Bonjour Madame Clotilde,

Acest langaj ca sa zic ashea, imi aduce aminte de un prieten care s-a dus la Paris si l-a intrebat pe unul care statea pe o banca:

Ou est la cathedrale ?
Omul a raspuns:
I’m english
Iar prietenul a zis :
Danke!!

Acest „Ou est la cathedrale ” a ramas de poveste in gashka de prieteni 🙂

Sau alta :

Doi prieteni, sot si sotie, au mers la Paris nu stiau decat „very little french”, si isi cautau o camera la hotel, erau studenti si deci nu aveau sume colosale de cheltuit. Ea, obosita, a ramas pe o banca, el a plecat sa caute o camera acceptabila. A ajuns omul la un hotel mai mic asa si mai modest, si l-a intrebat pe receptioner :
„Vous avez une chambre avec douche ?”, ala usor mirat de intrebare a zis :
„Mais oui”.
Prietenul nu stia sa continue conversatia , receptionerul nu stia engleza ( asta se intapla prin anii 90), asa ca a fugit brusc pe usa sa isi aduca sotia.
A revenit dupa vreo ora la hotel, receptionerul se uita lung la el nedand semne ca il recunoaste, asa ca prietenul a intrebat din nou
„Vous avez une chambre avec douche ?”, la care ala la receptie a crezut ca are de face cu un nebun care vine din cand in cand si il intreaba acelasi lucru…

Si asta a ramas de poveste , si uneori ne vine cand ajungem la un hotel cu totii sa intrebam acolo : Vous avez une chambre avec douche :)))), unul usor pilit chiar a intrebat o data…

Asta fara legatura cu gunoaiele lu’ madam Clotilde, dar vorba aia, atata s-a putut 🙂