Am mai spus de multe ori pe-aici că în ultimii ani am ajuns să fiu dependent de card, rezolvând astfel spinoasa problemă a umblatului cu cash după mine. Și lucrurile ar fi mers în continuare sublim, dacă treptat n-aș fi realizat că mai am o problemuță din aceeași zonă. Și anume, nu suport cozile, frate. Indiferent la ce-ar fi ele. Că sunt la administrația financiară, la ghișeul de la Poștă, la megaimaj sau la tonetele cu bere de la concerte, urăsc să mă așez în spatele unor necunoscuți și să staaaau așa degeaba sperând să se întâmple vreun miracol care să-i facă pe toți cetățenii din fața mea să dispară brusc.

Și toate astea pentru că detest din ficați să pierd timp așteptând ceva, orice. Bref, la mine, pentru ca lucrurile să se miște după cum aș vrea, trebuie să se întâmple… ieri.

Așa că m-am hotărât să încep să lucrez și la rezolvarea acestor delicate probleme ale existenței mele efemere din această viață. Mai precis, m-am decis să plătesc tot ce înseamnă „utilități” (știți voi, chestiile alea pe care le plătești lunar dacă nu vrei să-ți taie lumina sau gazele ori să-ți se oprească serviciul de hosting al blogului ) prin Direct Debit.

Am căutat oleacă pe net și-am constat că la Raiffeisen au ofertă beton în sensul ăsta, cu ZERO COSTURI. Ori pe mine treaba asta cu „zero costuri” m-a pasionat întotdeauna. Serios, dacă nu credeți, întrebați una dintre tipele cu care am mai ieșit de-a lungul timpului la masă. Sau pe prietenii mei care mă caută prin tot restaurantul când vine nota. Știți ce zic?

Prin urmare, râdem-glumim, dar eu voi scăpa urgentissim de tot ceea ce înseamă timp de așteptare (de statul la coadă nici nu mai zic) și voi sta confortabil pe canapea uitându-mă la seriale, în timp ce banii pleacă singurei către furnizori. Iar dacă vreau să știu unde-au plecat și când, țac-pac, din două click-uri îmi verific extrasul de cont. Ah, plus că nu mai trebuie să țin minte zilele de scadență. Știți voi fiorul ăla care te trece pe șira spinării când îți dai seama că factura la net e scadentă și-ai uitat s-o pătești? Ei bine, fiorul ăsta n-o să mai existe. Pen’că nu mai are de ce. Ceea ce vă recomand și vouă, mai ales dacă sunteți cu factorul timp în pioneze, ca mine.

Mno, cam atât pentru această dimineață extrem de friguroasă de luni.

mihai_vasilescu_fara_coada