Așadar ești un tânăr de 19 ani, din satul Petriș, care a plecat dimineață de acasă ca în atâtea alte dăți. Doar că, spre deosebire de dățile alea, cum mergeai tu așa cufundat cu nasul în telefonul mobil, dintr-o dată ți s-a părut că lucește ceva în iarbă.
Te hotărăști să verifici ce e, că poate iar ai noroc și găsești un medalion dă aur, cum l-ai găsit p-ăla de astă vară pe care i l-ai vândut lu’ Relu de la distrigaz, de-ai avut bani să bagi la păcănele două săptămâni.
Dar ce să vezi, nu e medalion, e ceva și mai mișto: un proiectil, boss, un glonț de calibru mare. Fericit, te uiți în jur să vezi dacă te-a observat cineva, bagi glonțul în buzunar și te întorci acasă, că tocmai ți-a venit o idee.
Și aici vine fractura de logică, vine continuarea acțiunii pe care n-am cum să reușesc s-o înțeleg vreodată în această viață. De ce, din acest moment când te-ai lămuri că ții în mână un proiectil, singura idee care-ți trece prin minte este: „Aisămbagpl, coaie, să vezi ce gaură mișto dau io în ăsta cu bormașina.”?
De ce? Ca să ce? Ok, presupunând c-ai reușit să-l găurești fără să-ți pierzi o mână și un ochi, cam care este utilitatea practică a unui proiectil găurit? Ți-l faci medalion? Îl atârni la retrovizor? Îl faci colier pentru gagică-ta?
Nu, serios, știe cineva la ce se poate folosi un glonț de calibru mare găurit? Că eu nu reușesc să-mi dau seama.
Să nu mă luați cu era tânăr și neexperimentat, că nu-ți trebuie prea multă experiență de viață ca să-ți dai seama cam ce se poate întâmpla dacă-ți explodează ăla în mână. Nu de alta, dar imediat vă aduc aminte de cetățeanul de 66 de ani care a hotărât că cel mai bun lucru pe care-l poate face cu un obuz, tot găsit pe câmp, este să-l pună în menghină și să-i fută un ciocan.
Toți am fost tineri și neexperimentați, dar câți dintre noi au găurit gloanțe cu bormașina?
sursa foto: freepik.com
Dacă au scos ăștia bormașini la 100 de lei.
Comentariu beton!51
Aia la 100 de lei e fără percuție. Crezi că de-aia?
stii cum e , daca tot ce ai este un ciocan atunci vei vedea numai cuie in jur. asa si cu bormasina , daca asta ai, tot ce te inconjoara trebuie gaurit. existau si alternative, putea fi lovit cu ciocanul, aruncat in foc, etc
Comentariu beton!31
Radem ca sa nu plangem!
Selectia naturala.
Comentariu beton!25
Mai degrabă secreția naturală 😉 … păi dacă tata lui n-a avut bani de un prezervativ … or mama lui era găuritoare șefă … ce să iasă boss, ce ?
Ai de plm … are și drept de vot AUR 🤮
Comentariu beton!32
Voia sa il vanda la fier vechi si nu trebuie sa aiba o forma regulata. De asta fura capace de canalizare si le sparg.
Hai să fim serioși, era un glonț, câteva sute de grame, hai un kil, ce naiba să vinzi la fier vechi? Capacele de canal înțeleg de ce le-ai vinde, că sunt grele, au câteva zeci de kilograme.
@ Vio: cred ca mai curand nu trebuia sa aiba forma de glont/obuz pentru ca evident nu l-ar fi cumparat nimeni.
@Mihai Vasilescu: calul de dar nu se cauta la dinti: „nu ajung de pacanele, dar de o sticla de spirt (din aia mica) si 2-3 felii de paine, sigur iau”.
a vrut si el un medalion nou 🙂
Baej prost? Nu mi-aș fi închipuit că poți să gândești atât de puțin…
Boss, nu glumesc, eram in armata. Unitate mica, 25 cadre 26 soldati, e drept ca nu la Iasi ci langa Vaslui. Un fel de unitate disciplinara mai rasarita, adica nu batalion disciplinar dar nici departe, toti eram cu bube si cadrele si soldatii. Intr-o preafrumoasa zi de vara, auzim niste urlete de apas, dupa voce era comandantul unitatii care urla in popota cadrelor. Tipul, unul la 1,90, ziceai ca era din filmele cu SS, tipla intotdeauna, nu-i lipsea decat parpalacul ala de piele de SS-is si era de acolo. Om capabil, cu academia facuta, avusese proasta inspiratie sa dea de pamant cu tabloul to’arasului de nervi cand primise nu stiu ce ordin, asa ca a ramas colonel si mutat la unitatea asta comandant ca sa dispara din peisaj. Urla pentru ca loctiitorul politic, o lepra cu origini poloneze, era in popota cu un obuz din al doilea razboi mondial gasit printr-o rapa si batea cu ciocanul ca sa scoata praful de pusca din el. Deci tipul era lent major, ce sa te astepti de la un pusti? Bai, a luat tembelul obuzul sub brat si a plecat in spatele unitatii unde pana la urma tot a desfacut ala cu ciocanul, noi asteptam curiosi sa vedem daca bubuie dracu si scapam de el. N-am avut noroc…
Comentariu beton!95
Acum vreo lună un alt „inteligent ” din județul vecin, Neamț a dus un obuz găsit în pădure ( în zonă a fost linia frontului în cel de-al doilea război mondial) cu microbuzul la poliția orașului Tg Neamț.
Comentariu beton!27
Puii mei ! Doar știe toată lumea că tot ce se găsește se aduna la parlament ! Poate …poate , bubuie ceva pana la urmă !
Comentariu beton!26
Am fost martorul unui episod nefericit, mai la începuturile carierei, într-o vestită unitate unicat în armata română, la poalele vestitului și minunatului oraș Caracal. Un hoț (militar condamnat) care păzea cireada de vaci a unității găsește nu unul, ci două proiectile neexplodate și, firește, primul gând a fost: Bă, să vezi ce ganteră-mi fac! Țuști cu tot cu proiectile și cireadă la atelierul unității unde era un nea Ilie, sudorul, om cu tâmpla albă, dar degeaba, bag samă, pentru că ăsta pune aparatul de sudură pe proiectile să facă ganteră culturistului. Nea Ilie s-a ales cu pieptul despicat și a murit pe loc iar hoțul cu o schijă în gambă că stătea mai la ușă să nu-i fugă vacile. Deci, s-au mai văzut cazuri.
Comentariu beton!38
Marcel, unde pana mea sunt poalele metropolei Caracal? 🙂
Acest articol îmi aduce aminte de cum ne zicea profa de mate în liceu : dacă ar durea prostia … v-ați văita ca dracii 🤣🤣🤣
Comentariu beton!24
@HM, doare prostia. Nu-i auzim noi, ca sunt pe ATI, dar doare.
Comentariu beton!43
Eu… eu am găurit gloanțe cu bormașina. Două bucăți de 7,62 – tatăl unui prieten era vânător. Ne-am făcut „breloage”. Aveam și tuburi trase, dar jmekeria era să fie capsa întreagă și vârful „sigilat”. Mă trec fiori de câte ori îmi aduc aminte. Ah… și după ce am dat gaură, am scos praful de pușcă și i-am dat foc – artificii. Când îmi aduc aminte de faza asta… și de multe altele… sunt sigur că există îngeri păzitori.
Am toate extremitățile întregi 😅😅
Comentariu beton!40
Jesus! Da câți ani aveai?! La ce te-ai gândit?! Zi ceva orice în apărarea ta…
Comentariu beton!14
@Jeannie – Cam 15-16. Nu am ce să zic. Chestia e că făcusem atâtea căcaturi riscante – cu curent, carbid, injectoare, sudură (arc electric sau oxiacetilenă), azotat de amoniu + motorină… Eram atât de siguri și atenți, încât nu s-a întâmplat nimic. Nu eram proști, doar inconștienți. A durat cam 10 minute să găurim primul perete al cartușului. Am luat în calcul posibilitatea de scântei (inclusiv electricitate statică) și temperatură (am dat gaura foarte încet, să nu se încălzească metalul). După prima gaură am golit praful de pușcă – aspect foarte important 😅 Nu am niciun argument în apărarea mea, nici nu cred că există așa ceva – în situații de genul ăsta.
Comentariu beton!36
@Dr. Acula Am înțeles,erați niște cercetători/exploratori mai temerari ashea
Chiar și lui i-a fost jenă de prostia proprie: „Iniţial, el a spus celor de la serviciul de urgenţă 112 că i-ar fi explodat telefonul în mână”
Comentariu beton!24
Da, exact.
Ca in bancul ala.. „Ioane, de ce tai cu bomfaierul obuzul ala, daca explodeaza?”, „Nu-i bai, mai am unul.”
Comentariu beton!56
Chestia asta mi-aduce aminte de un banc vechi: „Ion dadea de zor cu ferastraul la o bomba. Vine Gheorghe si-l intreaba: – Bai, Ioane, esti nebun? Daca explodeaza? Ion: Nu-i nimic, mai am una”
Comentariu beton!14
Ăsta-i rezultatul că nu se nai face armata! Eu când am trecut în rezervă, aveam aproximativ vârsta lui, știam aproape tot despre proiectille și muniție.
Vezi la link-ul numărul doi că zice că nenea ăla de 66 de ani care și-a tras cu glonțul în cwaie făcuse armata.🤣🤣🤣 Probabil nu la unitatea unde ai făcut-o tu…😜
@Ionuț, probabil a făcut-o la GAZ-ul unității, creștea porci, de-aia și-a tras în cwaie😜
Bine, am zis știam, că dacă mă întrebi acum…
Mă gândesc că dacă nepoțelu’ ăla avea ceva habar de muniție la vârsta lui, poate nu încerca!
Cu riscul să îmi iau hate la greu, eu cred ca multor tineri le-ar fi benefică armata.
Domle, asa se face stiinta. Mai un experiment, mai observarea fenomenelor. Iar asta cu experimentu’… nah, mai dai gres din cand in cand, se mai intampla sa te iradiezi, sa explodezi, sa iei foc. Totusi, daca reusea, poate stiam si noi acum in ce conditii poti gauri cu bormasina (cu sau fara percutie) un proiectil in siguranta.
Pe aia care verifica cu chibritul aprins daca au pus bine buteliile la aragaz ii stii? Cam pe acolo.
Comentariu beton!22
Eu o știu pe aia că alde minerache care lucrau pe vremuri în minele de cărbuni (înainte de 1989), verificau dacă erau emanații de gaze cu bricheta, la crăpăturile din perete. De vreo câteva ori au fost, s-a auzit de cazurile alea…
Acu’ multi ani , un nenea Dorel s-a uitat cu o bricheta in cisterna de benzina să vadă dacă mai era ceva benzina rămasa….Profesionist adevărat cu peste 20 de ani lucrați că șofer ….
@Mada primul meu job a fost la Tractorul Brasov la Tratamente Termice. Erau acolo generatoare de gaz de protectie (% carbon modificat) si cuptoare tot cu gaz. Verificam cu flacara (venea gaz pe furtun) daca erau scapari pe undeva.
Bucket list de milenial. La gat atarnate pe o sfoara: glont, colt de mistret si o gheara de leopard. Asta nu a trecut de prima proba.
Comentariu beton!25
De leopard omorât personal cu mâinile goale.
Comentariu beton!16
Leopardul a murit de inima rea
Hahahah cât am putut râde la asta cu leopardul. Deci d’aia poartă lumea mizeriile alea cu animal print 🤣🤣🤣
@HM Bărbaților nu le place animal print. Femeile pe care le știu eu îl consideră oribil. Nu am văzut pe nimeni îmbrăcat așa să îl/o avantajeze în vreun fel. De ce naiba se mai fabrică?!
Dacă avea omul bormasina….Băi, nu glumesc, am un vecin care din clipa în care și a cumpărat bormașina..nu a mai lăsat o din mână. Știu că a cumpărat o,că a stat pe scara și s a lăudat la fiecare care cum intra sau ieșea .Eiii și pe urmă distracție, nu era zi de la Dzeu în care să nu aibă ceva de găurit. Cred că și de dormit, dormea cu capul pe ea. Ne a înnebunit până s a mutat.
Comentariu beton!17
In parte lipsa de informatii si educatie, in parte efectul filmelor holywoodiene cu efecte exacerbate. De ce crezi ca toti bizonii gonesc cu sute de km/ora? Ca au vazut ei in filme ca te rostogolesti cu masina, intri frontal in pereti si doar te scuturi de praf si mergi mai departe. Te arunci din avion si te alegi cu cateva zgarieturi. Am citit undeva ca o importanta cauza de deces in epoca noastra este selfi-ul. Ca prostul asa a vazut in film, ca se poate urca pe stalpul de inalta tensiune si e ok. Prostia nu numai ca doare ci si ucide
Comentariu beton!18
Și Bazil oferă iar o nouă ideea de afacere: Scoaterea glonțului din cartuș, în deplină siguranță. 😁
Pornim de la premisa că băiatul ăla știa ce e chestia găsită? Sau că și-o fi pus întrebări „ce-o fi asta?” „O fi periculos?” Sau de la ” Uu, am găsit ceva. Cam neinteresant la exterior. Dar ia să văd eu ce e înăuntru.”
Băi, da, pornim de la premisa că știa. Altfel nu i-ar fi mințit pe doctori că i-a explodat telefonul în mână. le-ar fi zic „am găsit pe câmp chestia aia, care habar nu am ce e, și-am încercat s-o găuresc cu bormașina”.
”Inițial, familia le-a spus, telefonic, medicilor că băiatul avea în mână un telefon care a explodat.” Nu el i-a minițit pe doctori. Nu se zice nimic în articol despre vreo declarație a băiatului, deci doar ne putem juca cu premisele și doar imagina ce-o fi gândit când a găsit proiectilul și de ce-o fi vrut să-l găurească. Citesc mai sus că cineva la 15-16 ani a făcut ceva similar. Premisă nouă: știa ce e, dar nu era prima oară când se juca cu riscul și vigilența îngerului păzitor. Se poate aplica lejer și în acest caz, că de ce nu.
La finalul știrii către care am lăsat link, găsești link către cei care au dat primii știrea. Altfel, asta este o discuție inutilă. Dacă ai ajuns la 19 ani și nu știi că ăla e un glonț, poate ar fi bine să fii pus sub supraveghere permanentă.
Normal că este o discuție inutilă. Nu există justificare logică pentru astfel de fapte.
De aici si vorba „Prost de bubuie” ?
Comentariu beton!76
Darwin Awards…
Am observat în ultimii ani o dispariție aproape totală a simțului de auto-conservare în rândul semenilor mei.
Traversat pe roșu sau pe aiurea, traversat legal, dar fără o minimă asigurare, mers pe lângă clădiri unde scrie că pică tencuiala sau unde atârnă țurțuri, ignorarea oricărui semn scris sau vizual care anunță un potențial pericol….e jale. Nu mai vorbesc de treaba cu covidul, la noi pare un fel de tentativă de sinucidere în masă. Parcă din creierele celor mai mulți s-a șters (sau n-a existat niciodată) partea aia, simțul acela care te face să fii prevăzător și să-ți păzești pielea. Aș fi fost mort de mult dacă nu aș fi băgat la cap anumite chestii, dacă nu aș fi fost atent la ce e în jur, la ce citesc și văd peste tot.
Pe băbălăul ăsta de 19 ani nu mi-l pot închipui altfel decât privind tâmp, cu bale prelingându-i-se din colțul gurii, nefiind în stare să înțeleagă de ce 1+1 este egal cu doi și nu este egal cu rață. Dar probabil aș avea surpriza să constat că, față-n față, arată perfect normal, chiar cu urme de inteligență pe chip, și nicidecum ca o maimuță care vrea să lovească cu un băț orice obiect vede sau să atingă orice e lucios. Pe de altă parte, maimuța s-ar putea să simtă pericolul, pe când ăsta nu l-a simțit. Involuție gravă…
Comentariu beton!26
Când eram copil, am ținut de câteva ori în mână gloanțe de diverse calibre. Nu le-am găsit pe câmp, pe unele le vedeam în casa unui prieten al cărui tată era militar de carieră, la un moment dat am găsit mai multe într-o casă afaltă în proces de demolare. Băi, să mor io dacă am simțit vreodată altceva în afară de teamă, în secundele cât le-am ținut în mână. Gen, mi-era teamă să nu se întâmple ceva nasol doar așa, fără să le fac nimic, d-apăi să le mai și lovesc sau ating cu ceva. Știu c-a venit unul dintr băieții mai mari cu ideea să le arunce într-un foc p-alea găsite în casa în construcție, dar l-au convins ceilalți că s-ar putea să se lase cu chestii nasoale și nu le-a mai aruncat.
@Mihai, când l-am vizitat pe tata în ianuarie ’90 la unitate (nu-l mai văzusem din 15 sau 16 decembrie ’89), era îmbrăcat în uniforma de campanie, cu pistol la brâu, iar pe o masă în cameră avea ceva pușcă automată (nu mă pricep la arme de foc, nu mă pasionează) și casca. Mi-am pus casca pe cap, am luat pușcociul (care era greu ca dracu’) și m-am făcut că trag. Nu l-am mai văzut pe tata niciodată deplasându-se cu o asemenea viteză. Probabil piedica era pusă, dar tot s-a panicat când m-a văzut. După palma regulamentară pe care mi-am luat-o, mi-a ținut o întreagă teorie cu armele de foc, muniția, ce, cum și de ce.
Aveam 9 ani, am băgat la cap. Am făcut multe alte tâmpenii când eram copil, care se puteau solda cu diverse, nu e stres, dar nu prea m-a mai pasionat treaba cu bubuiala. Poate alții nu au fost la fel de norocoși ca mine, să se învârte printre soldați și chestii de armată în copilărie. E ok, e normal. De altfel, ai văzut zilele trecute, la articolul ăla cu chestiile teribiliste, cam cât de inconștienți sunt copiii.
Băi, dar ăsta are 19 ani. Nenea celălalt are/avea 66. De obicei, asemenea știri nu sunt cu copii, că altfel ai înțelege cumva. Sunt cu adulți, în plm, adică (teoretic) o formă mai evoluată a copiilor, nu? Poate la 10 ani îmi venea și mie să dau cu ciocanul în obuze, dar acum să mor dacă am o asemenea pornire. Alții au copii și job la 19 ani, iar ăla a vrut să-l găurească cu bormașina.
Comentariu beton!19
Da, exact asta ziceam.
Se scoate: se înfășoară ușor fălcile unor clești in pânză, cu un clește se ține de tub, cu celălalt se rotește și trage înspre exterior cartușul și gata! Ai desertizat beleaua. Cu praful de pușcă faci … ceva, apoi bagi cartușul înapoi și strangi ușor. Acum poți să faci orice cu ce a rămas.
Exact așa a făcut milițianul șef de post de la bunică-mea din sat când i-au adus oamenii care demolau o casă un ZB cu țeava retezată și patru pachete de cartușe ediția 1938. Unul dintre pachete se rupsese și cartușele ieșiseră afară. Eram toți copiii gură-cască, inclusiv ai lui. Zice ‘nea Ion „Hai să vă arăt ceva. Ăsta-i tubul, asta-i capsa, ăsta-i glonțul, iar înăuntru e praf de pușcă. Să nu cumva să încercați vreodată când găsiți așa ceva să faceți ce fac eu acum. De aia fac eu, să nu cumva să vă gândiți că vreți să vedeți ce e înăuntru și să detoneze și să muriți naibii”.
A scos vârful, l-a pus deoparte, a scos praful ordonat pe trotuar și ne-a arătat că arde. Faine artificii! „Bă! Să nu cumva să încercați să faceți capsa să puște, că poate vă sare tubu-n ochi!” După care i-a croit una peste ceafă lu’ fi-su ăl’ mic, care apucase pușca de pat și-o trăgea încet spre el: „Bă tu ești prost? Dacă se agață trăgaciul prin iarbă și asta e încărcată și omori pă vr’unu? Când vezi o armă să te gândești că-i încărcată!” Pleosc! Încă una după ceafă.
Prin 2004 am vrut să-i dau niște capace unui coleg care adusese un pistol la facultate și se credea Rambo. Boul tot rânjea și nu înțelegea că n-aveam de unde să știu ce are-n mână, dacă e replică sau ceva cu glonț pe țeavă: „Ce, bă, te-ai căcat pe tine? E de jucărie, uite, e cu bile, nici nu se simte dacă te lovește!” Așa-zisa jucărie era un pistol cu gaz.
WTF did I just read … ?
La subiect, am facut brelocuri din asa ceva. DAAAAR, din alea mai mici (de pistol sau PM) si doar din tuburile cartuselor („trase” in prealabil), adica fara proiectil si cu urma de percutor pe capsa. Am adunat dupa revolutie o sacosa de asa ceva, le-am gaurit si le-am pus lanturi/carabine din metal si au iesit niste brelocuri gigea.
Presa zice „obuz” deci deduc ca era ceva gen proiectil de artilerie, adica bartai „glontzu” de min. 20-30 cm lungime … nu un kkt de cartus de pistol. Daca ai ghinion si-ti pocneste in fata fie si DOAR capsa de la un glont de PM poa’ sa se lase cu cucuie. Daramite CAPSA (sau ce mecanism de detonare o avea ala acolo) + INCARCATURA la ditamai proiectilul.
O fi fost de calibrul 14,5 mm. Nu e chiar obuz, dar nici nu-l mai mânui ca pe cele de 7.62, 7.65 sau 9 mm. Și da, alea cam așa-s de lungi: vreo 25 cm (au tubul lung pentru a conține suficient de multă substanță explozivă încât să trimită micul proiectil cât mai sus; se folosesc cu precădere în artileria antiaeriană).
Eh, mai luati:
http://www.isuvl.ro/04.%20Inspectia%20de%20Prevenire/Protectie/Adapostire%20&%20Asanare/accidente%20la%20dec%20de%20el%20de%20munitii.pdf
In mintea lui poate o fi fost ceva de genu…”ia uite mai, ce smecher sunt, am dat gaura unui proiectil” si pun apoi poza pe social media…( ca vezi doamne tot cu ochi-n telefon sunt toti)..:)) deci WTF….
Servus. O dată’n viată poți trece prin asta! Literalmente.
O să povestesc o situație, oarecum în ton cu ăla de a rămas ciung, după ce a făcut-o pe samuraiul, cu glonțul de pe câmp. Personajul de care povestesc eu, până la acel moment, a părut teafăr la cap, cu toate țiglele pe casa. Doar părea.
Mno, acțiunea se petrece la gară, într-o seară, la un schimb de tură, la un departament unde se asigură o permanenţă tehnică. Vin la serviciu, ceva mai devreme, semnez ce era de semnat pentru preluarea serviciului… atmosferă relaxată, nu erau probleme. Ăla, Dorel, o să-i spunem, (nu așa se numește, dar noi îl vom ști drept Dorel), îmi zice: “Uite ce chestie am găsit la mine în gradină și nu știu ce să fac cu asta…” și desface tacticos un obiect învelit în ziar, care până atunci, toată ziua, a stat în camera de serviciu, pe un birou. Preț de o secundă, poate două, am rămas mut – era un proiectil de mortier, din WAR II, ruginit și suspect de întreg. După alte două secunde eram afară, la peron, cred că urlând la Dorel, că nu mai calc în clădire până nu-l scoate de acolo. Mno, acum îmi dau seama că nici eu nu am reacționat prea lucid, dar aveam o scuză, aia că pielea mea e mai aproape de mine, ca orice altceva. Ăla îmi striga că el ce face cu obiectul (cu bomba! sic!), eu că să și-l bage în părțile ascunse ale organismului… în fine, ajungem la un consens, acela că îl scoate din clădire și îl duce la postul de politie TF (Transporturi Feroviare). De fapt nu trebuia mutat, dar cum am spus, eram puțin pe avarie, de la şoc.
Dementul îl împachetează iar în ziar și îl duce la poliţie, care avea sediul undeva la câteva sute de metri, la peron. Și respectivii polițiști, erau la momentul schimbului de tură, așa că în biroul aferent erau destule uniforme. Evident că priveam scena de la o distantă considerabilă, dar chiar și așa nu am putut să ignor năvala ambelor ture de polițiști, din birou, spre afară, la peron, cu o viteza demnă de olimpiadă. Dorel, a rămas înăuntru, tot nedumerit…“el ce face cu bomba…?! că să-i semneze careva că a predat-o”…
După cca. o jumătate de ora, în care zona adiacentă a fost golită de lucrători, călători și ce mai viețuiește prin gară, apar cei de la ISU, cu unul îmbrăcat în costumul de deminări (zici la e un fel de Lord Vader, dar verde-kaki) cu o lada în mână, intră în postul de poliţie, pune proiectilul în ladă și încep să-l chestioneze pe Dorel, legat de unde și cum, proveniența petardei, specifice…. “Pai, că e din gradină, că el sapa să pună butași de vie”… acum e momentul să vă spun că Dorel locuiește la câțiva zeci de km de locul de munca și vine cu trenul la serviciu. Respectivii de la ISU au avut o senzație de sufocare când au realizat că retardul a adus pocnitoarea cu trenul plin de navetiști. Scenariu: proiectil, trenul merge, se clatină, pocnitoarea hotărăște că are rău de mișcare, se umflă și dă pe afară, dispare măcar jumătate de vagon și urma știrea pe toată media: SENZAȚIONAL! ATAC TERORIST ÎN TREN!!! TRAGEDIE… etc.
Inițial au vrut să îl lege puțin, pe Dorel, nu bomba, dar hotărăsc să lămurească în zilele următoare, ce și cum fac cu dementul, pentru că urgenţa era să scoată obiectul demolator din gara. Ridică “Lord Vader” cutia cu proiectilul și dă iasă pe ușă, moment în care Dorel are o revelație și întrebă senin dacă celelalte două proiectile le aduce tot el cu trenul, la poliţie. Din nou senzații de leșin pentru ăia de la ISU, ca să nu mai spun că Vader era să scape cutia cu pocnitoarea din mână. Dorel găsise de fapt trei proiectile și celelalte două le avea acasă, în casa mai exact, pe dulapul cu haine… să nu umble familia la ele. Mai pe scurt, se hotărăște că Dorel și familia trebuie evacuați de la domiciliu și potențialele dispozitive de plasare pe orbită, recuperate și distruse.
Uite așa ai șanse să dispari din peisaj, nevinovat, doar pentru că un Dorel ajunge într-un moment în care cei doi neuroni pe care îi mai are, sunt certați și nu vorbesc între ei.
Comentariu beton!70
Sunt destui cretini care pur şi simplu nu sunt conşienţi că sunt în stare de pericol şi doar norocul îi salvează pe ei şi pe cei din jur.
@Dumitru Pintilie Deși am lucrat o vreme cu chestii din astea mai explozive, din fericire numai în condiții de siguranță și fără evenimente, și știu că nu e de glumit cu așa ceva, totuși am râs cu spume la povestea ta. Bine, dacă eram în locul celor de la ISU, probabil că nu-mi ardea nici să respir.
@ Dumitru Pintilie
Citind povestea ta, parca il vedeam pe Micutul din romanele lui Sven Hassel.
O fi dorit și el să impresioneze vreo mândră…
Eu am scos praful de pușcă din două cartușe de pușcă de vânătoare, dar aveau cămașa din carton și am avut mare grijă (aveam 15-16 ani sau pe acolo… nu major, dar cu buletin!). Aveam nevoie de praful de pușcă pentru a înlocui tutunul din niște țigări – un fel de farsă. Nu s-au raportat incidente, iar cel mai frică îmi era să nu se prindă bunicul că are ceva mai puține cartușe în bandulieră :)))
Bai, frate! Va minunati ca proasta-n targ. Cum dreaq sa vada omu’ ce-i inauntru, daca nu-l borteleste cu ceva? Recte bormasina. Daca avea un cui si un ciocan si batea cuiu-n cwru’ obuzului, era mai bine?
Comentariu beton!14
Aici ai și tu dreptate, de unde să știi ce e în drăcia aia până n-o desfaci?
Când v-am zis că 70% dintre români fac umbră pământului degeaba…
70%? Cât optimism…
70% din toţi sau doar din cei care mai (supra)vieţuiesc pe aici? fii mai exact dacă tot dai procente 🙂
@Shoric: de peste tot, nu doar din Ro. De fapt, 70% din omenire face umbră pământului degeaba, vezi India, Pakistan, China, Rusia șamd.
Mda … tu ești procentul 69 ? Mai umblă pe la vaccine că pe la vecine îți face rău 🤪
@HM: io-s vaccinat, bine mersi.
P-ăia care mor de grija proștilor, hoților, leneșilor i-aș pune să le fie slugi doar o lună. Mi-ar da dreptate într-o săptămână.
Las, noi să fim sănătoși.
sincer,eu il inteleg! de ce sa tin ascuns un lucru atat de rar,totusi?! si cum sa il expun daca nu are nici o gaura? ei,aici intervine istetimea creierului! nu are o gaura,dar ii fac una! si apoi,da,il expun undeva,pe mine,sa vada lumea ca sunt un norocos! citez un destept anonim: „mama prostilor e mereu gravida!”
-Gigele, nu mai gaurii bomba! Daca bubuie?
-Lasa ba ca gasesc alta.
Ăsta măcar a fost singurul care a suportat consenciţele prostiei sale. Mă uit acum la ştirile horror protv unde am văzut un accident pe undeva prin satele de prin Constanţa. Unu a intrat în depăşirea unei căruţe cu V1 pe o coamă de deal, fără vizibilitate şi din contrasens, altu care era pe punctul să decoleze, au făcut POC şi aia a fost. Urmele de frânare de la faţa locului erau pe 200 de metri. Nu prea mă pricep la fizică şi dinamică dar dacă ăia au crăpat după 200 de metri de frânare oare ce viteză aveau în momentul impactului?
PS: nu ştiu dacă e relevant dar amândoi şoferii aveau aproximativ 20 de ani.
Din pacate prostia face si victime colaterale. Acum multi ani aveam o ruda care lucra la Ploiesti unde curatau rezervoare de combustibil. Seful lui avea se pare obiceiul sa inspecteze rezervoarele intrand in ele si aprinzand bricheta. Intr-o zi a gasit un rezervor care avea ceva mai mult combustibil decat credea el. In explozia care a urmat, cand a aprins bricheta, a murit toata echipa, cu sef cu tot…
Am belit pensula ‘oaie, ăștia suntem
https://youtu.be/qb4LmYFb6PA
Fresh de azi.
Ăia sunt idioţii cei mai periculoşi, nu cei care dau cu ciocanul într-un obuz găsit pe câmp să vadă ce are în el.
Gen, ţărani din sat Petris, care şi-a luat o gioarsă şi conduce cu picioarele de pe bancheta din spate pe autostradă sau pe uliţa satului.
Cu mulți ani în urma am fost sa vizitez casa poporului, pe un rus l-au refuzat la întrare ca avea un glonț la breloc la chei. Ca sa știi la ce folosește găurirea.
Sunt deja n cazuri de Dorei cu munitii…cel mai jmecher care a zburat direct la Tatal a fost unu care era militar si care a dorit sa foloseasca un cap de proiectil pe post de dorn…vb de proiectil de brand, calibru 51 mm.
Am locuit in Spania, unde bubuiau bombitele lu ETA nonstop pe vremea aia. Unde locuiam era literalmente PLIN de urmele Razboiului Civil, cam 30 la suta din munitie nu facuse bau si erau dealurile din jur infestate, venea TEDAX zilnic sa detoneze ba o grenada, ba un proiectil de tanc…insa cu adeverat a fost bubu mare cand a luat foc ierburile dintr-o zona cu transee si alte fortificatii, inca vizibile, 2 zile a tot bumbum, nu aveti idee cat forta zace in proiectilele militare chiar dupa 70 de ani!!
Sfat prietenesc…daca gasiti, lasati-l dracu asa, nici macar NU RESPIRATI pe el, va departati minim 70 m, 112, sa vina deminarea…si tineti pana atunci pe toti tampitzeii la respect…SA NU AVETI VREODATA IDEI cretze, daca vreti sa prindeti pensia