În metrou sunt două grupuri de copii, prichindei pe la zece ani. Vreo zece la o ușă, încă pe atâția la alta. Metroul, ca de obicei la ora asta, full, stăm toți înghesuiți ca sardelele în suc propriu.
În timpul ăsta, ăia micii vorbesc tare între ei, între cele două grupuri. În orb așa, că de văzut unii pe alții nu se văd. Nu se aud decât vocile lor gureșe și din când în când răsună râsete și strigăte.
Lumea din jur mustăcește amuzată.
Dintr-o dată, se aude TARE o voce pițigăiată de fetiță:
– A sunat Doamna și-a zis să tăceți. Toți!
Și brusc s-a făcut liniște în tot vagonul ăla, în timp ce toți oamenii mari au izbucnit în râs.
La coborâre, am trecut pe lângă Doamna. Nu m-am putut abține și i-am zis încet:
– Mare curaj aveți.
S-a uitat lung la mine, știa exact la ce mă refer. Mi-a șoptit înapoi:
– Mulțumesc!
A zis Domnul să votați și alte culori!!!😋
Comentariu beton!32
Orice culoare, dar nu roșu cu trandafiri.
Opa îmbătrânim îmbătrânim și ne luam de generația tânăra! Dar fără curaj bineînțeles , o lăsam pe doamna.
Comentariu beton!18
Ăăă… deci, cum?
Al meu are 10 ani, termină clasa a 4-a și se va despărți de „Domnul” Trandafir”.
Ei, și domnul lui are mult curaj. Pleacă cu ei în excursii de 1-2 nopți încă din clasa zero.
Îl iubesc copiii pt că știe să coboare între ei dar in același timp rămane, ferm, corect și îi învață din experiența lui bogată.
Chapeau!
Comentariu beton!51
De-amu începe greul. 😀
De acord, Mihai. Încerc să mă pregătesc cât mai bine. Prima bere, prima mașină, prima…
Comentariu beton!16
Știu exact cu arată un astfel de episod :)).
Însă, o dată, Doamna am fost eu.
Gașca era ceva mai mare de ani, cu mai mulți hormoni și draci în cur. Vreo 5-6 hăndrălăi de liceu, bine dezvoltați fizic, se înghionteau și jucau un fel de friptea între oamenii din metrou. Plesnitura aia pe obrazul care rămânea roșu nu era tocmai ceva plăcut, mie tot a bătaie îmi suna.
M-am restras doi pași, m-am retras alți doi, tot lângă ei eram. Mi-am pus căștile, am scos o carte, am oftat, ăia se tot plesneau acolo și chirăiau și se mai loveau și de alți oameni în apărarea lor. Oamenii din metrou NU ziceau absolut nimic.
Am ridicat o privire severă la plesnitorul șef, un grăsuț care făcea pe durul, și-am dat dezaprobator din cap (ca o mamaie, așa), iar grăsuțul se întreaptă de spate, își trage bluza în jos, că se ridicase de la cum îi pocnise pe ceilalți și zice serios: „Ia, gata, mă, că deranjăm lumea. Ne batem în stație!”
Au coborât la gara de nord și au reînceput palmele.
Comentariu beton!58
Vezi? Băieți cu bun-simț. 😛
Am patit si eu ceva de genu asta dar eram in minunatul autobuz expres de Otopeni. Era o gasca de turbati de generala impreuna cu profesoara lor. Aceleasi comportament numai ca astia nu se plezneau, se imbranceau din cand in cand, racneau mai dihai ca niste babuini infuriati, iar „micutul” care era langa mine, un baietel supradezvoltat in kile si inaltime, nu si in inteligenta, nu se tinea de bara si nici ghiozdanul nu si-l daduse jos din carca. M-a calcat zdravan de vreo doua ori cand a pus soferul frana, dar n-a binevoit sa se tina nici dupa asta desi m-am uitat la el intr-un fel deloc pasnic. La un momentdat a mai dat peste un nene care statea langa mine si care ma asteptam sa ii zica ceva.. Nope. A dat si el din cap ca o mamaie si atat. La un alt momentdat, un prieten de-al supradezvoltatului, cand autobuzul statea la semafor, se cocoata si scoate capul pe gram si striga ceva la cucoana dintr-o masina oprita in paralel cu autobuzul. Profesoara a scos un „stai ba cuminte” si atat. Fetele vorbeau extrem de elevat, barfind cu doamna si aruncand ba un „fuck you” catre colegi, ba un „du-te drecu”. Profesoara…nimic, pauza total, se hlizea cu ele. La coborare, baieteii gasesc amuzant sa se imbranceasca peste mine, ca profesoara era deja coborata, moment in care mi-am iesit din pepeni, i-am impins si am racnit „daca va ft una in gura vi-o mut la spate”. Profesoara nimic, s-a facut ca nu vede si astia au incetat brusc rasul si si-au vazut de drum. Eu nu stiu, zau ca nu stiu cum ar trebui cineva sa se descurce cu asemenea specimene de copii, care se vede clar ca sunt scapati de sub control.
Comentariu beton!25
Şi înainte să coborâţi din metrou, aşa-i că i-aţi arătat Doamnei că aveţi toţi batistuţă şi unghiile tăiate ?
Comentariu beton!13
Mă întorc de la şedinţa cu părinţii. Fiică-mea, clasa a 3-a acum:
– Ce a zis Doamna la şedinţă?
– A zis că e mândră de voi, că se vede că sunteţi mari de-acum. Dar să fiţi mai atenţi la ore şi să ridicaţi mâna când ştiţi, că încă nu a venit vacanţa mare, mai e puţin.
– Aaa, aşa a zis Doamna? Bine, o să fiu, că n-a venit încă vacanţa.
Ceea ce spune doamna învăţătoare are valoare foarte mare. Uneori, când nu am sorţi de izbândă să o fac să urmeze un anume comportament sau să îşi dea interesul mai mult, apelez la argumentul suprem: ‘o să se supere Doamna’ sau ‘aşa a zis Doamna’.
Comentariu beton!22
Ma intalnesc aproape zilnic in drumurile mele cu grupuri insirate de copii ,cu veste de acelea fluorescente ,cand galbene verzui ,cand portocalii,flacanti pe lateral ,spate si fata de cate un profesor asistent,banuiesc si ei purtatori de veste toti tacuti,seriosi de parca ar avea cine stie ce important de facut,de obicei merg spre vre un muzeu,bazin de inot,librarie sau pur si simplu ii insira pe undeva pe jos ,daa….pe jos ,pe caldaram si li se cere sa deseneze vreo cladire veche victoriana sau un pom inflorit.MI e dor de sporovaiala vesela ,de imbrancelile si pleznelile copiilor de acasa.
Comentariu beton!13
Mare curaj ai avut că i-ai vorbit DOAMNEI neîntrebat.
Singurul dascăl care mi-a influențat lectura a fost proful de istorie.A reușit să facă o clasă de real să ne para rău ca nu am dat la filo.Nu avea nici o legătură cu modelul de profesor clasic.Când am împlinit optspe ani ne lua la bere pe o teresa si ne apuca noaptea disecand istorie.Era continuarea discutiilor din clasă.Zece minute preda după programa.Atât.
Era disprețuit de colegii lui conformisti si dobitoci.Am păstrat legătura cu el,până a murit.
Eu am fost ala care de mic am comentat că,da de ce,chiar asa o fi? Înainte de ’89 fronda durea.Fizic.Sper să fie eviscerati in iad cu liniile alea de lemn pe care le rupeau pe noi.Pe unii ramasi in viata, mai târziu,am.avut plăcerea să îi flegmez în figură.
Comentariu beton!26
Să zic….să nu zic….
Copiii de azi nu mai tac. Nu mai tac. Așa cum noi la școală tăceam, indiferent că ne plăceau orele, profesorii, materiile predate etc., ei nu mai tac. Unii întreabă de curiozitate, lucru bun de altfel, alții pentru că nu înțeleg, alții ca să-și clarifice niște dubii. Acestea sunt situațiile firești de dialog în clasă. Alții întreabă ca să întrebe. Orice. Oricând. Oricât. Ca să te testeze psihic pe tine, dascăl, dacă vrei să comunici cu ei sau nu, dacă te țin balamalele sau nu, ca să-ți toace liniștea. Greu cu copiiii, mai ales cu ai altora și mai ales cu cei mari.
Greu să îi faci să te respecte, să te accepte, să te înțeleagă, să te iubească. Da. Ați citit bine. Iubirea vine și de la elevi. Când un copil îți spune toamna: „Doamna profesoară, mi-a fost dor de ora cu dumneavoastră.” știi că ai ajuns la sufletul lui și că merită să fii dascăl exact în țara unde ” învățământul scoate tâmpiți pe bandă”( citat de la un fost președinte român).
Iubirea lor te construiește ca dascăl. Și atunci ai curaj să faci diverse lucruri cu ei, precum doamna din articol, și nu îți va fi „rușine” cu ei nicăieri. Te vor asculta.
Comentariu beton!28
Era o zi magica din timpul saptamanii, cand cu ochii carpiti de somn, stateam in trenul cu care veneam de la munca. La una dintre statii, se deschid usile si aud un vacarm de nedescris care se indrepta spre ele. Urca un grup de elevi de primara impreuna cu trei invatatoare. O sa le zic asa pentru ca astia aci in Anglia au tot felul de denumiri pentru cei care sunt supraveghetori, suplinitori, naiba sa ii pieptene. Buun. Intra copilasii, incep sa se aseze turceste pe jos prin vagon, altii au ales sa se batanaie fara sa se tina de bare si cativa s-au aruncat pe scaunele libere. Maai nene, niste zbierate ce scoteau plozii aia, ceva de nedescris. Alea trei de erau cu ei, absolut nici o influenta nu aveau asupra lor. Vorbeau cu ei si aia nici nu se uitau la ele, isi vedeau mai departe de racnit, probabil o musca i-ar fi deranjat mai mult. Ma uitam la restul oamenilor de pe scaune, intre 20-60 de ani, toti erau vizibil deranjati de harmalaie. Dar nimeni nu a scos o vorba. Pe mine m-a surprins evenimentul, fiindca citeam la un momentdat blogul unei cucoane care s-a mutat intr-un oras mai mic din sudul Angliei si care era extaziata de copiii de primara de aici si cat respect dau ei invatatorilor dar si de sistemul scolar. Bine, ea era de altfel extaziata de tot, chiar si de cum ploua sau bate vantul, neuitand intre timp sa injure romanii care vin aici si nu vor ai naibii sa uite complete de tara lor: niste tarani domle. A scris o sigura data cum ca vai, tipa copii si fac ca animalele, dar cumva a dat-o in diverse cum i-a pus ea la punct si ca de multe ori nu ii baga in seama, ca pana la urma e normal, sunt copii si vaai ce perfect e totul. Mno, eu m-am mirat cum de o fi totul asa roz acolo la ea, ca aici in Londra, n-am vazut elevi ok. Din 20, poate unul sau doi sa fie normali, restul urla pe strada ca apucatii. De la aia mici, la aia de liceu. Ba, urla, nu inteleg de ce, zici ca au toti deficiente de auz. Si ieri la semafor, era un grup cam de clasa a 7-a, racneau ca idioatele, de cu greu m-am abtinut sa nu le spun ceva si nici macar nu ziceau ceva coerent. Frumos ca mai jos pe strada, era un grup de colegi de ai lor, pe care, surpriza il oprise un politist. Poate spune cine ce vrea, dar sistemul nostru de invatamant, chiar si asa invechit cum era, dupa parerea unora(!) , macar scotea elevi normali la cap. Insa odata cu conceptul asta „in tarile civilizaaateee copiii sunt lasati sa se exprime si sa aleaga”, am vazut ca lucrurile incep sa semene al naibii de mult cu ce e aici. Si nu zic, si la noi mai vedeai „handralai” cum le spun mama cu tata, intotdeauna au fost si tupeisti/e, insa eu, care am terminat liceul in 2006, pot spune sincer ca nu vedeam asa ceva pe atunci si am mers la liceul din parcul Giulesti…Inca exista in mare parte un bun simt si un respect fata de cei din jur si cum necum, aia din generatia mea, chiar au ajuns foarte ok, cu tot sistemul ala „invechit”, cu toti autorii nostri demodati pe care i-am studiat, cu orele de religie, cu uniforme si ridicand mana cand vroiam sa raspundem, fara tablete, fara videoproiectoare ori calculator si cu teme de rezolvat acasa si in vacante, ca si acum imi aduc aminte la matematica „de rezolvat problemele de la pagina… 30 la pagina 70” :)). Lucreaza in IT, la Oracle, Hp, la companiile mari de jocuri, sunt profesori la scoli particulare, am colegi care si-au facut afacerea lor samd. O colega venita de la sat, cam saracuta cu duhul pe atunci, a ajuns manager la Carrefour, desi toti credeam ca nu o sa treaca de nivelul de „nunta si stat acasa cu copiii”. Nu stiu, adica, nu ca sunt contra modernizare, numai ca iote ca aici cel putin, cu sistemul asta minune, de a lasa copilul sa se exprime, elevii sunt nu mediocrii, ci mult sub, insa cu mare plus la nesimtire si mai ales violenta (!!) ajutata bineinteles de bautura si „tigari”, pentru ca da, aici elevii cumva fac rost de ele. Insa cand vreodata in Romania am avut ceva bun care sa nu fie stricat…
A si apropo de copii traumatizati de profesorii care tipa, ca acum toti se traumatizeaza extrem de usor. Am avut in liceu o profesoara de romana, care saraca daca mai traia si ar fi prins zilele filmatului cu telefonul, probabil ar fi ajuns vedeta protv. Foarte buna in ceea ce facea, insa din cand in cand o apucau crizele de nervi. Asta multumita catorva plevusti care fac si faceau parte dintre rateurile generatiei mele. Niste proaste care erau preocupate de barfa si baieti, una din ele ajungand nevestica de ruigbist si ailalta nevestica de sef, genul care veneau in pantaloni pana la bucuta la sport ca sa baloseasca profu si baieti la ele.. Si cam atat au putut ele. Ei si astea evident ca nu prezentau interest pentru ora de limba romana. Profa se enerva si incepea spectacolul. Domle, racnea femeia intr-un mare fel. Dadea cu catalogul in catedra, mai racnea un pic.. Dupa care se calma, venea intre banci si tinea restul orei cu noi, discutam mai bine zis operele studiate. Ea ne spunea ce fragment sa dezbatem si aia faceam. Ne intreba, ce credem noi ca a vrut autorul sa zica acolo, de ce a spus asa si nu invers, ce inseamna cutare samd. Am invatat cu placere alaturi de ea si nu am ramas cu traume bla bla bla, ba chiar mi-era mila de ea. Acum daca ar fi fost, probabil ar fi zburat din invatamant fiind invinuita pentru suprimarea exprimarii libere, nimeni neluand in seama si restul situatiei.
Comentariu beton!16
Mama, învățătoare fiind, îmi povestea cum mergea cu copiii în tot felul de tabere și excursii, cum făceau trasee pe munte, cum se plimbau prin tot felul de orașe și cătune, și, invariabil, la sfârșit adăuga: „Oare cum oi fi avut curaj să merg și să am grijă de dracii ăia peste tot?” 🤣
Acu’ 3 zile am participat, din postura de părinte însoțitor, la o excursie de acest gen la o fermă din afara Bucureștiului cu piticii de la grădinița lu’ fi-miu. Vreo 40 de copilași până în 6 ani, vreo 3 sau 4 dintre ei fiind încă scutecari. Rămân la părerea că trebuie să fi făcut ceva nasol într-o viață anterioară pentru a fi înzestrat cu atâta răbdare și energie ca să faci fața unei asemenea hoarde dezlănțuite de copii absolut normali, cu chef de joacă și de „explorat”. Dezbracă-i, îmbracă-i, du-i la baie, spală-i, hrănește-i, aliniază-i, fii non-stop cu ochii în patru după cei cu idei 😜, aleargă după „evadați”, aplanează conflicte, calmează plângăcioșii etc. etc. Iadul pare o chestie prietenoasă după așa ceva. 🤣🤣 Bănuiesc că cei de școală sunt și mai și, fiindcă au personalitatea formată, au idei, sunt influențați și de altceva decât de părinți și educatoare.
Da, mare curaj au. Păcat că nu au curaj și în alte privințe. Am avea un învățământ mult mai bun.
Comentariu beton!27
Acestea fiind zise, pe Facebook m-a întrebat cineva de ce am considerat că Doamna a avut curaj. Well…
Recomandă-i să aibă grijă de 10 copii, indiferent de vârstă, vreo 2 – 3 ore. Atât. Fără să-i lege, fără să-i bată, fără să le pună gadget-uri în brațe. Și va afla.
Comentariu beton!14
Sunt două meserii pe care n-aș fi putut și nici n-aș putea să le practic: cea de chirurg și cea de educator.
Mai vine și copilul de la școală și îmi zice: mama, doamna a țipat la noi azi. Păi țipă, măi mama, că voi puteți înnebuni și cel mai calm om, liniștiților și cuminților.
Acum ne pregătim de un banchet de final de clasa a IVa și doamna ne-a rugat să ne înscriem și noi, câteva mămici măcar… Sunt deja pe listă😜
Comentariu beton!21
Banchet la a IV-a? Ai de mama mea unde am ajuns….
Unde am ajuns?! Există vreo regulă și se încalcă tocmai acum?
Copiii au ales să își ia „la revedere” de la doamna într-un cadru distractiv și festiv. Plus că o parte dintre ei pleacă către colegii și-și doresc să aibă o ultimă amintire împreună.
Am făcut banchet de clasa a IV-a în ’92. Adică am dansat la noi în clasă în cadru festiv, cu ceva fursecuri și sucuri. Erau la modă Dj Bobo și 2Unlimited și Lambada. Hai să nu exagerăm cu „unde am ajuns”! Nu văd nimic rău în a scoate copiii din rutina tâmpită în care îi ține școala românească, în a verifica din când în când dacă sunt în stare să socializeze în asemenea situații.
Nu cred că poate fi numită „banchet” petrecerea de la sfârșitul clasei a IV-a. Atâta tot voia să spună comentariul meu. Cum îi mai spunem banchetului de la liceu? „Nuntă”?
Nu am nimic împotriva unei petreceri inocente la această vârstă. Chiar au nevoie copiii să vadă cum e cu doamna la așa ceva, nu doar la petrecerile aniversare și onomastice.
Din ce citesc aici, se pare ca am o meserie usoara. Trafaletii , mistria, gletiera, bormasina sunt foarte cuminti. Si asculta de mine 100 la 100. Si nu tipa. Bine, mai tipa uneori, dar imi pun dopuri in urechi.
Comentariu beton!30
Mare lucru să-ți asumi responsabilitatea de a pleca cu atâția copii la drum, chiar și doar prin București. Învățătoarea lui fiu-miu era (și încă este, dar pentru altă generație) genul de Doamnă foarte ascultată de copii (35+ la număr) doar zicând ceva, fără ca măcar să trebuiască să ridice tonul. Inclusiv acasă, „doamna a zis să”/“așa ne-a zis Doamna”, era o sintagmă frecventă în multe familii, ne amuzam deseori pe la ședințe de treaba asta. L-am lăsat în toate taberele și excursiile organizate de dumneaei, la început cu inima strânsă, spre final de primară semnam acordul fără să clipesc. Ba chiar o dată, abia după ce a pornit autocarul am realizat că nu știam destinația. Și am aflat asta pentru că m-a întrebat alt părinte, la fel de neștiutor. 😬
Comentariu beton!13
Stofă de dictator 🤭 (conducător)!
Buna de tinut minte faza. Nu se stie cand e utila.