Bun, am înțeles, ai găsit un glonț pe câmp. Nu te duci să-l predai la poliție. Nici eu nu m-aș duce. Dă-i dracului cu legea lor. Poate vreau să-l păstrez ca suvenir. Îmi fac poze cu el, îl pun pe Instagram și pe Facebook sau îl transform în breloc pentru cheile de la boxă. Ca să nu mai zic că dă bine și atârnat de oglinda retrovizoare, fix între cd și cruce. Și ai pus-o de-o simbolistică spectaculoasă: muzica, armele și credința.

Mai lipsește o p*zdă și ai strâns la un loc toate perceptele după care funcționează lumea, așa cum o știm noi. Vezi, ai ratat șansa să fii un fel de vizionar. Deci, ca să nu divagăm, până aici te înțeleg, era glonțul tău și voiai să-l păstrezi. Foarte bine.

Dar să te duci cu el acasă, să-l prinzi în menghină, să-i fuți un ciocan și să-ți explodeze drept în coaie, aici m-ai pierdut boss. Unde e schepsisul, că nu mă prind. Adică pentru ce ai face asta? Ăia la știri zic că ai fi încercat să recuperezi praful de pușcă din el. Serios? Așa? Atunci aș vrea să fiu de față, dar la o distanță sigură, și când verifici dacă mașina mai are benzină în rezervor. Cu bricheta. Bun și dacă-l recuperai ce căcat făceai cu el? Nu e ca și cum ar fi fost un kil jumătate de praf de pușcă (deși să mor eu dacă-mi dă prin cap ce ai putea face cu el și dacă era atât). Era un gram. Poftim, două. Îl trăgeai pe nas și-apoi îți dădeai foc la bășini? Sau care era utilitatea lui? Te credeai în Vestul Sălbatic și te pregăteai de asediul pieilor roșii? Doamne ferește!

Sau, dacă erai băiat deștept, de ce nu ai îmbinat utilul cu plăcutul? Le chemai pe mă-ta, soacră-ta și nevastă-ta (pe copii, nu-i amestecăm decât dacă insiști tu) să le arăți ce minunăție ai găsit și cum te joci de-a artificiile. Le aliniai în fața menghinei și când dădeai cu ciocanul, vedeai cu cine ține Dumnezeu. În sensul că cine rămânea fără o juma’ de parietal se chema că a pierdut. Păi așa o distracție merita fiecare cuvințel din dosarul ăla penal, pe care oricum o să ți-l facă.

Dar așa, ești în cea mai de căcat situație: cu f*tutul ai cam încheiat socotelile. Să nu te minți singur și să nu-i crezi pe doctori cu “șansele lor de recuperare”. O să fiu dureros de sincer și tu trebuie să înțelegi, pentru că suntem bărbați (mă rog, la tine puteam să folosesc și timpul trecut): cu ce ți-a rămas acolo nu mai ai nici de-o labă! Și te paște și-un micuț cazier, cât să facă bine la ten. La bulău, spre regretul meu, s-ar putea să nu intri. Deși, așa fără coaie, ai face succes la băieți.

Bine, ca să zic adevărul-adevărat (și să-mi exprim o dorință personală), cred că cel mai bine pentru tine (și pentru restul societății) era să-ți fi explodat glonțul ăla în creierul mic. Nu ar fi fost absolut nicio pierdere. Cretini găsim pe toate drumurile. Așa am rămas doar cu unul în plus pe cap. Ba chiar unul fără coaie.

E plină lumea de retardați, frate. Hai să lăsăm gloanțe pe câmp, să le găsească. Și dacă nu mor, măcar își zboară coaiele și nu mai procreează. Tot e bine.