Nu ştiu dacă ați sesizat, dar în ultima vreme o grămadă de anunțuri de angajare sună ceva de genul ăsta:

“Angajăm om de vânzări care să aibă abilităţi ridicate de comunicare în PR şi Social Media, cunoștințe la nivel mediu de grafică sau web-design și aptitudini de asistent manager. Limba engleză este obligatorie. O a doua limbă străină constituie un avantaj, precum și permisul de conducere categoriile A, B, C, D, E, F, G, H și W. Doritorii sunt rugaţi să ne trimită CV-ul însotit de patru fotografii: față, profil, bust și dimensiune completă”.

Poate la o primă vedere nu pare nimic în neregulă, dar fișa postului de mai sus se traduce exact așa:

Vii la muncă dimineața devreme ca să ai timp să suni potențialii clienți încercând să le vinzi rahaturile de produse ale noului tău angajator. În timp ce vorbești cu clienții la telefon, pui mâna și postezi câte ceva pe Facebook despre aceleași produse de rahat. Hai că nu e mare lucru, toată lumea știe cu feisbucu’ ăsta. După ce termini, îi duci o cafea lu’ doamna Nuți de la financiar și-apoi te apuci să tragi la xerox, față-verso, o culegere de matematică pentru ăla micu al lu’ șefu. Are teză mâine. Ăla micu, nu șefu. Spre seară ai grijă să nu uiți să dai o fugă la tipografie să ridici pliantele desenate tot de tine. Pliante pe care tot tu o să le împarți prin intersecții în drum spre casă. Ai grijă să te culci la o oră rezonabilă că a doua zi te trezești devreme. Trebuie să treci să-l iei pe ăla micu al lu’ șefu și să-l duci la școală. Asta-i tot. Hai că nu e greu, munca n-a omorât pe nimeni.

După care angajatorii încep să se plângă că au pus anunțul de trei luni și nu vine nimeni la interviu. Că nu mai există oameni buni ca pe vremuri, că tinerii ăștia din ziua azi nu vor să muncească.

Și oe buna dreptate, cine plm nu-și dorește să fie vânzător-piarizd-grafician-secretară-șofer?

mihai_vasilescu_angajat