Sunt ani de zile de când tot vreau să scriu despre una dintre cele mai mișto chestii din România (mă rog, cel puțin din București), dar de fiecare dată când mă apucam, venea rapid procrastinarea și mă lovea puternic peste ceafă până mă făcea să renunț. Ei, uite că până la urmă am reușit.

Din 2013 sunt utilizator de smartphone Samsung. Principiul pe care merg e unul despre care am mai vorbit pe aici, dar o să-l mai zic o dată: din trei în trei ani, îmi cumpăr modelul lor flagship și cu asta basta. Consider că n-are rost să-mi schimb mai des telefonul, că un cap de serie face față trei ani la o utilizare intensivă (cum e cazul meu). Cândva îmi schimbam telefonul în fiecare an și, ce să vezi, diferențele de la un model la celălalt erau aproape insesizabile. De când am ales să-mi iau telefon nou o dată la trei ani, diferența de tehnologie se simte din plin, că au timp să evolueze.

Dar nu asta era chestia mișto despre care voiam sa vă povestesc azi, ci una înrudită: Service-ul Samsung de la Apaca, de pe Bd-ul Iuliu Maniu. Una dintre cele mai bune investiții, în materie de client service post vânzare, din țara asta. În toți anii ăștia de când folosesc brandul, am ajuns de vreo câteva ori acolo și de fiecare dată am plecat cu aceeași senzație de satisfacție: uite, dom’le, că se pot face și la noi lucruri bune.

Tot procesul de predare/primire al device-urilor care intră și ies din service este automatizat. Cu bonuri de ordine, cu o voce care anunță prin stație când ți-a venit rândul și la ce ghișeu să te duci. După care, la orice ghișeu te duci, oamenii de acolo, lasă că se poartă impecabil, dar par doctori în smartphone. Le explici care e problema, ei îți spun cât durează până se rezolvă și cam asta a fost toată interacțiunea. A, ba nu, mint, mai există o interacțiune extrem de scurtă când te prezinți să-ți ridici device-ul reparat.

Băi, va spun, e o plăcere să constați că există un loc unde te duci cu o problemă, cu un necaz (că nu se duce nimeni la service de plăcere) și reușești sa nu te enervezi mai tare. Dimpotrivă, cumva te liniștești și începi sa prinzi speranțe că ți se va rezolva repede problema.

În plus, n-aveți idee ce satisfacție mă încearcă de fiecare dată când aștept acolo și văd boșii de boși cum se reped direct în față, fără să-și ia număr de ordine. Pentru că, nu-i așa, ăia care așteaptă sunt niște fraieri cocliți, nu i-ar fi dus mintea să se ducă direct în față cum îi duce pe ei. Vă jur, aproape că am orgasm de fiecare dată când văd cum vine recomandarea: „luați un număr de ordine și așteptați să vă vină rândul”. Mulți pleacă nervoși, pentru că e sub demnitatea lor să aștepte cu pulimea. Ceva superb, vă spun.

Așa, revenind, ziceam că service-ul ăsta este unul dintre motivele pentru care voi continua să-mi cumpăr telefoane Samsung. Mă liniștește psihic când știu că, dacă e să am vreo problemă, există un loc unde mi-o pot rezolva civilizat și extrem de rapid.

N-o sa uit niciodată cum a fost când am avut o problemă la un HTC (asta foloseam până în 2013), m-am dus la un service fantomă (pe undeva prin prelungirea Ghencea) și-am primit estimare de trei săptămâni pentru reparație (avea ceva la camera principală). Când am întrebat de ce mama dracului durează atât, băieții de acolo au ridicat din umeri: nu le reparăm noi aici, le trimitem în Polonia. Ooook, never again.

Spre deosebire, la Samsung n-a existat niciodată să nu mi se rezolve problema în aceeași zi. După cum spuneam, serviciile post vânzare fac diferența sau măcar ar trebui să înceapă s-o facă.

Și nu, acest articol nu e plătit. Am fost vinerea trecută sa-mi schimb bateria la telefon (scăzuse simțitor autonomia zilnică) și-am rămas surprins încă o dată de cât de bine și de repede s-au mișcat oamenii ăia (în fucking 34 de minute aveam din nou telefonul în mână, cu bateria schimbată). De unde știu c-a durat 34 de minute? Păi îți afișează pe un panou mare în ce stadiu se află lucrările la device-ul tău. Vă spun, service-ul ăsta este un pas spre normalitate, iar normalitatea trebuie semnalizată în această țară în care aproape nimic nu este normal.

Atât pentru azi.

P.S. Partea cu adevărat senzațională este că exact lângă service a apărut un Dristor Doner, aceeași franciză cu ăla de la Tineretului în care mâncam aproape zilnic când stăteam în zonă. Păi n-a băgat fratele vostru o mare shaorma în alea 34 de minute? Pulpă (shaorma din piept de pui e pentru vegani sau pentru mers în vizită la rudele internate în spital), fără cartofi (că suntem la cură, dăăă), picant și ketchup (fără maioneză, maioneza în shoarma e ca tiramisu cu frișcă în loc de mascarpone), varză albă, varză roșie, castraveți, ceapă și usturoi (ardeii iuți îi iau separat). Cu plăcere. 😀

sursa foto: freepik.com