Nu era în intențiile mele să vă fac să căutați batiste și șervețele prin casă tocmai în seara de Ajun, dar, dacă tot le-am căutat eu, m-am gândit să nu fiu singurul. C-așa sunt io, altruist.
Să nu mă înjurați, da?
Să vă uitați la asta
Articol din categoria: din jurul meu
33 comentarii Adaugă comentariu
Adaugă comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
😢
Fetița cu chibrituri… Poveste din copilarie
🥲😪
😅😅😅
😭
Din păcate facem prea puțin pentru acești copii. Uite, eu mi-am dat seama că am făcut o greșeală. Am fost Moș pentru trei copii din Curtea de Argeș. Una dintre fete are 12 ani și e crescută de bunică. Pe tată nu-l cunoaște, iar mama a părăsit-o și și-a întemeiat altă familie. Eu, entuziasmată, mă duc la mall să iau haine. Că asta își dorea. Haine frumoase, că e un pic grăsunică ( pe fond emoțional, cu siguranță) și ceilalți copii o marginalizează că nici nu are haine frumoase. Și îi trimit cadoul. Copila, tare încântată că a primit geacă, pulover, blugi și un fes cool. După care mă lovește gândul că poate i-am făcut mai mult rău decât bine. Că va crește și hainele vor rămâne mici și altele de unde? Așa că m-am hotărât să am grijă de ea periodic. Săptămâna viitoare îi voi cumpăra cizme și ceva snicărși mai trendi. Ce vreau să spun este că ar trebui să ne gândim că poate nu e tocmai ok să facem fapte bune numai de Paște și Crăciun. Știu, e perioada aia din an când ne gândim să fim mai buni. Dar să ne gândim mai des, dacă se poate. Sărbători frumoase și multă sănătate tuturor de pe aici!
Să-ți aduc aminte câtă muie am împărțit cu dărnicie pe-aici când cu campania CSR a celor de la Selgros Brașov? Și nu, nu era nici Păsti, nici Crăciun, când au făcut oamenii ăia ceva.
Dada. Și mi-am mai adus aminte de un nefericit care i-a spus lui Dragoș Stanca cum că el ar trebui să facă mai mult, să ajute mai mult. Pe principiul dă tu mă, că ești patron și ești mai bogat ca mine.
Din păcate, astfel de drame se petrec tot mai des, de multe ori sub ochii noștri, care au ajuns să nu mai vadă… indiferența generală ne contaminează puțin, câte puțin. Trist.
Pare filmat la noi în Ro. Of, pare atât de filmat la noi…..
Fetița e de-a noastră, gara e a noastră, derbedeii sunt ai noștri. Clar e la noi, nu?
Agenția și cast-ul sunt din Norvegia. Dar, da, nu m-ar mira să fie filmat la noi. 😞
Să știi că și eu am avut aceeași impresie. Prea ca la noi!
Hai că m-am uitat: Executive producer RO si Line producer RO, doi români.
N-ai cum să prinzi cadrele si imaginile și personajele alea atât de veridice în nici o altă țară din Europa asta, nici măcar p-aci pe lângă noi prin est. N-ai cum. Nicăieri. 😭
Well…
Gara sigur e din România, scrie în românește pe semnele alea albastre, clasice când intră fata în gară.
Gara Obor, cu pasarela ruginita si cu aceleasi case parasite de langa…
Da, nu numai Crăciunul trebuie sa fie ocazie sa „fim mai buni”.
Eu voi păstra o amintire, deși trista, plăcută în același timp. Este un părinte, Damaschin cred ca se numeste, care face fapte bune pentru unele dintre familiile defavorizate din zona Moldovei. Acum doi ani mi am „ales” din lista lui (ce urat suna) o familie formata din tata și doi copii, mama murise, cărora sa le dăruiesc ceva de Crăciun. Le am cumpărat copiilor produse de igiena, dulciuri, le am dat hăinuțe lor și tatălui, în fine, mai multe, nu contează acum. Ceea ce vreau sa spun este ca le am trimis prin curier și a rămas numărul de telefon pe colete. Mai, m a sunat omul, tatăl. Și câte mulțumiri, câtă bucurie. Am plâns după ce am inchis, parca am fost eu mai fericita decât ei. As vrea sa am posibilitatea, material vorbind, sa fac mult mai des bine, sunt atâția oameni mai necăjiți decât noi.
Trist,și după trenurile din gară, părea filmat în România…trist să vedem că încă există așa copii,părăsiți și murdari.
La prima serbare din clasa I-a am spus povestea asta și mi-a rămas în suflet.
Să aveți toți, un Crăciun frumos așa cum ar trebui să aibă toți copiii!
Pentru @Edelweiss, https://m.youtube.com/watch?v=RcO5G1Prg18
Mulțumesc, @Anouk.Ne vedem cu muzică de duminică.
Acum cativa ani,vreo trei,o duceam pe cea mica la un loc de joaca aproape de casa. In drum era o covrigarie si cam de fiecare data luam 5sau 6 covrigi ca erau multi copii in parculet…. Cand ma vedeau venind ,fugeau la mine cu ochisorii la punga cu covrigi (mamaia cu covrigi !!) . Ce se bucurau ,desi poate aveau din belsug acasa de toate ! Pacat ca exista atatia copii necajiti,fara speranta,cu frica in priviri…Asta seara ne-ai intristat …!
Am plâns la 8 ani, cand am citit povestea, am plâns și acum, la aproape 48. Acum și mai abitir, pentru că nu a fost și nu este doar „o poveste”.
„Fetița cu chibrituri” am citit-o de 2 ori în viață, însă mi s-a întipărit în minte, este povestea care m-a impresionat cel mai puternic dintre toate.
Atâția copii pe lumea asta în suferințe de tot felul, e îngrozitor de nedrept…
😪😪😪
Doar ce umplusem coșul cu niște șervețele. M-a sunat o bunică spunându-mi că nepoțica ei vrea să mă colinde(avem niște amintiri de suflet, fetița fiind într-o situație specială când o aveam în grupă la grădiniță). Și mi-a cântat un colind pe care nu l-am auzit niciodată. Atât de frumos, cel mai frumos din lume! Mi s-a părut cel mai special gest de recunoștință pe care l-am trăit. Și intru pe blog… Pfff… Tare greu pentru mulți. Cum spunea cineva mai sus, putem ajuta, oricum, oricând, cu orice. Mă bucur că am convins și alte câteva persoane să facă acest lucru.
Refuz să mă mai uit la aşa ceva.
Ooof, mâncam și eu o felie de cozonac, ca tot „creștinul” și mi s-a oprit în gât, iar lacrimile au luat-o la vale instantaneu.
Anul trecut, preiau o scrisoare către Moș Crăciun, în care copilul acela vroia șosete. Atât. Și ii mulțumea moșului pentru darurile din anul din urmă. Sa îți dorești șosete, la 8 ani… Am fost copleșită. Cât frig să fi suportat copilul acela? Cumplit..
Doamne, nu vreau bogății, vreau doar să am destul încât să le dau celor care au așa puțin.
M-am gândit des la asta, dacă aș avea suficient, i-aș aduna pe copiii ăștia de pe străzi și i-aș crește ca pe ai mei. Merită o viață normală, ei n-au nici o vină. 😔
Respect maxim celor care ajuta copii aflați la nevoie, sunt câțiva care si-au făcut din asta un scop în viata. Preoti, fotbaliști, oameni simpli etc.
Ogararu e footbalistul care mi-a câștigat respectul mai mult decât oricare.
Pentru toți ceilalți care se lăfăie și dorm pe paturi de 7m acoperite cu piele de elefant și alte căcaturi, multa …se aude tiri?
Bai, cum plm sa ai 25 copiii sa recunoști 3, și la bătrânețe sa spui ca marele regret al vieții a fost ca nu ai umplut casa cu 25 de copii pe care sa ii crești? În schimb ai atașat numele de fufe după fufe după fufe în titluri mondene. Cum?
Când vezi ca aia care chiar pot nu fac și ăia care abia se descurca mai ajuta și pe alții, înțelegi în ce lume defecta și lipsita de orice empatie și bun simt trăim.
Am citit azi un slogan, oricât ai fi de sărac, tot ai ceva de dăruit.
Nu sunt mare fan steinhard, dar a zis omul o vorba mare.
Dăruind vei dobândi.
Și cine a înțeles ce a vrut sa zică, va trai la.un ni el superior celor ce au dar nu știu sa dăruiască. Și nu ma refer la diamante și fufe. Știți voi.
In „Dăruind vei dobândi”, Nicolae Steinhardt spune povestea unui tânăr care bate la poarta unei mănăstiri pentru a fi primit la călugărie. Ascultat de starețul mănăstirii, tânărul ii mărturisește că nu are nici credință, nici lumină, nici curaj, nici încredere în sine.
In mod normal tânărul ar fi trebuit să fie respins. Dar starețul ii spune: „Ce are a face? Nu ai nici credință, nici lumină, dar dându-le altora le vei avea și tu. Cautându-le pentru alții le vei dobândi și tu.” Tânărul a fost primit în viata monahală.
Învățătura lui Christos nu cere să dăruim ce avem de prisos. Nu cere să dăruim nici din puținul nostru. Învățătura lui Christos cere să dăruim ce nu avem. Pentru că astfel, vom dobândi!
Crăciun fericit tuturor!
Preluata de la un amic.
Greu de urmărit acest clip, te pune pe gânduri.
Hans Christian Andersen
No comments! 😢😢😢
😥