Context: Textele și articolele, care ajung pe internet și pe care n-au nicio problemă să și le însușească cetățeni care n-ar fi în stare în viața lor să le scrie, vin cu niște costuri. Da, știu că pare surprinzător, dar oamenii ăia care le scriu nu stau să facă biluțe de muci pe canapea, timp în care textele se scriu singure și cuminți pe laptop.
Pe mine, personal, orice text pe care-l vedeți voi pe blog, mă costă peste 500 de lei în fiecare lună. Cheltuieli fixe, bani pe care-i plătesc doar ca să mențin blogul activ din punct de vedere tehnic. Mai exact, că poate nu e clar: public sau nu public pe blog, banii ăștia tot trebuie plătiți.
De aici, urmează:
➡️ costurile ascunse: timpul consumat pentru a scrie și consumul nervos aferent (întrebați oamenii care scriu texte și articole bune cam cât le ia să scrie un text bun. O să rămâneți cu gura căscată).
➡️ costurile indirecte: facturi la curent, facturi la internet, uzura laptopului, banii pe cafea, pepsi sau țigări.
Dacă n-ai blog sau ceva care necesită hosting și scrii doar pe platforme free de genul Facebook, o să tai de pe listă doar cheltuielile fixe, toate celelalte se păstrează.
Cam așa stau lucrurile in momentul în care vine cetățeanul, vede un articol sau o postare care-i place, ia frumușel cu copy/paste și pune liniștit la el pe profil sau pe pagină.
Acum, că avem toate datele problemei în mână, o să vă las mai jos scuzele penibile ale celor care fură și postează texte, care nu sunt ale lor, și fac asta cu bună știință:
L-am găsit pe internet
Știți la ce mă refer, da? E cel mai des întâlnit răspuns la întrebarea „de ce postezi un text care nu-ți aparține?”. L-am găsit și io pe internet.
Indiferent unde pe internet l-ai găsit, textul ăla a fost scris cineva, că n-a apărut singur pe internet, ca figura lui IIsus din igrasie pe un perete de apartament din Berceni.
Prin urmare, daca nu vrei să fii hoț, poți să cauți cine e ăla care l-a scris. E atât de simplu să găsești. Dar trebuie să îndeplinești două condiții: să-ți dorești să afli și să te ducă capul cum să faci asta. Gen, să iei cu copy un fragment din textul respectiv și să-i day paste în google. În câteva secunde vei afla cu siguranță cine este autorul.
Am făcut asta relativ recent cu un text despre cum ies oamenii la dat zăpada, în funcție de zodie. Text furat de mii de ori, dar nu m-am lăsat până n-am găsit cine l-a scris.
Dar am dat tag către autor și-am pus și ghilimele
Să furi un text și să mai dai și tag către autorul lui, este exact ca și cum i-ai fura unuia mașina, dar l-ai anunța că tu ești ăla care i-ai furat-o. După care scrii mare pe portiere „mașina asta este furată de la Cutărescu” și n-ai nicio problemă să te plimbi cu ea prin oraș. Da, e fix același lucru, dar trebuie să te ducă capul ca să înțelegi că omul ăla, cel care a scris textul, n-a muncit ca să-l furi tu și să te mai și lauzi de unde l-ai furat. Ca să fie foarte clar, tag-ul ăla nu interesează pe nimeni, indiferent unde-l pui, la început sau la final. Textul este singurul care prezintă interes, că altfel nu-l furai, iar tu știi foarte bine asta.
Da, știu veșnica scuză „am făcut așa, ca dacă dădeam share era reach-ul mai mic”. Bă, mă lași? Cât o fi el de mic, share-ul este SINGURA modalitate corectă de da mai departe un text care ți-a plăcut. Și singura prin care nu-ți bați joc de cel care l-a scris. În rest, ca să revenim la exemplul cu mașina, e ca și cum ai spune „da, am furat-o, dar fac doar drumuri scurte, n-am ieșit cu ea din oraș”.
Text preluat
Am pățit de nenumărate ori să citesc câte o postare foarte mișto și, în timp ce citeam, să-mi crească până la cer respectul pentru cel care o scrisese. Ca să nu mai spun, că de multe ori citeam postări din astea deștepte la oameni care până atunci nu produseseră absolut nimic notabil în materie de scris. Moment în care respectul meu devenea uriaș: „wow, habar n-aveam că ăsta/asta e atât de smart”. După care ajungeam la finalul postării și vedeam „text preluat”. Dezamăgirea mea era atât de mare încât, în nouă cazuri din zece, am dat unfriend după așa ceva.
Cei care fac asta sunt de departe cea mai mizerabilă specie dintre hoții de texte. Idem dacă, în loc de „text preluat”, vor scrie doar numele autorului, fără tag, fără link către articol, fără nimic. Cui plm îi folosește că i-ai scris tu numele?
Nu știu cine l-a scris, l-am primit pe whasapp / email / mess / porumbel călător
Să înțeleg că dacă într-o zi deschizi cutia poștală și găsești în ea un portofel plin de bani, n-ai nicio problemă să-i cheltuiești, pe motiv că nu știu ai cui sunt și nici cine i-a pus acolo? Pentru că este exact aceeași situație cu „nu știu cine l-a scris, l-am primit și io de la alții”.
Dacă nu înțelegi de ce portofelul ăla trebuie dus la poliție, nu mai stau să-ți explic de ce situațiile sunt identice și nici că poți afla extrem de repede cine a scris textul primit pe whatsapp. Dacă nu știi cum, mai citește o dată la punctul 1. Dar nu, tu alegi să te doară în cur că banii ăia care nu sunt ai tăi, nu i-ai muncit tu, și n-ai nicio problemă să-i cheltuiești.
Dar am preluat doar un fragment din ce-ai scris
Este exact ca și cum ai găsi în poștă portofelul de mai sus, dar n-ai cheltui decât o parte din bani. C-așa ești tu, băiat bun.
Ți-am făcut publicitate
De multe ori ajungi să afli despre cineva care ți-a furat un text și-i scrii ca să-i bați obrazul. Moment în care vine răspunsul halucinant: „Da’ ce mare lucru am făcut? Și ți-am mai făcut și publicitate”.
Nu, bosule, ți-ai făcut ȚIE publicitate cu un text pe care TU n-ai fi fost în stare să-l scrii niciodată. Că dacă ai fi fost în stare, îl scriai tu. Iar dacă voiai să faci corect lucrurile, dădeai share. „Dar nu puteam să dau share, că atunci când l-am postat, nu știam cine e autorul”. Da, te cred, dar amândoi știm exact că nici nu te-a interesat să afli cine e.
În plus, nu simt nici cea mai mică nevoie să-mi faci tu publicitate furându-mi textele. Știu să mă ocup și singur de asta.
Subsidiara: Ce mare căcat ai scris? Să zici merci că l-am preluat.
Aceeași situație: te duci să-i bați obrazul hoțului de texte. Și, tot stupefiant, primești replica de mai sus. Mie mi s-a întâmplat de nenumărate ori. Chestie la care nu poți să răspunzi decât într-un singur fel: atunci de ce morții mă-tii nu ți le scrii singur?
Cei care fură aceeași glumă
Ăștia sunt și peniblili, dar și demni de milă. Nu cred că mai e cazul să vă explic de ce, bănuiesc c-ați văzut și voi aceeași glumă postată de zeci de ori, de persoane diferite. Băi, nu știu, dar în capul meu este că să furi o glumă este ca și cum ai recunoaște public: nu mă duce capul. Iar demni de milă sunt ăia care, după ce-au furat gluma, mai schimbă ei câteva cuvinte. Știți, ca să pară că n-au furat-o. Pa-te-tic.
Mno, cam astea sunt. Doamne, de câtă vreme voiam să scriu articolul ăsta.
De câtă vreme, Mihai?
Am văzut multe texte fără autor pe net și era evident că nu le scrisese cel care a postat, scuza era, l-am preluat și eu, ce mare lucru.
Iar în privința glumelor care se repetă, cel mai mult mă irită alea cu greșeli de ortografie.
Comentariu beton!22
De foarte multă vreme. De când am văzut și oameni la care nu mă asteptam, folosind „text preluat” sau postând aceeași glumă pe care am mai văzut-o înainte de cel puțin cinșpe ori.
daca scrii asa de bine te poti astepta sa mai preia lumea texte, trebuie sa impresioneze si ei cu ceva. Catei, copii si pisiscute pune toata lumea pe fb. texte proprii mai greu ca acolo e cu talent. Asa ca se mai inspira si ei un pic. nu ai vazut ca plagiatul nu mai este considerat plagiat? nu asa a zis ala de la digitalizare care a trebuit sa isi dea demisia? a copiat si el un pic , ce mare lucru.
Asta imi aminteste episodul din seinfeld cand iau furat masina si la sunat ala sa il intrebe cum se inchide si daca are revizia facuta. poate te si injura careva ca a copiat de la tine si nu a primit destule like-uri.
Comentariu beton!23
„Poate”? N-ai idee câtă mwie mi-am luat pentru texte furate de la mine. Și nu numai eu, am văzut mulți oameni care scriu mult mai bine decât mine plângăndu-se de același lucru.
cam ce pretentii ai intr-o tara de analfabeti functionali condusa de palgiatori si cu cele mai mici vanzari de carte scrisa?
Comentariu beton!23
Fiica-mea a venit cu o perla referitor la copiat, desi ea nu si-a dat seama. au ele o colega care se filmeaza pe tik-tok , pretinde ca este mai mare decat este dar cu rezultate la invatatura foarte proaste, sub nivelul baietilor cei mai rai din clasa ( aia care sunt vesnic pe hol sau scosi de pe zoom, dupa caz). profesorul de mate este de moda veche, explica, are rabdare dar are si pretentii. notele la teza au fost de toate felurile dar influencerita ( sau cum se scrie) a luat 3. La care constatarea fetei a fost: proasta mai e , a copiat ca sa ia 3. Asa si astia care copiaza texte.
Comentariu beton!28
Ține de educație și de respect pentru dreptul de autor. Dar când acestea lipsesc…
Da, sunt strict legate cele două.
nevastă-mea a vrut să fie patroană! cum ce știe dumneaei sunt limba lu’ volter și cea a lu’ donchihote, și-a deschis un birou de traduceri deși io o sfătuisem să nu mai dea bani pe chirie; după 2-3 săptămîni (că n-a vrut să spună de la început, orgoliul, nu?) zice:
-băi, intră oameni, întreabă cît e pagina (btw, pentru cine nu știe, prețurile sunt de mizerie, cam 12%-18% din prețurile europene) și mi-o trîntesc: „da’ ci așa scump, doamnî? cî spaniolî știu șî eu; eu traduc, mata’ pui doar ștampila șî ni înțălegim la bani…”
unii erau bine îmbrăcați și vorbeau corect gramatical…
so, ce mare căcat niște semne negre?
Comentariu beton!60
Da, exact. Ce mare rahat faci si tu acolo? Lasă că traduc io cu google și nu mai dau niciun ban.
Mai grav este atunci cînd îți intră în „prăvălie” o persoană, care în aparență nu stă seara pe băncuță în spatele blocului spărgând semințe, și care vrea repede tradus și legalizat un text dar…textul este deja tradus cu G.T. (și incorect). Apoi urmează:. „Da’ să știți, l-am tradus și l-am trimis deja. Au fost mulțumiți de el. Vor doar să-l autentific / legalizez. Ce-i drept, au zis să-l mai scurtez…” Și continuă cu: „Vaiii! Așa de mult durează. Și costă…”. Soția mea avea săptămânal, măcar două, personaje din acestea. A lăsat baltă activitatea aceasta.
Comentariu beton!18
Aoleeeeeu, nu mă porniți pe filmul cu traducerile, că n-are Miai loc pe blog dacă mă apuc să-mi vărs năduful pe aici 🤣
Și eu nu fac traduceri autorizate, tocmai din motive de astea, lucrez pentru corporații. Și tot de tâmpenii din astea mă lovesc 🤦♀️
Gata, m-am ventilat un pic, mulțumesc, găsesc singură drumul spre ieșire!
Înțeleg perfect furia. Am un exemplu pueril: am scris și eu odată, de un 8 martie clasic, o frază (vreo 2 – 3 rânduri) pentru cele câteva femei din lista mea de prieteni. Nimic deosebit doar mai ”spălățel” și mai coerent (mare lucru la mine, cel ce începe un text la Ana și îl termină la Caiafa!). O oră mai târziu îl vedeam pe pagina unui prieten FB, bine-mersi. Băi, un răhățel de text! N-aș fi luat premiul USR clar pentru el. Dar mi-au venit un milion de draci și am făcut ca tine: afară din listă. Instantaneu. Acum îmi mai pare rău doar că omul între timp a murit, ceva pe bază de inimă. Și era numai cu vreo 5-6 ani mai mare ca mine.
Comentariu beton!19
Da, o fi murit, dar n-ai contribuit tu cu nimic la asta. Aia e.
@Victor, o fi murit de mustrare de conștiință…
🙁 Eu mai știu?!…
Acum, încercând să mai ”colorăm” atmosfera, unde nu dă Tatăl ceresc al scrierilor să mă copieze și pe mine Vasilescu pe FB! Celebru mă fac! Și de-acolo-ncolo să vezi distracție! 😀 😀 😀
Comentariu beton!18
poate tu dai ceva la comentatori, din banii de la o cultă; măcar o bere?
tuborg nu e bere, da?
Et tu Coste? 😁
Pățesc la fel cu pozele. Avantajul ar fi că pe ele mai pun watermark. Unii vor chiar să fie ei autorii și îl șterg sau decupează…
Sunt oameni care dau share, unii le copiaza și le repostează (calitatea se duce dracu’ )…paginile mari pot genera publicitate paginilor mici, invers nu cred că se mai justifică…
Cum lupt împotriva fenomenului? Pun poze urâte!
Cred c=ai fi mai eficient dacă ai pune poze CU urâte. 😛
@MV, ar fi o idee…să văd cu câți prieteni adevărați rămân! Râmăn la pozele cu bolovani momentan.
Io n-am înțeles ultimul paragraf cu perdaf din articol. Ce a vrut să spună autorul ? Gluma-i banc sau bancu’-i glu.mă ?
Da.
& nu. Dăci totu’-i r3L@Tiv … cum zicea marele matematician … Einstein!
Plm, de un ceas de vreme mă tot coiesc și gândesc argumente și pro și contra. Ce e de fapt internetul ? Ce înseamnă socializarea ? Gregaritatea ființelor umane din comuna antică ? Ghiță Țără ( colegul meu de bancă din clasa a VIII a) se uita pe ciorna mea și ridica repede mâna și răspundea la geometrie – de ce făcea asta ? Creație, adaptare, speculă, transmiterea ideilor prin „viu grai”, tranșare obiectivă ?
În concluzie, m-ai făcut să îmi mai fac o cafea și aproape mi-ai dat șah mat cu articolul acesta. Mulțumesc.
Comentariu beton!15
Acum câţiva ani primesc un mesaj de la o prietenă, „vezi că ţi-am citit o poezie pe site-ul x(de întâlniri amoroase!), la unul care se laudă cu ea. Mi-a dat linklul şi am intrat. Tipul o plasase şi avea o grămadă de exclamaţii pozitive de la o sumedenie de admiratoare. L-am abordat seara când era el în chinurile căutărilor de momeală pentru peştoaice.
„Trage, trage?” Tipul a citit dar nu mi-a răspuns până dimineaţă, „Ce să tragă?” , „Peştoaica, trage?” Nu s-a prins şi a trebuit să-i explic că ce a făcut el e furt intelectual. Bineînţeles că totul prin mesaje. Când i-am spus că eu sunt autorul acelei poezii şi că pot demonstra asta prin faptul că e postată pe Poezie.ro, s-a înmuiat.
Cum s-a terminat? I-am zis, ia băi băiatule orice vrei, văd că ai carne pe tine, eşti tânăr şi frumuşel, te citeşte o cohortă de peştoaice, dacă eu pun o poezie aici, cu poza mea, nu citeşte nici dracu! Aşa că bagă pe post de râmă sau mămăligă tot şi bucură-te de viaţă! Nu a mai luat nimic, am mai intrat de câteva ori să văd.
Am râs, ce naiba să fac?
Ştiu însă o altă porcărie în care un profesor de limba română, cunoscut, a furat textul unei prietene şi l-a semnat cu numele lui! Avea o revistă scoasă şi în format fizic, conducea şi 2 cenacluri literare, ceea ce mă duce cu gândul că fata asta nu era singura de care profita. Există personaje care fac asta, care strâng pe lângă ei tineri scriitori şi îşi însuşesc scrierile lor plătindu-i. Au existat de sute de ani şi se perpetuează obiceiul.
Adminii de pe Poezie.ro nu au îndrăznit să se ia de el chiar dacă au avut toate dovezile că textul, de fapt textele au fost scrise de altcineva.
Comentariu beton!19
Pai, daca fura texte, nu te-oi fi asteptand sa-i loveasca inspiratia taman la scuze!!
Comentariu beton!25
l-am prins si eu pe un amuzant pe twitter (cred ca ti-am si trimis pozele pe FB). cand i-am atras atentia ca a furat de pe Times New Roman credeti ca a zis ceva gen „a, scuze, n-am stiut”. Neah, a devenit agresiv si m-a intrebat daca lucrez la ei de ma intereseaza asa mult.
eu sunt un simplu consumator de continut si tot ma enerveaza carnatii astia care se dau amuzanti cu munca altuia.
Comentariu beton!14
Ah, da, omul ăla fiind și blogger, creator de conținut cum ar veni. Iar motivația când i-ai atras atenția a fost într-u mare fel. Gizăs.
stai sa vezi, ca sunt unii care preiau de la tnr dar nu isi dau seama ca sunt postari la misto si o iau de buna.
– Ăăă, domnu’, domnu’ … și cum ați scris acest articol deosebit și înălțător pentru cultura umanității !!??
– Cu pixu’ !!!🤪
Comentariu beton!16
– Și ce îl inspiră pe marele blogăr Vasilescu !!??
– Termenul corect este TRANSPIRĂ! Dietele, fetele, pisicile … 🤪
El transpiră și transcrie cultură pă interneți și mai nou și pe pereți … se vede … lustra😜
Tu ești în carantină sau ceva? 😀
Copy Paste mode ON:
http://www.opiniatimisoarei.ro/bancul-zilei-trei-cafele/19/10/2014
Îs abia la a 2 a cafiaaa 🤪
În sfârșit, un articol ce nu va fi furat.
Text preluat 😉
Comentariu beton!16
Când oltenu’ îi acasă, furi articolu’ – nu-ți pasă !
Pro (control+C) verb modern!
Si cum cine fura azi un ou (traiasca batranii si ale lor proverbe)… Stiu pe cineva ce a semnat cu numele propriu un proiect muncit de altcineva, a si prezentat carre management si a obtinut o frumoasa certificare. Pe munca altuia. Si cand am intrebat…”pai el a fost ok cu asta, n-a zis nimic, nu inteleg de ce te deranjeaza pe tine”. Ne lipseste educatia si etica muncii, mica ciupeala si rezultate cu efort zero sau deloc – asta e deja norma.
Exact aşa sunt: scuze penibile. Cel mai tare mă enervează aia cu „text preluat”. Barem să scrie preluat de la X. N-ai cu cine.
Din păcate şi în mediul academic e cam tot aşa. Pagini întregi plagiate. Şi în medicină, chiar în minunatul meu târg universitar. „Colegi” care au copiat cuvânt cu cuvânt paragrafe întregi şi au băgat din burtă procente numai puțin diferite de original (gen 48 vs 50%).
Ştiu ce înseamnă să lucrezi la un articol (atât ştiințific, cât şi literar), câtă energie pui în el, şi când altul se înfruptă din glorie îți vine să mori cu el de gât..
Oh da, numa ca la voi nu plagiaza numai cateii, plagiaza mai ales cei mari, ceea ce e ingrozitor. Noi de aia aici ignoram „opera” celor din est. Cu siguranta exista oameni seriosi si exceptionale profesional care nu fac asta, dar intra din pacate la gramada in oala. O reputatie se pierde usor si se cistiga greu.
@RedHat: sint de acord cu prima propozitie, insa nu inteleg aerele de superioritate din a doua. Cind spui „Noi de aia aici ignoram „opera” celor din est”, cine sint „noi”? Exista multe persoane „din est” carora nu li se ignora munca „aici”.
PS Vad ca ti-ai editat comentariul si ai adaugat „Cu siguranta exista oameni seriosi si exceptionale profesional care nu fac asta, dar intra din pacate la gramada in oala.”
PPS @RedHat: si apropo, hai sa nu uitam ca in Germania le-a fost retras titlul de doctor unui numar de destul de important de politicieni pentru plagiat.
RedHat, aere din astea de superioritate după 30 de ani de Germania arată că unii nu se fac bine oriunde ar fi, și că mediul din Germania nu a reușit să elimine carentele de educație primită in România. Ceea ce arată că nici Germania nu e perfecta dar și că educația din Romania de care ai beneficiat este mai varza decât ne închipuiam. Deci involuntar îți susții teza prin ceea ceea ce scrii;)
Deci esti parte a problemei de aici deși te vezi ca parte a soluției.
😉
No offence
Libelula, n-am editat nici un articol ci asa l-am scris de la bun inceput.
NU exista multe persoane din est carora nu li se ignora „opera” ci foarte foarte putine, extrem de putine, tinde asimptotic catre zero daca e vorba de Romania :-))) Cel putin „aici” unde sint eu de exemplu nu cunosc nici un om de valoare care profeseaza in Romania in domeniul meu. In schimb cunosc multi romani care au lucrat sub „bagheta” celor din Romania si care sint oripilati si povestesc lucruri care iti fac parul maciuca.
Exista politicieni germani care au lucrari de doctorat plagiate, au fost descoperiti unii, si-au luat pedeapsa cuvenita, fie prin retragerea titlului, fie prin pierderea popularitatii, fie prin oprobiul public. Universitatile nu au insa nici o vina in asta, in sensul ca habar n-ai cit de fantastic de greu e sa descoperi plagiatele, chiar cu softul special, nu o sa detaliez de ce, dar e fantastic de greu.
Draga Libelula, eu am o atitudine pozitiva fata de Roamania si romani, dar nu sint un ultranationalist fanatic, spun asa cum cred eu ca sint lucrurile cit ma pricep eu de cinstit fara sa infrumusetez, adeptul teoriei fiind ca un diagnostic corect e sigurul care duce spre vindecare.
Cucurigu, vezi raspunsul dat Libelulei 🙂
Nu offence, ai dreptul la parerea ta oricare ar fi ea indiferent daca mie imi place sau.
DRagul meu, educatia mea din Romania, se datoreaza parintilor mei, scolii din Roamnia, si mediului in care am trait. Care dintre ei ti se pare ca au gresit asa grav cu mine? :-)))
@RedHat: scuze daca am avut orbul gainii si nu am vazut propozitia de la inceput. Insa, inca o data, nu inteleg de ce aceste aere de superioritate. Ce te face sa crezi ca nu am habar cit de complicat este sa detectezi un plagiat? Si nu, nu era vorba daca universitatile sint de vina sau nu, aceasta este o alta discutiei. Mie mi se pare ca tu pornesti de la premiza ca, ceea ce nu cunosti tu, nu exista. Nu cred ca o atitudine lipsita de aroganta si aere de superioritate fata de Romania inseamna a fi ultranationalist fanatic.
Libelula, nu am obiceiul sa vorbesc fara mine. In revistele internationale de specialitate, singurele care conteaza in domeniul meu ca recunoastere, nu am vazut niciodata absolut nici un articol al vreunui roman, nu am auzit niciodata de vreo carte de referinta a vreunui roman in domeniul meu, nu am gasit absolut niciodata niciunde vreun citat din vreun roman in domeniul meu sau vreo referinta de orice fel. Am insa cunostinta de ce se face la cursuri in dom,eniul meu in Romania si pot sa spun fara nici o strabatere ca e extrem dar extrem de subtirel si dubios.
Cunosc insa multi romani foarte foarte buni in domeniul meu, dar absolut toti sint autodidacti si nivelul lor li se datoreaza exclusiv in totalitate, scoala sau mediul romanesc din domeniul neavind nici o contributie, ci a constituit pentru ei o frina mare. Cu atit mai mult respect pentru ceea ce stiu sau pot. Dar ei nu sint in Romania si nu am cunostinta de faptul ca pe vreunul l-a bintuit vreodata ideea de a se reintoarce.
RedHat, am mai zis in trecut, am avut un amic elvețian la care am fost la revelion și eram fiert de mândrie că ieșise Iohannis la primul mandat, și că avem un președinte Neamț, care o să ne aducă în mintea mea rigurozitatea germana in tot ce face. Știi ce mi-a zis elvetianu’? „Sincer when, being german îs a virtue?” La tine e mai grav că te dai Neamț și îi desconsideri pe români, iar asta nu poate sa vina decât din proasta sau lipsa de educație.
Nu că asta înseamnă că eu as fi mai educat, că Io am stat numai 3 ani afara. Dar de la cei ce au trăit o viață afara am așteptări mai mari. Dar acu mă întreb de ce oare? Cred că de prost ce sunt.
Cucurigu, mai mult decit sa spun ca nu-i desconsider pe romani nu pot sa spun. NU am cum sa te conving de asta, va trebui sa traiesc cu asta ca tu consideri asa :-)))
Ceea ce ai scris despre elvetian e tipic romanesc, si anume un mare habarnism interpretat dupa ureche, completat de imaginatie si vindut ca o chestie exemplara. Dragul meu, noi si elvetienii nu ne iubim, si cind zic noi nu ma refer la mine personal ci la perceptia generala publica. La noi elevtienii sint considerati inceti si greoi la minte care vorbesc o germana supercomica, iar elvetienii au iarasi un milion de chestii de comentat despre germani. Asa ca ce spune un german despre elvetieni e irelevant si ce spune un elvetian despre germani e la fel de irelevant pentru ca foarte posibil ca ambii sa fie victimele imaginii despre celalalt fara sa-l cunoasca.
Dar cumva elvetianul tau avea dreptate, sa fi german nu e nici o virtute, nu poti tui sa cunosti mai multi nemti idioti decit mine :-)))))
In ce priveste „relatia” dintre noi hai s-o consideram incompatibilitate, tu o sa dai minutele rosii corespunzatoare la comentariile mele sio hai s-o lasam in-atita, propunerea mea.
@RedHat, ai scris „Ceea ce ai scris despre elvetian e tipic romanesc, si anume un mare habarnism interpretat dupa ureche, completat de imaginatie si vindut ca o chestie exemplara” ceea ce demonstreaza inca o data atitudinea ta aroganta si aerele de superioritate fata de romani, desi sustii contrariul. Pari sa pornesti de la premiza ca tu le stii pe toate si mai bine decit ceilalti, ceea ce spune foarte multe despre tine si nu neaparat despre ceilalti.
Libelula, nu e superioritate, in cazul asta se numeste experienta personala. Mi s-a intimplat superextrem de des. Pot trai bine cu asta, dar asta e adevarul.
Eu iti raspund din politete, dar parerea ta despre mine ma lasa foarte rece 🙂
@ RedHat: nu te mai obosi, dragul meu, sa-mi raspunzi. Nu o faci oricum din politete, ci pentru ca vrei sa-ti demonstrezi superioritatea. Adevarul este ca nimeni nu le stie pe toate, nici macar tu. O sa te surprinda, dar foarte probabil parerea ta ii lasa rece pe foarte multi, chiar si in Germania.
@RedHat, io nu dau manute rosii la nici un comentariu si nici verzi la ale mele. Dar credeam ca e evident deja. Si nu din prea multa educatie ci din faptul ca asa mi se pare normal. Daca tie ti se pare normal sa iti dea cineva manuta rosie ca te-ai obosit sa ii raspunzi e problema ta despre cum crezi ca procedeaza ceilalti cititori.
Libelula si Cucurigu,
nu stiu daca sinteti constienti dar ma acuzati in permanenta de antiromanism (hahaha) in timp ce scrieti si faceti referire permanenta la etnia mea, neamt arogant incoace, neamt needucat pe dincolo, neamt asa si neamt pe dincolo.
Voi credeti sincer ca parerile mele au legatura cu etnia mea? Voi pe ce lume traiti? Voi ati auzit vreodata romani din Romania in Germania vorbind despre Roamnia si conationalii lor? Pai nici un neamt pe careil cunosc, din Roamnia sau Germania n-ar putea vreodata sa fie atit de negativ la Roamnia sau romani cum sint cea mai mare parte din romanii pe care i-am cunoscut aici. Acum citeva saptamini am cunoscut un cuplu din Targoviste emigrat acum doi ani carora le-am parut foarte dubios ca nu le-am tinut isonul la felul extrem de negativ in care vorbeau despre conationalii lor.
Parerile mele n-au legatura dragutilor cu etnia mea In timp ce ma acuzati de negativism etnic pe mine voi il practicati asiduu in ce ma priveste. Nici un neamt nu poate vorbi atita de negativ despre Roamnia cum o si fac enorm de multi romani emigrati pe care i-am cunoscut. Lumea nu e cum vi s-a spus de catre cei care v-au indoctrinat cu un nationalism ieftin.
@RedHat, nimeni nu a spus „neamt arogant” sau ca nemtii ar fi arogant, etc., se face referire la RedHat ca persoana si nu la o etnie. Si inainte sa spui ca doar tu, ca neamt, poti judeca lucrurile acestea: si eu sint de origine teutonica. Hai sa o dam cu rasismul si nationalismul, ca sa le inchidem gura celorlalti. Pentru mine subiectul este incheiat, insa sint convinsa ca-ti poti continua tiradele si fara mine.
Libelula, nu exista origine teutonica, teutonii au disparut pur si simplu din istorie si nimeni nu stie de ce si cum
Atunci cind ma acuzi de aere de superioritate fata de romani e implicit referire la etnia mea, semantica e unul din punctele mele tari. Mai ramine sa spui ca esti schwab si faci parte din organizatia atit de draga Hertei Müller :-)))))
Redhat nu am dedus de nicaieri ca ai vreo etnie alta decat romaneasca avand in vedere ca aici comunicam in romaneste. In schimb am dedus ca iti cam place sa ai dreptate ceea ce ne face mai asemanatori decat credem sau ne-am dori 😀
In ultimele argumente ai punctat bine si nu am ce sa comentez(mai putin la faza la care ai impresia ca ii pasa cuiva de etnia ta si e factor determinat in temele abordate). In primele comentarii si mai ales in cele de ieri parea ca amesteci lucrurile, o fi de la oboseala.
Dar, ai totusi un defect pe care l-am avut si eu si anume al romanului plecat afara care de cate ori se intalneste cu alti romani sau are ocazia, incepe sa explice ce e de facut si cum in Romania. Si nu le cade bine interlocutorilor. Daca vrei o notezi daca nu nu. Cati cititori de aici sunt interesati de nivelurile de taxare din Germania cand noi vb de net in Romania si tu incepi sa explici cat e brutul in Germania si ce prosti suntem noi ca nu stim sa extragem netul in functie de situatie. Think about it. Does it ring any bell? Anybody home?
Mie mi-a luat ceva sa nu le mai explic bucurestenilor cum se pot face lucrurile mai bine dupa modelul de afara, la reintoarcere.
Spre fericirea mea am avut ocazia sa lucrez cu multe zeci de natii, si stiu ce le poate pielea de la opinca pana la vladica. Si conteaza mai mult caraterul decat natia.
-Dumnezeu și Sfântul Petre stăteau pe Facebook cu profile false de videochatiste-
După vreo 3 ore de făcut cruci, Petre îi zice lui Dumnezeu: „Doamne mare ți-e grădina, dar românii ăștia sunt proști rău de tot…”
La care Dumnezeu răspunde: „Petre ai dreptate, hai să facem un cazan cu deșteptăciune și să le dăm oamenilor, că râde și Dracu’ de noi.”
Zis și făcut: se așează românii noștri la rând dis de dimineață, la fel ca atunci când partidele dau ajutoare de la U.E în campania electorală, și Petre începe să dea câte un polonic cu deșteptăciune la fiecare om.
După vreo jumătate de zi, Petre îi trimite SMS lui Dumnezeu: „am ajuns la jumătatea cazanului și mai sunt oameni la rând, câtă frunză, câtă iarbă. XOXO”
Dumnezeu trimite SMS înapoi lui Petre: „dă-le cu lingura :*”
După-masă spre seară iară trimite Petre SMS lui Dumnezeu: „Doamne am ajuns la sfertul cazanului și mai sunt o mulțime de oameni la rând :((”
Dumnezeu răspunde: „dă-le cu lingurița )))”
Seara târziu, Petre trimite din nou un mesaj: „Șefu’ am terminat cazanul și mai sunt la rând foarte mulți oameni care au început să facă scandal. Ce să fac?”
Dumnezeu îi răspunde: „la restul dă-le diplome. LOL”.
Banc furat de pa Facebook de la un băiat de îl știu Io că e curier de ăla cu food delivery. Știți voi. Anton. Petre
Comentariu beton!22
Din cele mai vechi timpuri s-a furat de la bogatz și s-a dat la săraki. Peste tot este câte un Ardiles!:)))
Mi-a mai venit acum în minte o situație, daca textul nu e scris pe facebook și nu putem da share unei postari cu el, cum ar fi corect față de autor? Scriem doar la început/final numele autorului și punem totul între ghilimele?
Dar unde e scris textul ăla? Plutește așa prin aer sau cum? Dacă nu e pe Facebook, este pe o platformă gen blog. Adică e foarte usor să-i dai share oriunde ar fi el scris.
Așa-i.
Singurele situații când nu am dat share la o postare sunt cand am preluat texte scrise cu mult timp in urmă, care și daca apar pe vreo pagină, sigur nu e pagina sau blogul autorului (de exemplu fragmente din Caragiale sau Eminescu). Cred ca atunci e scuzabilă lipsa share-ului 😅
Da, pot să înțeleg asta, mai ales dacă pui textul între ghilimele și spui din cine ai citat.
Acum ceva ani credeam că am talent la scris… Nu aveam blog, dar scriam pe facebook zilnic, de câteva ori pe zi câteodată. Împărtăşeam doar cu prietenii (sub 200 pe atunci) şi aveam reacţii cam de la 10% dintre ei. Nu vânam like-uri, preferam să văd comentarii, întrebări etc. La un moment dat văd share-uit un text de-al meu de către un amic, doar că era share-uit de oe wall-ul unui prieten comun. Care îl postase cu copy-paste, fără ghilimele, fără să pomenească autorul, fără nimic. Omu’ împărtăşea zilnic postările mele şi mă scosese din lista de distribuție, ca să nu văd. Cum nu limitase vizionarea decât la mine, cine avea like-uri şi comentarii cu remorca? „Foarte tare”, „ce bine le zici” „bravo” etc. (Mă rog, şi hate, că nu eram chiar ortodox în tematică sau abordare). Ca să o scurtez, îl confrunt pe „maestru”… şi ce crezi că îmi zice: „Haide coa, că doar nu vrei să cred că eşti tu în stare să scoți textele alea?” Îi zic „De ce m-ai scos din distribuție atunci?” Şi vine replica: „Fac ce vreau pe pagina mea, nu-ți dau eu ţie socoteală, băi Eminescu!”
A urmat neaoşul click dreapta, delete, dar de atunci am rărit-o cu scrisu’, că nu-mi mai părea fun.
Da, recunosc exact trăirile tale și replica imbecilului.
Ai vrea tu sa scrii de 100 de euro in fiecare zi. Din pacate ai sa-ti pierzi publicul daca nu-ti pui ordine in pretentii!
Ai si impresii gresite, pe linga cele bune!
Felicitări! M-ai făcut să râd pentru prima oară pe ziua de azi. :)))))
Mă, io înțeleg că la tine acolo, la Tulcea, 100 de euro sunt bani mulți, dar nu, nu mi-aș dori să scriu pe 100 de euro. Nici măcar zilnic. Cât despre cum îmi voi pierde publicul, n-ai idee de câte ori am auzit asta în ultimii 9 ani. Dar, nu știu cum se face că a crescut de la an la an. Prin urmare, am ușoare îndoieli despre acuratețea previziunilor tale.
Altfel, da, te înțeleg, ce pretenții mai am și io: să nu se fure articole în România, singura țară din lume unde există zicala „a furat, dar a și făcut”.
Acum stai să mai râd un pic. 100 de euro. :))))))))))))))))
Ba să am pardon. Pe mine nu ma pierde Vasilescu din public cât o fi și-o scrie. Doamne ajuta sa-i piardă pe furăcioși, da e puțin probabil
Corect, furtul de cuvinte e acelasi lucru cu orice furt de orice altceva. Simplu. Idem si cu furtul fotografiilor.
Public pierdut, îl declar nul.
Șoc! Promoție! Azi e ultima zi! Scriu pentru €99,99 pe zi! 🤭
P.S. Doar pentru pretențioși.
Se dă speța:
Scrie Vasilescu (pe bune, atâta noroc ai!) un text corect de critic despre locul de baștină al prezentei 🙂
Îl iau frumos cu share și tag la Vasilescu, postez cu un fragment în ghilimele pe profilul personal (persoană fizică, cum s-ar zice).
Un agarici de la ceva partid neeligibi, în plin avânt electoral și goana dupa 7 voturi, dă share la postarea subsemnatei, dispar și eticheta și ghilimelele.
Când îi zic că nu se face, zice că doar nu-mi aparținea, ce mă atac? :)))
Făcui entorsă sinapsală și tot n-am lămurit prostu’ că-i prost. Să-mi fie învățătură de minte.
Vasilescule, io am încercat 🙂
Hă? Despre ce text este vorba?
https://mihaivasilescublog.ro/2020/07/14/nici-macar-mihai-viteazul-reusi
Ăsta era, ca să fie treaba treabă, a preluat boss-ul inclusiv părerea mea referitoare la articol. Cu punct și virgulă. Fără ghilimele, ofc :))
Ah. Uitasem de el. 😀
Sint foarte de acord cu Vasilescu, si asta e o tema care din pacate ma preocupa mult mai mult decit ar fi fost vreodata cazul.
Am insa un amendament, atunci cind dai citat cu ghilimele si spui clar care este sursa, imediat dupa citat, la nota de subsol eventual, si o treci la bibliografie atunci e perfect OK. Nu dezvolt de ce e OK, o pot face daca doreste cineva, dar in lumea mea e perfect OK.
Păi ce spui tu aici e cu totul altceva. Da, așa se folosesc citatele, exact cum ai descris tu.
Daca traduci textele din alta limba si notezi sursa/sursele la final e ok? gen asa https://www.biziday.ro/disney-plus-confirma-ca-serviciul-de-streaming-va-fi-lansat-in-vara-si-in-romania-alaturi-de-alte-40-de-tari-din-europa-africa-si-asia-momentan-nu-precizeaza-cat-va-costa-abonamentul/
Vezi c-ai o mica omisiune la costurile indirecte si anume banii de pizza, papanasi, merdenele, carnaciori, covrigi, saorma, amandine, ciuschi, lasagna, mici, sushi. Ca sa nu mai spun de banii pe care-i dai pe mancare.
Aideplm cât am putut să râd. 😁😁😁😁😁
Penibil, că patetic e altceva 😛
Pe mine mă mai întreabă câte un prieten dacă-mi poate prelua un text, când mă pălește inspirația, o dată pe an. De la mine nu se poate cu share, că-s paranoia. Cred că un psihiatru ar putea să spună de ce. Nu mă deranjează, dacă mă anunță, dar probabil că dacă textele ar fi monetizate, m-ar deranja.
Ăluia cu portmoneul găsit, să-i spună cineva că însușirea bunului găsit e infracțiune și se pedepsește cam ca furtul. Iar furtul de texte e tot furt și îi zice furt de proprietate intelectuală.
Azi, de ziua internațională a soțului, atât s-a putut? ;)) Mergea chiar și o gluma copy paste.
🙂
Este o mizerie inventată de unii care se cred jurnalişti şi nu merită nici măcar o glumiţă.
Deşi m-am jurat că nu mai dau click pe titluri de astea ciudate, azi am cedat la o ştire cum că Kaufland a fost amendat cu o sumă colosală pentru ceva. Ştiam că atunci dacă într-un titlu de ştire apare cuvântul „colosal” , este clar că nu e. Am fost curios, că poate s-a schimbat ceva prin jegul numit a-IV-a putere în stat, dar… nu. Amenda „colosală” primită de kaufland a fost de 3000 de euro.
Inventata sau nu ziua soțului, a sosit doamna cu un tort acasă iar seara am băgat o bere și un whisky japonez la vecinu. Și Io nici nu îs măritat:).După care am dat o tura pe la mec să constatăm că era închis de la 22. Dar nu am condus eu că eram beut. Deci am sărbătorit.
A se vedea măCiucă, care reprezintă un guvern și ține tot bugetul țării. Dacă el poate și mai și primește bani lunar pentru asta, tu de ce te-ai plânge? Cam ăsta e nivelul în această țară.
Am început să scriu la 10 ani și după vreo trei-patru ani, când am fost cât de cât mulțumită de ce mi-a fătat mintea, mi-am făcut coming out-ul ca poetă în devenire. Mă știa toată școala ca pe un cal breaz, că nu era internet pe vremea aia și nu aveau toți proștii senzația că se pricep la scris, așa că nu ploua cu poeți și scriitori.
Când eram în liceu, aveam „caiete de amintiri”, în care scriam noi diverse poezioare și citate fără autor 😁 La un moment dat, a venit o colegă la mine și mi-a zis: „Fată, vezi că Icsuleasca a scris în caietul ei o poezie de-a ta și zice tuturor că ea a scris-o” . Normal că m-am luat de furăcioasă, dar mi-a băgat-o fix pe aia cu „n-am știut că e a ta”. Da’ a cui credeai că e, a, lui Eminescu? Până la urmă a recunoscut că a vrut să se dea rotundă pe munca mea.
Acum vreo șase sau șapte ani mi-am făcut o pagină de poezie, cu un succes fabulos de dezastruos. Nu trece mult și îmi văd una din poezii postată într-un grup de profil, sub numele Venera Venetiana. Nici măcar nu era luată cu copy paste, că pe grup era scrisă fără diacritice și eu nu scriu fără diacritice nici să mă omori. Plus că era printre cele mai proaste poezii scrise de mine, așa că să mor io dacă înțeleg de ce a furat-o fix pe aia. Am șters și pagina de nervi, să fure de la alții dacă nu îi duce capul (grup de poeți anonimi, da?)
Una din plăcerile mele virtuale e să scriu în comentariile textelor furate cine e autorul. Mamă, ce de înjurături mi-am luat! 😂😂
Singurele motive pentru care am postat texte preluate au fost după cum urmează:
-am postat bancuri, însoțite de hashtag-ul #depenet, nu că ar crede cineva că inventez bancuri, dar totuși…
-nu am găsit sursa ori am găsit mai mulți autori și n-am știut pe cine să citez 😂
-textul original era scris fără diacritice și v-am zis deja că am un fetiș pentru diacritice.
Share nu prea dau, că am numai leneși în listă și nu se obosesc să deschidă link-urile. Dacă dau eu share la ce scriu pe pseudo-blog, trebuie să scriu tot textul, altfel nu-l citește nimeni.
Cel mai tare îmi plac ăia care postează un citat clasic, fără ghilimele, și zic că n-are rost să citeze autorul, că oricum e mort. Numai eu caut ca proasta de ani de zile autorul unui citat dintr-o carte citită prin liceu… În țara în care, la școală, există/existau caiete speciale pentru „expresii frumoase” numai bune de folosit în compuneri, nu e de mirare că unii nu cunosc noțiunea de proprietate intelectuală.
Pfoai, caietul special cu „expresii frumoase”. Învățătoarea din primară ne recomanda să avem așa ceva lângă noi când citim, fix cu argumentul de a ne ajuta la compuneri. Iar în liceu, țin minte că erau la mare căutare comentariile gata rumegate, numa’ bune pentru BAC. Știam elevi care nu citiseră nici măcar o pagină din lucrarea originală, dar învățau comentarii pe de rost într-o veselie. De-ale profilor de la clasă sau chiar de prin „cărți de comentarii” și nu aveau nicio problemă cu asta. Yeap, nu e de mirare deloc cum ce e furt/nesimțire/bătaie de joc pentru unii, pentru alții e doar normalitate.
Nu știu câți ani aveți și când ați dat bacul, dar eu am luat 1 în teză la română într-a unșpea, prin 92, că am zis cu cuvintele mele de ce nu-mi place Eminescu și de ce cred că Blaga e mai bun. Iar la bac am luat 7, pentru că am comentat de la mine Ultima noapte de dragoste, și n-am învățat comentariul de-a gata din vreuna din multele culegeri de comentarii disponibile.
Am 42 de ani (mă rog, îi voi împlini în decembrie, dar mă pregătesc psihic de pe-acum) și am dat BAC-ul în ’99. Și în generația mea se mai persecutau ampixulea ne-plagiatorii, deci să adăugăm un nou argument pentru ne-mirare. :-))
Eu la bac la română am luat o notă mult mai mare decât m-am așteptat, a fost chiar o surpriză. Nu m-am gândit că aș putea fi aspru depunctată pentru neînvățarea comentariilor pe de rost, ci doar că nota va fi undeva în jurul celor de clasă.
Asta cu copiatul spune multe despre caracterul persoanei. La un extemporal la psihologie, în liceu, o colegă copiază identic după mine. Ea primește 9, eu 6. Profesorul sigur știa care de la cine a copiat. Dar era ciudățel, făcea tot felul de experimente cu noi. Cred că aștepta să iau atitudine, dar cum să fi spus că nu eu am copiat. Cea mai urâtă treabă a fost cu lucrarea de Gradul I, la care muncisem de îmi săriseră capacele, având și un coordonator foarte pretențios. Și după vreo câțiva ani, o colegă mi-o cere ca să vadă cam cum trebuie să arate o lucrare, urmând să își dea și ea gradul. „- Doar până mâine, Elena, atât!”. Am reușit să recuperez lucrarea după vreo două săptămâni, cu chiu și vai. Ba am fost și apostrofată că ce atâta agitație. Probabil a copiat tot în acest răstimp și fata și-a făcut lucrarea. Ce să zic, greșeala a fost a mea.
Am şi io aceiaşi dilemă ca a lui @HM, cu bancurile. Ce facem cu ele ca să fim corecţi? Punem ghilimele, scriem la început, cum face el, Copy/paste ON ?
Ce înseamnă „bancuri”? Alea intrate deja în folclor? Că eu prin „glumă” înteleg cu totul altceva.
Păi ce, bancurile de pe net nu sunt şi ele texte? Că cineva tot a avut inspiraţia să le scrie la un moment dat.
Stai aşea că mi-am adus aminte de ceva discuţie despre „furtul” ideii între creatorii de conţinut, blogări, copiatori… dă-ştea. De exemplu, doi creatori de conţinut îşi cumpără sau fac un lucru comun şi scriu amândoi un text foarte asemănător despre acel lucru. Şi se porneşte jihadul cu: Mi-ai furat ideea, Ba nu, tu mi-ai furat ideea… Nu are legătură cu subiectul postării tale dar sunt curios dacă te-ai lovit de aşa ceva.
N-am pățit, dar am sistat recent la o ceartă de genul. Postarea cu blugii skin, dacă-ți spune ceva.
Nu, postarea cu blugii nu-mi spune nimic dar poate dai un link, ceva, să ne râdem şi noi 🙂
Apropo de diferenţa dintre bancurile din folclor şi glume. Cred că te referi la experienţe personale mai hazlii pe care doar tu le-ai trăit, şi ştiu ce zici.
Nici mie nu mi-ar plăcea să scriu aşa ceva:
Eram prin 1992 prin Constanţa împreună cu un prieten şi cu nişte fete pe care le-am întâlnit pe la Sinaia şi după un tur de baruri şi cafenele, cum mergeam pe stradă una dintre fete zice:
– Băi, eu nu mai pot, mă piş pe mine! Şi io, amuzantul grupului:
– Păi şi ce vrei, să te pişi pe mine? Haahaa, hihihii, hohoo. Naiba o mai auzit de fetele alea.
Acum parcă şi pe mine m-or apuca pandaliile dacă aş vedea textul ăsta la altcineva.
@Ilenuta: de acord cu tine ca spune multe despre caracterul persoanei. Am avut un coleg care copia de la mine la cite o lucrare, insa se oprea in momentul in care credea ca o sa fie suficient sa ia un 5.
Discutam cu un client care are ziar online și îmi povestea că a făcut un isteț un site cu nume de domeniu similar și îi copia articolele. L-a găsit și l-a luat la rost, iar ăla cică zice: „ce bă, că doar nu vreau să-mi fac ziar ca să vă fac vouă concurență, fac asta doar pentru seo, ca să prind și eu niște trafic, să fac niște bănuți acolo.”
Cam ăsta e nivelul. Doar nu dăm în cap la oameni ca să-i omorâm, ci numai ca să le luăm banii, ce-i așa greșit în asta?
Bănene, câtă inventivitate, auzi la el „pentru SEO”…
Cer scuze pentru întârziere, abia am ajuns. Am râs tare, nu pentru că e nostimă mizeria cu copiatul, ci pentru că în ultimele 2 zile am văzut cel puțin 2 căcaturi din astea, copiate cu nesimțire și… ține-te bine de bretele… „Sursa Internet”!!! 🤣
Am atras atenția respectivelor persoane, cu frumoasa și prompta reacție 🤷♀️
[insert aici smiley care se dă în mod repetat cu capul de un zid]
Am onoarea și oroarea să mi se fure texte din 2006 și, paradoxal, când blogul era sensibil mai popular, se furau mai greu, pentru că eram mai ușor să arăți hoții cu degetul. Când a intrat în obscuritate mi-am găsit paragrafe întregi pe paginile de Facebook ale unor intelectuali de weekend.
Din fericire, netrăind din blog și trecându-l din start la „pierderi” pe plan financiar, nu mă mai ambalez ca pe vremuri, dar înțeleg perfect de ce te irită :))
P.S: Apogeul a fost să-mi găsesc un citat masiv dintr-o carte pe ceva blog literar, însă textul părea a fi scris de autoare, iar din comentarii înțelegeam că „s-a inspirat de undeva” ;))
Eu am găsit un text scris de tine și postat la cineva pe Facebook. Și îl urmărește destulă lume pe respectivul. Ți-am trimis și link către pagina lui, tot. Dar fără răspuns
Eram la liceu. Făcut frumos eseu după Moromeții (tăierea salcâmului) – clasă de filologie – citit în clasă, plăcut, 10. In pauză, o colegă îmi cere să-l copieze pentru ea, că i-a plăcut mult. L-am dat. Next week, stupoare maximă, ora de română, aceeași profă (una cu prea mult bun simț), colega citește și ea eseul. Eseul meu! Identic. Ca și cum l-ar fi făcut ea… Buey, dar noi suntem proști și cu memoria scurtă?! Oricât de neatent ai fi fost te prindeai că mai fusese citit (și făcut) de altcineva. Și ce crezi? Nu a zis nimeni nimic, profa a zâmbit, nu a zis nici ea nimic, dar nu i-a pus notă. Niciun coleg nu a zis nimic (era cu siguranță mai populară ca mine). Din păcate nici eu nu am zis nimic, am fost șocată de așa tupeu… Am evitat-o după cât mai mult. Și ce crezi, tipa se pregătea să dea la Jurnalistică… Iți dai seama pe unde o fi ajuns și ce fel de texte „produce”… Incă mai păstrez eseul 🙂
Mi-e un pic rușine să recunosc la punctul acela, cu cei care copiază o parte sau tot din text dar pun, la început de tot, sursa textului/autorului.
Recunosc!
Barem tu esti cunoscut. Textele tale sunt apreciate! Mie mi-a furat una un text de promovare a Maramureșului și l-a publicat în ziar sub numele ei. A mai modificat câte un cuvințel , a șters doua paragrafe, iar la final m-a recomandat ca gazdă ospitalieră și de omenie! Cand am felicitat-o pentru articol, mi-a dat block!