Uneori mă întreb cum s-a descurcat omenirea înainte să se descopere cartofii prăjiți. Nu, serios, oare cum puteau trăi locuitorii acestei planete până la cea mai mare invenție a omenirii de la foc încoace? Ce mâncau ei sâmbătă seara? Broccoli? Dovlecei? Cartofi fierți? Iertată să-mi fie blasfemia de a alătura cuvintele „cartof” și „fiert”, precum și aceea de a pomeni despre broccoli sau dovlecei într-un text despre măria sa, cartoful prăjit.

Marele Manitou a fost bun cu mine și-am avut ocazia să mănânc în acestă viață prin toate genurile de localuri. De la restaurante cu stele Michelin, până la cârciumi de cartier, din alea cu trei mese pătate, unde alungai muștele cu ziarul făcut sul. Frumos, gustos, nimic de zis, dar, boșilor, nimic de pe lumea asta nu se compară cu niște cartofi prăjiți, rumeniți cât să fie crocanți, lângă care ai scapat două ouă ochiuri cleioase peste care ai ras nițică telemea d-aia uscată bine. Că-mi plouă în gură acum când scriu.

Nu știu cum stau lucrurile la voi, dar pentru mine cartofii prăjiți sunt una dintre cele mai mari tentații care există. Și de parcă ăștia n-ar fi de ajuns, periodic, o dată la ceva vreme, simt cum mă ia altă criză nasoală. O simt cum vine, încerc din răsputeri să lupt cu ea, dar sunt un om slab, așa că până la urmă cedez și mă cuprinde de jos, de la lingurică, dorința ancestrală de crenvurști cu pâine caldă, din aia cu coaja crocantă și miez aburind.

Și atunci, mă arunc vijelios spre primul supermarket, îmi cumpăr cei mai ordinari crenvurști DE PORC pe care-i găsesc, trec pe la brutărie și-mi iau pâine, mă duc acasă, desfac un borcan cu muștar de Tecuci, și de la prima înghițitură aud îngerii cum încep să cânte cu lacrimi de fericire în ochi.

Iar dacă nu ma ia pofta de crenvurști, tot periodic, simt aceeași dorință de nestăvilit de a devora câteva felii de parizer. Rețeta e aceeași, tot cu pâine caldă, doar că înlocuiesc muștarul de Tecuci cu o sticlă de sana sau de kefir. Bănene, de la prima gură îmi năvălește toată copilăria înapoi în cap.

Mno, cam astea sunt plăcerile mele vinovate. Mai am multe chestii de la care îmi e infernal de greu să mă abțin, dar astea trei, cartofii prăjiți, crenvurștii și parizerul sunt cele la care creierul meu primește upercut mortal și se lasă cu daună totală.

Acestea fiind zise, mingea e la voi. Vreau să vă văd plăcerile vinovate înșirate pe-aici ca mărgelele pe ață. Dacă e bal, bal să fie.