Prin anul trei de facultate mă învinsese lenea în așa hal că nu mai călcam prin clădirea ASE-ului decât dacă-mi aduceam aminte. Mai nasol e că nu prea-mi aduceam. Mă rog, detalii.
Într-una dintre zilele când, prin nu se știe ce miracol, mă hotărâsem să mai trec pe-acolo, am ajuns oleacă mai devreme și-o ardeam așa aiurea pe hol trăgând dintr-o țigară (da, da, pe vremea aia se putea fuma cam pe oriunde aveai chef). Da’ nici nu trăsesem bine două fumuri c-a venit pauza și în jurul meu au început să se reverse râuri-râuri de reprezentante ale sexului frumos. Mno, ASE, bilă, chestii.
Și cum stăteam eu așa și scoteam fumul rotocoale-rotocoale, în fața mea se proptește un puştiulache. Se uită la mine, se uită un pic dezorientat în jur, apoi îşi ia inima în dinţi și întreabă:
– Auzi, nu te supăra, știi cumva unde o găsesc pe Simona?
Mă uit la el. Mă mai uit o dată. Nu-mi era clar dacă mă ia la mișto sau nu. Părea că nu. Fața lui imberbă exprima din plin nevinovăția sincerității. Așa că mi-am propus să-l iau cu duhul blândeții:
– Frate, zic, tu te uiți așa puțin în jurul tău?
Și-am făcut un semn larg cu mâna spre sutele de fete, femei, domnișoare și doamne de toate vârstele și culorile care-ți intrau în raza vizuală la o privire superficială.
Ăsta se mai uită o dată împrejur dezorientat, dupa care dă din cap lămurit, semn că mi-a înţeles durerea și reformulează:
– Da, scuză-mă, ai dreptate! Fii atent, Simona are niște țâțe mari de tot.
Și-n timp ce rostea asta, cu mâinile desena destul de expresiv dimensiunile unui bust generos.
– Aaa, păi de ce nu zici așa? Simona e la sala aia, a doua ușă după hidrant.
Mai are rost să explic că pe oricine ar fi întrebat, indiferent dacă era bărbat sau femeie, ar fi știut sa-l trimită la sala cu pricina? Pentru că Simona era… hmm, cum să mă exprim eu elegant… Simona era neobișnuit de mare.
Ce voiam de fapt să spun, întotdeauna trebuie să știi cum să formulezi întrebările corect dacă vrei să obții răspunsul care te interesează.
Da’, bravo, boss!
Și astea cu țâțe mici ce să comenteze astăzi?
Comentariu beton!113
Hai, mă, pune întrebarea corect. :))))
„Elena, întoarce-te cu fața!” mă va bântui toată viața. Asta și încă una: să moară mama, ați văzut ce țâțe avea aia?!?!
Vorbeau de soră-mea. Era un grup de cinci băieți pe bulevardul castanilor de la Ploiești. Deh, ea a moștenit-o pe mama la sâni. Adică imenși.
Eu l-am moștenit pe tata. Și pe frate-miu. Și tot neamu’ masculin.
Comentariu beton!207
@ElenaP nu ai pierdut nimic.Un caracter mostenit de barbat bate intotdeauna doua tate mari.
E un fel de ” marimea nu conteaza” cu care ne „alinta” pe noi femeile si la care noi barbatii punem botul mai intai la figurat si mai apoi cu varsta si la propriu.. (botul si limba au dimensiuni comparabile si la negrii si la albi)
Comentariu beton!44
@sorine, ❤
Comentariu beton!12
Cumva, tu si Simona v-aț jucat de-a animalu cu două cocoase?
Comentariu beton!17
Ești naiv. Simona n-avea ochi pentru studenți amărășteni.
In fine, cred ca studentii aia era fraieruti..Alta intrebare, sa citez un animal celebru..
Da o oda in baie inaltata in cinstea Simonei ai prestat?
Comentariu beton!15
Boss, are și memoria mea limitele ei. Asta se întâmpla în cretcicul timpuriu.
Te știam om serios, serios 😋
Fără cuvinte http://imgur.com/a/YPCcM6X
Scuzeee
Comentariu beton!31
Am râs cu zgomot.
Când eram eu în anul trei s-au făcut niște reparații la bila aia. Țin minte că a fost un pic de vânzoleală printre băieți: „aoleo, da’ de ce, era să cadă? “.
Pentru cine nu știe, legenda zice că atunci când de pe porțile facultății va ieși o fată virgină, bila va cădea.
Deci așa, suflet mare Simona. Cu carcasă pe măsură. 🙂
Comentariu beton!29
Și io care credeam c-o să ne povestești cum era s-o dai tu jos. De bilă zic.
Desigur că am avut această ambiție, apropiații chiar m-au privit dubios în acea perioadă, dar i-am liniștit. Ajunsesem deja la concluzia că nu merită să stric eu bunătate de legendă. 😋
Comentariu beton!35
Pe cand kinderita mea era mica, asa cam clasa a 3 a , ma deplasam catre un mini party. In masina mea , erau ingramadite pe bancheta din spate 3 fetite cucuiete, fetite a coror subiect era colega lor Ioana si care dupa spusele lor (si nu numai, exact asa era in realitate, socant pentru un copil mic) avea dupa spusele lor niste țâțe extrem de mari…si hihihi, hohoho, nu se mai opreau din chicoteala. Am considerat ca e normal sa intervin si sa le spun ca nu e frumos sa rada de colega lor, mai ales ca in curand si ele vor avea țâțe. S-a lasat un moment de liniste, le vedeai rotitele din creier cum se misca analizand si vizualizand informatia primita, moment in care Elena, o fetita cu o mutrisoara de soricel, mica si indesata a cuvantat:,,da, dar cand noi o sa avem țâțe, ale Ioanei o sa explodeze” (in timp ce cuvanta , manutele ei mimau explozia țâțelor). A fost no coment, in hohotele alea de ras am considerat ca nu prea pot continua educatia.
PS: Arc peste timp, peste vreo 8 ani, m-am intalnit in oras cu Elena si cu a ei mama, necajita pt ca al ei copil , in ciuda tratamentelor nu crestea (desi era clasa a XI a, corpul parca incremenise in clasa a 3a), si ma intrebam cat de tare si-ar fi dorit in acel moment Elena sa aiba țâțele Ioanei
Comentariu beton!42
Femeile astea, una n-ar pomeni ceva despre glezne.
Mihai, la glezne ajungem cand efectiv nu putem sa gasim alte defecte: mda…e draguta (a se înțelege ca aia e frumoasa de pica)…dar are gleznele groase…bleah!
Comentariu beton!29
Am făcut stagiatura la Strehaia şi în fiecare sămbata urcam in tren pentru Timişoara. Învăţat din timpul studenţiei, mergeam cu naşul. Însa, într-o zi m-a pocnit o idee şi am şi pus-o în aplicare. Când a venit naşul care se schimba oricum la Tr Severin, înainte să mă întrebe el de bilet, îl întrebam eu dacă mai avem mult pâna în Severin. El îmi spunea cam 30 de minute şi pleca. Dupa 2-3 paşi se întorcea şi mă întreba: „S-a vazut?”, iar eu spuneam plictisit ca da, s-a vazut. Scena s-a repetat tot timpul cât am stat acolo.
După asta, altă idee, de ce să-i dau eu banii la celălalt naş, hai mai bine la o bere la vagonul restaurant. Eram cu soţia, în stagiatură şi ea. Naşul nou trecea, ne vedea şi nu ne întreba nimic, socotind că da, s-a văzut Şi aşa am dus-o 3 ani până am venit în Timişoara! Doar când era supracontrol mai scoteam ceva din buzunar, dar nu întotdeauna şi oricum nu se ridica la costul unui bilet.
Deci da, trebuie să ştii ce să întrebi!
Comentariu beton!21
Soția se numește Simona?
#Mihai, soţia se numeşte Mariana şi are ţâţe mici. Şi ea e mică, aşa că naşul era atent la ea doar ca să nu o calce! Şi eu sunt mic. Şi e a mea! Şi bine că nu citeşte ce scriu eu aici.
Comentariu beton!38
Ți-e frică de nevastă-ta… okei…
„-Simona, vrei să fii hernia mea ?”
Viata e clar mai simpla cand cupele sunt B sau C si nu…A sau AA. De la D încolo se cam complica iar.
Comentariu beton!24
Ai dreptate Sarina, când ai cupa F la o înălțime de 157cm , viața este complicată.
Comentariu beton!21
@Anda…nici nu pot sa imi imaginez 😥
F e foarte complicat la orice înălțime…
Comentariu beton!12
Ce ai cu A? :))
La un metru jumate’ merge.
Abia în anul 3 te-a învins lenea? Pe mine a început să mă învingă încă din a doua zi de facultate. 🤣 Și înfrângerea a fost definitivă în anul 2, când o minte luminată a făcut orarul în asemenea hal încât marțea aveam 2 seminarii, miercuri sport, iar joi liber. Cine naiba se mai ducea la școală lunea și vinerea? Doar erau zile de weekend, nu? 😜
Iar fumatul…. Bănene, era un fum pe pasarelele alea de-l tăiai cu cuțitul. Ieșeam până și eu afară, că mi se făcea rău dacă stăteam acolo. Nu-mi aduc aminte să fi existat scrumiere, deci vă închipuiți unde ajungeau chiștoacele. Interzicerea fumatului în spații publice e, totuși, un semn că ne-am mai civilizat un pic, trebuie să recunosc asta, oricât aș fi eu de fumător înrăit.
Totuși, atât de faimoasă era Simona asta? Că pe vremea mea erau destule „neobișnuite” d-astea și, de obicei, departajarea lor se făcea prin alte….hmm…metode. Bine, tot cu fetele de la jurnalistică era distracția mai mare. 😜😜
Comentariu beton!17
Nu, nu, Ioane, cuvintele sunt prea sărace ca să descrie cât de mare era Simona. Și să nu uităm despre ce perioadă vorbim, silicoanele nu se inventaseră încă.
Colega mea de birou e blondă cu țâțe mari……
Eu am glezne subțiri.
Comentariu beton!56
Am avut o colegă gen ”Simona”. Își ura sânii imenși, greutatea lor o cocoșau de-a dreptul.
Habar n-aveți, voi, bărbații, cât de greu e cu așa ceva 🙂
Comentariu beton!44
Da’ bravo, @Lauro!
Mie crezi că mi-a zis vreunu vreodată „ce coloană dreaptă ai, să moară mama!”?
Comentariu beton!131
@Elena 😂 😂 😂
Pentru că bărbații nu știu să aprecieze adevăratele valori. Nu astea așea, umflate…
Comentariu beton!28
@Laura, am avut si eu colega cu aceasi problema, ea vroia sa faca miscorare de sani.
@Elenaaaa, esti mortala! 😄😄😄😄
Comentariu beton!20
@fetelor, azi sunt pă subiect.😉
Comentariu beton!34
Laura, și pe lângă problemele fizice, a se lua în calcul și cele psihice care pot apărea. Mi-a zis odată unul pe stradă „domnișoară, ce plămâni dezvoltați aveți! “ (și asta nici măcar având un bust de dimensiuni simonistice) și abia m-am abținut să nu-l înjur. Că nu era singur și am zis că mai bine tac decât să-mi iau vreo bătaie. Greu, tare greu, vă spun.
Elena, coloană dreaptă, plus că poți purta la greu rochii și bluze cu spatele gol, plus că nu trebuie să-ți sufoci sânii într-o bustieră când faci sport. Și or mai fi și alte avantaje, dar pentru astea invidiez eu neSimonele.
Comentariu beton!40
Ahahahahaaaa… dimensiuni simonistice… ahahahahaaaaaaaaaaaa
La alea mici mai bagi o șosetă, un burete, o lămâie. Dar la alea mari, ce faci? Greu cu tăiatul…
Comentariu beton!20
@Anduțo, decoltate în spate, în față, tot un drac la mine. Ca să nu mai zic de sufocat când mă dezbrac.
Oricum, apreciez încurajările tale, deși 10000 de euro ar face mai mult decât o mie de cuvinte.
Comentariu beton!31
@Anduța, și sânii mici au nevoie de bustiere, mai ales dacă au tendințe de întărire :))
SM, corect, e și ăsta un aspect de luat în calcul, dacă ne gândim la felul în care se vede treaba asta din exterior. Dar la cei mari nevoia este și mai mare, căci pe lângă efectul vizual, este și cel fizic, destul de neplăcut. Imaginează-ți, să sari, sau să alergi și să ți-o iei în barbă de la proprii sâni. 🙂
Comentariu beton!35
@Elena – probabil, ce probabil, sigur erau șocați de ochii dvs. fermecători 😉
ps: nț, nț, nț … unu’ n-a zis că „simona” din poză are valoarea cam de 100 cm
@Anduța nu știam că știi atâtea despre analizatul sânilor😋. Ar trebui să faci pionierat într-un domeniu gen tzatzeanălaizăr 😋, un fel de mamograf gratis updatat😉
@motkey unora le e frică de „centimetru” 🤣
Comentariu beton!12
Habare, pionerească idee, hai că bag rapid de-un un startup pe fonduri europene, iar pe cartea mea de vizită va scrie ”Expertă în tigăi, cozonaci și țâțe.” 😛
Comentariu beton!26
@motkey, ochii „dumneavoastră”??
@Elena – sunteți (ești) o doamnă, nu? 🙂
Da. Dar nu chiar atât de doamnă.
Comentariu beton!13
@tata vasilescu ai dus viață de huzur la ase
noi eram numai băieți în grupă la academie care executam toți aceleași activități de dimineață până seară
toți făceam înviorare, spălare, mâncare, raport, cursuri, raport, masă, de voie, studiu, masă, de voie și stingere de luni dimineață până vineri la trei jumate
în dormitor eram 20 în primii doi ani
erau câteva fete la poliție și frontieră dar majoritatea erau mici, șpanchii, șui, grăsune
în anu doi am rămas într’un weekend în academie când a venit în control comandantu de companie într’o sâmbătă și m’a prins pe mine și pe câțiva colegi că ne uitam la calculator la un film porno
ne’a făcut morală că nici laba n’am putut să ne facem după ce a plecat!
iar luni dimineață la raport evident în fața companiei
auzi țâțe mari, eram vai de plm
Comentariu beton!51
Șerif, ăsta e cel mai bun comentariu al tău pe acest blog. :))))))))))))))))))
din amintirile unui biet student jandarm care nici laba nu era lăsat să și’o facă
Comentariu beton!27
Toni, bun comentariu, dar eu n-am înțeles ceva – dacă majoritatea fetelor de la poliție și frontieră nu erau pe placul vostru, de ce nu v-ați orientat către minoritatea de-acolo? Sau în alte zone, cu frecvență feminină mai ridicată și plajă de alegere mai mare și mai diversificată, ASE, jurnalistică, drept, limbi străine chiar, din ce am mai auzit și eu.
Comentariu beton!18
@Anduta: saracu Toni era consemnat de luni pana vineri. La academie nu-i ca la ASE sau jurnalism…
Alina, știu asta, chiar am avut o colegă de cameră în primul an cuplată cu un tip de la Academia de Poliție, care avea cam același regim.
Comentariu beton!15
@anduța: majoritatea eram din provincie, nu știam pe nimeni în bucurești, nu aveam vrăjeală și solda era de doar 40 lei pe lună
de asta eram lăbari aproape toți
@alina: în timpu săptămânii nu aveam voie să ieșim în oraș decât marți pentru o parte, miercuri pentru cealaltă parte și toate zilele pentru cei cu media peste 8,5
iar consemnat însemna că nu ieșeai de vineri după amiază până duminică seara, din diverse motive eram futuți de comandanți să stăm în unitate 🙁
Comentariu beton!12
@Toni hai ca incepi sa te dai pe brazda! E bine…
Ce-i cu foametea asta prin Bucureşti ?
Că văd oameni pe marginea drumurilor care strigă : papa, papa.
Comentariu beton!23
Păi dacă nici noi n-avem un cult pentru papa…
Nu sunt poze, nu a existat Simona…
Așa, doar un mit urban…
Comentariu beton!13
Ai și tu dreptate.
Mda, se pare că amintirile îl chinuiesc pe MV, plus că parcă e mai viu și minunat ca niciodată 😘😉😎
@AndreiB pă vremea aia se făcea artă. Ai tu idee câte busturi de statui a inspirat individa ?
Comentariu beton!12
O minunăţie de femeie! Roşcată, cârlionţată, cu ochi verzi, 30 ani, 1,64, 55kg, toată carnea aia pusă de un artist pe oase, ţâţe mari cât să nu încapă în două palme, un fagure de miere iar noi nişte urşi înfometaţi, model pentru studenţii de la arte plastice. O singură problemă peste care nu am putut trece, avea glezne groase şi de cîte ori încercam, gleznele alea îmi veneau în minte. Deveniseră o obsesie ce se activa cănd eram prea aproape unul de celălalt.
Pe vremea aceea aveam un service şi ea o maşină şi venea în fiecare zi şi stătea şi stătea şi stătea, chiar dacă numai în vizită.
Ale dracu gleznele femeii!
Comentariu beton!16
@Gabriel, am auzit că toţi mecanicii auto au fantezii cu cliente care stau cu picioarele sprijinite în plafonu’ maşinii. 🙂
Comentariu beton!13
Ai rămas în pană, boss? Am mai citit asta acum 2-3 ani.
Uneori nu merge!
Doi colegi duși la o conferința internaționala. In prima seara sunt abordați de una „buna” care le spune ca s-a întâlnit cu o colega de-a noastra cu un an in urma dar, nu stia cum o cheama dar, i-a facut o impresie puternica. Se pun ai mei pe disecat problema. -Brunete? -Yes! (Hm, sunt mai multe); She is tall? – No. More like medium. (O rezolvam cu inaltimea dar, nu a fost sa fie). Se continua asa minute bune pana cand, unui coleg ii vine o ideie care sa rezolve definitiv si irevocabil problema. Buruneta, inaltime medie, ochi…asa etc. Era cazul sa puna punctul pe I. -Does she have big tits?
Discutia s-a incheiat busc si au fost evitati trei zie. Eu le-am spus ca nu intrebi o femeie cu expresii de masculi. Daca intrebau de „breasts”altfel ii vedea lumea.