Astăzi vorbim despre una dintre problemele care deși a ajuns să ne afecteze pe foarte mulți dintre noi, aparent nimănui nu-i pasă: clasele de elevi supranumerice. Clase care, în cele mai multe dintre cazuri, au ajuns să fie supranumerice din cauza faptului că părinții au găsit un subterfugiu în lege care le permite să facă asta. Este vorba, desigur, despre celebra găselniță a „luatului în spațiu” al părintelui, de către cineva care este arondat perimetrului în care se află școala unde respectivul părinte ține morțiș să-și înscrie copilul.

Articolul de mai jos este scris de Anduța, colega noastră de comentarii, cea care zilele astea a cedat nervos lovindu-se din nou de problema asta.

…

Pe grupurile de părinți, de la școala celor doi copii ai mei, e mare vânzoleală și fierbere pentru ‘’asigurarea condițiilor optime de educație’’ în context de școală hibrid. Primăria încă n-a pus la dispoziție materialele IT necesare părții de școală  on-line, se pare că vor mai întârzia vreo 2 săptămâni, prin urmare ‘’hai să ne mobililzăm, noi, părinții’’, să strângem bani să cumpărăm rapid, să nu piardă copiii educație valoroasă și să-și pericliteze viitorul. Cam 6000 lei costă un echipament complet, împărțit la 2 clase, în jur de 80 de lei/cap de copil ar ieși. Majoritatea și-a exprimat acordul, o parte nu, s-a invocat principiul ‘’majoritatea decide’’ pentru a merge toți  mai departe cu ‘’proiectul’’, eu am negat acest principiu și mi-am exprimat poziția că ar trebui să punem presiune pe autorități, nu pe părinți, dar că voi contribui la acest cost din rațiuni de presiune socială, mi s-a replicat că pierd din vedere esențialul, adică ‘’BINELE COPIILOR’’.

Locuim la bloc, într-un cartier bucureștean, iar copiii noștri merg la școala generală de proximitate. E o  școală micuță de cartier, cu câte 3 clase pe generație. Ca peste tot, piesa de rezistență a dosarului de înscriere a fost dovada domiciliului sau a reședinței în zona arondată. Noi, de exemplu, inițial am închiriat, după care am cumpărat. Am mai fi avut și varianta de fi luați ‘’în spațiu’’, doar că asta nu a reprezentat o opțiune viabilă pentru noi.

De asemenea, această școală este una supraaglomerată, cu colective de câte 35+ de copii în clase, de la pregătitoare până la clasa a VIII-a, cu toate că în lege scrie că o clasă din ciclul primar nu trebuie să aibă mai mult de 25 de copii, iar una de gimnaziu/liceu/școală profesională,  nu mai mult de 30. Pe de altă parte, tot în lege, se specifică faptul că ‘’în situații excepționale, formațiunile de elevi pot funcționa sub efectivul minim sau peste efectivul maxim, cu aprobarea consiliului de administrație al inspectoratului școlar, pe baza unei justificări din partea consiliului de administrație al unității de învățământ  care solicită exceptarea de la prevederile alin. (1).’’ Doar că aceste ‘’situații excepționale’’ nu sunt specificate, probabil e la latitudinea consiliilor de administrație ale celor două autorități (școală și inspectorat) să evalueze și să hotărască ‘’excepționalul’’ fiecărei situații în parte.

Acestea fiind spuse, situația este la noi în felul următor: dintr-o clasă cu +35 de copii, maximum 10-15 chiar și locuiesc în zona arondată (că na, ajungi să cunoști cât de cât oamenii), restul, majoritatea adică,  au vize de flotant. Așadar, pare că oamenii au cumpărat/închiriat în zonă, dar, din motive necunoscute, preferă să locuiască în alte părți și doar  copiii urmează școala aici.

Desigur, glumesc, nu cred în aceste aparențe.  Știu și știm cu toții foarte bine ce se întâmplă, dar nu pare ca fenomenul să deranjeze cu adevărat pe cineva. Adică, n-avem prea mulți copii în cartier, dar elevii sunt claie peste grămadă în clase supraaglomerate și se învață în două schimburi.

Așa că mă întreb și eu nu cum de s-a ajuns aici, ci cum de noi, locuitorii ‘’pe bune’’,  acceptăm ”sufocarea” propriilor copii.

Mă tot gândesc la asta de ceva vreme, de dinainte de pandemie, dar acum deja s-a depășit orice limită a presiunii și haosului, care a scăpat de sub control, în ciuda eforturilor de a face funcțională școala hibrid și de a implementa regulile de siguranță  în context de Covid.

Iar gândirea mea e următoarea: dacă toți părinții și-ar fi înscris copiii respectând litera și spiritul legii, la noi în clase ar fi fost acum 10-15 copii, plus ‘’situațiile excepționale’’ despre care am povestit mai sus. Care, oricâte să fi fost, mă îndoiesc că am fi vorbit de un număr atât de mare, încât să ajungem la 35-38 de copii în clase.

Așa că, revenind la ‘’esențial’’ și ‘’binele copilului’’ – ce-ar fi ca minoritatea ‘’băștinașă’’ să înceapă să ceară activ respectarea legii și regulilor de către toți părinții școlii, încă de la început? Ca fiind  și asta esențial pentru binele și viitorul copiilor noștri? Sau n-o fi?