Sunt fascinat de oamenii care se plâng de lipsa timpului și în special de antreprenorii care se plâng pe rețelele sociale cum nu mai au ei timp de absolut nimic. Că, uite, ăsta e unul dintre dezavantajele de a-ți deschide un business pe cont propriu: îți mănâncă orice urmă de timp liber. Că la corporație ai închis laptopul la ora 18.00, după care faci ce vrea mușchiulețul tău de angajat care n-are grija plății salariilor, furnizorilor și taxelor la stat.
Dar el n-are cum să facă asta, la el nu există ore de program și ore în afară programului, pentru că el are un business și știți și voi cât de greu e să-l faci să meargă, dar mai ales cât de time consuming este. Și văicărelile continuă în același stil, doar forma lor diferă de la om la om, mesajul este același: te-ai făcut antreprenor de succes, ia-ți la revedere de la timp.
Iar eu sunt absolut de acord, cred cu convingere că dacă ai un business propriu e foarte posibil să-ți mănânce tot timpul disponibil. Doar că, nu știu cum naiba se face, că pe exact aceiași antreprenori, ăia cărora nu le ajunge niciodată timpul, îi vezi cum postează pe aceleași rețele sociale când se lansează un joc nou pentru console. Imediat or să apară să-ți explice cu lux de amănunte care e treaba cu jocul respectiv, din experiență proprie, desigur.
După cât de documentat explică, se simte din cosmos că l-au jucat zile întregi până au ajuns să-i prindă toate secretele, toate chichițele, toate părțile bune și toate defectele. Ba chiar, uneori, poți să ai surpriza să-i vezi explicând care sunt diferențele aceluiași joc între diverse console, respectiv cele pe care le au ei acasă.
Le citești postările și tot ce-ți trece prin cap este cum ar fi să-i întrebi: bosule, când plm ai dobândit skill-uri de game tester la jocul ăsta? Că zilele trecute te plângeai că n-ai timp nici să mănânci, că mesele tale sunt în fugă, pe un colț de tastatură.
Trecem mai departe, lăsam jocurile în urmă. Mintea mea se blochează când văd că aceiași antreprenori sunt la curent cu absolut toate filmele și serialele care apar. Bă, dar TOATE. Nici măcar eu, care sunt o putoare patentată și care mai am și marele noroc că pot să muncesc doar când vreau și cât vreau, nu pot să țin pasul cu antreprenorii proprietari de business care apucă să vadă absolut tot ce apare nou în materie de filme și seriale. Când, bănene, CÂND?
Pe lângă cele de mai sus, toți citesc enorm (minimum o carte pe săptămână, deși eu îi suspectez că bagă de la două-trei în sus) și merg la toate festivalurile de la noi (mă refer la cele care țin de la trei zile în sus, că nu-și pierd ei timpul cu nimicuri de o seară). Și nu mă prind cum se îmbină toate astea cu lipsa aia de timp și cu mâncatul în goana calului, pe un colț de tastatură.
Râdem-glumim, dar chiar mă fascinează oamenii ăștia. Am dat doar exemplul antreprenorilor de relativ succes, pentru că ei sunt cei mai amuzanți în bipolaritatea lor legată de subiectul timp. Dar există extrem de mulți oameni care nu sunt antreprenori, habar nu am cu ce se ocupă, și care sunt la curent cu tot ce mișcă în materie de filme, seriale, console, jocuri, cărți și festivaluri.
De fiecare dată când le citesc postările mă minunez, dar îi și invidiez. Cum faceți, boșilor, să aveți timp de toate astea? Nu dormiți niciodată? De ce nu ne spuneți și nouă secretul? Întreb extrem de serios, pentru că eu n-am reușit performanțele astea nici măcar în vacanțe. Dar ce zic eu în vacanțe, nu le-am reușit nici măcar atunci când mă dădeam bolnav ca să pot să chiulesc de la muncă câte trei-patru zile (doar fraierii își inventează o gripă, după care apar a doua zi la muncă sănătoși tun, fără nici cea mai mică urmă de muci, tuse sau febră). Iar când chiulești, chiar ai timp de seriale sau filme, nu poți să umbli aiurea pe străzi, că te mai vede naibii cineva și te dă în gât la muncă. Cu toate astea, niciodată n-am ajuns la asemenea performanțe.
Bine, eu trăiesc și cu impresia de nezdruncinat că dacă-l rogi pe unul d-ăsta să te ajute cu ceva, imediat ți-o bagă p-aia cu: „n-am timp, frate, te-aș ajuta, că știi că nu mă cac pe mine când e să ajut, dar să moară mă-sa dacă am timp măcar să respir”.
După care închide telefonul cu tine si răspunde la un mesaj pe grupul de whatsapp: „Mă bag și io la fifa diseară. Trei din cinci, învingătorul la masă”.
sursa foto: freepik.com
Nu știu cum se întâmplă asta, că nu sunt antreprenor de succes.
Comentariu beton!24
Nici io, dar sunt înconjurat de antreprenori de succes.
Complet pe lângă: pe ăia cu ”Ne fură statul” dar au casă cu piscină, Ford Mustang și concedii petrecute pe unde și gândul să sparie îi știi?
Comentariu beton!37
Păi poate le mai rămâne ceva după ce-i fură statul. 😉
Asta e din seria „Ai dracu’ de burgheji, sa dea mai mult ca si asa au de unde”.
Banii castigati onest sunt bani castigati onest si injur pentru fiecare leu care mi-l ia statul degeaba (chiar daca e 1 leu sau 1 mil euro).
Au timp de filme și jocuri pentru că dorm câte o oră pe noapte, de-aia. Sunt preocupați pentru soarta angajaților. Da’ i-ați uitat pe ăia care stau prin cluburi până dimineața, după care se duc acasă, dorm până seara, după care o ia iar de la început. Ăsta antreprenor de succes, fmm de viață. Dar tot ei își distrug ficatul
Ăștia despre care zici tu nu se plâng că n-au timp de nimic. Dimpotrivă. 💪
Am tot respectul pentru cei care creează locuri de muncă, au respect pentru angajați, îi plătesc corect, lucru greu de făcut. Dar știu pe unul care a cumpărat pentru fiecare membru al familiei (4) câte o mașină nouă bună, concedii peste concedii, toate la peste 8-10000km de țară, iar când venea ziua de salariu dădea din colț în colț – că trebuie materie primă, că taxe, așa că le dădea o parte din bani, restul… Drept urmare, se perindau angajații mai ceva ca la gară. Iar preocupările extra afacere erau dintre cele mai alese, cluburi de poezie, simpozioane, chiar dacă nu avea nicio treabă cu fenomenul, dar dădea bine și, mai ales, era departe de familie, mai ales de soție(care era o cantitate negligabilă), oricând avea chef.
Comentariu beton!25
Interesant articolul și punct de vedere!
să înțelegem că ăștia care găsesc timp, nu-s de succes? că știu io pă unu’ care-nghesuie metale într-un colț…?!
Comentariu beton!18
Timp de nimic nu mai ai doar atunci când ai murit. Dar pe sistemul alintăturilor pandemice „eram fericiți și nu știam”, atunci nu mai poți posta că ”aveam timp și nu știam”. Mno, și antreprenorii „de succes” se plâng și plâng câteodată. Să fim buni și să le dăm o batistuță, zic.
@Anduța,
Ce-i cu tine (atât de îngăduitoare)? A trecut Crăciunul. Sper că ai avut timp să-ți dai seama 🙂
Laura, nu și cel pe rit vechi. Păi ce, ne alegem un singur Crăciun? 😁
Pe lângă filme, seriale, cărți ,console și festivaluri unii au timp și de gătit, grădinărit, bricolaj și încă țșpe hobby-uri. Sau așa arată în online. O fi ziua lor cu mai mult de 24 de h.
Io azi nu mă bag; deși sunt dintre ăia care n-au niciodată timp, știu exact unde l-am pierdut și n-ar fi frumos să mă plâng când am ajuns cu procrastinarea și lenea la un asemenea nivel încât îmi pierd timpul fără să fac propriu-zis nimic.
Comentariu beton!21
Iată!
Am avut firmă. Și chiar se întâmpla să nu dorm noaptea de grija salariilor. Dar am căutat să găsesc un echilibru între timpul petrecut pentru muncă și cel petrecut cu familia și prietenii. Și asta a însemnat că n-am mai citit sau văzut filme mult timp, iar concediile erau doar un vis.
Acum recuperez.
Fratii Grimm se rasucesc in mormant daca citesc ce-ai scris tu aici.
De acord cu multe chestii dar…antreprenori de mare succes care CITESC?
Mai omule! Cum sa citeasca? Aia n-au mai pus mana pe o carte de cand erau in clasa a V-a si citeau rezumatul de la „Somnoroase pasarele”.
@Ruxandra: Și care e rezumatul? „Noapte bună”? 🤣🤣🤣
Comentariu beton!25
Eu cred ca doar „se dau” ocupati(unii !),ca asa da bine la muritorii de rand ! Cei adevarat ocupati,nu au timp nici sa-si vada copii pana adorm (cunosc caz!). Cat despre griji…ce sa mai vorbim,albesc timpuriu. Primii nu prezinta importanta,iar ceilalti ori prospera,ori mor !
Oarecum offtopic mersi de recomandarea lui Founder. Mi-a plăcut mult și mi-a dat de gândit. Michael Keaton e splendid în rol.
Văicăreala este ceva in sangele est european.Daca nu te plangi nu respiri= esti mort.Antreprenorul care nu se plange de lipsa timpului ar putea fi suspectat ca isi castiga traiul usor plus ca vrea sa isi etaleze valoatea fata de „amploaiat” care inchide laptopul.la ora 6…gen ” da bah tu nu ai mustang si puscina dar ai timp bre nu ca mine muncesti zi si noapte” bla bla.Eu le zic astora care se plang de lipsa timpului ” boss inseamna ca esti ineficuent sau nu sti sa delegi” daca esti antreprenor nu inseamna ca tre sa le faci tu personal pe toate sau sa controlezi tot.Daca o faci inseamna ai probleme de incredere si esti freak control.Se face liniste cand le pun aceasta perspectiva si nu se mai plang cel.putin la mine…la altii cu siguranta ca face parte din personaj.
Stii*
cand am zis ca mananca toti cacat si de fapt freaca plua pe net aiurea, de au timp si de seriale si de filme si de carti si de munca, mi-a zis o zeitate a online-ului ca nu sunt organizat si de fapt e timp de toate. zeitate si de clubhouse, ca sa fiu si mai specific
Aaa, păi dacă era zeitate de clubhouse e de înțeles, acum are timp și să organizeze expediții în junga amazoniană. Pe jos.
Nu înțeleg, băi, efectiv nu înțeleg cum de au atâta timp. Și jur c-am văzut din astea la oameni care chiar au business-uri care produc. Teoretic.
Eu zici sa-i lași p-astia în pace, sa-ti faci puțin TIMP și sa intri pe profil ca te-au ciuruit la textul cu tenismanul.
Aduna-te puțin si treci la block-uri!
M-au ciuruit pe mine? No way! Și nici n-am de gând să le șterg, le las acolo să vadă toată lumea cây sunt de proști. Șterg doar comentariile jignitoare și dau le block DOAR celor care dau like comentariilor imbecile.
Nu ştiu cum să o dau să nu par răutăcios, dar trebuie să te mai şi lauzi… sau alinți. Uite, fără pic de răutate, o doamnă pe care o respect, cunoscută, scria acum câteva săptămâni că „azi e prima zi în care nu ajunge la birou”. Dacă nu eşti follower sau nu ai o memorie bună poți admira faptul că de abia în decembrie şi-a permis o zi liberă, doar că de-a lungul anului au tot fost vacanțe, unele chiar exotice. Nu judec, doar dau un exemplu. Personal cred că majoritatea oamenilor funcționează pe diverse nivele de procrastinare ceea ce creează un sentiment de „always busy”. Chiar dacă au timp de jocuri sau seriale.
Io nu ştiu de-astea. Am şi eu un „business” de râde şi contabilul când îi dau facturile. Noroc că nu sunt singurele venituri.
Altfel, ajungând de obicei pe la 18-19 acasă, ca să mai apuc să fac ceva pt sufletul meu (film/serial, o carte, o baie cu spumă) îmi asum că mă culc după miezul nopții şi când sună alarma să-mi dau palme 😛
Aşa că nu ştiu secretul antreprenorilor de succes care au timp de toate şi de nimic. Dacă aflați să-mi spuneți şi mie!
Hmmm… Asta e un subiect care m-a stresat foarte multa vreme. Antreprenoare nu sunt, lucrez la corporatie, mai povesteam pe aici cum programul nu e neaparat 9-5, si asta nu pentru ca “asa a zis seful” ci si pentru ca fac parte din fericitii carora chiar le place ce fac si o fac din pasiune. Ideea e ca pe langa munca ce nu e putina, sufar de un FOMO informational, mi se pare ca nu o sa am niciodata timp sa citesc toate articolele despre toate subiectele care ma intereseaza, sa citesc toate cartile nou aparute sau care sunt in wishlist de ani de zile, sa vad toate filmele “pă trend” sau din nișele mele dubioase. Si pe langa asta sa ma duc si la sala si sa “am un stil de viata sanatos”. FOMO-ul mentionat mi-a dat la un moment dat o stare de agitatie si anxietate incat ma simteam intr-o gaura neagra si consideram ca “sleep is overrated” si renuntam la el ca sa bag nopti de filme/carti si daca mai si venea vreun prieten cu “hai sa bem o bere” deja ma apucau dracii, ca eu “n-am timp, sunt ocupata, nu pot, STAY THE HELL AWAY FROM ME” si alte reactii mai mult sau mai putin violente.
Am iesit din asta? Am iesit, ca sunt fata desteapta si imi dau seama cand ceva e in neregula cu mine. Inainte sa-mi sariti in cap: nu din prima, a durat niste ani, ca tre sa ajung sa ma stric bine la căpuț pana e evident pentru mine.
Nu e totul unicorni si curcubeie, insa… Cartile pot fi si ascultate in timp ce ma spal pe dinti sau mestec in tocăniță (mai sunt si Martha Stewart, nu doar ITst) sau alte activitati “no brain”. Filmele pot fi vazute si mai tarziu, nu in avanpremiera, am realizat ca am timp de prieteni (iar cei de care nu am timp inseamna ca au iesit din aceasta categorie). Si ma duc si la sala, macar o data pe saptamana.
Concluzia cearceafului de mai sus e ca… Evident ca nu exista timp de toate. Dar e ok sa nu existe. Si e ok sa nu le facem pe toate pentru ca niciodata nu o sa fie timp. We are not Kardashians, we can’t keep up!
Comentariu beton!15
E simplu. Ai 2 categ mari și late. Prima, aia care fura, în contract cu statul sau eludare tva, și a doua, categoria mediocrilor unde lucrurile merg și asa, pe o piața mica, închisă unde au mici monopoluri pe domeniile în care activează. Și combinatii/relații. Restul muncesc de rup ca să fie unde sunt, mulți ani, apoi își permit relaxare, dar deja nu mai au vârstă sa joace FIFA.;). Sau au alte pasiuni și priorități gen creșterea nepotilor;)
Legat de timp – de la o vreme am inceput sa ma uit la filme (parti din ele) si sa ma uit/ascult Youtube la viteza 1.5.
La filme uneori cam taie din farmecul lui, dar cand oricum il vezi in 2-3 reprize, eventual in 2-3 zile, poti sa maresti viteza la fazele mai lente.
asa fac si eu cu cartile de pe Audible. le ascult la 1.2. Mi se pare suficient cat sa si inteleg intonatia si sa prind diverse pauze. Doar pe Obama l-am ascultat la 1.4 😬
Uite eu de exemplu sunt antreprenor. Unul mai mic ce-i drept. Și mă plâng că nu am timp atunci când nu vreau să fac ceva, de exemplu să mă întâlnesc cu oameni. În schimb am timp să stau cu familia, să dorm și să mă bucur de lucruri mărunte.
Bună,în sfarsit cineva care le dă o manuță verde și antreprenorilor.Fac parte din a doua categorie.După mai bine de 20 de ani de activitate ca antreprenor,acum am și ceva timp.Pentru angajații mei,toată stima! Cu ajutorul lor am reușit si de aceea ziua de salar e SFANTĂ.
nu mai pot cu oamenii care nu au timp, indiferent ca esti antreprenor sau zilier cred ca da bine sa spui ca nu ai timp si sa intarzii intotdeauna la o intalnire din cauza traficului, daca nu te plangi de una dintre cele doua te faci de ras, daca vreau sa ajut ceva amic si ii zic ok te ajut hai sa ne vedem la 9am sambata, pai stai bos putin, mai pe la pranz nu poti?
Boss, nu stiu de ce antreprenori de succes te freci tu, da’ mie mi s-a cam acrit de „succesurili” marca RO. Cam de cand am vazut ca „marii antreprenori” be****, pardon, fac ochii mari cand vine un naiv si spune ca el vrea sa puna doar 20-30% adaos la produsul sau, dealtfel misto.
Reteta dupa care acesti antreprenori reusesc sa fie la curent cu toate filmele, jocurile, cartile si cele mai trendy locuri de vacanta e simpla: angajezi o armata de sclavi pe salariul minim, peste ei mai pui un nivel de mai-putin-sclavi cu salariul undeva intre minim si mediu, mai pui cativa peste nivelul asta cu salariul peste mediu si on top adaugi doi-trei executivi platiti cat sa iti faca tie toate treburile murdare. Produci marfa sau servicii de doi lei da’ il vinzi cu 5, sa fie nisat pe segmentul premium, ca si cel mai rupt in cur roman vrea sa se creada rege, chiar daca pentru asta fumeaza chistoace si bea zeama de pufoaica 90% din timp. Iar tu ii suni pe executivii astia pe videocall de prin ce tara exotica ai chef, preferabil la ora la care orice om normal doarme. Si uite-asa ai timp si de carti, si de filme, si de jocuri. Si daca ceva merge prost arunci cu o galeata de rahat in capul unuia din executivi, ca are el grija sa il distribuie pana la portar. Simplu, nu?
Ca (aproape) nimeni nu mai apreciaza dedicarea, munca intensa, seriozitatea. Si daca din gresseala vreunul din reprezentantii speciei asteia pe cale de disparitie este antreprenor in niciun caz nu o sa il vezi pe copertile glossy ca fiind „de succes”. Pentru ca ala pe bune ca nu are timp nici sa dea interviuri si chair daca ar avea nu isi bazeaza succesul pe articole de PR platite.
o parere mai neutra aici. Da, mi se par dubiosi oamenii care se plang ca nu au timp si totusi fac binging cu seriale (pre-pandemie, ca dupa, au intervenit altele in calcul). Nu sunt antreprenoare, insa lucrez independent de multi ani si am si ceva ajutoare. Mare parte din munca pe cont propriu implica si asteptarea unui feedback, raspuns, materiale, etc. Intre 2 schimbari de machete cand astepti implementarea ultimelor modificari, ai timp sa bagi un joc sau un episod de film, urmand sa il intrerupi cand dai mai departe la client. Apoi astepti feedbackul clientului, iar ai un timp mort, dar in priza, ca poate raspunde imediat.
Dar treaba nu e predictibila, nu iti poti planifica un weekend la munte cu prietenii, cand te poti trezi ca vine clientul cu o modificare radicala vineri seara, deadline luni dimineata. Nu iti permiti nici sa il refuzi, ca esti la inceput si facturile trebuie platite, nici sa dai colaboratorilor, care isi iau zilele libere, .
E cu atat mai greu la inceput, cu timpul te inveti cu clientii si te poti optimiza, dar stresul iti poate da impresia ca nici macar minutele acelea cat astepti un raspuns nu sunt ale tale