femei mai nenorocoase decat femeile mai femei.Bleah.O tropaiala mai inutila ca in acea zi nu stiu sa ma enerveze. Hai ca am vorbit si urat. Cred ca si asta urasc , pan la vreo 45 ani nu injuram nici in gand, acu recuperez din urma.
Comentariu beton!473
100% de acord!
Se dezbate încă. Ce zici?53
Am uittat: imi plac cutitele, avioanele, submarinele. Imi plac animalele.Urasc ca sunt miniona doar pt ca din acest motiv nu am fost apta sa fiu militar profesionist.Imi plac CUTITELE, pana la addicted.Urasc grabitii in trafic, aia agresivi (eu nu conduc, dar am in stanga un vesnic grabit ). Urasc in magazin pe al de imi spune permanent ,,hai repede , ca nu avem timp”. Avem timp, ca nu mai am kinderi acasa.Urasc ciorba de peste, cred ca e singurul aliment pe care nu il mannanc, dar tot ce e de prin gradina, e al meu:salata, brocoli, conopida, zarzavat, etc: salivez deasupra stratului cu verdeata.
Se dezbate încă. Ce zici?84
Asa, recupereaza! 😂👍 mare dreptate ai!
Se dezbate încă. Ce zici?51
@MAS, o punem de un club al cutitarilor? Uneori cand ma duc cu jumatatea in magazine specializate „pe bucatarie”, si ma vede ca incep sa ma uit mai atent la cate un set de cutite, ma ia de mana si-mi zice, „Nu crezi ca avem destule acasa? Hai sa mergem!”. Primul lucru „pt casa”, care l-am cumparat cand am ajuns aici, a fost un cutit „Victorinox”, pe care am si dat ceva banuti. Cand ajung in Romania la socri, primul lucru care il fac, le ascut cutitele. 🙄
Se dezbate încă. Ce zici?93
Auliooo … cum o nimerit orbu’ Brăila… pă tăiș 🤣🤣🤣 din adolescență până la vreo 21de ani am purtat brișcă în permanență la mine 😂 Brelocul de la unele dintre cheile mele este un Leatherman 🤭 Mai zic ? Bine ne-am înfipt … pe MVB🤪
@HM: Pai, in Braila, pana si turistii au brisca!
Pai cine crezi ca a urcat într-un obiectiv turistic din Paris cu un cuțit în poseta? Noroc ca nu scotoceau posetele minuțios pe vremea aia, ca ma vedeați la știrile de la ora 5.: ,,turista din România inarmata cu un cuțit de bucătărie (dap, nu era briceag, era de bucatarie), descoperita la nivelul nr 2 al obiectivului turistic X. Femeia a fost imobilizata și pt îndrăzneala aruncata în Sena.”
Se dezbate încă. Ce zici?51
Ah, un Leatherman trebuie sa iau si eu. Si sa gasesc un Victorinox pe care l-am pierdut prin casa acum ceva vreme. Si sa inlocuiesc Zwilling-urile cu niste Wusthof-uri forjate. Si sa mai cumpar inca un Spyderco si cateva Mora. In rest, totul ok.
„Totul ok” vine de la Opinel Knife !?🤭
Zici că suntem adunarea klanului MVB 🤣🤣🤣
Intamplator ieri am reusit, dupa cateva minute de lupta interioara, sa nu cumpar un Opinel 8.
Pe parte gastronomică nu aș putea să mănânc următoarele nici dacă viața mea ar depinde de asta:
-SPANAC (am rămas cu traume de la grădiniță când mi-a fost servită sub forma unei paste verzi scârboase și la vedere și la miros)
-OUĂ prăjite, fierte sau omletă
Nu am nici cea mai mică problemă cu ouăle care intră în crema prăjiturilor sau a batoanelor de ciocolată pe care le devorez cu pasiune, dar așa simple nu le pot îngurgita.
-MORCOV (nu-mi place nimic la el, de la culoare până la gust)
-ARDEI FIERȚI (cu cei cruzi n-am nicio problemă)
-CARNE DE ORICE PASĂRE (pui, rață, curcan etc.)
-CAFEA CU LAPTE (beau cafeaua simplă, uneori și fără zahăr)
-LAPTE DE VACĂ (nu-mi place gustul, deși pot mânca iaurt și brânză; beau în schimb lapte de capră, întotdeauna rece)
Pe cealaltă parte, n-aș avea nicio problemă în a mânca următoarele zilnic (nu am precizat cantitatea, deoarece oricât m-aș chinui și ar fi mâncarea de bună, nu pot să am la o masă mai mult de 250 g; simt că vomit dacă mănânc mai mult):
-PASTE preparate în orice fel
-FASOLE, MAZĂRE, LINTE
-CONOPIDĂ, BROCCOLI
-CARTOFI FIERȚI CU BRÂNZĂ TOPITĂ
-GRĂTAR CU CARNE DE VITĂ
-SALATĂ DE VINETE
-SALATĂ DE ICRE
-CIREȘE vara
-STRUGURI, NUCI toamna
-MANDARINE iarna
Alte ciudățenii pe care le am ar fi:
-numerotez paginile cursurilor, le datez și le țin într-o mapă cu mai multe dosare în ordinea alfabetică a numelui materiei
-așez în bibliotecă colecțiile de cărți cronologic
-toate documentele din calculator sunt organizate pe ani de studiu în foldere (nu am niciun pdf, word lăsat aiurea în desktop)
-fac liste pentru orice
-în telefon toate contactele, inclusiv eu, sunt trecute ca în buletin (Dacă cineva are 3 prenume apare cu toate 3)
-dacă despre o persoană pe care urmează să o cunosc în plan profesional (școală/liceu/facultate/loc de muncă) nu știu decât numele, înainte de a o întâlni desfășor o întreagă activitate de investigație, la finalul căreia aș putea eu însămi să-i întocmesc întreaga biografie
-ador să merg la teatru și îmi aleg persoanele cu care vreau să merg în funcție de genul piesei
-atunci când întâlnesc pe cineva pentru prima dată, fără să știu că acea întâlnire va avea loc, mă uit prima dată la ochi, apoi la buze și la mâini
-în 80% din an port rochii sau fuste, însoțite de încălțăminte cu toc cât mai înalt (nu-mi impune nimeni ținuta, dar trebuie să fie foarte frig afară ca să port pantaloni)
Asta e tot ce mi-a venit în minte acum.
Comentariu beton!193
Mă, tu ești de fapt o doamnă, așa-i? 🤣
Eu mă uit prima dată la papuci când cunosc pe cineva. Habar n-am de ce. Și dacă sunt într-un loc cu mai multe persoane, la coadă sau ceva, tot la papucii oamenilor mă uit prima dată.
Se dezbate încă. Ce zici?104
@(altă) Iulia N-aș spune că sunt chiar doamnă la cele 20 de primăveri pe care le am, dar de vreo 3 ani toți cei care mă întâlnesc așa mi se adresează🤣. Nu contează contextul sau vârsta interlocutorului. Am avut acum 2 și ceva un eveniment la liceu și eram îmbrăcată în costum cu tocuri cui negre. De la intrarea în liceu până am ajuns la clasa mea, toți cei pe care i-am întâlnit mi s-au adresat cu ,,Bună ziua, doamna profesoară!”. Colegii mei de clasă erau la capătul coridorului înecându-se de râs😁.
La lista de mai sus, aș mai adăuga că nu suport nesimțirea și prostia indiferent de forma lor de manifestare. Și cel care claxonează ca disperatul tot nesimțit e față de ceilalți partipanți la trafic.
Iar legat de încălțăminte, o văd mai târziu întrucât analizez de sus în jos.
Comentariu beton!133
Am și eu foarte mulți dar cel mai puternic este că în trafic nu mă pot abține să nu mă uit la numerele de înmatriculare ale mașinilor (ale tuturor mașinilor) cu care mă intersectez sau care mă depășesc (e un pitic bătrân, îl am de când eram copil). Evident, nu când mă intersectez cu o coloană și, la fel de evident, știu sute de numere de înmatriculare ale cunoscuților, colegilor de serviciu și ale altor persoane cu care am avut cumva de-a face de-a lungul timpului.
Comentariu beton!162
Dadada, și asta!!! Pfff, cum oi fi uitat de asta?!?
Se dezbate încă. Ce zici?52
Si eu am pasiunea cu numerele de inmatriculare. Le colectionez in cap de vreo 40 de ani.
Se dezbate încă. Ce zici?33
Și eu mă uit la numere, dar de cele mai multe ori ca să mă amuz de câte un înțeles ascuns și potrivire cu mașina. Și-mi vin apoi întrebări. De ex, la mine pe stradă stă cineva cu o Kia Sportage verde vomă, care are nr de înmatriculare BxxxKIA. Și nu lucrează la reprezentanță. Și mă tot întreb de ce și-ar pune numărul ăla? Am văzut nr de înmatriculare cu BOU și mă întrebam dacă îl descrie pe șofer. Și alte asemenea…
Se dezbate încă. Ce zici?41
@Cata, și eu mă întreb la numere d-astea (gen KIA sau BMW sau VWG), ce dracu, ești senil, nu știi ce mașină ai și tre să te uiți la număr când te întreabă careva?
Plus că, de fiecare dată când văd o pysy cu număr RXY îmi vine să strig la ea: „Hai, Rexy, hai cuțu!”
Eu ajunsesem demult să mănânc destul de lejer surstromming-ul pus pe o felie de pâine prăjită cu unt și cu ceapă și roșii deasupra, așa că pe mine nu mă enervează nici o mâncare.
Comentariu beton!131
Aoleu, ăsta e heringul ăla fermentat sau macerat sau ceva de gen, nu? Dap, dacă mănânci din ăla, sigur nu te poate deranja orice altceva.
Se dezbate încă. Ce zici?41
Respectul meu a crescut la nivel 100, stiu SIGUR că nu aș fi în stare
Se dezbate încă. Ce zici?50
Îți pun eu diagnosticul ( ca nespecialist!) in versuri : ești nebună / m.astept să te găsesc urlând la lună !
Comentariu beton!92
Aaauuuuuuuuuuu! 🤣
Comentariu beton!103
-Si mie imi place in orice librarie si stau, rasfoiesc, pana in punctul in care un angajat ma ia sub supraveghere, atunci mi se taie si nu mai calc pe acolo;
-Sunt grammar nazi, of, cand vad ceva scris gresit ma blochez, ca atunci cand aud un ‘fa’ sau ‘fata!’ si nu pot sa duc textul mai departe. Si da, recunosc un typo de la distanta; daca tin la persoana care l-a scris i-l semnalez discret;
-Urasc cliseele, cand ceva se repeta de +3 ori e cliseu, in moda, in vorbire, in filme vazute, etc.. Si gata, poate sa fie minunat, il ocolesc, fug de el.
Se dezbate încă. Ce zici?94
Îmi cer scuze pe această cale, am 2 greșeli în text (am halit un cuvânt într-un loc și o literă în altul) 🙈
Și da, sunt grammar nazi, și din fire, și prin prisma muncii. Aspect sub care îmi vine să mă urc pe pereți de multe ori când citesc subtitrări de pe la noi 😡 De altele nu mai zic, că dacă încep, scriu până mâine!
Se dezbate încă. Ce zici?82
auziți, tușica, ma uait brazăr (sister, da’ nu rimează) from ănază mază, ca să nu pierd timp și bani, matale aveți ceva tratament de psihopupu? c-aș lua și eu…
so, sudez, număr, fiert pă papetărie (da’ nu le pierd) și pe moșcăiți; da’ doar p-ăia din trafic, că în rest moșcăitu’ se moa; unde ne despărțim este la păpică (grașii vorbim în diminutive despre, da?), că io-s de la vaslui și halesc tot-tot-tot; unde ne întîlnim iar e la crucifere și legume în general, pe care le prefer cărnurilor; totuși, mîncarea și băutura, la mine, trebuie să fie dintr-o sursă naturală identificabilă, așa că zic pas la pate vegetal; păpam cu ardoare d-ălălantu’, spre disperarea nevestei; asta pînă în ziua cînd mi-a pus în față lista ingredientelor din, că avea de tradus în spaniolă un mare producător; cum să zic, în principiu era vorba despre „vagi urme de carne”, așa că m-am lăsat (vezi punctul anterior) din cauză de sursă incertă; cînd miorlăie copchila intru pe dalailamamode (după primele secunde de nervi) combinat cu Beethoven ears;
dar să trecem la personale:
primo, oamenii! nevastă-mea îi pur și simplu disperată de cum mă întîlnesc io cu oameni; da’ nu așa, cu apropiați sau ceva; nu! ci la modul că suntem în pustiul cel mai pustiu și eu mă salut cu unu’ pe care l-am întîlnit 5′ acu’ cinșpe ani; e la modul că dacă în Piazza San Marco, într-un august pre/post pandemic, există o persoană cu care eu am băut o cafea cîndva în viața asta, o s-o întîlnesc siiiigur!
secundo, mașinile; cînd eram mic, la vaslui, rețineam numere de înmatriculare și marca; astăzi, sunt capabil să remarc pe contrasens mașina vreunui cunoscut, indiferent de viteze și valori de trafic; adică omul e din brașov și merge la calafat să-și ia ceva găsit pe olx (o dată în viață adică), io o să-l văd; adică e noapte și prietenii mei se duc în vizită la părinți, pot să fie 5 mașini identice în coloană, eu pe ei o să-i văd…
în rest sunt plictisitor…
Comentariu beton!253
Ai hiăr iu, brazăr! Amen to all of that! 🤣
Se dezbate încă. Ce zici?23
Pfoai … la faza cu ținut minte numere de mașină și mărci de mașini subscriu, da’ numere de telefon … ioc. Poți să te îngrași sau să slăbești, să îmbătrânești, io tot te recunosc după ochi dacă am avut oareșce tangențe vizuale chiar și acum 20 de ani. Țin minte o groază de detalii nesemnificative despre persoane aidoma. Uneori mă întreb cu ce folos și care îmi e consumul meu nervos !!? 🤨😶🌫️
Se dezbate încă. Ce zici?50
Eu număr sarmalele în timp ce le fac, număr perișoarele sau găluștile.
Urăsc să-mi umble cineva în trusa de scule și să nu pună la loc totul exact așa cum le-a găsit. Vreau să pot găsi cu ochii închiși lucrurile.
Nu suport pe cei care simt nevoia să se înghesuie la vreo coadă sau în mijloacele de transport în comun, mai ales când nici nu e aglomerat.
Urăsc din tot sufletul, toate mâncărurile făcute din frunze. Trebuie să te iubesc foarte mult ca să-ți gătesc așa ceva.
Sunt intolerantă cu părinții care ridică din umeri neputincioși cu privire la istericalele plozilor din dotare. În aceeași categorie îi încadrez și pe proprietarii de câini. Trebuie să menționez că iubesc nespus și copiii, și câinii.
PS- din ce știu, înălțimea unei trepte nu are voie să depășească înălțimea de 17 cm.
Comentariu beton!152
Aaaa, daaa, cum dracu să nu numeri chiftele, sarmale, perișoare, găluști și orice altceva similar? E musai, practic! 🤣
Și eu urăsc din suflet lucrurile nepuse unde știu eu că TREBUIE să fie. Aspect sub care mă disperă înfiorător doamna mea tanti, care are diverse inițiative de depozitare a lucrurilor, de am ajuns să fac ordine înainte să vină ea, să-mi pun dreq lucrurile unde vreau eu, că altfel mi le pitește unde nici cu gândul nu gândești 🤦♀️
Se dezbate încă. Ce zici?72
@Anouk & (altă)Iulia: dacă voi numărați găluștele din gulaș sau supa de pui cu găluște de griș înseamnă că aveți timp liber, nu glumă. 🤣🤣🤣
Se dezbate încă. Ce zici?62
@JT, le număr în timp ce le fac, nu în timpul liber. Și în nici un caz nu le număr când le mănânc.
Comentariu beton!101
@JT, fix cum zice colega mai sus, le număr în timpul procesului de producție, ce dracu, crezi că m-apucă număratul dup-aia, ce, sunt dilie? 🤣
Comentariu beton!141
Băcăuanii, și nevasta-mea numără sarmalele! Și am ajuns sa o întreb câte au ieșit, ca na, este un mare trebuie! (bine, fac repede socoteala cam câte o sa apuc, ca cei 3 kinderi sunt asasini de sarmale)
Comentariu beton!81
ăăăa, și mă mine mă cam calcă pe nervi tanti a mea, că-mi pune chestii altfel decât
erau.
la mine nu are ce să pitească/pună unde crede ea, că e rezonabil de ordine, pt că-mi place să-mi găsesc lucrurile cu ochii închiși (cândva l-am trimis pe taică-meu singur la mine acasă: adu-mi bluza x, e în dulap din hol, pe raftul cutare, în partea dreaptă, bluza y, e în sertarul din mijloc-dreapta de la comoda din dormitor; sau mă sună mama, aflată la mine, eu la birou, ”unde găsesc x”- în sertarul cutare sau în cutia cutare din balcon- toate cele enumerate au fost găsite cu precizie de 150% unde am indicat).
no, tanti pune lucrurile ”la loc” cum crede ea de cuvință. toată lumea are în baie, pe marginea căzii sau pe polița de la chiuvetă șampoane, periuțe de dinți, chestii, socoteli, și eu ca toată lumea. după ce vine ea le găsesc aiurea.
apoi femeie, nu vreau să mi le pui la milimetru, da’ pi bune, ce-ai găsit pe marginea căzii, în colțul din dreapta sub baterie să fie tot acolo, ce era în stânga în partea opusă să fie tot acolo, și nu pe polița de la chiuvetă, ce era pe polița de la chiuvetă să fie tot acolo, fiecare dreata-stânga, cum erau.
cer prea mult?!
nu i-am zis nimic, că m-a făcut mama bleagă, da’ mi-am luat aspirator robot și de la sfârșitul lui septembrie am chemat-o o singură dată. 🙂 aspiratorul îmi futea tot zenul și energia. 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?60
@Ady, exaaaaact, fix așa face și a mea – ia lucrurile de pe cadă, de ex, și le pune apoi la loc pe toate grămadă, într-un colț. Aaaaaa! Păi nu! Alea ale copilului sunt în colțul din stânga, ale mele în coș și ale lu bărbatu-meu în dreapta. NU mi le pune pe TOATE grămadă în coș, că mă apucă nervii capului.
Sau în bucătărie – io țin drăcia aia de curățat morcovi & d-astea în sertar. Iar pe blat am un suport cu linguri de lemn, spatule de silicon, polonice și altele similare. Păi de ce să pui, femeia lu Mniezo, sărăcia aia de curățitor la linguri de lemn? De ceeee? 🤯
@(altă Iulia), întrebarea mea nu e de ce pui chestia de curățat la linguri de lemn, că poate așa face ea acasă și mi se fâlfâie oltenește de ce face ea acasă, întrebarea mea este de ce pui chestii în altă parte decât unde le-ai găsit?!
dacă le-am pus acolo, păi le vreau acolo și nu unde le ții tu acasă.
ah, ce mi-a pus capac?! la o curățenie generală am rugat-o să spele și toate vasele din dulapuri. poți scoate dintr-un om o bună parte din piticii lu’ mă-sa, dar nu pe toți. 🙂
deci în sertarul cu tacâmuri din sertar mai aveam și elastice de bani și niște punguțe alea mici de sanviciuri, aproximativ frumos împachetate, curate, dar folosite și o rolă cu punguțe d-alea. a pus elasticele într-o punguță nou-nouță și toate punguțele într-o altă punguță nou-nouță, luate de pe rolă. alea folosite erau vizibil curate, fuseseră doar sandviciuri în ele. mi s-au încârligat neuronii. mai ales că eu am un ușor pitic pe tema reducerii plasticului.
asta-mi amintește de alt ”nerv”: la magazin, zic ”fără pungă”, vânzătoarea mi le pune în pungă nouă, de la ea de pe rolă. zic ”fără pungă”, scot și pun pe tejghea o pungă curată, cu mâner, gata desfăcută, numa’ să bagi în ea, vânzătoarea se chinuie să dezlipească o pungă de la ea de pe rolă, apoi să-i desfacă marginile, bagă produsul în punga ei și apoi în punga mea. ”e gratis, doamnă, nu vă faceți griji”.
de ce, de ce, de ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee? pt numele tuturor sfinților din ceruri și din toate religiile, dacă zic ”fără pungă” și mă vezi cu punga mea în mână, de ce îmi pui altă pungă?!
Credeam ca sunt singura nebuna care numara treptele si cand toaca/ feliaza ceva. Eu mai numar si pasi uneori. De rechizite ce sa mai spun, raiul miroase a caiete noi 🙂
Comentariu beton!132
Și eu număr pași, mai ales când fac efort (dacă urc pe munte, de exemplu, număr câte 100 de pași odată, cumva ca să-mi fac curaj 😂).
Și daaaaa, raiul miroase a caiete și cărți noi! 🥰
Ps: sper că-ți dai seama că mă duc să iau ruleta, să măsor înălțimea treptelor 😂
Comentariu beton!122
Nu suport aglomerația niciunde, oamenii care se îmbulzesc, se împing pe la diverse cozi, care ți se urcă în spate, deși au tot locul din lume. N-o să stau niciodată la o coadă mai lungă de 5 persoane nici dacă aș primi Oscar pentru asta. Nu suport să întârzii nici măcar 5 minute la vreo întâlnire, mai bine nu mă mai duc. Nu suport caracatița gătită. Numa’ când îi văd tentaculele și ventuzele, am impresia că mi se lipesc de esofag și rămân acolo, iar eu nu mai pot respira. Or mai fi, da’ astea-s cele mai importante.
Comentariu beton!81
Eu am dezvoltat o tehnică de îndesat coate în stomacul ălora care îmi suflă în ceafă la cozi. Sau îi mai calc „accidental” pe bombeu. Ori mă apucă vreo „criză” de tuse fix când mă întorc spre ei.
Comentariu beton!131
Iubi, iubire, dragostea mea, plus altele de genul. Daca pronunți așa ceva când ești în preajma mea, ai mari șanse să auzi ceva nasol. Mi se pune o pâclă pe ochi și neuronul incepe sa se târâie. Pâinea ambalata pusă invers, aia care întârzie, diminutivele, chestiile de genul: noi avem azi la matematica nu știu ce. Plm, copilul tau are la matematica nu știu ce tema, nu tu, vită. Multe altele…
A, una nasoala rău de tot e statul calare pe mine, genul ăla de ar sta la 2 cm de fata ta să vadă ce faci. De obicei aplic aia cu vrei o guma? Nu vrei, atunci ia distanta, îți pute gura.
Comentariu beton!193
Și să nu uităm de „azi am păpat x…”, „am făcut cachi”, „am spus 3 cuvințele noi” 🤦♀️🤦♀️🤦♀️
Se dezbate încă. Ce zici?42
A, că am citit mai jos aia cu dimineața. La fel, dupa ce mă dau jos din pat nu s om. Bine, de obicei nu prea sunt dar e alta poveste. Deci nu exista să pornească alarma la tel și să mai stau, asta daca nu cumva îs treaz deja. Dar, de ex până plec la munca , vreo ora, n ai ce discuta cu mine, îs pe pilot automat și e mai bine sa ți vezi de treabă și să mă lași în pace.
Se dezbate încă. Ce zici?62
Achiesez, dimineața nu e un moment bun să vrei să discuți cu mine 🤬
Se dezbate încă. Ce zici?44
Si eu sant membra a clubului celor cu pitici pe creier.
Numar pasi, rondele de morcov, dungi pe zebra, orice. Dintotdeauna.
Urasc sa intarzii (consortul intarzie intotdeuna).
Nu pot trai in dezordine, toate lucrurile au un loc al lor, unde tre sa le gasesc si noaptea, cu ochii inchisi. Plus totul aliniat la milimetru; consortul e un cascat notoriu, asa incat nu prea am timp sa ma plictisesc restabilind ordinea fireasca a lucrurilor…
Urasc diminutivele. O salatica de rosioare si castraveciori cu putintica branzica imi da fiori pe sira spinarii. Nu salatica in sine, doar apelativul. Si numele: Mugurel, de 2 metri si o suta cin’zeci de kile, sau Gratiela, care si ea bate suta. Si multe altele asemenea.
De mancat mananc orice, mai putin doua “specialitati” danezesti de care nu ma ating, chit ca mor de foame si nu-i altceva pe o raza de o suta de km.
Si veata e pustiu fara liste si post it-uri peste tot (dar aliniate, nu alandala 😁).
Mai sant multe, dar ma grabesc la fitness.
Se dezbate încă. Ce zici?63
Am avut la un moment dat un Mugurel coleg de muncă. Fix așa, un metru nouăzeci, vreo sută de kile în viu… Fix Mugurel, ce dracu să mai zici?!?
Se dezbate încă. Ce zici?42
am un amic, cunoștință, cum vreți să ziceți, cel mai bun prieten al lu’ frate-meu, Mugurel în buletin. 1,80+ m și vreo 100 kile. de obicei i se zice Mugur. mama îi zice Muguraș, că-l știe de când era cât un dop și stătea cu frate-meu în bancă din clasa I. 🙂
O fi o chestie asta cu „Mugurel”? Oare e predestinat celor de 2m si suta de kile? Am un vecin care se incadreaza si el. 🤭
Pfoai, diminutivele la prenume sunt super enervante. Cum să te cheme Mugurel, când ai 2m, peste suta de kile și, eventual, și niște zeci de ani în spate? 😀 Ca cineva osândită pe viață cu un prenume diminutivat, vă înțeleg perfect. :))
Comentariu beton!80
Ești prea tare! 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Se dezbate încă. Ce zici?42
Aproape țapănă … de la atâta maioneză cu pateu vegetal 😊😉
Am si eu chestia asta cu numaratul. Pana la 23, nu alt numar, ca altfel, vine sfârșitul lumii. Numar cand ma apuca, ce am in vizor, pana ajung la 23. Si chestiunea asta ma face sa ma gandesc la un film cu Jim Carrey in care numarul asta era prezent. Verific usa cand plec, chiar daca știu ca am incuiat-o. Imi place sa fiu pregatita cand am ceva de facut (eliberare acte, programari etc), si le verific de o gramada de ori, le pregatesc din timp, sa fiu sigura ca totul e in regula. Soferii carora le dau prioritate si abia se misca apoi, ma innebunesc. Rola de hartie trebuie asezata intr-un anumit fel pe suport, cand o vad altfel, o pun „corect”. Cand se urca omul pe mine cand stau la coada, sau platesc si se baga peste mine. A facut careva studii pe chestiunile astea? Suntem normali? 😀
Se dezbate încă. Ce zici?41
Definește „normali”… 🤷♀️
Se dezbate încă. Ce zici?41
Astia care au astfel de obiceiuri, dar nu recunosc 😊
Se dezbate încă. Ce zici?61
A, da și la aia cu rola de hârtie și musai și la curpapir. Există un SINGUR mod corect de a pune rola pe suport!
Se dezbate încă. Ce zici?71
1. Gastro: urasc mancarea de spanac, stevie, brocoli, urzici; n-am vazut multe balegi in viata mea, dar eu zic ca seamana. Nici ciorba de burta, fructele de mare sau creierul sau limba de orice animal, oricum ar fi preparate, nu au reusit sa intre in gura mea, desi ai mei ma mituiau cu 10 lei prin 1980, erau bani frumosi pe vremea aia. Lintea si hrisca sunt tot tabu pentru gura mea.
2. Nu iau Smecta sau alte medicamente cu aceeasi consistenta, mai bine sufar o saptamana.
3. Cu cat ma apropii de implinirea unei jumatati de secol trait pe meleagurile astea mioritice, cu cat incep sa urasc unele categorii de „oameni”: cei ce au stat la coada la benzinarii acum 2 zile; mamikile care au luat bacul la Braila, dar acum stiu totul despre sistemul de invatamant; copiii alintati care nu stiu la 12 ani sa-si lege sireturile; „docentii” in vaccinuri si geopolitica; „amaratii” aia de n-au bani vara sa-si ia haine pe marimea lor si imi violeaza retina cu partile lor anatomice ce ar trebui imbracate.
Se dezbate încă. Ce zici?94
„am o rețetă de sufleu de conopidă de te lingi pe dește”.
Hai cu reteta, ca mi-ai facut pofta!
Se dezbate încă. Ce zici?41
Stai jos, notează:
Iei o conopidă, nici prea mare, nici prea mică. O desfaci în buchețele și o arunci într-o oală cu apă și o țâr de sare ș-o lași să deie un clocot-două, nu prea mult, să nu se facă terci. Să intre furculița-ntrânsa, da nu chiar ca-n pireu.
Iei un vailing mai măricel, așa, trântești în el 3 oo, vo juma-trei sferturi de borcan de smântână d-ăla de 400 de grame, măcar cu dooj la sută grăsime. Bați bine toată treaba, pui sare, piper, un strop de nucșoară și un cătzăl-doi de usturoi zdrobit.
P-ormă iei niscai cașcaval, tot așa, mai grăsunel, măcar vo doi sute de grame. Îl maltratezi pe răzătoarea mare și-l azvârli peste oole celea. Apoi iei niscai produs de origine animală precum șuncă, bacon sau orice altă treabă similară, tai cubulețe mărunțele și nu prea și trântești și asta peste amestecul cu oo.
Între timp, numa bine, ți s-a fiert conopida, o scurgi bine bine bine de apă și o arunci în maglavaisul cela. Dacă ți se pare prea „apoasă” situația, arunci vreo 2 mâini de pesmet în combinație.
Iei p-ormă un vas termorezistent, îl ungi binișor cu untuleț pe dinăuntru și pui în el toată treaba la care ai muncit până acuma.
Mai dai peste nenorocirea asta cu niscai mozzarella rasă și îndeși totul în cuptorul încins la vreo 200 de grade, până când brânza aia de deasupra e aurie și face bulbuci cum se cuvine.
Pui în farfurie, mai dai cu niște smântână peste, să alunece ca lumea și crepi în tine.
Să-mi spui dacă faci!
Comentariu beton!273
@Iulia S-a notat! Mulțumesc!
eu m-am oprit la ”vailing mai măricel”. te rog să definești, că la mine acasă într-un vailing mai măricel intră lejer 20 de kile de roșii. 🙂 intru chiar și eu (1,50 m, 57 kile în viu), în poziția fetus. 🙂
un castron de salată, varianta pt 4 adulți, nu e bun? 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?60
@Ady, vailing mai măricel adicătelea suficient de mare încât să poți îndesa în el conopida, peste maglavais, și să mai poți amesteca, fără să-ți ajungă juma de compoziție, pe blat, ca să te înjuri apoi printre dinți că n-ai luat dracu unu o țâr mai mare!
Mno, cam așa. 😂