Prima oară s-a crăpat chiuveta de la baie, lavoarul, sau cum s-o numi el Asta se întâmpla cam pe când a început izolarea. La început a fost o crăpătură mică, după care a început sa se tot mărească de mă întrebam când o să se oprească.

Evident, în plină pandemie fiind, nici măcar nu mi-a trecut prin cap să chem pe cineva să se ocupe, doar nu era să bag oameni străini în casă. Păi îmi lua juma’ de zi doar să dezinfectez toate lucrurile pe care le-au atins și să dau cu clor peste tot pe unde au călcat. Prin urmare, exclus, am stat cu ea așa, crăpată, că doar nu cerea de mâncare.

După care, zilele trecute, a apărut o crăpatură și pe vasul de la wc. Tot mică, dar p-asta nu mai aveam de gând s-o lasă să se mărească, că n-aveam chef sa se spargă de tot când ți-e lumea mai dragă.

Așa că l-am sunat pe Nea Mihai instalatorul care m-a tot scos pe mine din diverse de-a lungul timpului. Da’ Nea Mihai era ocupat blană și când a mai auzit și că nu mai stau în zonă, m-a expediat rapid. Bine măcar că nu m-a lăsat de tot cu buza umflată, mi-a dat numărul lui Tata Frunză. Că Tata Frunză tot a ieșit la pensie și se plictisește, da’ e meseriaș bun, sună-l și-i zici că din partea mea. L-am sunat pe Tata Frunză, că ce era să mai și fac?

A venit Tata Frunză a doua zi, a intrat și s-a dus țeavă în baia cu pricina de zici că copilărise la mine în casă. A aruncat un ochi critic la chiuvetă, a ciocănit scurt de câteva ori în ea, și-a dat verdictul:

– Lu’ asta nu mai ai ce-i face, trebuie schimbată, c-a fost proastă de la început. Păi ăsta e material? Și-a țâțâit ușor printre dinți. Las’că rezolvăm cu Nea Caisă.

Da, boss, rezolvăm, n-am nimic de comentat, că doar se vedea cu ochiul liber că trebuie schimbată. Da’ tot m-am uitat un pic chiorâș la om, că nu-mi era clar ce e cu Nea Caisă și ce vrea el de la mine. Până la urmă, am tras rapid concluzia că precis Nea Caisă e porecla de meșter a lui Tata Frunză și m-am liniștit.

Hai să vedem ce e și cu wc-ul. P-ăla nici nu l-a mai ciocănit, că era sub demnitatea lui, doar i-a aruncat o privire disprețuitoare:

– Ș-ăsta e mort nu mai ai ce-i face. Nea Caisă scrie pe matale.

Io am râs, dar așa mai într-o parte. Nu de alta, dar viața m-a învățat că trebuie să fii foarte… hmm… foarte precaut cu oamenii care vorbesc des despre ei însuși la persoana a treia. Dar chiar pe când aveam io gândurile astea necurate, îl văd pe Tata Frunză că se îndreaptă de spate:

– Comandăm?

Io m-am uitat la el ca picat din cer:

– Ce să comandăm, de unde?

– De la Nea Caisă.

Băbăbieți, nuș’ cum să vă explic, dar primul gând care mi-a trecut prin cap a fost că e gata, m-am dilit. M-am uitat din nou la om, care părea așa foarte serios. Până la urmă am îngăimat cu speranța că poate nu mă aude:

– Nea Caisă nu sunteți dumneavoastră?

A fost rândul lui să se uite la mine cu… hmm… condescendență.

– Cum să fiu io? Nea Caisă e saitu’ dă sanitare care-l recomand la toți clienții.

Am holbat ochii și-am înghițit în sec atât de tare că cred că s-a auzit din cosmos. La orice m-aș fi așteptat, dar nu să aducă Tata Frunză vorba despre un site de sanitare. Care nici măcar nu se chema Nea Caisă, ci Nea Kaisă.

Am adus laptopul, am început să tastez și-n cinci minute aveam comanda gata: vas de wc și o mândrețe de lavoar, fix pe dimensiunile care-mi trebuiau.

Bine, ce nu mi-a zis Tata Frunză, dar am văzut eu pe site în secunda doi, e că Nea Kaisă are super-prețuri la tot ce e în noua gamă Geberit Smyle. Că altfel n-așteptam eu încă o zi după livrare și să mi le monteze. Dar așa, a meritat să mai stau, măcar știu că ce-am luat acum nu se mai strică.