De doi ani de zile mă chinuiesc. Am încercat cu absolut tot ce era carte pentru copii, dar carte pe rit d-ăsta nou. Că nu știu dacă știți, dar cărțile pentru copiii de azi sunt cu totul altfel față de cele pentru copiii de acu’ 40 de ani. Nimic. Indiferent de subiect sau de autor, rezultatul era întotdeauna același: dacă nu le făceam program zilnic de citit, „uitau” de fiecare dată.
Până la urmă, am crezut că dau lovitura cu „Jurnalul unui puști” sau cu „Pisicile Războinice”. Ți-ai găsit, nada, tot cu porția citeau, tot după ce venea întrebarea nemiloasă: „ați citit azi?”. Întrebare după care de fiecare fucking dată se auzeau oftaturi deznădăjduite de la ele din cameră.
Daaar, săptămâna trecută au fost fetele la bunic-su unde au găsit colecția Jules Verne, aia cu coperți crem cartonate, unele dintre ele ieșite din tipar înainte să mă nasc eu. Și-au cărat cel puțin jumătate dintre ele la București, dar am fost circumspect, foarte circumspect. Nu de alta, dar mai văzusem de cel puțin cinșpe ori cum entuziasmul legat de vreo carte le dispare, ca prin farmec, de la librărie până acasă.
Totul a durat până azi, până acum jumătate de oră când am intrat în camera fetelor și-am găsit-o pe Ioana citind „Insula Misterioasă”. FARĂ S-O TRIMITĂ NIMENI LA CITIT. Am crezut că am halucinații, așa c-am întrebat timid, sperând să nu mă trezesc din frumosul vis:
– Ce faci aici?
Mi-a aruncat o privire sictirită:
– Citesc, nu vezi?
Am vrut s-o mai întreb dacă e bine, dacă a pățit ceva, dacă am cu ce s-o ajut, dar m-am gândit că-mi forțez prea tare norocul și-am ieșit în vârful picioarelor.
Să mă ciupească cineva, că încă mai cred că visez.
Mulțumesc pentru idee,i-o voi aplica nepoatei !
Știi ce bine stau pe raft toate alea 11 volume din Jurnalul unui puști? Și Jules Verne? Și tot restul? Nici nu mă mai chinui să îi chinui cu lectura obligatorie. Și eu am început să citesc destul de târziu. Minecraft, frăție, sau Lego unde fac amândoi chestii tot din Minecraft. Dacă nu este Minecraft, este Roblox sau racere.Noroc cu sportul.
Tocmai de aia rejoc seria The Witcher, că ce eu sunt mai fraier.
Comentariu beton!23
Știi ce mișto e să alegi zece-cinșpe cărți, toate pe sistemul „și pe asta, și pe asta”, să le comanzi și, după ce vin, să nu se mai atingă nimeni de ele? 🤔
De nervi le-am citit eu. Trist.
Comentariu beton!51
Misterioase sunt căile….
Doamne! Cata lene poti sa ai pe tine!
Fi-meu a halit pe nerasuflate colectia aia de Jules Verne. Erau cartile mele din copilarie. Atata doar ca de mine nu s-au lipit de nicio culoare.
Am citit, cred, vreo trei biblioteci dar de Jules Verne nu m-am atins.
Asa cum, in facultate, cand a trebuit sa-l citesc pe Marcel Proust, am zis ca mai bine renunt la facultate decat la neuroni.
Am avut bafta si nu mi-a picat la examen.
Se dezbate încă. Ce zici?23
Alooo, de unde concluzia cu lenea?
Cine citește toate romanele lui Proust, poate să participe la ultramaraton, la decatlon etc. După asta nici săgețile nu îl mai ating 😉
Cum de unde? Ai fost (ca de-obicei, trebuie să recunoaștem) fair-play și ai detaliat faptul că e o postare mai veche, de pe FB. În completare ne-ai spus mai de mult că așa o să cam fie sâmbăta.
Și, fiindcă mi-e lene să mai scriu încă un post separat, o să-mi cer scuze Ruxandrei că mă bag peste ea și o să zic aici că e foarte fain cum e cu fetele tale. Mai ales Jules Verne. Edelweiss, și alți cunoscători ai limbii lui Goethe, ți-ar putea confirma că ”Aller anfang ist schwerr!”. De-aici încolo fetele trebuie să iubească Whisky-ul și mai ales marca lui Ionuț Umblărețul: ”Keep walking”! 🙂
Zile faine s-aveți!
Sunt primele 3 carti din Harry Potter, proaspat reeditate cu ilustratii, in format mare.
Le recomand, oricum arata bine si pe raft daca e sa stranga praful 🙂
Comentariu beton!21
Ahahahahahahaaaa. Mulțumesc de pont. Ăla din final.
Bună dimineața!
Fie-mea a citit în perioada de carantină de la începutul pandemiei toată colecția „Harry Potter” (cred că în acea perioadă m-am întrebat pentru prima dată dacă nu cumva s-o fi comis o întâmplare neFericită la maternitate – hahaha). Inițial credeam că are telefonul ascuns între pagini sau ceva, dar nu. După fiecare carte devorată urma o amplă discuție cu taică-su pe marginea ei (el le-a citit, eu nu).
De atunci citește în mod constant. Sunt cărți care o prind de uită să și mănânce și cărți de care nu se poate apropia.
Doamna învățătoare a venit anul acesta cu o idee pe care a și pus-o în practică: o dată pe lună, vinerea, ora de lectură – oră la care copiii vin cu ce au citit ei în ultima lună (și cu o cană de ceai) și fac un rezumat cărții respective. Unii copii au rezonat cu ideea doamnei din start, restul au fost plăcut surprinși de colegii care citesc în mod frecvent și, mai nou, citesc și ei. Puterea exemplului…
Comentariu beton!80
Deocamdată juniorul este prins de Jurnalul unui puști și citește fără a-i fi impus. În rest chin și jale
Al meu a citit cu drag Apaca a lui Godina. Foarte, foarte rar vreo carte care sa ii pice cu tronc. Lego and Minecraft only!
vezi că ai un typo; capra (deja are 2) lu’ Godină e o alpaca; la apaca ereau nește doamne care scandau „nu vrem kent, nu vrem valută, petre roman să ne… conducă”!
sau poate se face politician, băiețelul tău, mai știi?
Comentariu beton!15
Ce frumoasa e fetita din poza…:) Pe de alta parte cred ca Jules Verne a fost singurul autor pe care l-am citit cu forta in copilarie, in timp ce unii colegi (baieti in special) il devorau. Intre altele in copilarie mie mi-a placut mult La Medeleni primul volum (apoi si urmatoarele), dar banuiesc ca pt generatia asta sunt”so off”:)). Fetita mea inca nu e la varsta cititului singura decat asa, „pe suprafete mai mici”, asa ca eu ii citesc inca. Harry Potter e si la noi pe primul loc (editiile ilustrate, 3 la numar sunt superbe), dar inainte a fost si Roald Dahl, si daca se mai nimereste sa fie si film vazut ulterior e superb. (De ex pe Netflix e acum Vrajitoarele, foarte, foarte „fain”:)
Comentariu beton!17
În orice librărie intrăm cei doi găsesc minim o carte fiecare. O dată la două luni mai golesc un raft de bibliotecă de cărți de-ale noastre ca să le punem p-ale lor. Asta pe lângă ebook-ul care geme tot de xărți pentru ei.
Cititul, în schimb, se desfășoară sub amenințarea unor torturi crude și misterioase, maxim o oră pe zi, timp în care încearcă să tragă de timp cât pot, să parlamenteze la nesfârșit pe tema intervalului în care ar trebui să se desfășoare activitatea odioasă, să „muște” măcar câteva minute din timpul alocat.
Orice zi în care, din anumite motive, sar peste citit, este considerată o victorie glorioasă asupra părinților tirani. Băi, culmea e că sunt fascinați de ceea ce citesc, caută și alte cărți de același autor sau din aceeași serie, colecție, și povestesc ceea ce citesc fără să fie întrebați. Dar cred că ideea că sunt puși să citească îi termină.
Inițial, ca om care a devorat în copilărie toate cărțile pe care punea mâna, am fost frustrat de treaba asta. Cum să nu-ți placă să citești? Cum să faci scandal de câte ori vine vorba despre așa ceva? Mai ales că au acces la niște cărți și autori mult peste mizeriile pe care le citeam eu (din lipsă de altceva) acu’ 30 de ani.
Mi-a deschis soția ochii: „Ai impresia că noi, dacă aveam jocuri, zeci de posturi TV, telefoane, tablete, console, tot felul de jocuri de societate, lego, gravitraxuri și alte nebunii, mai stăteam toată ziua cu nasul în cărți?” Are dreptate. Citeam fiindcă n-aveam altceva de făcut, n-aveam ce altceva să ma distragă, n-aveam cu ce să-mi umplu timpul. Alternativa era să stau p-afară (ceea ce și făceam mai tot timpul) sau să mă joc cu vreo 3 sau 4 gunoaie ieftine și neinteresante.
Încă mai aștept momentul în care ai mei să meargă să-și ia singuri cartea și să se apuce de citit. Cred că aștept degeaba. Dar mă bucur sincer de câte ori aud la alții că miracolul a avut loc.😁
Comentariu beton!40
Exact, dar exact așa stau lucrurile. Mă rog, dacă aveam și noi copii geniali, altfel se întâmplau lucrurile (vezi link-ul de la început).
Da, corect, am auzit și eu de copii care haleau Kant și Djuvara la vârsta la care ai mei haleau nisip la locul de joacă.
mă plîng aici, că pe FB mă știe lume…
n-are decît 5 ani și a învățat singură literele, scrie de tipar și citește, tot pe litere; în condițiile în care noi o împingem mai mult către sărit pe pat, tras cîinele de coadă și bătut praful cu bățul;
deja am un divais (telefonul) mai deștept decît mine, să mai fie genială și fie-mea… prostul satului îmi fac ecuson;
Comentariu beton!30
N-am insistat cu cititul. Le-am citit când erau mici, mi-au citit și ei când au început să învețe literele sau și-au citit și unul altuia. Cu fie-mea cumpăr cărți fizic, pe sistemul combinat „carte, țoale și cafea” și de fiecare dată i se prind de mână cărți și în afara cerințelor de la scoală. Pe unele chiar le citește cap coadă, pe altele le lasă neterminate. Lui fiu-miu ii cumpăr cărți doar online, pe bază de comandă „ne-a dat profa de citit cutare”. El citește exclusiv din disciplină școlară, mai deloc ceva pe lângă. Dar adevărul e că nici n-ar prea avea când, fără ca asta să nu însemne sa renunțe la câteva lucruri care îi plac și pe care le face din proprie inițiativă.
Ce imagine faină, ce figură luminoasă, zici că ține în brațe o comoară.🙂
Comentariu beton!31
Citit toata colectia de cel putin 5 ori in intervalul 8-14 ani. Parca eram eu personajul principal can citeam asa ceva!😅
Eu am citit mult, de pe la 7-8 ani. Am o prietenă care avea un unchi cu o bibliotecă uriașă. Ne împrumuta câte 3-4 cărți, pe termen limitat. Nu primeam altele până nu terminam si făceam dovada (stătea de vorbă cu noi). Apoi am descoperit biblioteca publică. Eram obsedate, eu și prietena. Ne luam la întrecere care citește mai mult. Prima carte citită de fiica mea este „Vulpea și porumbița” de Tolstoi. Era o carte ediție de lux, cu coperți cartonate și lucioase, cu texte scurte si plină de imagini colorate. De acolo, totul a fost ușor. Nepotul meu citește mult. In pandemie a citit toată seria Harry Potter. După fiecare carte, viziona și filmul. „Jurnalul unui puști” a citit-o pe nerăsuflate. Acum citește in engleză cărți cu benzi desenate. Este o gamă uriașă de unde poate alege. La grădiniță am o bibliotecă cu muuulte cărți adunate in timp. Sunt la îndemâna copiilor și, dacă doresc, le împrumut acasă, cu niște reguli. De vreo 2 ani, s-a introdus zilnic „Momentul de lectură”. Eu oricum făceam asta, dar impunerea aceasta ca regulă, o consider minunată. Există și un proiect pentru școlile din mediul rural în care cei înscriși primesc kituri cu cărți. Trebuie doar să vrei.
Comentariu beton!20
Am mai descoperit o chestie: haterul de serviciu urăște lectura! 😀 😀 😀
Comentariu beton!14
Haterul de serviciu e analfabet. D-aia urăște lectura.
Felicitări. Am citit tot ce am găsit de Jules Verne, inclusiv una grea cu multa matematica, despre măsurarea unui meridian.
Deschide imaginația, sau cel puțin o făcea în anii 80.
Copiilor care au citit Harry Potter si carora le-au placut aceste carti, le recomand seria Vraciul de Joseph Delaney. Sunt frumoase, ma bateam cu copiii la citit cand mai aparea cate un volum. In acest moment cred ca sunt cca 10 volume, dar cartile sunt mici, nu sunt ca volumele Harry Potter. Eu le recitesc acum in virtual, pe https://msbooks.org/ . E un fel de Winnetou pt generatia noua.Stiuca in perioada aparitiei seriei Potter, citindu-le, am inteles de ce Ciresarii nu ii atrageau pe copiii mei.
@Mas, mulțumesc pentru idee. O să îi recomand nepotului. De Harry Potter a fost fascinat. Un singur volum, nu mai știu care, nu i-a plăcut prea tare, în rest le-a devorat.
Excelent articolul, big like pentru postare 😉
Bravo, ce sa zic?
Citesc, nu vezi? ala face toti banii 😃😃
Încă o dată felicitări fetelor!
Între timp ce alte cărți din colecție au mai citit (şi le-a şi plăcut 😀)?
Mie mi-au plăcut enorm la vremea aia.
Trebuie să recunosc că impulsul de a citi a venit de la maică-mea, care ofta în fiecare zi „ah, oare apuc eu ziua când îmi citeşti tu mie?”
aceasi problema am avut-o pina acu 2 luni cu baiatu de 10 ani…pina au aparut la chioscurile de ziare seria de benzi desenate AVENGERS… acu ma intreaba cind apare urmatorul numar si binenteles intre numere…tot colectia jules vernes e de baza…dar a demarat …sper sa nu se mai opreasca niciodata…
Recomand, Trilogia Grisha – Leigh Bardugo. Început de aventură în lumea cărților pentru fiică-mea pe când avea 12-13 ani.
Sunt sigur ca stii folosi Google, dar… http://www.cartile-adevarul.com/colectia-completa-jules-verne-40-p-123.html . Eu i-am luat la fica-mea toata colectia si, desi are doar 7 ani, ii citesc in fiecare seara cate 2-3 capitole fiind captivata de actiunea din carti. Mi-a si spus ca de abia asteapta sa le reciteasca de una singura. De abia astept ca si eu mi-am „pierdut” noptile citind Jules Verne.
Ma recunosc in prima parte. Cand nicio carte nu e atractiva si eu intreb (poate nu zilnic), nemiloasa, daca s-a indeplinit portia. Sper sa ajung si eu sa ma recunosc in partea a doua. Din suflet sper!
Dragostea pentru citit se cultivă..duc lupte colosale cu Philip ( 10 ani ).Sa citească macar lecturile obligatorii.
Pana de curând , într-o dimineață : mami ,as vrea sa-mi comanzi o carte .
Nuțu Cămătaru .Dresor de lei si de fraieri .
La fi’miu au mers doar Jurnalul unui pusti si cele 3 carti pentru copii ale lui Stephen Hawking (George si cheia secreta, George si Big bang-ul si inca una), a mai inceput la un moment dat seria Tunele – a citit cam jumate din primu’ volum si gata, s-a terminat! In rest…Minecraft la greu, Roblox si acum e pe altele si mai si. N-a tinut nici cu Jules Verne, nici cu Ciresarii, nici cu Dumas…nimic. Acu’ ca tot ar trebui sa inceapa sa citeasca cate ceva, ca o sa vina bacu’ la anu’ degeaba. Am dubii mari ca va lua bacu’ la romana… 🙁
Si la mine la fix la fel, la anu’ bacu’ la romana :(….mi-e frica sa ma gandesc ce poate scrie/argumenta verbal. Dar macar face sport la greu
Aş sugera, după Jules Verne- Fram, ursul polar; Colţ Alb; Singur pe lume; Coliba unchiului Tom…Sînt depăşită tare?