Cei care mă urmăriți pe Facebook știți deja că alaltăieri am dat o fugă la Brașov, la Selgros. Că rămăsesem fără carne de mici și n-ai cum să ții dietă fără mititei. Orice nutriționist serios de pe lumea asta îți poate confirma. Micii, ceafa de porc și cartofii prăjiți sunt un must have, indiferent ce fel de dietă vrei să ții.
Hai, mă, că glumesc, cum naiba să rămân fără carne de mici? Cataclism planetar să fie, că tot o să am la congelator măcar o caserolă cu zece bucăți.
Am dat o fugă la Brașov pentru că am vrut să văd și eu cu ochii mei cum arată 2000 de porții de mâncare. Și-am văzut. De fapt, nu numai c-am văzut, dar am ambalat și eu vreo sută din cele 2000 care mergeau la familii cu dificultăți financiare din județul Brașov.
Știți, situația socială generată de pandemie nu este tocmai roz prin țară, cred că mai durează un pic până când o să ne scăldăm cu toții în bunăstarea aia anunțată de guvernanți. Acesta fiind și motivul pentru care cei de la Selgros Selgros Cash&Carry au hotărât că ediția din acest an a competiției Arenei Bucătarilor să se transforme într-o campanie, într-un proiect de responsabilitate socială prin care să aducă bucuria unei mese festive, gătită de Chefi de renume, persoanelor în dificultate din județul Brașov.
Așa au rezultat cele 2000 de meniuri, toate pregătite de Chefi bucătari de renume, toate din ingrediente care se regăsesc în magazinele Selgros, toate întrunind cele mai înalte standarde de calitate și prospețime.
Iar pentru treaba asta, chiar a meritat să dau o fugă la Brașov, pentru că sunt convins de necesitatea implicării brandurilor și companiilor mari în comunitățile unde își desfășoară activitatea. N-am inventat noi apa caldă și nici responsabilitatea socială, așa funcționează lucrurile peste tot în lume: brandurile mari dau câte ceva înapoi către oamenii din comunitățile locale care chiar au nevoie.
Am mai zis asta și-o s-o mai zic cu fiecare ocazie în care o să văd companii implicându-se în viețile oamenilor: dacă toate brandurile mari, corporațiile și companiile ar face CSR adevărat, de genul acestei acțiuni, viața oamenilor necăjiți din această țară ar fi măcar un pic mai bună. Chapeau!
Altfel să știți c-am fost realmente impresionat de ce-am găsit la fața locului. Am pornit cu dreptul încă din start, când am dat să intru în Arena Bucătarilor (pentru că, da, chiar acolo s-au gătit și s-au ambalat cele 2000 de porții), dar am fost rugat să trec înainte pe la testarea covid. Abia după ce mi-a ieșit testul negativ, am fost lăsat să intru. Iar în sală, și nu exagerez deloc, era farmacie. Nu mi-am imaginat că un loc în care lucrează atâția oameni cu cantitățile alea de alimente, ambalaje și tot felul de ingrediente poate fi păstrat atât de curat.
Ah, să nu uit, poate interesează pe cineva cam cum au arătat meniurile. Pentru că, fraților, au arătat bine de tot. Ia fiți atenți aici:
Meniu 1
👉 Fel de bază: Confit din spată de vacă presată, balotină din pulpă de pui cu crustă din brânză maturată, pralină din mămăligă coaptă în grăsime de rață, legume proaspete înăbușite și aromatizate cu ulei de măsline și busuioc, sos de unt.
👉 Desert: Găluște cu prune (că io așa le-am zis toată viața mea, abia anul trecut am auzit că le mai zice lumea și „gomboți”).
Meniu 2
👉 Fel de bază: Pulpă de rață coaptă la temperatură mică, glasată cu miere și cremă de aceto balsamic, mușchiuleț de porc umplut cu ciuperci și rulat în bacon, ștrudel cu varză, roșie și măr, tartar din legume de sezon (rădăcinoase) și reducție din vin cu vișine.
👉 Desert: Brioșă cu morcovi, aromatizată cu ghimbir, ornată cu cremă de brânză și jeleu din fructe de pădure.
Pe primul l-am testat și eu, că n-am putut să mă abțin, sunt un om slab, supus tentațiilor. Doar că, evident, n-am luat din cele 2000. Am profitat de faptul că le aveau la Bistro Selgros la vânzare, ca meniul zilei, așa că la prânz m-am dus frumușel si mi-am comandat unul. Băbăieți, nu știu dacă vă dați seama din poze cam cât de gustos era meniul ăla, dar eu am salivat din nou acum când am scris.
Dacă aruncați un ochi peste poze, când ajungeți la ultimele două o să constatați ce mult contează plating-ul când vorbim despre restaurante și despre mâncare. Nu de alta, dar cele două meniuri sunt identice, doar că unul e pus în caserolă pentru livrare, iar celălalt urmează să fie mâncat ca fine dining. Ceea ce și era.
Gata, atât pentru azi. A fost o zi plină, dar dacă mă mai invită, promit să mă mai duc.
P.S. Carne de mici am uitat să iau.
Rața aia arată într-un mare fel! Sper să fi fost la fel de bună precum arată! Și ar mai fi mers și o varză pe lângă. Da… cu siguranță!
Felicitări celor de la Selgros pentru implicare!
Rață n-am mâncat, dar din ce zicea lumea pe acolo, cică se topea în gură.
Sănătate!
Nu ”toată lumea” le zice ”gomboț”. Doar în zona Ardealului, că termenul e luat de la unguri. Dar e bine de știut, că ajunge omul vreodată pe-aici și nu știe ce refuză de frica cuvântului! 😀
P.S.: M-am uitat în DEX. ”Dietă” = termen inventat de românul Mihai Vasilescu în prima parte a celui de-al treilea deceniu al celui de-al treilea mileniu pentru evitarea cuvântului ”himeră”!.
Cu plăcere
Comentariu beton!62
Păi tu crezi că io glumesc când zic că până anul trecut nu auzisem de gomboți?
P.S. Mai vorbim noi la primăvară.
Gomboti erau o delicatese aparte si acu 40 de ani si acuma daca sunt facuti cum trebuie.
Gugalu zice ca numele de gomboti vine din Banat, din zona sarbeasca, si eu stiam ca Victor ca vine de la unguri dat fiind faptul ca sunt si eu ardelean, gugalu insa nu e de acord cu noi.
@keepcalm: google translate zice ca noi: gomboc (al doilea”o” e cu un accent specific pe care „Motorola” al meu nu îl are, iar „c” în maghiară se pronunță „ț”) = gălușcă.
Băbăiatule, dar dă @VictorR în el ca surdu-n clopot. 😂😂😂 Ieri i-a dat la temelie cu cetatea, azi îl frige la colăcel…
Nu-l ierta, @Victore! Ține-l în priză, să nu creadă cumva că e de capul lui pe aici. 😁
Comentariu beton!31
Cum rămâne cu papanașii? În Ardeal seamănă cu gobmotii:)
Nu stiu Victore, traiesc printre ei, adica am trait pana prin 2009 si dupa ce o sa ma intorc iar, insa am invata doar sa injur pe ungureste, nica altceva, zero.
@Cucurigu, nu seamana deloc, mananc de fiecare data cand merg in tara ☺️
Fain! Bravo Selgros! E o inițiativă foarte mișto!
Gomboții cu prune-s Dumnezeul copilăriei mele făcuți de bunica, toamna, când la cules de prune le alegeam p-alea mai faine special pentru asta. Că la pălincă erau bune restu’. 😀
Din cele două meniuri, dă-mi mie gomboții cu prune, tu poți mânca restul. 😀
S-au auzit ropote de aplauze când ai intrat în sală? Nu d-alta, dar la kilele tale, le meriți pentru sacrificiul depus întru arta culinară. 😀
Chestia e că la gălușetele alea cu prune exista și o cremă pe care văd că n-am prins-o în nicio poză. Bănene, n-ai idee cum mergeau cu crema aia.
Am pregatit si eu niste prune pentru gomboti, astept o luna sa fie gata.
Prune marinate in rom Stroh.
@MV: Așa, așa, învârte cuțitu-n rană. 😀
Puteam trăi o toamnă-ntreagă doar cu gomboți cu prune.
Pilaf cu prune leoșnite (uscate) o delicatesă. Nu sunt fan pilaf dar în combinația asta aș manca ca spartul.
Stroh?
Am băut odată și am inghitit in sec 20 minute. Io care de obicei beau tuica de 55, la care unii ii zic palinca ;))
Ăia, unii, denumesc țuica febră. Doar febra are 40 grade. 😀
@Cucurigu, corect e pălinca, nu palinca, si de obicei se face la 53-54 de grade iar dupa ce se raceste mai scade un grad, doua. Proaspata iti ia rasuflarea, dupa cativa ani de stat in butoi de dud nu iti mai taie rasuflarea cand o bei, in schimb te tuna in cap de nui adevarat daca iti lui mintea cu ea :)))
Stiu, am facut foarte multa tanar fiind, chiat imi placea sa fac, insa doar ocazional amator de tarie, si daca gustam cautam doar din aia tinuta in butoi de dud.
Keepcalm aparent nu ești din Cluj unde avem tuica si Vodă. Ce e distilat odată e vorba și ce e de 2 ori e tuica. Ce e de 3 ori e de Maramureș unde ajunge pana la 65. Palinca ii spun de obicei cei din alte regiuni.
Cauta la anunțuri, cand tuica vs vand palinca.
Aia de 52-55 , e numa bună, nu taie nici o rasuflare. Btw tata era ieri pe teren, facea tuica.
Apoi la calitati:
1.pruna
2. Amestec cu mar.
3. Mar
0.pere cand se găsește asta se face mai des în Oltenia decat in Ardeal, si e cea mai rara si considerata cea mai high-end.
Cel putin la mine intre cunoștințe.
Iar de băut, bunicul beia 50l in 3 sapt, si se ridica din pat odată la 3 zile. Avea butoiul lângă pat și trăgea cu cana.
Dupa, 3 zile numai tremura.
Odata a fost internat sa îl operam la cap și era sa moara în spital de la dependenta, rezolvarea a fost o sticla de votka.
@Cucurigu, asa este ai dreptate cu locatia, nu sunt din Cluj, sunt de la 90 km de Cluj, aterizez doar pe Avram Iancu, cand vin in concedii(peste o luna jumate sper sa arerizez iar) de bastina sunt de la 2 km de jud. Satu Mare si 10 km de jud. Maramureș(daca te sti cu gugalu gasesti locatia) si cel mai probabil sunt apropiat de varsta cu tatal tau, daca esti din Cluj mai mult ca sigur ai baut pălinca de la mine din judet, mai ales ca avem brand care rezista cred de pe vremea impuscatului, insa nu despre aia e vorba, ci de cea facuta la cazan acasa, dupa cum am spus anterior am facut multa in tinerete, de vro 15 ani nu cred ca am mai facut.
Daca pt tine aia de 52-55 nu taie rasuflarea pt mine aia proaspata taie, dupa ce ii dispare chestia aia de iti taie rasuflarea in hurdăul(regionalism pt butoi) de dud e perfecta, din tarie nu pierde in hurdău, se face doar mai buna, nu sunt amator de tarie insa imi plăcea să o fac, la fel si cu vinul la cules toamna, era ca un fel de sarbatoare cand mergeam la cules via, am prins vremuri/recolte cand aduceam struguri de la vie ca si porumbul, inăltat carul cu scandura pe lateral, folie sa nu fie sparta sa curga mustul si incarcat ras, faceau ai mei la vin in prostie, tatal meu foarte rar bea apa insa nu l-am vazut niciodata beat, in forma si glumeț da(nu era artagos cand era in forma, ii seaman), beat insa nu, stia sa isi dozeze portia de vin iar tarie lua doar dimineata, peste zi nu, insa o facea zilnic, isi facea treaba pe langa gospodarie, fiind cel mai mic dintre frati l-am stiut doar pensionar, cica aveam cateva luni doar cand a iesit la pensie, el si cu, cumnatul m-au instruit in ale produceri pălinci si a vinului, nici unul nu mai e insa 😢
Tata are 70 de ani, s-a imbatat o singura data, cand a terminat facultatea, ca a fost cel mai bun din grupa, subinginer instalații. Sau șef de promoție, habar nu am.
De făcut facem la nivel amatori din producția proprie.
Eu când zic ca beau tuica, sa ne înțelegem, 50g odată la 3 luni. Wiskey mai rar, adică cand mi se naște cate un copil. Ma tine o sticla 3-4 ani :).
Bere lunar si vin anual.
Asa ca atunci când beau ceva, prefer sa fie din producție proprie nu etichete in spatele cărora e alcool sintetic si arome.
Orice e produs în masa și are zahar ma lasa rece.
CSR adevărat nu înseamnă campanii ocazionale prin care cei nevoiași primesc mâncare, obiecte etc. Nu că acele campanii nu ar fi utile la momentul respectiv. Dar nu merg la rădăcina problemelor, nu schimbă că adevărat soarta beneficiarilor. CSR adevărat înseamnă să iei un număr de beneficiari, atât cât poți tu, și să îi susții pe termen lung, nu doar cu mâncare, ci mai ales prin educație, exact ca în proverbul cu săracul căruia îi dai nu îi dai un pește, ci o undiță. Dacă după un număr de x ani ai reușit să îi scoți din sărăcie, înseamnă că a fost CSR reușit. Am citit acum câțiva ani un material scris de un ONG care se ocupa de copii și care critica exact tipul acesta de ajutoare oferite de corporații. De Crăciun se umpleau centrele de plasament de portocale și dulciuri. În rest, vorba cântecului, of, of, ce greu, ce chin, ce jale!
Comentariu beton!44
Deci CSR adevărat înseamnă doar ce zici tu, da? Ce-au făcut oamenii ăștia probabil că e CSR neadevărat. Auzi, dar nu exisrtă nicio șansă să fie CSR adevărat și ce zici tu și ce zic eu? Niciuna? Ah, încă ceva, alaltăieri nu era Crăciunul. Numa’ zic.
Pe lângă asta cu undița, mai este și ”it takes a village to raise a child.” Pe românește, ar însemna ca fiecare membru al unei comunități să-și asume un ”rol” în creșterea și dezvoltarea ”satului” din care face parte. Unii produc mâncarea/ingredientele necesare, alții o gătesc, alții se ocupă de educație și tot așa. Corporate social responsability poate fi privită ca o formă de individual social responsability. Unii pot lua câte un beneficiar pe care să-l susțină cu de toate pe termen lung, iar alții pot lua mai mulți beneficiari, oferindu-le doar partea cu mâncarea, în anumite momente din timp. Responsabilitate socială adevărată e și una, și alta.
Comentariu beton!29
@Anduța, asta încercam să spun și eu, dar, na, oamenii sunt foarte categorici: doar aia cu „undița” e CSR adevărat, restul e vrăjeală.
CSR înseamnă implicare si responsabilitate socială și îmbracă diverse forme, de la implicare în proiecte de mediu, sprijinirea fundațiilor, crearea unui mediu sănătos pentru angajați, până la transparență și adoptarea unor principii nu doar la nivel teoretic, adică prețuri corecte, calitatea serviciilor oferite, condiții de lucru, facilități pentru angajați, fidelizarea clienților etc. Dar la noi, e la putere dictonul orice ai face, nu faci bine, uite așa trebuia făcut.
Ca și cu vaccinul. Ferească să vină o companie cu impunerea vaccinării în rândul angajaților, asta nu e implicare socială, responsabilitate față de societate că repede vine un ong și te trage de urechi.
Felicitări blogăre, măcar de ar fi mai mulți ca tine și ca Selgros, dispuși să facă un bine cât de mic, pe timpul și pe cheltuiala lor.
@Mona, să ne aducem aminte de cel mai bun exemplu pe acest subiect, zic: https://mihaivasilescublog.ro/2019/08/15/puneti-botul-donatii-astea-fraierilor/
Mulțumesc! Și eu cred la fel.
Pe lângă faza cu undița, mie mi-a mai atras atenția și asta: ”nu schimbă cu adevărat soarta beneficiarilor.”, idee pe care o prezintă și Edelweiss mai jos. Faza e că nu mi se pare greșit ce spun ei, în sensul că o masă caldă, sponsorizarea unei lecții la centrul Laurei poate că nu schimbă soarta beneficiarului. Dar să spui că e ”degeaba”, că ”nu e CSR adevărat”, că ”nu are impact” mi se pare prea mult. Îmi sună ca și cum dacă cineva suferă (de foame, de frig, de whatever), degeaba ajuți pe moment cu un blid de mâncare sau o pătură, dacă nu ești dispus să-l /s-o susții până ce nu are constant hrană sau căldură.
Se dezbate încă. Ce zici?17
Degeaba te superi, Mihai. Inițiativele acestea cu pachete cu alimente nu rezolvă problemele comunității. Sunt binevenite, exact asta am spus și în comentariu, dar nu rezolvă problemele nevoiașilor pe termen lung. Conjuncția adversativă, în cazul de față, nu anulează fraza anterioară. Un ajutor pe termen lung nu îl anulează pe cel punctual. Ar trebui să fie destul de logic.
Anduța are și ea dreptate. Este posibilă și împărțirea rolurilor. O corporație se ocupă de școală, alta de mâncare etc. În practică acest lucru este mai dificil de realizat, pentru că presupune coordonarea proiectelor CSR între corporații. Și nu vorbim de coordonarea unei campanii de moment, ci de coordonare pe termen mediu spre lung, adică ani de zile. Unul face casa, altul dă masa, unul preia educația, altul sănătatea etc. Ani de zile, pentru ca efectele să se vadă, să nu se piardă.
Proiecte CSR ca cel prezentat de tine sting incendii. E rău să stingi un incendiu? Bineînțeles că nu. Dar ele nu previn reapariția incendiilor. Sunt cel mai ușor de realizat de către corporații, de aceea domină peisajul. Toate aceste proiecte punctuale vin și trec și nu schimbă cu adevărat comunitatea. De aceea nu sunt proiecte CSR „adevărate”, așa cum le-ai descris. Echivalează cu leul pe care îl dau eu sau tu sau oricare altul cerșetorului din fața magazinului. Am ajutat, dar nu am făcut mare lucru cu adevărat și nu am de ce să mă bat cu cărămizile publicității în piept.
Comentariu beton!20
@Stefan, ai dreptate. Io mă gândesc că corect ar fi să-i sancționeze cineva pentru acțiunea asta. Și pentru că s-au mai și lăudat cu ea. Unde-o să ajungem dacă or sa facă TOATE companiile mari din România la fel? Oh, wait…
P.S. Eu m-am enervat pentru modul în care te-ai exprimat. Dar comentariul tău aproape c-a dus în derizoriu un proiect bun și mișto, un proiect care chiar a pus o masă caldă (și ce masă) pe masa unor oameni care aveau nevoie. Știi de unde e poza aia cu multe pungi cu meniuri? De la spitalul de copii din Brașov. Am mers cu cei de la Selgros când au livrat acolo. Ce zici, crezi că s-au bucurat copiii că într-o zi de marți n-au mai mâncat meniul obișnuit de sptial și-au primit în loc bunătăți?
Ștefan, deci tu nu ai, de fapt, o problemă cu acțiunea în sine, ci cu aprecierile/lauda. Nemeritate, înțeleg. Oare ne poți da un exemplu de acțiune care ar fi fost „mare lucru” din partea Selgros și pentru care ai fi acceptat ca măcar o pietricică a publicității să se îndrepte către pieptul său?
@Stefan, nu cred ca este corect ca CSR-ul corporatiilor sa rezolve problemele din societate. Nu ma intelege gresit, ma bucur ca exista deoarece fac societatea sa creasca , dar nu sa o repare. Pana la urma noi ca societate ar trebui sa avem grija de ea. Pana la urma nici o firma, corporatie nu are nici o datorie fata de comunitate. Are angajati, plateste salarile si taxele la stat, ura si la gara! Scopul lor suprem este Profitul!
Anduța, un proiect CSR serios ar putea fi următorul. Alegi un centru de plasament și îl iei sub aripa ta: finanțezi hrana, educația și sănătatea copiilor din acel centru. Nu poți singur? Te asociezi cu alte companii/ONG-uri. Te duci la Medlife, Vodafone, Digi, Dedeman, la o editură, la fabrici din Brașov, că sunt destule. Faci un parteneriat solid. Hai să îi luăm pe copiii aceia să le punem la punct clădirea, să le asigurăm hrana, să le facem controale medicale, să le reparăm dantura, să le dăm cărți, rechizite, să le asigurăm calculatoare și internet, să le oferim sprijin la lecții, pe cei mari să îi băgăm în programe de practică, să învețe meserii, să le plătim burse de studiu, dacă aleg calea facultății. Totul ani la rândul.
Nu vrei cu centre de copii? Te duci la primărie și alegi câteva familii, cât te ține cureaua, și repeți aceeași figură.
Nu ai buget, e prea mult? Te duci la orice școală de cartier și selectezi un singur caz social din clasa pregătitoare și îi finanțezi educația, 12-16 ani, până e pe picioarele lui.
E prea mult și asta? Alegi un șomer cu familie numeroasă, îl pregătești și îl angajezi ca stivuitorist în depozit și ai rezolvat problema unei singure familii, i-ai dat undița, cum se zice.
Ideea este să te implici cât mai mult, pe termen lung. Proiectele sociale serioase au continuitate, nu sunt campanii punctuale. În Brașov sunt derulate proiecte de tip „cantina săracilor”, zilnic. Dar acolo este vorba de angajament continuu, nu de acțiuni ocazionale. Dar, cum zicea și Mihai, poate Selgros are astfel de proiecte serioase și nu știm noi. Poate alege să le facă publice numai pe acestea mărunte.
Se poate pune problema și invers, așa cum spune și Geamăna, nu este treaba corporațiilor să rezolve problemele din societate. Dar atunci nu ne mai ascundem sub umbrela CSR-ului și recunoaștem că CSR este un instrument de marketing, pentru a construi o imagine cât mai bună a companiei în rândul consumatorilor finali, la firul ierbii, cum s-ar zice. La casele mari se merge pe cai mari, prin fundație proprie înființată de corporație pentru maximizarea efectului. A nu se înțelege că oamenii din echipele care lucrează la proiectele caritabile sunt fățarnici. Sigur că lui Mihai i-a făcut plăcere, la fel cum au lucrat cu plăcere și alții la acest proiect.
Comentariu beton!17
@Stefan, n-am vrut să-ți mai răspund, dar am zis că poate mai merită o încercare, că pari genul de om care și-a mai prins degetul într-o carte.
Vii și zici asta „Dar atunci nu ne mai ascundem sub umbrela CSR-ului și recunoaștem că CSR este un instrument de marketing”. Deci toată acțiunea asta n-a fost CSR, a fost doar marketing și asta pemtru că proiectul nu este așa cum crezi tu că ar trebui să arate un proiect de CSR. Sunt extrem de curios ce-au gândti copiii ăia de la Spitalul de Copii când au mâncat din bunățătile alea? Și-or fi zis „ce proiect de marketing gustos”? Tu înțelegi că Selgros ar fi putut să-și țină liniștit în buzunar o sumă pe care eu, așa din ochi, am apreciat-o pe la 100.000 de euro când am văzut desfășurarea de forțe de la fața locului?
Nu i-au ținut în buzunar, au preferat să cheltuiască banii ăștia, dar i-au cheltuit degeaba, că proiect de CSR tot nu e. Se va găsi mereu câte cineva să le explice asta. Și cineva-ul ăla va fi ÎNTOTDEAUNA român. Auzi, dar dacă nu acceptam eu să mă duc până acolo, cum mai auzeai tu acțiunea asta? Că, na, marketingul e o chestiune serioasă, nu stă în blogul meu, presupune o mulțime de canale prin care se ajunge la target. Dacă eu stăteam marți acasă, 2000 de oameni mâncau ceva bun și nu mai venea nimeni să strâmbe din nas pe motiv că „nu așa se face, hai că vă învăț eu”.
Cât despre mărețul exemplu de CSR pe care l-ai dat, este într-adevăr sublim, este ideal. Ai putea să-mi spui dacă la ora asta există vreun astfel de proiect de CSR în România? Pentru că NU, nu există așa ceva. Sunt curios dacă există măcar pe undeva prin lume. Dar asta nu te-a împiedicat să vii să spui că 2000 de oameni care au mâncat niște meniuri cu adevărat senzaționale nu înseamnă CSR. Or asta, ma frend, se numește exact cum ți-am mai zis: aruncat cu căcat într-o faptă bună. Chestie la care noi, românii, suntem probabil cei mai buni din lume. Păcat.
Ștefan, ce spui mie mi se pare de manual, de teorie, de ideal. Trecând peste idei și teorie, ai și niște exemple concrete, din realitate/de la noi din țară, de astfel de proiecte de CSR?
Ți se pare de domeniul idealului, dar asta ar trebui să facă un proiect CSR serios, să caute continuitate. Realitatea este deseori alta, din motivele deja expuse. Așa cum spuneam, dacă nu poți face așa ceva singur, te poți asocia cu alte ONG-uri care fac deja acest lucru. Teach Romania se chinuie să scoată copiii din analfabetism, inclusiv la Brașov, zi de zi. World Vision a avut, nu știu dacă mai are, exact un program de acest gen în care tu, persoană fizică, „adoptai” un copil dintr-o familie defavorizată și îl țineai în școală donând lunar o sumă X din care se acopereau cheltuielile școlare până la terminarea școlii. Dacă eu sau tu putem susține un copil străin la școală, închipuie-ți ce se poate face cu bugete uriașe, ținând cont că Selgros a cheltuit dintr-un foc câteva zeci de mii de euro pentru acțiunea de față, conform celor sugerate de Mihai.
Până la urmă sper că ai reținut esența. Ca firmă, dacă alegi să te implici, este bine să o faci cu bătaie pe termen lung. Din păcate, se întâmplă deseori invers, pentru că din punctul de vedere al întreținerii imaginii companiei este mai eficient să te implici puțin și des.
Acest comentariu are cu totul altă tonalitate și un mesaj un pic diferit față de primul, cel la care m-am enervat.
Mă bucur c-ai amintit de Teach Romania și World Vision, am scris despre ambele. Dacă-ți caut comentariile de la articolele respective, o să înțelegi de ce m-am enervat atât de tare. Lasă că s-au găsit oameni care să strâmbe din nas, dar la o campanie pentru World Vision în care încercam să strângem bani pentru copii care merg desculți la școală, am primit comentarii de genul „Lasă că și eu m-am dus desculță la școală și nu m-am mai plâns atât”. De la o femeie care era și mamă, da? Așa cum erau și cele care au sărit s-o aprobe.
Cred că mulți oameni evaluează involuntar impactul unei acțiuni/campanii atunci când au de-a face cu o situație problemă-soluție. Fie înainte de a se pune în practică, fie în timpul, fie după.
Din câte știu eu, există probleme simple și probleme complexe. Iar soluțiile, la fel, sunt simple și complexe. Exemplu: mi s-a spart roata de la bicicletă, soluția e să o duc la vulcanizare sau să schimb cauciucul. Simplu, relativ ușor de implementat, relativ ușor să mă descurc singură sau cu ceva ajutor, la o adică. Iar impactul e maxim – problema se rezolvă 100%. Problema sărăciei o văd ca pe una complexă. Între a adopta un copil aflat în condiții de maximă vulnerabilitate și a oferi o masă unui astfel de copil, evident că luatul sub aripă, ba poate chiar adopția (adică implicarea cât mai mare și pe termen cât mai lung) este o soluție cu un impact mai mare decât oferirea unei mese într-o zi sau chiar în mai multe. Dar nu văd de ce aș desconsidera (catalogându-le drept ”neserioase”, chiar și indirect) alte fapte bune, punctuale, doar pentru impactul lor nu este maxim/perfect/pe termen lung/nu rezolvă problema 100%. Sau altfel, nu văd de ce n-aș aprecia ca fiind foarte serioase și inițiativa Selgros, și ce face World Vision și ce face Teach for Romania.
OK, și eu intervin tot pentru ultima dată. Dacă îți face impresia că mi-am prins degetul într-o carte, nu te înșeli. Poate tocmai de aceea ar fi trebuit să încerci un ton mai civilizat, fără insinuări că toți sunt proști sau rău intenționați. Chiar nu este cazul. E bine în schimb că nu te deranjează Ionuț mai jos.
CSR este un instrument de marketing pentru că pentru o companie este important ca acțiunea să fie cunoscută la nivelul societății. Zici că Selgros putea să își țină suma de 100.000 de euro în buzunar. Pe principiul acesta toate firmele pot să își păstreze bugetele de CSR în firmă. De ce le-ar mai cheltui? Selgros a cheltuit 100.000 de euro dintr-un foc, pentru ei este un proiect CSR reușit, dacă mesajul este diseminat pe toate canalele eficiente. Punct marcat, punct lovit. Cu 100.000 de euro au mâncat 2000 de oameni ceva bun. Dacă pentru tine este suficient, este în regulă.
Boss, n-a fost nicio insinuare, ți-am zis cât de direct am putut: suntem campioni la aruncat cu căcat. Exact asta ai făcut tu, doar că te duce capul suficient de mult încât să faci să pară că miroase mai puțin.
Cum ar putea să mă deranjeze @Ionuț când a scris exact ce gândesc și eu?
Foarte faină inițiativa dar sunt de acord cu Ștefan. O spun din proprie experienta, degeaba îi dau eu un sandviș minim cu angus si alte ingrediente de top, cu pleiting cu alea, o dată la două săptămâni si în restul timpului mănâncă corcodușe din colb. Prefer să îi dau zilnic un sandviș cu brânză si mezel,mezel, da, știu, un iaurt si să il ajut cu caiet cu o chestie.
Prefer totuși ca Selgros să dea masa aia unora care au probleme si să îl plătească pe Vasilescu pentru promo in loc să îi dea banii vreunei matracuce care să le facă reclamă.
Comentariu beton!36
Bănene, dar de unde știți tu și @Ștefan că Selgros nu face deja asta? Că eu unul nu știu, e posibil sa facă, e posibil să nu. Nu mi-a dat prin cap să-i întreb, dar nici nu sunt atât de radical ca voi. Oricum, mi se pare foarte tare cum ne găsim resurse să aruncăm cu căcat în orice se întâmplă bun în țara asta. Păi nu mai bine nu făceau ei nimic? Că dacă nu făceau, eu nu mai aveam ce scrie, iar dacă nu scriam nu mai existau șanse să apară cineva care să le zică „da, foarte tare ce-ati făcut, DAR e de căcat”.
Nu cred că a aruncat nimeni cu căcat. Să nu dramatizăm.Am spus că este mișto inițiativa Selgros dar pe termen mediu, măcar, nu are impact. Uite îți dau un exemplu, degeaba sponsorizez eu un copil fără posibilități la centrul special Laurei o ședință. Este un ajutor dar ca si evoluție viitoare a copilului este nimic. Îmi fac calculele si dacă pot sponsoriza cu 20.000 lei ședințele acelui copil este ok. Dacă nu îmi pot permite atât mai caut alții dar duc treaba la bun sfârșit.
Comentariu beton!28
Nu, șerif, e fix aruncat cu căcat. Știi, conjuncția adversativa „dar” anulează tot ce e scris în fața ei. Fix pe sistemul „eu n-am nimic cu gheii, DAR…”.
Ok, blogul tău, your rules. Scuze.
Asta nu e o regulă care ține de blogul meu, este general valabilă: tot ce-ai zis înainte de „dar” nu are nicio valoare.
Exact ce zice MV – cand pui „dar” anulezi ce ai zis inainte de el.
Nu ar fi mai bine daca ziceti „Este o initiativa buna si ar ajuta si mai mult daca s-ar face si x,y,z”. Un ajutor mic este mai bun decat deloc.
As intelege atitudinea voastra daca toate companiile ar face chestii foarte mari si apare o companie care face o chestie micuta si apoi se bate cu caraminda in piept.
@MihaiC, exact asta m-a enervat și pe mine. Sunt atât de putine companii care fac CSR pe bune, cum a fost acțiunea asta.
Cred cã mi-am fãcut plan de week-end de gãtit cu mândrele mele: gomboţi! Mãcar sã le dea prin pesmet. Nu am fãcut niciodatã, dar ȋmi plac la nebunie!
Am auzit de denumirea asta acum 3 ani, erau gãluşte cu prune pentru mine.
De ce n-ai zis? Că am fost ieri la Brașov și-ți aduceam carne de mici😁
Ca să am motiv să mă mai duc io. 😀
😢 Te aștept ca și când… Și promit că o vreme nu mai deschid gura pentru gogomănii!
Da’ pentru Tuborg deschideți gura,Her Victor? 🤪
Superb! De aia te citesc eu pe tine! Mai aduci niște lucruri frumoase în Marea asta de mizerie în care mi se pare ca ne scăldăm în această perioadă (așa mi se pare mie, nu trebuie să fie toată lumea de acord).
Îmi imaginez ca nu a fost ușor nici pentru chefi, nici pentru ambalatori, nici pentru livratori. 2000 de meniuri înseamnă o grămadă de muncă din partea tuturor, însă dacă te gândești la cei care beneficiază de această muncă, deja parca devine totul mult mai ușor.
Felicitări și să te mai vedem umblând cine știe pe unde după carne pentru mici. Poate ne alăturăm și noi 😊
Când am ajuns eu acolo, oamenii ăia munceau deja de patru zile. Deci, da, a fost un efort imens din partea tuturor. Și organizațional și financiar.
@Mihai, in cazul acesta, cu atat mai multe felicitari tuturor pentru tot ce ati reusit! 🙂 Sunt sigura ca a adus macar un strop de alinare beneficiarilor. Si stropul acela de alinare merita tot efortul.
Uite ca nu ma pot abtine si complimentez si eu preparatele: arata extrem de bine si sunt absolut convinsa ca sunt si mai delicioase, dar au si mici vegani la Selgros? :))))))
Probabil că au, dar cine naiba s-ar uita după asa ceva?
Da, ai si tu dreptate cu asta. Mai ales ca toata lumea era ocupata cu pregatit meniuri, nu stateati sa taiati frunze pentru mici 🙂
Vad un meniu de zile mari, cu doua scopuri nobile: sa ofere mancare si sa arate ca le pasa de cei necajiti.
Minunat sa vezi oameni cu suflet, te inspira sa-ti iesi din cochilia de egoism si sa te gandesti si la altii.
P.S. Galuste cu prune am mancat dar de gomboti nu am auzit desi sunt ardeleanca. Si ucrainienii au galuste cu prune.
❤️
@MissLi: io mi-s ardelean de loc, dar de găluște cu prune n-am auzit până azi, în schimb am mâncat de mic gomboți cu prune. 😀
Multumesc, dle Vasilescu. Eu intru pe blogul d-voastra pentru ca sunteti un om care va implicati in viata cetatii si dati o mana de ajutor dar si taxati exagerari, acolo unde sunt. Ma bucur ca aveti sustinerea comunitatii care va citeste, ca meritati. La mai mare si mai mult! 🙂
@MissLi și eu sunt ardelean de pe Târnave dar n-auzii de găluste cu prune că-s gomboți până la soție, că e limba ei. Ocazie cu care am descoperit că poate însemna și ciupercă, nasture.
@John Temple Va compatimesc, Templierule, sincer, ca ati mancat o viata intreaga gomboti si nu galuste cu prune! Eu sunt foarte atenta la ce bag in gura, la ce origini are samd. 😅
@AleBlaga.. Ce pacat ca ati trecut si d-voastra la gomboti cand puteati foarte bine sa ramaneti la galuste cu prune!
Glumeeeeesc, dle, stiu ca unguroaicele-s focoase asa ca va inteleg! 😅
@MissLi nu-i bai. Nu am apucat gomboții, am trecut direct de la găluște la Pflaumenknödel.
@AleBlaga, aha, este nemtoaica. Cred ca va rasfata cu bunatati. Copiii de pe strada mea erau toti sasi. Mancam de la ei gogosi si lichiu sasesc. 🙂
@MissLi: gomboțu’ unguroaicei e cel mai bun. 😛
Dle Templier, pofta buna la gombotul unguroaicei! Vedeti sa nu vi se aplece cumva! Numa’ zic! 😡 😂
Frumoasă inițiativă! Felurile de mâncare arată senzațional 😋
Un ajutor, oricât de mic și pe termen scurt, este de apreciat.
Altfel…GOMBOOOOOȚI ❤❤❤
Cu prune sau caise, desertul preferat al copilăriei.
Chiar dacă nu e același lucru cu originalul făcut în casă, există o variantă decentă congelată în Lidl (cu prune). Se pun la fiert așa înghețați, în aprox 10 min sunt gata. Se tăvălesc prin pesmet prăjit și se servesc cu smântână. Opțional puțin zahăr. Poftă bună!
Fix am vrut să scriu că sunt la Lidl gomboţi cu prune şi cu brânză(o minune şi ăia).Hei ardelenii după ce epuizăm paralela găluşte cu prune-gomboţi deschidem şi discuţia cu papanaşii de Ardeal versus papanaşii din restul ţării?
@Jeannie Are restul tarii papanasi? 😅 Mno, oricum papanasii sibieni nu au rival. Daca nici Marginimea Sibiului nu stie sa faca papanasi, atunci cine?
@Jeannie: pentru mine, papanașii de brânză dați prin griș rumenit în tigaie sunt cei adevărați. Gogoșii cu gem și smântână nu-s papanași.
Super tare inițiativă! Tot nu înțeleg de ce te cheamă pe tine la chestii d-astea și tot nu înțeleg de ce nu decartezi aci la noi din moment ce te-am făcut ditai influencerul, și d-aia probabil că te cheamă, dar….😜
În altă ordine de idei, meniurile alea arată bine. Nu zic mai mult. 😁
@Ionut asta nu inteleg eu. De ce se chinuie sa manance asa ceva cand e la dieta, cand o parte dintre noi s-ar sacrifica in locul lui fara sa clipeasca. Adica daca mai exista initiative din astea de mancat pe viitor poate sa se bazeze pe mine oricand.
Am cutreierat mult prin Germania. N-am vazut nicio biserica noua. Numai din alea vechi de sute de ani.
Am vazut, in schimb, spitale noi si super-dotate, finantate si sustinute de biserica. Evanghelica sau catolica. Am vazut scoli si licee finantate si sustinute de biserica. Si sunt scoli in care are acces oricine, indiferent de religie.
Cate de-astea a facut, pana acum, BOR?
Jos palaria pentru initiativa celor de la Selgros. Ma gandesc, insa, ca de banii dati pe pulpe de rata, ulei de masline, aceto balsamico si alte alea se mai puteau face inca 2000 de portii de mancare simpla, hranitoare, pentru inca 2000 de guri flamande.
Si, da; de acord cu Stefan. E nevoie de sustinere pe termen lung pentru a se ajunge la rezultate notabile. Iar firmele astea cu capital privat din ROMANIA nu prea pot face mare lucru. Legislatia si coruptia generalizata le atarna bolovani de picioare si sabii deasupra capului. Prea multa nesiguranta ca sa faci proiecte pe termen lung.
Stai ca vine Craciunul si iar se trezesc toti sa fie „mai buni”, de parca ar manca cineva numai de Paste si de Craciun.
Comentariu beton!23
Fără îndoială că de banii ăia făceai multe mii de porții de fasole cu ciolan sau de tocăniță de cartofi cu pulpe de pui. Dar vorbim totuși despre Arena Bucătarilor, cei care au gătit sunt chiar Chefii din emsisiune care și-au dorit să trimită niște meniuri care să-i bucure pe cei care le mănâncă, nu mâncare de cantină.
Am avut o perioada crunta cand o portie de mancare m-ar fi salvat cu mancarea copilului pe doua zile (slava domnului a trecut de mult!). O singura persoana m-a ajutat de un craciun si nu o voi uita niciodata !
Comentariu beton!17
Îmi pare rău să aud, dar bine c-a trecut.
Daca facea asta un ONG care administra o cantina a saracilor era risipa de bani.
Selgros, firma privata al carui scrop este obtinerea de profit pentru actionari, a imbinat utilul (hranirea unor oameni nevoiasi) cu utilul (reclama la produsele vandute de ei). Puteau sa faca raclama cu 20 de portii pentru 20 de influenceri.
Mai ales c-ar fi avut și cum sa facă asta. Bistro-ul Selgros de la Brașov este foarte pe gourmet și pe fine dining. Poți să inviți linistit la masă acolo un CEO de multinațională.
Da’ de ce să invit un CEO? Să mă invite CEO pe mine. 😛
Comentariu beton!13
Felicitari pentru initiativa si ajutor! Sa fim buni, asta a uitat omenirea. Si se vad si consecintele.
Avem nevoie de Oameni buni. Cat mai multi.
Confit ? Balotina ? Crusta de brinza maturata ? Pralina de mamaliga ? Eu inteleg ca e Arena Bucatarilor si ca trebuia sa se gateasca ceva, dar cred ca cele 2000 de persoane carora le-au fost distribuite preferau niste pachete cu alimente de baza, nu stiu, ulei, faina, malai, cartofi, carne, d-astea… Or fi bune alea de zici tu, nu zic nu, dar au rezolvat o masa din cele multe de care or fi avut nevoie. Poate sint hater…
Fără „poate”.
„sunt un om slab” e un soi de licenta poetica sau cum?
Da, da, e fix ca aia cu „Cobori în jos Luceafăr blând”. 😛
Văd că mulți o dau înainte cu tocana de cartofi, cu „mai bine cumpărau făină și mălai” și alte abureli cu educație și undiță și pește. Să mi-o sugeți, bă!
Am înțeles dintr-un comentariu al lui @Mihai că o parte din meniuri merg la spitalul de copii. Știți ce meniuri sunt prin spitale? Știți ce se mănâncă zi de zi acolo? Le dai mălai să-și facă mămăligă? Aia mănâncă zi de zi, dar nici nu visează la ce e în meniurile alea. Le dai făină și cartofi să ajungă în sacoșa asistentelor, în timp ce ei se chinuie cu o felie transparentă de cașcaval ieftin, pateu la sul și zeamă chioară, sau cu ce mai cară rudele amărâte de acasă? Știți cam ce mănâncă zi de zi un amărât? Ce vreți, să primească și mai multă mâncare de amărât? Se pișă pe tocana și pe mălaiul vostru, le vinde pe țigări și alcool. Așa, cu meniurile astea, măcar pentru o zi, pentru o oră, pentru o masă, s-au simțit oameni. Când ești sărac, gunoiul e gunoi și gourmet-ul e gourmet. Unii nu vor mai mânca niciodată așa ceva, și le va rămâne vie această amintire a unei mese deosebite. Toți banii din lume nu vor putea cumpăra această experiență. Dar hai să fim români până la capăt și să dăm cu căcat, fiindcă știm noi mai bine cum trebuie făcut. Pe banii și munca altora. Ia duceți-vă și întrebați-i p-ăia care le-au primit, nu preferau cumva niște educație, ca să nu mai fie săraci, sau niște orez și mălai și pateu ca să mănânce fix ce mănâncă în fiecare zi a vieții lor amărâte?
Sunt în niște grupuri de bolnavi de diabet de la noi și din State. În grupul american toți se sprijină, orice chestie și inițiativă și donație se aplaudă, se încurajează între ei pentru orice, oricât de nesemnificativ, curg informațiile și campaniile, totul e roz. În grupul românesc îți iei mwie fiindcă ești bolnav, îți iei mwie fiindcă vrei să donezi, de ce donezi, unde donezi, îți iei mwie fiindcă ai nevoie de ceva, toți îți sar în cap, cu cât ești mai amărât și mai neștiutor, cu atât vor să te calce mai tare în picioare ceilalți. Este generalizat la nivel de societate, fiindcă suntem răi și gândim totul doar din perspectiva noastră, pentru noi și atât, și azi m-am convins aici de chestia asta. Mă așteptam să găsesc numai comentarii cu „bravo” și mișto-uri despre blogherul grăsuț și meniurile lui.
Cunosc multe firme și companii care fac asemenea acte, dar nu fac publicitate, tocmai fiindcă imediat apar „cunoscătorii” și haterii că știu ei mai bine cum se face și de ce se face. Și nu toti au chef să se ia în gură cu toti deștepții, așa că sacrifică publicitatea pentru a face gestul fără prea mult scandal.
Ca să concluzionez, luați-vă alimentele de bază și educația și băgați-vi-le în cwr.
Comentariu beton!21
Da, @Ioane, oamenii săraci, oamenii nevoiași, orfanii, copiii bolnavi și alte categorii năpăstuite atât merită: alimente de bază, făină, mălai și cartofi. Multă făină, mult mălai și mulți cartofi, că mulți bani s-au băgat și-n acțiunea asta. Ce naiba să mai zici?
@Ionut, finut comentariul cu blogherul grasut. 🙂
@GEAMANA, credeam că trece neobservat…😜. Tu nu vezi că el se plânge de gabarit depășit, dar se lipește de haleală peste tot? 🤣🤣
@Ioane, nu, n-a trecut neobservat nici de aici. 😁
,,…blogherul grăsuț și meniurile lui” – asta mi-a rămas și mie in minte după ce am citit. Nu știu de ce 😇
nu pot uita comentariul unei tinere femei (din Germania sau Austria) care a participat (in vremurile ante-covid) la organizarea actiunii „Craciunul in cutia de pantofi”: Mai multe mamici erau nemultumite de faptul ca nu pot pune in cutiile menite sa mearga spre Europa de est si lucruri uzate, dar considerate inca bune, ramase de la copiii lor. Argumentele lor erau ca sigur copiii sarmani s-ar bucura de aceste hainute/jucarii si ca ele insele cumpara lucruri second hand pentru propriile odrasle. Raspunsul tinerei din comitetul de organizare a fost acela ca ea una a fost, in copilarie, beneficiara unei astfel de cutii-cadou si ca a fost coplesita mai ales de faptul ca lucrurile primite erau noi si miroseau a nou si ca prin asta s-a dovedit ca uite, este si ea vrednica de a fi mandra proprietara a unor lucruri pe care nu le-a ai folosit nimeni altcineva… Uneori obiectul pe care il primim/daruim primeste conotatii la care poate nu ne asteptam 🙂
Am participat și eu la o acțiune din aceasta cu cadouri în cutiile de pantofi. Organizatorii ne-au dat câteva informații privind copiii care urmau să le primească, gen sex și vârstă. Eu am avut un băiețel și o fetiță, cam de vârstele alor mei și am pregătit conținutul împreună, folosindu-ne și de indicații de la organizatori, dar și de insight-uri din partea alor mei, în special pentru jucării. Am cumpărat și hârtie de împachetat pe care am aplicat-o pe cutie, tot felul de briz brizuri pentru decorat, panglici (m-a ajutat mult un tutorial de pe youtube pentru transformarea unei cutii de pantofi într-o cutie de cadou), ne-au ieșit niște bijuterii. Persoana care s-a dus să împartă cadourile mi-a zis că fetița a stat vreme bună în brațe cu cutia aia, că nu se îndura să o deschidă și să strice astfel niște decorațiuni. Mi-a fost mega ciudă că nu-mi trecuse prin cap nicio secundă că s-ar putea întâmpla așa ceva.
Din comentariul lui Ionuț mie mi-a rămas treaba cu ”totul e roz” de pe grupul americanilor. Așa că mă aștept ca de-aici încolo nu mai fie nici măcar miștouri despre lupta cruntă a bloggerului nostru cu pizzele, înghețatele, micii sau cu alte nemiloșenii de gen. Să facem și aici un spațiu roz, zic! Încep eu, legându-mă de P.S. Bravo, măi memoria lui Mihai!😁
Comentariu beton!14
Blogăre, nici un bine făcut nu rămâne nepedepsit. Sunt uimită să văd cum vin unii cu idei de cum ar fi trebuit să se facă, la cine să meargă pungile, ce ar fi trebuit să conțină, ce fel de ipocriți sunt ăștia cu rahatul lor de campanie etc.
Apropo de fapte bune, în același oraș, acum vreo 2 săptămâni s-au dus unii la o fundație care are ca scop oferirea unei mese calde celor nevoiași și fără adăpost. Puteau să le dea o pungă cu alimente de bază, zahăr, făină, ceapă și mălai, să mănânce o tocană de ceapă cu ceai câteva zile. Plasau pungile în juma de oră erau gata. Dar ce să vezi, ăștia le-au făcut BURGERI. Au stat acolo cu timpul și cu munca lor să le ofere o masă specială, că poate oamenii ăia nu au mai văzut o carne de ceva vreme. Să le fie rușine, zic. Nu ne mai facem bine, zău.
Burger??? Doamne apără și păzește! Dar nu mai bine le făceau niște chftele din carnea aia? Burger, auzi.
Jur când am citit articolul am fost sigură că cineva o să fie nemulțumit de cei de la Selgros. De ce fine dinning, de ce doar o porție de mâncare, de ce nu plantează copaci, de ce etc. Felicitări celor de la Selgros și mulțumiri ție că ai creat un colț de normalitate aici pe blog.
Știi ce e cel mai trist? Toate astea în condițiile în care Selgros putea doar să anuleze show-ul Arena Bucătarilor, că na pandemie and shit, și să-și vadă de treabă. Că nu scria absolut nicăieri că dacă anulează emisiunea, trebuie obligatoriu să cheltuie niște mulți bani pe o campanie de CSR. Nu aveți cum să vă dați seama de amploarea proiectului doar din ce v-am povestit eu, dar ca să fie clar, cred că vorbim de o sumă care sare bine de tot de câteva zeci de mii de euro, cred că se duce spre suta de mii. Păi nu le stăteau lor bine în conturi banii ăștia?
Foarte bună ideea Selgros!CSR sau cum vrei să îi spui dacă i-ar imita toate hipermarketurile ar avea mese mai dese dar şi gustoase cetăţenii amărâţi.
Apropo de ce s-a comentat mai sus că nu e bine,că nu aşa ba da e bine.Fix aşa.Cine are idei (şi)mai bune să le pună în aplicare.Nu poţi să ajuţi toţi nevoiaşii tot timpul dar poţ să îi ajuţi câteodată pe câţiva.
Şi sunt de acord că şi calitatea contează.Decât să dau tot anul bani la cerşetori,înainte de sărbători iau un copil de la cerşit din faţa mall-ului şi îi iau o geacă sau bocanci,exact cum îi iau lui fii-meu.Aşa am făcut şi anul trecut şi acum doi ani,şi poate că a fost noroc dar i-am văzut îmbrăcaţi/încălţaţi cu ele.Şi zâmbetul ăla ştirb…priceless
@John Temple De ăia ziceam și eu❤️. Papanașii din brânză, fierți și/sau prăjiți erau preferații mei în copilărie. Gombotii pe locul doi. Și pentru ca mi-au plăcut am învățat să îi și fac buni de tot. Oarecum degeaba, lui fiu-meu îi plac colțunașii cu gem🙂
Ăștia de brânză se cheama puțișoare, fără glumă.
Felicitari pt initiativa. Ultima data când am mâncat la selgros mici erau asa si asa. Se aude selgros berceni? Nu am murit dar nici nu am revenit.
Luați reteta de la Brașov. Măcar carnea.
Provoc pe oricine sa mănânce și sa imi spună cum sunt. Poate sunt eu cu fițe.
Sunt idiot.
Am verificat, micii asa si asa erau la hornbach berceni care are parcare comuna cu selgros. Îmi cer scuze. Se mai întâmplă de la o vârstă.
Comentariul imi aparține.
Sunt idiot.
Am verificat, micii asa si asa erau la hornbach berceni care are parcare comuna cu selgros. Îmi cer scuze. Se mai j tampla de la o vârstă.
Comentariul imi aparține.
„Confit din spată de vacă presată, balotină din pulpă de pui cu crustă din brânză maturată, pralină din mămăligă coaptă în grăsime de rață, legume proaspete înăbușite și aromatizate cu ulei de măsline și busuioc, sos de unt.”
Nu am mâncat niciodată aşa ceva şi cred că cei 2000 de oameni se pot considera norocoşi pentru meniurile alea.
Io am bucătar chef personal care azi mi-a făcut fasole cu ton deşi mi-a promis fasole cu ciolan. Cred că o s-o concediez după ce am văzut pozele.
Stai, mă, n-o concedia, că pot să fac eu rost de rețetă.
Chiar nu mai contează reţeta. După ce am văzut plating-ul ăla…, şi mie mi-a lăsat fasolea în cratiţă ca la sălbatici în loc să-mi scrie numele cu boabele de fasole pe o farfurie albă cu o inimioară făcută din castraveciori muraţi făcută aşa, mişto, cu săgeată din morcov baby. Am decis să rup pozele cu ea şi aşa rămâne.
Hai c-am râs cu voce la castraveciori. 🤣
Felicitari Mihai!
PS: Nu esti plinut!
Pss : Mihai, nu, ești prea plinuț 😜🤭
Exaaaaaact. 🤭
Io vreau rețeta: pralină din mămăligă coaptă în grăsime de rață.
Apăi ai ales cel mai ușor lucru din tot meniul ăla. E o felie de mămăligă tare coaptă (adică la cuptor) în puțină untură de rață. Chestia e că-ți trebuie și rața aia care lasă grăsime în timp ce-o gătești.
Nu îți trebuie rața aia bre nea blogăre, îți trebuie „dăcât” untura de rață care se găsește la conservă în Selgros 👍 în partea de sus a raftului frigorific de pe lângă mezelurile feliate „fain dai ning” 🤭 Ahh, îmi e tare dor de mălaiul la pungă de nailon kukoricadara 😅
@HM, n-auzi că are deja rața?
O are de la 07 😆 și sincer nu prea aud bine, da’ stau excelent pe văz … comentând la 06 😉 Poate rața e dă plastic, galbenă … ca alea din pruncie 🤭
Grrr, mi-am adus aminte de un documentar despre rețele destinate celebrei rețete Pekin Duck 😕🤯 Pfoaii, da’ ce știau asiaticii ăia să le tranșeze … într-un mare fel.
@Hașemitule spre deosebire de noi românii care facem mălaiul din porumb tehnic, ungurii fac Kukoricadara din porumb dulce.
Am deja rața. 😀
Mă nedumerea „coaptă ÎN”.
Și nu știam ce să aleg: la cuptor sau prăjită în baie de.
Arigato.
Ce-am văzut io acolo părea coaptă nu prăjită.
Băi, voi vorbiţi de raţe domestice sau sălbatice ?
Poate știu greșit, dar din ce știu eu rațele sălbatice sunt mai subțire cu grăsimea.
Scriam acum v’o trei ani aici, într-un comentariu, că ajut și donez, de cele mai multe ori, incognito. Că actul de bună-voință este cumva intim sufletește, petrecut între mine (sau noi) și beneficiar(i). Împărtășesc bucuria, cel mult, cu prietenii. De ce? Păi pentru că, în primul rând, așa mi-e felul, sunt un om discret și introvertit. Iar în al doilea, fix pentru motivul pentru care îmi crește tensiunea de fiecare dată când se întâmplă ceva mișto. Apar părerologii.
Eu, atunci, am primit un mare „huo!”. Mi s-a spus că degeaba fac bine, dacă nu află și alții. Acum (și nu numai), observ reversul. Au făcut, dar s-au lăudat degeaba, că nu au făcut cum trebuie. Așa au stabilit niște cetățeni, pe banii, efortul și timpul altora.
@Vasilescule, lucrez de mulți ani cu oameni de pe mai multe continente, din diverse culturi și cu diverse mentalități. Și nicăieri nu am văzut “amendată” o faptă bună. Ce o fi special, nene, la poporul român? Că nu reușesc să mă prind. Am luat ADN-ul pe dos, de dimineață, ne-o fi deocheat careva, ne-a tras curentul pe la cap?
Să știi că de azi dimineață mă întreb același lucru. Sunt de vreo zece ani în online, am fost martor la o grămadă de campanii CSR, dar rar am văzut una atât de curată și de setată exact pe bucuria beneficiarului final, adică omul ăla necăjit.
Ce e special la poporul român? Păi poporul român (și doar poporul român, se știe! dragul de el) se naște și trăiește în Grădina Maicii Domnului. Asta (printre altele care îl fac foarte special și unic în Univers), înseamnă că românii nu doar se nasc buni, dar mulți devin experți în bunătate și fapte bune de-alungul anilor. Și, cum li se mai întâmplă experților, unii devin și perfecționiști. Experții români în bunătate și perfecționiști nu-i zic ”amendare”, ci maximizare a potențialului. Că acolo unde ei văd o faptă bună, imediat se întreabă: dar de ce să te mulțumești cu atât și n-ai face o faptă bună perfectă, ideală, ba chiar un proiect de viață care schimbă destine și rezolvă probleme existențiale? Dacă tu, român ales și binecuvântat, nu faci asta, cine s-o facă? Doar nu ăia din afara Grădinii, păi?
Ha ? O faptă bună cu cozonacii ăia n-aț face și dvs, a ? 🤪
Iată, Habar este dovada vie a felului în care funcționează lucrurile. A văzut un potențial de bucătăreală desăvârșită și nu se lasă până nu e maximizat până la preparatul ideal – cozonacul! 😛
Comentariu beton!14
Petrolul – Steaua 2-0. Atât pe ziua de azi!
FCP în ADN!