5,390 cititori

Rețete de bine

Nu știu dacă am mai povestit pe-aici, dar nici nu mai contează. Distinsa mea mamă cred că se plictisea îngrozitor sau ceva, cert e c-a avut proasta inspirație să mă învețe să citesc și să scriu cu destul de mult timp înainte să încep clasa întâi. Motiv pentru care primul an de școală din viața mea a fost de o plictiseală infernală. Cum să fac bastonașe, când eu deja aș fi putut să scrijelesc cu briceagul pe bancă “Ana are mere”?

În schimb, treaba asta a avut și-o parte bună, dacă tot știam alfabetul, m-am apucat de citit. Chestie care, surprinzător, mi-a adus și dezavantaje. Colegul meu de bancă, cu care mă înțelegeam de minune, a refuzat să mai stea cu mine într-o zi de luni în care i-am zis mândru că duminică am citit o carte. Pur și simplu a refuzat să mă creadă și-a rugat-o pe învățătoare să-l mute de lângă mincinos. Într-un final, a revenit la sentimente mai bune, dar marea ruptură dintre noi deja se produsese. Nimic n-a mai fost ca înainte.

Continuarea