Pe voi ce vă scoate din minți?

Aia care vorbesc la telefon in metrou – sau ma rog, incearca, pentru ca la 5 cuvinte, mai baga si cate un „nu te mai aud. ma auzi?” :))) si cei care butoneaza telefoanele si au sonorul dat tare, de parca trebuie sa afle tot metroul ca au primit ei/ele mesaj. Gizas.

Daca vad pe cineva ca arunca chestii pe jos ma apuca toate alea. Le zic ‘cred ca ati pierdut ceva’ sau ‘v-a cazut ceva din mana’. Cei mai multi se uita la mine ca la un balaur. Unii isi iau mizeriile dar altii se uita sfidator la mine si le lasa acolo. Mi se ridica tensiunea si ma enervez groaznic. Nu le pot zice mai multe ca mi-as dori, da’ nu prea inspir teama, asa ca…:(

– sa aud toate emisiunile antena 1 de la vecina de la 2 indiferent de ora – e singura trista si surda, ce sa mai intervii
– sa aud cum isi scuipa plamanii vecinul de la parter – ce sa mai intervii
– ca tot am plecat de acasa, pe drum, cei pentru care apa este un lux, cei care comenteaza ca e cald si miroase in ratb/metrou (pt ce kkt mai comentezi?)
– cei care se plang mereu dar nu fac nimic sa schimbe ceva
– cei care se considera nevinovati si dau vina pe altii
– cei care isi drogheaza copii si ii pun la cersit
– cei care umplu cosul de cumparaturi si la casa incep sa renunte la chestii pt ca dehh no tenemos dinero
– grasele care sunt vesnic in calduri si vor aerul conditionat pe 15 g in speranta ca a lor”aroma” va fi mai dulce
– oamenii care spun ca fac donatii si nu o fac
– expresia parintilor „te omor” folosita cu asa usurinta in ultimii ani
– ipohondria asociata cu de-ale capului
– oamenii neasumati care nu vor sa recunoasca ca au la purtator diploma pentru fiecare „necalitate” cum ar fi prostia, nesimtirea si multe altele, enumerate si mai sus
– ma dispera pisiceala unei tovarase de birou (bagatoare de seama, nu stiu , nu am timp, nu am stiut- e tot ce o caracterizeaza)
si ar mai fi multe, inclusiv cum ma scoate din minti faptul ca sunt sincera mereu si fir-ar , nu ajuta mereu, stiti si voi cum sta treaba…
in rest treaba buna, nu oblig pe nimeni sa ma placa asa cum nu sunt nici eu obligata sa plac pe altcineva. tx god ca avem de ales..

1. … cand lumea se uita mega insistent! frate, esti si cu gagica de mana si imi faci scan de sus pana jos.
Penibil.
2.Ma deranjeaza oamenii inceti, care abia se misca in orice activitate pe care o fac. Nu pot sa inteleg cum te descurci in viata de zi cu zi daca abia te misti.
3.cand stau la coada in magazine si cel din spate ma tot atinge cu pungi/geanta/cos.
4. cand se aplauda in avion. Wtf.
5. persoanele care raspund cu „logic”.

Acel moment cand ajungi in cea mai mare viteza pe buda si dupa cateva secunde in care esti Zen, privesti cu ochii holbati spre locul in care cineva ar fi trebuit sa puna o alta hartie igienica dupa ce a consumat-o pe precedenta. In acele momente nu as vrea sa am o arma la indemana.

Tot ce s-a scris deja plus lipsa de cuvânt. Omule! Ai zis că ……. (de completat cu ce vreți voi) AZI! AZI, nu la Sfântu’ Aşteaptă!!! Dacă faci aşa, a două oară nu mă mai prinzi!

Bun subiect. Aș scrie un eseu întreg, pe categorii, însă cea mai recentă întâmplare este asta: o colegă nouă care mi se adresează cu „scumpa” și îmi pune mâna pe picior, strângând puțin de coapsă. Eu tot tipă sunt! Poate sună kinky… dar nu-i. Suntem și cumva situate diferit în ierarhie și nu știu cum să reacționez. De 3 zile sunt în stare de șoc :)).

În general am ajuns relativ imun la majoritatea lucrurilor care pe alții i-ar scoate din minți, și asta din 2 motive:
Primo, îmi aduc aminte ca și eu, solo mio „in dă haus”, fac fel de fel de chestii (mai mărunte sau mai importante, dar sigur enervante pentru unii/alții), deci ar fi cam mare ipocrizia să le atrag altora atenția pentru astfel de derapaje.
Secundo, dacă m-aș enerva pentru fiecare lucru nasol pe care-l văd, în 10 ani mă aleg cu boli de inimă. Că așa sunt eu, pun la suflet :)))
Totuși, câteva metehne ma revoltă mereu:
– cei care claxonează la 0.00000003 secunde dupa ce semaforul s-a făcut verde. Prin extensie, toți cei care n-ar trebui să dețină permis de conducere, din motive de prostie.
– abordarea „senzaționalisto-cancană” pe care toot mai multe publicații o adoptă. Efectiv mi-e greață când văd d-astea (știți și voi la ce mă refer, mi-e silă și să le reproduc aici)
– articolele de pe net cu clickbait. De exemplu, apare pe site-ul X știrea cutare. Dai click să citești. Dupa maxim 500 de caractere, poc! „Pentru continuarea articolului dați click pe pagina site-ului Y”. Pe site-ul Y mai apar 300 de caractere în plus față de ce scrie pe X, după care trebuie să intri pe site-ul Z. I-aș strânge de gât pe cei care fac asta…
– funcționarul scârbit (indiferent de instituția la care lucrează). Am ce povesti despre ei…
+ 80% (am fost generos cu procentul ăsta) din tot ce se petrece in țara asta.