„Succesul reprezintă abilitatea de a trece de la un eșec la altul fară să îți pierzi entuziasmul”. Nu știu ce să zic, dar eu, personal, nu prea sunt de acord cu aceste cuvinte înțelepte rostite de domnul Churchill. Dacă ajungi să contabilizezi eșecurile în speranța că odată și odată tot va veni succesul, nu cred că lucrurile stau tocmai grozav. Pe mine, personal, eșecurile mă demotivează și-mi trebuie un impuls foarte puternic ca să mă mai apuc de o treabă unde deja am dat chix.
Pentru că n-am răbdare. Vreau ca lucrurile să se întâmple atunci, imediat, ieri, dacă se poate. De zeci de ori am plătit în plus pentru câte un lucru pe care mi-l doream tare de tot și-l comandam de la cei care-l aveau pe stoc, chiar dacă era semnificativ mai scump decât dacă aș fi așteptat o săptămână-două să intre pe stoc la un furnizor mai ieftin.
Sau să zicem că plec cu mașina spre Munchen, apăi îi dau tare-tare să ajung cât mai repede. Și dacă aș putea să ma teleportez, aș face-o. De ce? Tot din același motiv, pentru că n-am răbdare.
În ultimii ani, blogul este cel care a mai reușit să mă tempereze cât de cât și să mă învețe că nimic nu vine peste noapte. Dar, pentru că am ținere de mine foarte scurtă, uit mereu treaba asta și din nou mă surprind că vreau totul pe repede înainte.
Și e nasol, oameni buni. E nasol pentru că de multe ori drumul în sine e mai mișto decât destinația. E mișto pentru că așteptarea are farmecul ei și sporește plăcerea scopului final. E misto sa-ti dai seama ca, de fapt, indiferent ce miză ai, pașii pe care-i faci până acolo sunt aproape la fel de importanți, dacă nu cumva chiar mai importanți, decât miza în sine. Ziceți voi că nu-i așa și eu vă dau dreptate.
Well, uite că exact în sensul ăsta au s-au gândit cei de la Ciuc Premium să facă cea mai nouă campanie de comunicare a lor, Succes din România Nouă, campanie în care propun o perspectivă diferită asupra succesului. Cum ar veni, succesul este despre călătorie, nu despre destinație, nu despre cine știe ce obiective mărețe, ci despre acum, aici și ce te face să fii fericit. Mai interesant este că și-au propus să facă un experiment în social media, pe Instagram, prin care să afle direct de la oameni ce mai cred ei astăzi despre succes. Toata treaba e aici: https://www.instagram.com/ciucpremium/. Asa că dacă vă simțiți în vână și cu succesul după voi, Instagramul și hashtag-ul #7ziledesucces vă așteaptă ca și când.
În fine, ați prins ideea, eu chiar sunt foarte curios ce s-ar întâmpla dacă ai opri 100 de persoane, la întâmplare, pe stradă, și le-ai întreba: „ce e mai important pentru tine, succesul sau modul în care îl obții?”.
Deci? Ce mai înseamnă astăzi succesul pentru voi?
Un alt exemplu de eșec, s-a întâmplat unui cunoscut:
El voia la cârciumă dar pretena l-a târât la teatru. Și el tot așa, nu și-a pierdut entuziasmul…
Csf…
Comentariu beton!58
@catalin, pare un tip hotărât cunoscutul tău.
Sunt orgolios de nu se poate. Calatoria e calatorie, succesul e succes. Daca am dat chix, mi-e greu sa ma gandesc din nou la acel lucru, daramite sa incerc sa fac bine. Deci, nu numar esecurile. Deja daca numar esecurile, sunt in stare depresiva. De asta am masina pe care o am si la care lucrez relativ zilnic. Ca acolo in general imi ies lucrurile. Si daca ies acolo, am moralul sus.
@Mihai, blogul tau este afisat in mod desktop, imi tipa si despre niste certificate care nu ii plac chrome-ului de pe telefon. Si nici nu ma tine minte :)) gresesc eu ceva?
@Alexandru, acum ar trebui să nu mai intre în modul desktop. Ia mai încearcă o dată.
Bifat cu modul desktop. Certificarea si cu tinutul minte inca sunt pe val.
Pentru mine contează drumul. Contează să fac ce-mi place, iar succesul e o confirmare și o răsplată.
Comentariu beton!18
@Anouk, chiar dacă drumul e ocolit?
@Mihai, chiar dacă drumul e ocolit. Eu fac lucrurile cu plăcere și mă implic total. Nu mă gândesc la succes în timpul ăsta ci doar cum să fac să iasă totul foarte bine.
Comentariu beton!14
Succesul este ceva relativ… și cu siguranță este diferit de la persoană la persoană. Unii au succes pe plan personal, unii au succes pe plan profesional, alții dacă au o bucată de carne pe masă pot considera acest lucru un succes. Personal nu am un barometru de măsurare a succesului și iau fiecare zi ca atare. Mă bucur de fiecare zi în parte și sunt mereu optimist indiferent dacă am suișuri sau coborâșuri.
Cât despre modul prin care îl obținem la fel și aici depinde de moralitatea/caracterul fiecăruia. Și la fel de aici poate devia discuția.
Comentariu beton!27
@Alin, stai, mă, că nu la genul de succes ambiguu din punct de vedere moral mă refeream. Ăla nu e succes.
@Mișule în fosta firmă aveam un șef care nu știa nimic, însă avea o calitate. Avea gura mare! Răstălmăcea problema pe toate părțile astfel încât să obțină ceea ce dorea. Avea puțin habar pe ceea ce se vorbea și spunea numai prostii.
Avea o problemă pe care nimeni în firmă nu a putut să o rezolve. Avea întâlnire cu clientul și era puțin resemnat că nu are cum să rezolve problema respectivă. Am venit dintr-o deplasare, am văzut despre ce este vorba și deoarece mă mai lovisem de problema respectivă am rezolvat-o în 3 minute.
După era cel mai zmeu… că a făcut EL, că a dres EL și că a rezolvat EL. L-am auzit și i-am dat vreo două palme morale în fața unui șef de departament.
La genul asta de succes moral mă refeream!
Comentariu beton!18
Ia viata’ plua, n-o mai lua in piept…cam asa mergea cand eram mai tanar. Acum, mai pe ocolite, mai cu ajustari pe ici pe colo..plm, cica asta-i semn de intelepciune.
Comentariu beton!18
Cum poti sa constientizezi un succes daca nu-l obtii cu ceva efort sau esec? Adica la ce ne raportam cand zicem ca e succes daca nu am gusta si esecul ,de ex??
Bineinteles ca vrem ca totul sa se intample cat mai lin si simplu dar daca toata viata ar fi un drum de succes si bucurie, de unde am sti ca ce traim e frumos daca n-am avea un reper al esecului/efortului/tristetii?
Have fun today!
@Eliza, cat as vrea sa am parte de-un succes nemuncit, de-ala ghiolbanesc, sa ma loveasca din plin, total si izbavitor, fara sa misc un deget!!!
Ca stiu ca exista si-asa ceva, am vazut la un prieten.
Sa vezi ce m-as bucura de el, fara esecuri si tristeti anterioare!
Comentariu beton!25
Well… Am dat chix în căsnicie, am aceeași primă slujbă de mai bine de 13 ani (cu frustrări gârlă), am construit o casă ce aparține alteia acum, psihologic oscilez între bine și dezastruos. Singurul vis pe care mi l-am împlinit este să am copii. Mă dau peste cap să nu fiu un epic fail și ca părinte. Trag nădejde că iau notă de trecere. Păstrez o doză de optimism pentru fiecare zi, dar aleg dacă profit eu de ea (de doză, zic) sau o transfer altora.
Momentan, am doar două scopuri în viață: să fiu un părinte cât mai bun și să rămân om. Nu mă interesează aspecte materiale (dar feel free to shower me with expensive gifts and trips:))) ), vreau doar să ies pe + când trage Sfântu Petru linie.
Uh, și sper să ajung la birou fără să îmi zgârii oja proaspăt aplicată. Dacă vedeți în metrou o nebună care-și suflă-n unghii, c’est moi!
Comentariu beton!70
@Vera, și ți se pare puțin lucru că ți-ai propus să nu eșuezi ca părinte? No fucking way!
@Vera..eu n-am metrou ! Mergi și tu cu autobuzul !
Comentariu beton!13
@Vera, it’s the first day of the rest of your life….enjoy it😉
Esti o mama buna doar pt ca te gandesti cum sa fi, altele nici nu discern conceptul asta, asa ca ai 10 de la mine 😁
Comentariu beton!14
Când esti parinte,Vera,urci Everestul zilnic.Din ce ai povestit,reușești cu succes de fiecare dată.Copiii sunt singurul drum care contează,restul sunt experiențe.
Scuze ca m-am băgat in seamă,dar copiii sunt punctul meu extrem de slab.
Comentariu beton!61
@Eliza, ai dreptate, chiar e o mama buna…#bunarau
Comentariu beton!21
@edelweiss, urci Everestul zilnic…boss, pe aici bag seama ca’s multi pantofari :))))
Comentariu beton!24
@edelweiss,
”Când esti parinte, urci Everestul zilnic” – cea mai tare frază pe care ai spus-o de când citesc eu pe-aici.
Comentariu beton!22
@Mihai @Eliza @edelweiss Sincer, mereu mi se pare ca e loc de mai bine in „meseria” asta de parinte. Sunt mereu in priza sa fac sa le fie cat pot eu de bine. Cred ca asta e cheia succesului in parenting.
@Ananas da-mi-o pe Blue! Asta da dovada de iubire! 😀
@Redoo ha! Multumesc!
Comentariu beton!15
Cred ca cele doua scopuri propuse de tine sunt si cele mai dificile si cu cele mai multe provocari. Si eu ma straduiesc de 21 de ani sa fiu un parinte bun si in fiecare zi apare ceva diferit de tot ce a mai fost, ca si fiica mea e in fiecare zi diferita. M-am gandit ca daca reusesc partea asta cu o face din copilul meu un om cu coloana vertebrala, nu trestie in vant, se numeste ca am realizat si eu ceva. In ceea ce priveste parerea Sf Petru, sper s-o aud in direct dupa ce-mi vad nepotii. Pot sa si visez, nu?
Comentariu beton!11
meriți o îmbrățișare din inimă!
@ardei gras abia AICI sunt de acord cu tine! 😉
Ora 8.30, aproape de 30 grade și liber la cugetare. De-a dreptul imposibil 🙂
Succesul pentru mine înseamnă să am curaj să pun suflet în tot ce fac. Indiferent dacă am avut așa zis eșecuri, dacă implicarea mea a fost totală, eu am fost și voi fi mulțumită.
Să fiu mereu împăcată cu mine.
Ăsta este obiectivul meu 🙂
Comentariu beton!17
Succesul de a îmi cumpăra ceva….care m-a costat o căruță de bănet…a fost așa de acoperit de drumul călătoriilor la bănci, încât după ce mi-a venit obiectul (adus tot de mine), nu l-am mișcat trei zile din parcare.
Azi vreau să fiu cârcotaș (și azi, de altfel… 🙂 ). Dacă dai un click pe, să zicem, un blog…sincer, vreau să am succes instantaneu să mi se deschidă ! @Mihai, să nu mă iei cu călătoria biților, că nu e frumoasă dacă nu e rapidă !
Comentariu beton!11
Bă,io am descoperit secretul nemuririi.Ce alchimie,ce astre,simplu tată:să nu te oprești niciodată din respirat.
Eșecul mă motivează al dracu de tare.Nu îmi plâng de milă,doar reflectez să văd unde am gresit si banzai.
Sunt insuportabil de competitiv,dacă doi neni stau si se întrec care se pisa mai departe,mai cu bolta,mai dantelat,fii sigur că doldora de lichide si nepisat de două zile sunt si eu lângă ei,cu dicu in mâna.Primul adversar pe care sunt setat să îl inving sunt eu.
După încercarea de anu trecut când am încercat să ajung pe motor până in Portugalia si totul devenise o cursă dementă,in care singurul scop era să bifez cât mai multi km zilnic,am realizat ca tot ce contează este drumul.Scopul de a ajunge la destinație a omorât toată plăcerea unei experiențe extraordinare.De fapt eu am transformat totul din ceva frumos,in ceva hidos si obositor ca dracu.
Comentariu beton!47
@edelweiss, știu că nu îți pasă de cartonașele roșii, dar pe mine mă obosesc de-a dreptul.
Ce vreau să spun:
„Doamne, ştim ceea ce suntem, dar nu ştim ceea ce am putea fi”.
Este o replică a lui Hamlet.
Tu ai spus-o altfel, în povestirea despre drumul tău cu motorul.
Și mi se pare că vorbești fix desprea această devenire ca om.
Succes 🙂
Comentariu beton!12
@Mona,îmi mai lipsea ceva.Copiii.
O să fac drumul astă.Dar vreau să privesc oceanul ținându-mi copiii in brațe.Raspunsul:o rulota sau o autorulota.Acu să văd cine o să o conducă.Îl tot îmbârlig pe ăl bătrân,nu se lasă încă.
Aaa,si astea roșii nu dor.
Comentariu beton!22
@edelweiss,
Apropo de rulotă: am o cunoștință (cu mulți bani!) care și-a cumpărat rulotă – în jur de 100.000 euro. După ce a luat-o, și-a făcut niște calcule simple și parcă i-a mai pierit entuziasmul. Zicea că de banii ăștia ar fi făcut minim 20 de concedii cu toate serviciile incluse, inclusiv transport. Și fără grija condusului și a garării/întreținerii ei.
@edel, de la motor ai ajuns la rulotă, dacă mai amâni mult or să te ducă copii în cărucioru de butelii ☺
Comentariu beton!22
Domnu’ Shoric,va rog frumos,eu merg pe motor si restu’ merg in rulota.O plimbare cu cărucioru de butelii,nu sună rău.Am timp să văd si ar fi un dar misto al copiilor pentru bătrânu lor tata.
Îţi place sau nu:
0 
0
Comentariu beton!19
Prefer sa ma bucur de succes, mai putin de munca de pana la a-l obtine.
Nu-s o tipa norocoasa, nu-mi amintesc sa fi obtinut ceva usor, doar prin noroc sau conjuctura, de aceea imi savurez succesul privind inapoi cu manie. Ei, nu, nu chiar asa, dar cu ceva incrancenare…
Si cand zic de succes, ma gandesc la lucruri memorabile, cu adevarat importante, cateva in viata, nu ca mi-am gasit pantofi in primul magazin in care-am intrat. Cu toate c-ar putea fi si asta, chiar ar putea fi, avand in vedere ca port 34-35…
Comentariu beton!16
Mie nu îmi place să mă grăbesc. Bine, de multe ori alerg să nu întârzii la serviciu, dar asta e altă poveste.
Ce nu te omoară te întăreşte. Şi viaţa e formată şi din eşecuri şi din succese, depinde cum te raportezi la ele. Până la urmă suntem suma tuturor experienţelor noastre. Să ridice primul piatra cel care nu a avut niciun eşec.
Comentariu beton!16
La fel ca și fericirea, succesul este relativ.
Contează ca din fiecare zi să faci o amintire, să nu lași timpul să treacă fără rost, să înveți ceva nou în fiecare zi și să te concentrezi doar pe lucrurile care contează cu adevărat în viața ta fără să aspiri neapărat la ceva grandios, la ”succesuri”.
Să luăm ca exemplu pictori și artiști din secolul trecut, care au trăit în boală și sărăcie, operele/picturile lor atingând succesul doar după moartea lor.
Comentariu beton!14
Inca sunt pe drumul succesului. Nu stiu care este acela , dar cand o sa il ating va anunt.
Comentariu beton!14
Succesul e atunci cand te incapatanezi si chiar reusesti sa fii tu insuti chit ca nu stii chiar foarte bine cine esti…Adica nu stii cine mai esti dupa ce ti s-a intamplat tot ce nu voiai sa ti se intample , mai corect dupa ce ai patit in viata fix opusul a ceea ce ai visat cand erai mica sa fii, sa ai, sa faci…
Succes e sa-ti doresti cu ardoare ce ai, nu sa ai ce-ti doresti cu ardoare.
Succes e atunci cand satul de insucces dai cu basca de pamant si-ti spui in sinea ta basta! Ia sa nu ma mai intereseze succesul!
In ziua de azi succesul este cam prea legat de internet, de like-uri, de trafic , de vizualizari pe bloguri, de comentarii si ceva adevar estem dar e tare relativ. Mai e legat de imagine, de aparenta. Ma gandesc ca la urma urmei tot ce simtim noi inlauntru si cum traim noi cu noi conteaza si e important, ce raportam zilelor si noptilor ca am facut bun, valoros pentru semeni. Caci facand pentru altii, pentru noi facem.
Succesul meu cel mai mare e credinta iar cel mai mic e ca slabesc si drumul in ambele cazuri este minunat. Mi-amintesc de Teo Trandafir ca spunea cand era grasa…sunt unii care au succes in familie, altii in stiinta, in arta, in societate etc, eu mi-am propus sa am succes in slabit. Chestia asta a lui Teo am folosit-o cu …succes.
Si da, trebuie savurat drumul; Doamne, cat e de bun si frumos! Ocazie cu care invatam ceva important: rabdarea.
Stiu ca ceea ce am visat nu s-a realizat si nu se va realiza dar raman cu visul si e tare frumos! Eu consider visarea un succes.
Sa-ti privesti viata ca si cum ar fi cea mai reusita chit ca e plina de nereusite, sa o intelegi si sa-i observi logica…nu e putin lucru, e chiar un succes.
Si sa scrii toate acestea si cineva , citind, sa gandeasca da, domnule, femeia asta are ceva dreptate…tot succes estem. 🙂
Comentariu beton!25
Eu zic ca @Mona: ”Să fiu mereu împăcată cu mine. Ăsta este obiectivul meu”.
Poți avea milioane de succese, dacă tot nemulțumit ești, e degeaba. Poți avea esecuri, dar dacă știi să le asimilezi și să înveți ceva din ele, ești în câștig.
Până la urmă, pentru mine contează starea mea de bine, nicidecum ce consideră societatea a fi ”succes”.
Comentariu beton!21
Cred că și eu sunt unul în casa Domnului! Succesul e o chestie care foarte mult de tine așadar nu mă excită mult ideea. Acum aștept succesele juniorului. Și mă încântă mai mult rezolvarea problemelor ce țin și de aportul altora (repararea centralei termice în miez de iarnă, primitul de bani la o despăgubire auto și tot așa…)
După atâta hăhăială (era să zic „huiduială”😜), era cazul azi să fie un subiect d-ăsta greu, nu?
Nu mă interesează drumul, ci doar destinația. Încerc de fiecare să-mi ascund sau să-mi șterg din memorie modalitatea, chinuiala, procedeele prin care obțin ceva. Știu ce am realizat și unde am eșuat, sunt mândru de succesele mele (ca să zic așa), dar nu mă mai interesează cum am făcut-o. Nu trec repede peste eșecuri, insist în speranța că poate, cine știe, reușesc să întorc rezultatul, dar nici nu mă afectează prea tare dacă nu-mi iese.
Mă rog, o dată cu trecerea anilor m-am mai temperat, sunt mai răbdător și mai prudent, mă bag doar în chestii în care am cel puțin 70% șanse să reușesc, iar dacă nu….plm…..
Momentan, e un mare succes pentru mine faptul că ajung să trăiesc ziua de azi. Un succes și mai mare ar fi să o prind și pe cea de mâine. 😜
Nu folosesc instagram-ul. 😕
Comentariu beton!19
Ha ha funny, nu am reusit sa cumpar o casa prin 2014. Acum incerc din nou si sunt speriata de bombe de eventualitatea unui nou esec, nu-l astept cu entuziasm.
Offtopic, nu stiu daca ati vazut The darkest Hour, dar acolo am auzit multe fraze intelepte si amuzante spuse de Churchill.
Top : my father was like god busy elsewhere.
O zi buna tuturor, ‘succesuri’ multe :))
Succesul poate fi definit in numeroase feluri: cariera,familie etc.
Cred că ține de fericirea personală și perseverența de a fi cineva și a face ceva!
Fără motivație și sacrificii nu vei obține o șansa sau cel puțin ca existența ta să aibă un scop!
🏌🏻♀️for the 🌟!
Pfff, tre’ să fiu profundă azi și ăsta nu e punctul meu forte. Aș lăsa o glumă gen: succesul pentru mine este atunci când mă opresc în fața vitrinei unui magazin și mă abțin să cumpăr pentru că oricum returnez a doua zi tot. Și îmi zic în gând: eleno, poți să te abții. Succes!
Însă realitatea este că succesul pentru mine este orice „mulțumesc” pe care-l primesc de la oamenii cu care intru în contact. Orice moment în care iese omenia din mine, orice imagine care mă face să ofer.
Dar de departe cel mai mare succes îl simt când văd că după o viață în care nu mi-au ieșit toate lucrurile cum aș fi vrut eu în raport cu alte dorințe ale mele, am reușit să fac un copil pentru care primesc laude. Și când aud: te iubesc, mama!
Comentariu beton!34
Deci, nu ma urc la tine in masina niciodata.
Iar definitia mea a succesului e simpla: cand obtin ce vreau inseamna ca am succes.
@E.O.,
Nu vreau să fiu cârcotașă, dar după adresarea asta personală (”la tine”) fără un destinatar clar, toți de pe-aici care avem mașini vom plânge în hohote. În mașina cui nu te urci, că n-am liniște 🙂
Comentariu beton!12
@Laura, în mașină lui @Mihai care dă viteza la maxim ca să ajungă la destinație. Exemplul din text este Munchen.
Comentariu beton!12
@Elena,
A, bun! Acu’ poa’ să plângă numai @Mihai 🙂
Comentariu beton!12
Șefu ,m-ai băgat în ceață cu postul de azi.Sunt atât de ambițios și perfecționist încât nu găsesc măsura succesului ,o recunosc cu toată sinceritatea.În cadrul unei discuții cu tanti psiholog,mi-a spus că am o problemă cu trăirile emoționale.Adică sunt extrem de apatic în a gândi emoțional.Tocmai ca să caute motivul depresiei,m-a întrebat despre realizările mele în viață și despre succesuri.Și că succesul e de fapt suma emoțiilor pozitive,nu materiale.Și apoi a concluzionat că sunt un mare bou.Pentru că îl am pe Junior,încă am părinții în viață,am o situație materială peste medie și din ceruri ( presupun)s-a pogorât îngerul meu păzitor sub forma unei blonde numită Doamna ,care a reușit să mă readucă pe drumul bun ,după perioada în care o luasem grav pe arătură.Deci ,în concluzie cred că succesul reprezintă suma emoțiilor.Mândria că îl am pe Junior,liniștea că părinții mei sunt bine ,lipsa grijei de mâine ,relația cu Doamna,toate cred că sunt succesuri,care îți dau o stare de bine.
Comentariu beton!39
@paco, deșteaptă psiholoaga ta. Replica zilei (și nu numai) asta este: succesul este suma emoțiilor pozitive.
Comentariu beton!25
Drumul spre succes este mai ușor cu ciuc. Din crâșmă’n crâșmă eu mă duc. 😎
Comentariu beton!13
Offtopic! Așa cum știți, sunt în vacanță si voiam să vă salut. Drumul în sine a contat pentru consoartă, ca n-a avut turbulențe (dar tot nu m-a lăsat să dorm). Succes văd în jurul meu, cu oameni care chiar știu sa facă turism.
Dar să revenim la lucrurile importante. Dacă există pe undeva raiul mămicilor supermegaultrabune, probabil că am ajuns în el. Nush ce dreaq mănâncă (sau beau) rusoaicele, ca le ies niste ochi albaștri si niște glezne fine… de te ia de cap 🙂
Și nush de ce plm nu mă bronzez. Trebuie să stai la soare neaparat sau merge și de la baruri?
Comentariu beton!22
@Papi Turcia sau Cipru? Doar pe acolo am auzit/vazut rusi foarte multi.
Man, Turcia. Iar eu vorbesc de rusoaice, nu de ruși, da? (nu-s genul meu). Stai o săptămână aici și o să vezi… bunăciunile se împart între rusoaice și nimic altceva. Plm, dacă și consoarta, care nu suporta lgbt, tot ar foote una…
@Papi nu lua ceea ce am spus ca pe un afront, ca nu am dorit sa sugerez nimic deplasat. M-am referit la natie in general.
In 2011 la Paris pana in Campionatul mondial din Brazilia am stat in hotel cu nationala feminina de handbal:
— Tunisia – nu erau rele
— Macedonia – urate cu spume si mai stateau si cu mine pe palier
— si… nationala Rusiei condusa de Trefilov care statea cu un etaj sub mine.
De drag coboram pe scari nenicule 5 etaje :). @Papi numai una si una.
Apoi am fost de 2 ori in Rusia – banghesc putina rusa (am stat cam vreo 8 luni de zile) si cunosc. Ce e in Moscova si am auzit ca si in Skt Petersburg, te imbolnavesti ca barbat. Vorba ta, pana si o femeie ar foote una!
Dar sa revenim la ale noastre. Si romancele sunt frumoase foc…
N-aveam chef de filosofii azi dar fie, vă spun o poveste. O tipă, la vreo 35 de ani, a reușit să realizeze ceea ce societatea numește o viață de succes: carieră, casă, mașină, nuntă ca-n povești etc. Și-a făcut un scop din a bifa succese și n-a mai văzut altceva. Și-ar fi dorit și copil, dar îi era imposibil la stilul nebun de viață pe care-l avea.
În culmea gloriei, s-a ales cu sindrom burnout, depresie și probleme cu tiroida. Acu’ tocește holurile spitalelor și va sta pe tușă multe luni. Psihiatrul i-a zis punct și de la capăt (după ce-și revine), într-un ritm normal, sau pa.
Succes, pentru mine, e să reușesc să zâmbesc seara (indiferent de cât de grea a fost ziua) și să-i văd pe cei de lângă mine făcând același lucru.
@Mihăiță, vorbele lui Churchill nu-s despre a contabiliza eșecurile, ci despre capacitatea de a trece peste ele și de a merge mai departe de fiecare dată. Cu lecțiile învățate, aș adăuga.
Comentariu beton!21
Clar conteaza destinatia. Daca pana acolo te simti bine, cu atat mai bine, dar asa sa te invarti pe cararea galbena, pai poti uita ca trebuie sa ajungi la Oz. Altfel, ar trebui sa renuntam daca avem un drum cu bolovani ca nu ne simtim bine pana ajungem la drumul cu asfalt. Dar daca trebuie sau ti-ai dorit sa ajungi undeva, de ce sa conteze asa mult cum ajungi acolo?
@Mark Zukerberg:poate că unii își ghidează viața după niște principii?!?
@Paco nu inteleg care este legatura cu ce am scris? Poti sa oferi mai multe detalii, de ce ar interfera principiile cu alegerea destinatiei?
@Elena P ,nu deșteaptă,ci extrem de inteligentă.M-a tratat cu un sictir enorm până la ultima ședință.Iar ultima discuție cu ea mi-a pus un nod în gât de a trebuit să îmi mușc buzele .Pentru că a concluzionat că e ultima noastră întâlnire în contextul medic-pacient și nu își pierde timpul cu bolnavi închipuiții.Și că pastilele pot să mi le bag în cwr.Așa KO nu am primit în viața mea.M-a terfelit ca pe ultimul om .Și apoi din trei fraze m-a adus cu picioarele pe pâmânt.Nu știu dacă peretele cabinetului plin de diplome sau pur și simplu o chestie nativă ,o face atât atât de eficientă ca și psiholog.Și că să închei:pe peretele din spatele ei are un tablou mișto cu un tigru.În timp ce ea vorbea ,eu mă holbam la tablou.S-a oprit și m-a întrebat de ce cred că are acolo tabloul ăla.Am deschis gura să răspund,dar m-a oprit., Răspunsul e pentru tine,nu pe mine mă interesează..”
Comentariu beton!22
Paco, daca am citit ce ai postat tu cu un mare nod in gat inseamna ca sunt plina de ,,succesuri” sau ca imi trebuie numele si nr de telefon al psihologului tau (sperand ca e undeva pe langa locul meu de convietuire)?Penca mai degraba imi vine sa plang la psiholog decat sa ajung sa rad la psihiatru…
Succesul e greu de contorizat si prefer sa nu o fac, adica sunt plina si de esecuri si de succese si cine naiba mai poa sa le numere sau care ar fi scopul sa fac asta? Azi am o zi de rahat dar sper ca macar finalizarea sa fie ok, deci e si despre ,,drum” dar si despre ,,destinatie”.
Comentariu beton!12
Hmm,succes…în general sunt genul care daca nu face nimic se plictiseste.Si la fel daca am ceva de realizat,dupa ce fac și e ok simt un gust amar ca nu mai am de mesterit.Alternez asta cu perioade de lene în care încep diverse chestii si le abandonez când le văd functionale.De exemplu am un sistem automat de irigat pentru plantele din balcon,cu masurarea umiditatii,etc,l-am facut,probat,e ok ,acum trebuie finisat si n-am chef.Plus chestii comandae bluetooth,wireless,toate tâmpeniile posibile care dupa ce le-am facut functionale le-am abandonat.Deci probabil ca drumul spre succes e pentru mine mai important…
Cred ca raspunsul sta la Simona, perseverenta, ambitia, capacitatea de a munci atat de mut, de a te schimba, de a evolua, toate astea duc la succes si il fac cu atat mai meritat si mai dulce… Esecurile pot fi tratate ca niste lectii din care poti invata enorm si merge mai departe sau ca niste obstacole insurmontabile, cred ca asta face diferenta dintre oamenii de succes si restul… Definitia succesului este evident proprie fiecaruia, eu cred ca sunt inca pe drum si ma bucur de el!
“The two most important days in your life are the day you are born and the day you find out why.” —Mark Twain.
Pana ajungi la aceea zi, care este destinatia, drumul conteaza cel mai mult. Fiecare esec sau success este ceea ce devii ca om. Nu ma dau batuta niciodata dar stiu cand trebuie sa renunt si sa caut alta cale. Cine nu apreciaza fiecare clipa a scurtei noastre vieti, traieste degeaba.
@MAS ,din punctul meu de vedere ,,nodul” poți să îl simți și în cwr.Fiziologic ,emoțiile se adună în stomac și refulează prin partea amintită anterior.Că răzi la psiholog și plângi la psihiatru e dependent de nivelul de umor al individului care te consiliază.Poți merge la Mihai Bendeac pentru o tură de umor ieftin sau poți alege o întrevedere cu Dan Puric pentru filozofie de hazna.
Un psiholog bun nu te vindecă.Nu e șaman să te ungă cu gâinaț de pasărea kiwi ,urină de koala și să te frece cu frunze de arpagic.Un psiholog bun îți răscolește mintea,să îți caute blocajele.Psihologul te ajută pe tine să îți învingi propriile temeri.Te pune pe TINE față în fața cu TINE .Nu e nea Gică care pune gresie ,,ca în Spania”,sau Costică Mecanicu’ care ,,știe să dea kilometrii înapoi la Bemweu”….
@Mark Zukerberg,păi eu am înțeles ( îmi cer scuze dacă am greșit) câ nu contează abordarea ,ci scopul.100% stil românesc : de ce să îmi rup oasele toată tinerețea ca să câștig un trofeu în tenis ,când pot să îi sug pwla lui Dragnea și ajung prim ministru analfabet?Drum ,scop ,succes.
@ Paco, ok, am inteles ce ai vrut sa zici. Ideea mea era ca destinatia este importanta, indiferent de cat de greu este drumul; mai exact nu te descurajezi chiar daca trebuie sa muncesti pe branci. Oricum de obicei „drumul” presupune multa munca si sudoare, asa ca nu stiu de ce multi apreciaza mai degraba calatoria si nu destinatia.
Asta cu successul la mine e o problema.
Cica ajung sa il am dar nu-l constientizez. Aici lucrez.
Eu sunt cu drumul, drumul imi ofera cele mai mari satisfactii, cu successul nu prea stiu ce sa fac. Drumul mi se pare palpitant; problemele, solutiile, strategiile, discutiile cu oamenii sunt chestiile ce ma trezesc dimineata. Successul poate fi doar o iesire in familie, parinti, frate-miu si a lui
hoarda…restul e can-can.
@Ana: mi-a placut asta a lui Twain. Eu inca incerc sa-mi aflu why.
Și să termin:faza cu ,,drumul”spre succes e fix un mare rahat.Astea sunt povești de speakeri motivaționali pentru spălat creiere netede.Succesul e o chestiune personală și discutabilă.Euglena aia care cântă ,,Despacito” are mai multe vizualizări decât Metallica cu ,,Unforgiven”.O labă sud americană cu maieu ,cu un videoclip cu buci goale ,lanțuri de aur fals și text pentru oligofreni ,bate o trupă înfințată în 1981,cu peste 100 de milioane de discuri vândute.În 81 Luis Fonsi își mesteca mucii scoși din nas.Deci cum e cu drumul spre ,,succes”?Hai să nu o mai ardem aiurea cu ,,drumuri,alei pavate și autostrăzi de mare viteză”.
Un pește cu 25 de fete la produs ,câștigă într-o zi ,cât eu într-o lună.Eu muncesc 6 luni să îmi iau un coteț de mașină,ăla își un X6 în trei săptămâni.Cine e de ,,succes”eu sau el.?
Cine dracu te întrebă care a fost drumul tâu spre succes .Hai să fim realiști..
Comentariu beton!19
Dar dupa cum poti vedea din comentarii, sunt multi care apreciaza drumul in favoarea destinatiei. Este desigur o discutie teoretica, dar pentru multi, drumul/ munca are o semnificatie anume.
@Paco Pai suntem realisti. Conteaza drumul! Iar de intrebat, pe tine te intrebi tu, te intreaba Doamna si te intreaba Junior. E limpede deja ca ai ales drumul care-ti permite sa raspunzi fara sa te rusinezi cu faptele tale.
Heheee, muzica! Eu am in playlist si Enter Sandman si Despacito. Si Kygo si Caruso si Depeche mode si Maluma. Nu concep o zi fara muzica.
@Paco ca ai amintit de Mettalica vs Despacito, de Metallica or sa stie si nepotii noastri pe cand de bula peata asta de Fonsi nu o sa mai stie nimeni in 2 ani. Hai sa fim seriosi asta a iesit in fata si are sau a avut succes datorita faptului ca nu a avut concurenta.
Aceste cuvinte ale domnului Churchill mi-au adus aminte de experiența mea privind cruntele eșecuri suferite până ce mi-am obținut carnetul de șofer.
Contextul e următorul: acasă la ai mei, 18 ani, vacanță de vară între anul I și II de facultate, entuziasm maxim în a face școala de șoferi, instructorul calm și foarte profesionist, colaborăm minunat, deja pe la jumătatea numărului de ore devin mama lor în ale șoferiei (cel puțin așa mă simt), abia aștept să dau examenul. Trec proba scrisă, mă urc la volan voioasă, în dreapta se urcă polițistul examinator. Auzisem despre el că e sever, dar nu mi s-a părut asta a fi o problemă, îmi imaginam că va fi cam ca la un examen/test la școală, unde avusesem de-a lungul timpului parte de câțiva profesori/examinatori severi, dar cu care nu avusesem vreodată probleme. Nu zic că și acesta nu a fost corect, dar ori m-a intimidat pe mine uniforma aia de polițist, ori tonul aspru al vocii, ori atitudinea foarte dură, cert e că am început din primele minute să fac greșeală după greșeală, iar totul să culmineze la finalul probei cu o teribilă încurcătura a pedalelor. Așa că în loc să opresc la comanda lui, am accelerat, am pierdut puțin controlul volanului cât să urc mașina cu roțile din dreapta pe trotuar și să merg așa bălălău încă vreo 20-30 de metri (care mie mi-au părut kilometri) până să reușesc să opresc cu o frână bruscă, ce ne-a zdruncinat binișor pe amândoi. Evident, m-a picat și a avut grijă să-mi arate prin vorbe/ochi/gesturi tot disprețul său pentru calitățile mele îndoielnice de șofer. Și asta în hohotele de râs ale celor care urma să fie examinați. Că am suferit ca un câine, că am bocit toată ziua, că ai mei săracii nu mai știau ce să-mi facă să mă potolesc nu mai spun, mie mi se părea că s-a sfârșit lumea că n-am luat eu carnetul ‘’din prima’’. Era primul meu eșec cu adevărat important.
La a doua încercare, în vacanța de iarnă, revin încrezătoare și cu forțe proaspete, fac câteva ore de condus cu bunul meu instructor, care mă asigură că prima dată a fost un accident și că acum sigur iau carnetul. De această data, alt examinator, uniforma nu mă mai stresează (așa tare), parcă și el este mai uman, conduc bine, sunt foarte atentă, semnalizez, acord prioritate cui trebuie și când trebuie etc, pornirea din pantă de pe loc o execut bine, ceva probleme doar pe la parcări/manevre, îmi atrage atenția, dar parcă nu într-un mod urât. Totuși pune la final ‘’X’’ pe ‘’Respins’’. În ciuda faptul că îi atrag politicos atenția că a greșit chenarele și că trebuie corectat (frazarea exactă fiind ‘’Cum adică mă picați? Vă rog frumos să schimbați!’’) tot fără carnet mă întorc acasă și de data aceasta.
Deja la a treia încercare eram zen, polițistul tot cel care ‘’greșise’’ a doua oară, am condus concentrată dar relaxată cumva în același timp, n-a comentat nimic, dar mă așteptam să mă pice oricum, având în vedere felul în care îi vorbisem la ultima noastră întrevedere. La final a pus X-ul sufletului pe ‘’Admis’’, dar a menționat ’’cu indulgență’’.
La momentul acela n-am perceput treaba asta ca pe un succes obținut prin revenirea după cele două eșecuri, dar eu zic că se potrivește.
Atunci am simțit de fapt mândrie pentru faptul că am reușit să iau carnetul fără să trebuiască să dau șpagă (deși mă sfătuise cineva să procedez în acest mod), lucru extrem de comun la acea vreme în micul orășel de provincie în care se petrece acțiunea.
Comentariu beton!13
@Andutza Foarte cu talent povestirea ta.Tu ai lipsit la scoala cand se preda „rezumatul” ?…..si ai fost doar cand se preda romanul de minim 100 de pagini ?
Sorin, iartă-mi te rog lipsa de considerație față de timpul și efortul pe care intuiesc din întrebările adresate că le-ai depus în a-mi citi povestioara. Uit mereu că suntem obligați să citim cap-coadă fiecare comentariu în parte…
@Mark Zukerberg,e Ok că am ne-am înțeles.Scopul și destinația sunt două chestiuni total diferite.Dacă eu trebiue să conduc o mașină furată din Spania pânâ în Croația ,am un scop.Trebuie să conduc repede, să evit poliția ,etc.Scopul meu e să îmi iau banii pentru activitatea prestată.Dacă plec cu Doamna în concediu din Spania în Croația cu mașina personală ,nu am un scop, ci o destinație.Trebuie să ajungem
în localitatea X mâine la ora 12.Dacă ajungem bine ,dacă nu asta este.
Scopul presupune anumite compromisuri ,destinația nu.
Și încerc să fiu mai explicit:dacă vrei să câștigi mai mult ,îți cauți alt job sau muncești mai mult.În cazul ăsta scopul tâu e să faci mai mulți bani.Dacă ești un frustrat trist ,care își dorește să ajungă șef cu orice preț ,o să îți îmbârligi colegii,o sâ îi pupi în fund pe șefii mai mari ,să ajungi un șef micuț.Scopuri diferite ,abordări diferite.,,Drumuri” diferite.
@Paco, te rog ca în momentul în care o să îti pui un tablou cu tigru pe un perete, să mă anunți. Am un recalcitrant de 21 de ani care îmi dă nițel de furcă 😁
Tare fain ce și cum scrii!
@Vera,am ajuns într-un moment al vieții în care mi-a fost rușine de faptele mele.Atât de rușine încât nu mă puteam privi în oglindă.Psihologul a fost cea mai obiectivă opțiune.Pentru că cei din jurul tâu sunt în general subiectivi.Iar sfaturile lor sunt în concordanță directă cu nivelul de empatie și simpatie pe care o au față de tine.O persoană neutră e cel mai bun arbitru.
Ps.Deși pare ciudat ,când nu sunt în apele mele ascult Manowar ,Slayer ,Nightwish.Și mă liniștesc instant…
@Paco eu imi dau reset total cu asta https://www.youtube.com/watch?v=AIXUgtNC4Kc
Nu mai stiu nici cum ma cheama, nici de unde rasare soarele ^^
Ce inseamna succesul pentru un barbat:
La 2 ani, succesul este sa nu faca pe el;
La 3 ani, succesul este sa aiba dinti;
La 12 ani, succesul este sa aiba o gasca de prieteni;
La 18 ani, succesul este sa aiba permis de conducere;
La 20 ani, succesul este sa fie bun la pat;
La 35 ani, succesul este sa castige bine;
La 50 ani, succesul este sa castige bine;
La 60 ani, succesul este sa fie bun la pat;
La 70 ani, succesul este sa aiba permis de conducere;
La 75 ani, succesul este sa mai aibe prieteni;
La 80 ani, succesul este sa aiba dinti;
La 85 ani, succesul este sa nu faca pe el.
… ciclul vietii. 🙂
fericirea e o emotie intr-un moment de tranzitie…si nu am inteles niciodata de ce antipodul ei tristetea doare mai tare si dureaza mai mult….personal lasand la o parte starile de bine aduse de prima dragoste, prima si actuala consoarta, primul si al doilea copil (adevarat acensiuni pe Everest) , apoi prima si a doua amanta (condimente excelente pentru ciorba buna dar cu prea acelasi gust)….ultima stare de acest gen a fost personala si egoista dar de maxim efect…demisia dintre corporatristii dintr-o multinationala unde mi-am ingropat tineretea, imaginatia si entuziasmul…in schimb am invatat sa fac un P&L „coafat” sa dea bine si la KPMG si la banci precum si in „board-ul” din tara „mama”… acolo unde ” consolidam” profitul….”a se citi evaziune fiscala”….Scuze daca am plictisit.
Din fericire suntem cu toții diferiți! Keep on walking! Cam asta e cu succesul pe scurt.
Mob Walker 😁 un mix reușit la fel ca Ciuc Radler, singura bere ce o beau cu plăcere de 2-3 ori pe an
Ciuc e mai bun decat ink o vodka si ma duc…..
Succes… o ascult-văd pe Joan Baez pe scena din Paris, L’Olympia…
Azi a plecat in lumină o bună prietenă, artist plastic ce a cunoscut recunoaștere internațională…….
Modul in care vede fiecare succesul e atât de diferit pentru fiecare dintre noi, în momente diferite de viață..
Pentru mine succes a însemnat cândva prima propoziție scrisa de fiul meu un pic autist, avea 10 ani! Când a câstigat mentiune la olimpiada de electrotehnica, faza pe Bucuresti,(cls a 12.a-20ani), a fost altfel de succes, dar parcă nu la fel de mare, pentru mine….
Cred că succesul este când sântem împacați cu noi înșine, cu toate alegerile și drumurile pe care le-am parcurs, dincolo de rănile sau durerile prin care am trecut, îmbogățiți de bucuria și iubirea căpătate în acest periplu personal.
Succesul copiilor mei mă bucură, dar nu este al meu, este al lor…
Succes tuturor, pe unde vă poartă inima și viața!!!
Mda, eu sunt …modest. Cineva spunea ca succesul este relativ. Agree! Pentru mine, oameni buni, succesul inseamna sa fiu eu. Sa ma bucur de lucruri marunte. Sa apreciez clipa. Sa ma bucur de prieteni, copii, ploaie, o calatorie….Un nene destept spunea, parafrazez, ” Secretul fericirii inseamna sa accepti viata cu ceea ce iti aduce ea in fiecare zi…”. Cam asta ar fi, zic. Plus, evident, sa iei decizii si sa ti le asumi. Well, v-am spus, sunt modest si, mai mult ca sigur, plictisitor… 🙂