Mdeci, să vă povestesc.

Astăzi la noi la cooperativa de digital avem în vizită doi copii de-ai colegilor. O fată de unșpe ani și-un baiat de nouă. Ma rog, vizită e un fel de-a spune, n-au avut cu cine să-i lase acasă și-au târât bieții copii la noi la birou.

Dacă te uiți de la o distanță medie la ei, par așea doi copii ca toți copiii. Se joacă și vorbesc de-ale lor, știți voi, cum vorbesc copiii. Aia mică se concentrează teribil să deseneze ceva abstract cu un marker permanent. De încordare aproape că-și atinge nasul cu limba. Exact cum ziceam, copii ca toți copiii. Până o auzi rostind grav:

– Google te urmărește tot timpul prin GPS.

Ăla micu’ rămâne o secundă deconcertat. Doar una. Replica vine instantaneu:

– Eu n-am location-ul activat.

Pam-pam.

Și asta în timp ce io am niște prieteni care cred că pământul e plat și alți prieteni care râd cu lacrimi când le explici ce înseamnă targetare.

În fine, ce voiam să zic de fapt. Am salvat onoarea generației și le-am făcut un avion de hârtie de stă mâța-n coadă. Că p-astea nu le deprinzi cu tableta-n mână.

Acum mă duc să-i învăț ce lucruri minunate poți face cu un prezervativ umplut cu apă. Dacă găsesc pe unde se urcă la noi pe clădire, încercați să evitați azi zona Sanador Victoriei.