Nu știu dacă am mai povestit pe-aici, dar nici nu mai contează. Distinsa mea mamă cred că se plictisea îngrozitor sau ceva, cert e c-a avut proasta inspirație să mă învețe să citesc și să scriu cu destul de mult timp înainte să încep clasa întâi. Motiv pentru care primul an de școală din viața mea a fost de o plictiseală infernală. Cum să fac bastonașe, când eu deja aș fi putut să scrijelesc cu briceagul pe bancă „Ana are mere”?

În schimb, treaba asta a avut și-o parte bună, dacă tot știam alfabetul, m-am apucat de citit. Chestie care, surprinzător, mi-a adus și dezavantaje. Colegul meu de bancă, cu care mă înțelegeam de minune, a refuzat să mai stea cu mine într-o zi de luni în care i-am zis mândru că duminică am citit o carte. Pur și simplu a refuzat să mă creadă și-a rugat-o pe învățătoare să-l mute de lângă mincinos. Într-un final, a revenit la sentimente mai bune, dar marea ruptură dintre noi deja se produsese. Nimic n-a mai fost ca înainte.

Râdem-glumim, dar eu cred, de fapt sunt convins, că cititul este cel mai important lucru pentru un creier pe care vrei să-l menții activ. Da, vremurile s-au schimbat, nu mai sunt timpurile în care lectura era una dintre mult prea puținele modalități de a evada din tristețea gri în care trăiam cu toții, azi ai tentații la fiecare colț de stradă, televiziunea și digitalul ne-au acaparat aproape tot timpul liber. Dar fără lectură, fără cărți, mai devreme sau mai târziu o să ne întoarcem de unde am plecat: la analfabetism. Fie el și funcțional.

Și spun asta pentru că cifrele pe 2017 sunt absolut halucinante. Un român din doi n-a citit nicio carte anul trecut. Practic, dacă ești într-un vagon de metrou, cu încă patru oameni, aproape sigur doi dintre ei au și uitat cum arată o carte. Mișto, nu? Stați, că mai am. Doar 3% din români au citit mai mult de o carte pe lună. Aproape jumătate dintre elevii români sub 15 ani sunt analfabeți funcțional. Procent confirmat an după an și de examenul de bacalaureat. Și cireașa de pe tort: studiile europene spun că suntem pe ultimul loc din Uniunea Europeană la capitolul citit și cultură. Știți cum se spune, nu? Cultura e exact ca erecția, se vede doar atunci când n-o ai.

Am făcut această lungă introducere pentru că am descoperit una dintre cele mai mișto inițiative ale unui brand care activează pe piața din România. Un brand care, teoretic, n-are nicio legătură cu cărțile și cititul, dar care practic și-a transformat zonele de la intrările în cabinete în biblioteci. Iar inițiativa este cu atât mai mișto cu cât ar fi putut să-și vadă de treaba lor liniștiți, fără să se mai complice cu cărți și alte din astea.

Da, Medlife, pentru că despre ei este vorba, au ajuns la concluzia că deși lipsa lecturii nu doare, nu dă dureri de cap, nu te moleșește, nu-ți crește colesterolul sau transaminazele și mai ales nu iese la analize, are implicații în menținerea stării de sănătate mentală colectivă. Mai pe scurt, dacă librăriile și bibliotecile tot au rămas goale, s-au gândit să le mute la ei în clinici. Un fel de „leapșa pe sănătate mentală” cu cărți. Ce-aș mai putea să zic în afară de chapeau, Medlife?

Acestea fiind spuse, ce voiam să-ntreb, care e ultima carte pe care ați citit-o? Și când?