Novak Djokovic este unul dintre cei mai titrați jucători de tenis ai planetei pe care viețuim cu toții, dar și unul dintre cei mai admirați oameni din lume.

Cu toate astea, în loc să-și vadă de lucrul la care se pricepe cel mai bine pe lumea asta, adică de tenis, fără să țină cont că este permanent în lumina reflectoarelor, că presa oricum va specula orice spune și orice face, Novak Djokovic a început să aibă subit și veleități de epidemiolog și infecționist.

Împotriva mersului firesc al lucrurilor, împotriva unei întregi planete care luptă să scape de virusul ăsta, a început să declare tot felul de căcaturi rupte din manualele de teoria conspirației. După care s-a mai și poziționat clar ca anti-vaxxer.

Nfine, treaba lui, cariera lui și, mai presus de toate, corpul lui.

Doar că, Universul a ținut să ne mai demonstreze încă o dată cât de superb le potrivește și cât de inspirați au fost strămoșii noștri când au produs zicala pe care am probat-o cu toții măcar o dată pe pielea noastră: gura bate curu’.

Pentru că totul a culminat cu această invitație la Australian Open, invitație pe care Djokovic a acceptat-o, deși știa foarte clar că nu respectă regulile impuse de Australia: vaccin sau dovadă c-ai făcut covid în ultimele șase luni.

Ajuns în acest moment al existenței sale, Novak Djokovic a ținut morțiș să demonstreze unei întregi planete că nu contează cât de sus ai ajuns, nu contează câți bani ai sau nu ai, nu contează că trăiești într-o țară civilizată, nu contează cât de mulți oameni te admiră. Dacă ești născut și crescut în Balcani, undeva în ADN-ul tău va rămâne toată viața un sâmbure de: „lasă că merge și așa, văd eu cum fac, îi prostesc cumva p-ăia”.

Și-a încercat să intre în Australia cu o adeverință luată pe genunchi, cum ne făceam noi pe vremuri scutiri ca să mai motivăm absențele. O dată pe lună, făceam coadă acasă la Radu, că tac-su era doctor și-și lăsa acasă carnețelul ăla cu scutiri și parafa. Ne completam singuri scutiri până ne motivam și ultima absență. De semnat le semnam tot singuri, că oricum nu le verifica nimeni.

Ei, tot așa și Djokovic, dar uite că p-ăștia nu i-a mai prostit: l-au trimis frumușel acasă.

MI-NU-NAT!

La final am să vă rog doar să faceți o comparație între guvernele României și Australiei. La noi, ființa aia sinistră, madam Șoșoacă, intra în Parlamentul României cum voiau mușchii ei, deși legea spunea clar că trebuie să poarte mască, să aibă certificat digital, să, să, să. Well…

P.S. Pentru cetățenii care se întreabă uimiți: „Da’ de ce l-au mai chemat, dom’le, dacă știau că nu-l lasă să intre?”. Știu c-o să vină ca o lovitură pentru voi, dar organizatorii Australian Open sunt o entitate privată, pot să invite pe cine vor ei. E responsabilitatea invitatului să respecte legile și regulile din țara unde este invitat.