Mă scuzați ca vă întrerup intempestiv seara de duminică, dar am un motiv extrem de întemeiat. Tocmai am terminat Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu, pe Netflix, și nu aveam cum să nu vă spun că este absolut fabulos. Am văzut imagini pe care nu le mai văzusem niciodată până acum, nici nu credeam că există filmate.

Sunt cei 24 de ani, de la moartea lui Gheorghiu-Dej până în ’89, concentrați în trei ore de documentar brut. De altfel, mi-a plăcut foarte tare că nu există niciun comentariu din off, există doar sonorul original al flimărilor de arhivă și atât. Sunt prinse toate reperele importante, inclusiv vizita în China lui Mao sau cea în Coreea de Nord a lui Kim Ir Sen. O să vedeți inclusiv vestita intervenție a lui Pârvulescu din timpul Congresului XII sau și mai vestita glumă sinistră a Tovarășului despre cum România se va mai întoarce la capitalism când o face plopu’ pere și „richita” micșunele.

Nfine, nu vă povestesc mai multe, că n-am de ce. Sfatul meu e să-l vedeți. Dincolo de orice, sunt aproape 25 de ani pe care mulți dintre noi i-am trăit de la fața locului, așa cum au fost ei.