Eu pot înțeleg că nu prea există locuri de recreere în orașul ăsta care se sufocă încet-încet. Pot să înțeleg și că există oameni cărora le place să meargă la mall (eventual cu copiii, de 1 Iunie), cine sunt eu să-i judec? Ce nu înțeleg este cu totul și cu totul altceva.

Așadar e ziua de 1 Iunie, ești liber, ai vrea să faci ceva, să ieși, să mergi undeva, dar nu prea ai cum. Afară sunt 10 grade și plouă ca-n poveștile despre potopul lui Noe. Și cum stai tu așa pe canapea și te gândești „oare unde să merg, oare unde să mă duc?”, bingo, îți vine ideea salvatoare: hai la mall, boss. Că acolo sigur nu plouă și găsim de toate. Fericit că ți-a venit ideea care urmează să-ți salveze ziua și distracția, te urci în mașină și-i dai bătaie spre mall. Buuun, până aici încă ești pe nivelul meu de înțelegere.

Bănene, și cum mergi tu așa, de la un anumit punct încolo, constați că toată lumea face același lucru. Gen, pe măsură ce te apropii, nu mai poți să înaintezi, ambuteiajul devine din ce în ce mai nasol și când în cele din urmă zărești mall-ul, constați că nu prea ai unde să parchezi. Parcarea mall-ului e full, străzile din jur la fel, n-ai unde să lași mașina pe o rază de minimum doi kilometri.

Ei, de-aici încolo, capacitatea mea de înțelegere ridică mâinile și se dă bătută. Poți să-mi explici ce vrei tu, că eu n-am să înțeleg în veci de ce la primul semn că-n mall-ul ăla vei găsi o aglomerație de nedescris, nu ți-ai băgat picioarele și nu te-ai întors acasă? Sau, dacă chiar n-aveai chef de întors acasă, de ce nu te-ai dus undeva, oriunde, dar cât mai departe de mall-ul ăla unde era clar că nu te așteaptă decât aglomerație si nervi?

Dar, uite, fac un efort și merg un pic mai departe, îmi forțez capacitatea de înțelegere până la limita ei extremă.

O sa presupun că nu ești un mare descifrator de semne sau pur și simplu nu ți s-a părut nimic dubios în faptul c-ai stat în ambuteiaj patruzeci de minute, după care n-ai găsit locuri de parcare. Ai reușit să ajungi, ai reușit să parchezi, deși asta s-ar încadra la nivelul de miracol, ieri nu te putea nici măcar apropia de vreo parcare de mall.

Dar, repet, să presupunem că ești unul dintre muritorii favoriți ai Zeiței Fortuna, ai găsit unde să-ți lași mașina și-ai reușit să intri în mall. Aici vin te întreb: de ce, când ai intrat în mall și-ai văzut mulțimea aia de oameni și cozile alea infernale la orice, ai mai stat măcar un minut acolo? Că nu era ca și cum te ține cineva cu forța sau trebuia să semnezi condica. P-asta nu reușesc s-o înțeleg oricât m-aș chinui.

Despre faptul că încă suntem în plină pandemie nici nu mai vorbesc, dă-l în kkt de virus că nu stă el în calea fericirii noastre.

P.S. Dacă nu știți despre ce este vorba, ieri, pe 1 Iunie, mall-urile bucureștene au fost luate cu asalt când 4 milioane de cetățeni au descoperit cu stupoare că dacă plouă și e frig afară, ei nu știu unde altundeva să meargă. Lucru care a dus la ambuteiaje nesfârșite, cozi infernale și extrem de mulți nervi.

sursa foto: freepik.com