Am vrut să nu mai scriu deloc pe acest subiect. Și nici n-aș mai fi făcut-o, dar dacă tot a zis Melinda mai jos exact ce simt și eu… (Bonus, pentru toți băgătorii de seamă care dădeau din gură aiurea, citiți și asta).
Aseară am trecut în 5 minute de la fericire maximă la depresie.
Un suflet nou ar fi avut șansa să ajungă într-o familie minunată, dar oricât de repede ne-am mobilizat, tot statul a câștigat.
Durerea cea mare e că am văzut, din nou, urâțenia din oameni.
Urâțenia din asistenta socială care a amenințat o mamă cu decăderea din drepturi și cu faptul că îi vor lua și fetița pe care o are acasă, dacă nu renunță la nou născut și amenințări cu închisoarea că a vrut să își vândă copilul, ceea ce nu este adevărat.
Urâțenia din toți oamenii care au comentat și au acuzat mama, care au acuzat autorul articolului, care pur și simplu au scris mult și nimic.
Cred că la bază omul e rău și bun laolaltă, doar că, cu bunătatea trebuie să te autoeduci în permanență, iar empatia o înveți, nu te naști cu ea.
Lucrurile nu sunt atât de simple. Nu e totul alb sau negru.
Am făcut voluntariat în centre de sugari, în centre de plasament, în fiecare an încerc să ajut copii care au un viitor înainte, dar o situație financiară aproape inexistentă.
Toate institutiile menite să ajute copiii sug doar bani de la stat pentru copiii pe care îi au în grijă.
Atât!
Puțini puteți să vă imaginați cum sunt centrele de plasament, cum sunt centrele de sugari, cum sunt tratați acei copii de către angajații centrelor. Știu, vedeți la tv sau mai citiți un status ca ăsta și empatizati puțin, cât de un comment și cam asta e.
Trebuie să vezi cu ochii tăi cum un copil e călcat efectiv în picioare de o asistentă, să îi vezi ura din ochi și plăcerea cu care îi cară palme și picioare, cum sunt abuzați verbal în permanență, înjosiți, nemâncați, să vezi cu ochii tăi cum sunt cărați, ținuți de un picior, sugarii, cum sunt manevrați ca o bucată de carne când sunt schimbați, cum sunt înfășurați până la gât ca să nu se miște prea mult, cum sunt pălmuiți până se îneacă și se înroșesc de la atâta plâns, cum sunt opăriți și cu răni pentru că nu sunt schimbați cu zilele.
Asta e situația copiilor instituționalizați. Mulți copii mor în grija statului, mulți copii nu sunt retrași de la îngrijitorii sociali chiar dacă sunt abuzați.
Sunt o mulțime de părinți și mame care au vrut să își recupereze copiii din centre și nu îi mai găsesc.
E dureros și frustrant să știi că ești neputincios!
Cam de vreo șapte ani am avut de-a face cu SIRU, DGASPC, Asistența Socială și toate rahaturile astea care pretind (o spun conștientă) că pun pe primul loc ”interesul superior al copilului”.
O sinistră minciună.
Asistenți sociali și psihologi fără pregătire, cinici și prost plătiți. O armată de proști care nu înțeleg ce citesc, plus o mână de scârbe inteligente care aruncă vina pe victime pentru tot ce nu că nu-s capabili, ci pentru ce nu vor să facă.
Și, în final, justiția care le dă dreptate.
În marasmul ăsta te simți așa cum ești – singur. Fără scăpare. Fiindcă ăia puși să te-ajute îți dau în cap, te omoară ca să nu mai aibă ei de lucru, ca să declare apoi că nu au pe cine salva. Când le ceri ajutorul se uită la tine ca la un rahat care le pute. Cum îndrăznești să-i deranjezi?
N-am văzut de când mama m-a făcut atâta delăsare, atâta prostie și lipsă de inițiativă ca la ăștia puși să apere interesul copiilor.
Comentariu beton!26
@Alina, that’s why am sperat să existe vreo „scurtătură” în lege. Well, nu există. 🙁
Asa este. De ce eu care am atestat pentru adopție aștept de mai bine de doi ani, iar Mihai ieri în câteva ore a găsit sute de familii dornice sa adopte fetita? Un bebeluș. Când te duci sa depui actele pentru adopție ți se spune ca nu sunt copii mici ca majoritatea au peste 4-5 ani. Ce se întâmplă cu copii în toți acești ani de când sunt abandonați și pana li se găsește o familie? Ce interese sunt? De ce nu se întâlnesc miile de copii abandonați cu miile de familii care vor sa adopte? Este atât de frustrant ..
Comentariu beton!34
@Eu, există un singur interes care este deasupra orice și oricui: BANII!
Am urmarit postarile tale si am dat share in speranta ca se va rezolva, in speranta ca oameni cu suflet vor interveni cu idei constructive, baza legala… etc… tot ceea ce ai mentionat si tu… si am ramas tampita de cata ignoranta si comentarii critice aiurea, ca si cum ar fi sfinti toti care dau cu pietre… Am vazut comentarii de genu’… „se tot vehiculeaza asta dar concret nu zice nimeni nimic”, am atasat si acolo un link spre articolul tau cu specificatia sa caute sursa si daca nu stiu despre ce e vorba sau nu sunt instare sa citeasca si sa inteleaga ceea ce citesc macar sa aiba bunul simt de a tacea nabii din gura. Supararea si tristetea care te cuprinde naste ura fata de semenii nostri, fata de statul asta nenorocit… Imi iubesc tara si o urasc in acelasi timp pentru ca naste asemenea inepti. Incerc sa pastrez un limbaj decent dar imi vine tot mai greu…
Comentariu beton!15
@Aidi, pune-te în pielea mea. Am vorbit la telefon cu oameni care plângeau…
@Mihai, nici nu imi pot imagina cum te-ai simtit dupa toata nebunia asta daca eu, care sunt doar pe margine, m-am simtit deplorabil, dezgustata, fara cuvinte…
@Vasilescule, tu ai pus farama ta de ajutor si ai facut-o cu cea mai buna intentie. Situatia din institutiile astea e deplorabila, am citit, auzit, povestit chiar de cei trecuti pe acolo.
Cat am vrea noi sa remediem sau sa ajutam macar un caz in particular, cutitul si painea nu stau la noi.
E putred sistemul te uiti unde te uiti! Interesele din culise nu au de-a face cu empatia, simtamintele sau normalitatea in cazuri ca si asta prezentat de tine. Cine plateste intrun final sunt copiii aia care sfarsesc deplasati, rau tratati si ingrijiti, dar si mii de familii care se lupta cu morile de vant pana reusesc sa aduca in familia lor un copil.
Nu stiu daca serveste de consolare, am niste prieteni buni care au asteptat 9 ani dupa adoptia unui copil chinez; cand in final a ajuns ala mic la ei in casa erau epuizati de atata birocratie si drumuri Spania-China, incat aveau indoieli serioase daca dupa 50 de ani mai au resurse necesare pentru cresterea si educatia lui.
@lectorarumana, când aud „copilul este bine și se vor respecta procedurile legale”, am imaginea fetiței peste vreo doi ani, în același centru de plasament sau la niște îngrijitori sociali care papă bani de pe urma ei…
Dar ce ai patit? Daca nu ne vorbesti… nu putem ajuta! Niciun copil nu merita o viata nefericita! Niciunul! So, scrie aici, privat, nu conteaza. Cred ca pentru un copil pot misca muntii din loc. LEGAL.
@Catalina, asta am păţit: http://observator.tv/social/o-fetita-de-cinci-zile-a-fost-oferita-spre-adoptie-online-de-catre-mama-ei-194990.html
Nuj cât contează, Vasilescu, dar o pun și aici – nu dau doi bani pe cei care te-au condamnat. Nu dau doi bani pe cei care au condamnat-o pe mamă. Nu și-a părăsit copilul. L-a lăsat într-o maternitate, unde se presupune că beneficiază de îngrijire superioară. A plecat să-i caute o viață bună și-a cerut ajutor cui a crezut ea că merită. Fiindcă nu putea să-și ajute copilul, fiindcă dorea o viață mai bună pentru el.
E foarte simplu. Doar că, nu-i așa, când ai inima neagră și haina lui Dumenzeu e murdară.
Ești printre oamenii cărora le-aș cere și eu ajutor, de-aș gândi că e-n puterea ta să mă sprijini.
Comentariu beton!17
@Alina, mulțumesc. Ajută, să știi…
O idee, poate v-ati gandit deja la ea, printre cei care s-au oferit sa ajute mama nu se gaseste un avocat care sa le poata tine piept celor de la asistenta sociala, sa-i fie alaturi ca sa o indrume si sa nu le permita sa o ameninte si sa o santajeze?
@Ioana, sper să reușim ceva, da.
O idee, poate v-ati gandit deja la ea, printre cei care s-au oferit sa ajute mama nu se gaseste un avocat care sa le poata tine piept celor de la asistenta sociala, sa-i fie alaturi ca sa o indrume si sa nu le permita sa o ameninte si sa o santajeze?
Am fost sa achizitionez un obiect care urma sa fie donat unei case de copii. Trecem peste faptul ca, in tara asta, din cauza birocratiei, decat sa donezi ceva mai bine arunci la gunoi.
Cel care vindea obiectul respectiv avea ca ajutor un baiat care, culmea coincidentei, crescuse, de asemenea, la o casa de copii. Momentan dormea intr-o masina si se chinuia sa isi faca acte. Inca nu reusise si nu prea avea sperante ca va reusi. Nu se droga, nu bea. Mi-a cerut o tigare, i-am dat doua (am acest prost obicei), dar nu a vrut decat una, spunandu-mi ca si-a uitat pachetul „acasa”. Da, stiu, sunt multe asemenea cazuri dar pana nu dai nas in nas cu ele, nu le bagi in seama. Sigur, am fi putut trai in Burundi sau Nigeria si asta ar fi fost fapt divers.
Comentariu beton!12
@Ionut, da, dar nu trăim. În pizda mă-sii…
Mama trebuia ajutata sa pastreze copilul. Punct! Pareologii care fac pe desteptii aratand spre sistem ori nu sunt parinti, ori nu sunt oameni. M-a intristat foarte mult povestea asta. Exact ca-n legile lui Murphy – recompensa pt neimplicati. De-asta merg toate prost ca exista prea multi observatori si prea putini oameni de actiune. Tocmai observatorii sustin sistemul sleampat.
@Laura C, ori nu ai citit comentariile postarii de ieri, ori o tii pe a ta…Mama fetitei, din motive cunoscute doar de ea, a facut alegerea asta; daca vreodata va avea remuscari e destul ca sa mai venim noi inchizitorii sa o mai judecam. Si au fost destui cei care au scris ca vor s-o ajute sa-si schimbe decizia.
Se vorbeste de cu totul altceva aici.
A stat cineva de vorba cu mama si i-a zis…Mai fata, te putem ajuta astfel… La aceasta problema exista solutii precum… ???? Si ea a refuzat ajutorul oamenilor? Inca o chestie si ma opresc din scris pt ca mi-am inghitit doza de energie negativa pe anul asta. Cine e Sistemul asta? Un organism cu 7 capete care ne supune in fel si chip? Da, daca stam si ne uitam umili la el. Sistemul trebuie sa fie dinamic, sa se supuna nevoilor oamenilor, sa-i sustina pe cei care au nevoie de ajutor ptca asta ii e menirea. Daca e praf, sa dispara.
@ Laura C., dacă tot bați din palme și faci sistemul să dispară, mai bate o dată și pentru world peace.
Comentariu beton!13
@Laura, mama nu voia sa păstreze copilul. Mi-a spus-o răspicat. Trebuie sa trecem de acest aspect. Nu-l păstra și cu asta basta.
Am inteles. Sper sa se rezolve lucrurile in favoarea fetitei…cat mai repede.
@Irina, intr-un sistem am lucrat si eu si am vazut ce pot face cativa oameni uniti. Am vazut si cat costa pasivitatea.
@Laura, n-aș paria nici doi lei pe rezolvarea cât mai rapidă în favoarea fetiței. 🙁
@Laura C.
Din punctul de vedere al acestui sistem, atitudinea amândurora este pasivă. Noi două vorbim și fetița este singură. Mama nu o vrea (motivele ei nu contează), iar legea spune că trebuie să aștepte până când șpe persoane vor da cu subsemantul până va putea fi iubită și îngrijită corespunzător. Dacă se va întâmpla.
Ai absolut dreptate. Fetița trebuie să fie lângă mama ei. Este soluția ideală. Dar de acolo la practică ne stau multe în cale.
Am apucat să citesc ieri de dimineață textul tău când încă era fresh și fără multe comentarii. Chiar speram să ai dreptate și să se fi simplificat procedura de adopție. Când am reușit să intru din nou era seara târziu și am crezut că am uitat să citesc. Pentru că atâta prostie la un loc îți este rar dat să vezi. Și te rogi să ți se fi stricat lentilele.
Am în familia foarte apropiată doi copii adoptați. Văzuți prima dată cam când aveau un an și jumătate. A durat puțin peste un an până i-au putut lua acasă. În condițiile în care părinții erau primii pe lista națională de priorități. Per total a durat cinci ani de când și-au exprimat dorința de a adopta un copil până când au reușit să treacă de toată hârțogăraia. Cum poate crede cineva că aceasta este cea mai bună metodă pentru un copil … nu o să reușesc să înțeleg vreodată. Da, trebuie să te asiguri că nu sunt pedofili, persoane cu probleme psihice, persoane care fac trafic de copii. Dar de aici până la a supune un copil la o tortură psihică (99 % și fizică) e cale lungă.
Pe secțiile de pediatrie ale spitalelor există și câteva saloane de copii abandonați. Sunt lăsați în spital cu lunile. Vin mamele din când în când și îi iau acasă timp de 2 zile ca să își poată revendica ajutoarele sociale și apoi îi aduc înapoi. Nu îi poți refuza internarea pentru că acel copil va veni bolnav de acasă. Copilul nici nu devine vreodată adoptabil pentru că acea măreață Protecție a copilului nu se sesizează niciodată. Și copiii trec prin cele mai vulnerabile momente din viață fără nici un pic de afecțiune. Nu învață să vorbească. Nu știu să stea în picioare, nu învață să meargă. Cum este varianta asta mai bună decât adopția?
Comentariu beton!23
@Irina, da, CUM???!!!
pentru respectarea drepturilor se luptă cu toate mijloacele posibile. e de căcat, dar așa merg lucrurile. nu o să vină nimeni să spună ești o ființă umană frumoasă și unică, trebuie să te ocrotim. îi lași să facă ce vor și te vor călca în picioare, sau te lupți cu ei, de multe ori cu același rezultat.
situația femeii nu e deloc fericită. dacă nu și-a abandonat copilul, va trebui să renunțe de bună voie la el. în ambele cazuri va decide statul ce se întîmplă cu el. legea-i futută, funcționarii ăia, de cele mai multe ori și mai futuți. și mai aiurea e că habar nu ai care ar fi acum cea mai bună variantă. să se lupte cu statul pentru a obține dreptul de a decide cui îi va fi încredințat copilul (șanse aproape zero, iar ce-i peste zero e în zona cedo, cu mari șanse de succes cînd nu mai contează), sau să ajungă cumva în atenția unei fundații care să o sprijine astfel încît să își poată crește copiii.
pînă una alta, zic eu, fă-i un cont și pune-l undeva să fie cît mai vizibil. vezi pe parcurs ce se mai întîmplă. ca să se lupte cu căcații are nevoie de bani, să își poată crește copiii, tot așa.
@micuțu, nu e rea ideea cu contul.
Azi dimineață am văzut știrea (ieri citisem și postarea ta) dar nu mi-am închipuit că totul se va întoarce contra ta…
Îmi pare rău, eu nu am distribuit tocmai pentru că știam că este un subiect sensibil.
Puteau dracu să pună altfel problema că doar nu luai comision din tranzacționarea la bursă.
Imbecili! Atât zic, se adeverește din nou (din păcate) facerea de bine e futere de mamă!
Au terminat cu FiRea, zăpada și gerul și-au găsit alt subiect de senzație!
Cu greu mă abțin să nu le adresez un călduros: Băga-mi-aș p..a în trepanația creierului vostru! Păcat, aici jignesc doctorii…
@Camelia, well… 🙁
Eu zic să nu te oprești… doar atât!
Distribuie, să vadă lumea, să putem schimba ceva
Mihai, eu sunt convins că ai vrut să faci o faptă bună. Dar modul în care ai acționat poate că nu a fost cel mai potrivit. Și asta pentru că, așa cum am mai spus, s-au iscat fel de fel de păreri, de trăiri, de porniri, de interpretări.
Ideea e că legal, în momentul de față, ne convine sau nu, problema se pune într-un singur fel.
Și mă gîndesc că dacă tot ai dat drumul la bulgărele de zăpadă, poate e momentul potrivit ca, pornind de la acest caz, să încercați schimbarea actualei legi de adopție. Din cîte spui, există mulți oameni dispuși să ajute în acest sens. Iar parlamentarii de la USR, care vor să schimbe chestii, ar putea face chiar ceva concret în parlament.
Da, legea pare una de rahat, care practic condamnă un bebe la ani de viață pierduți în instituții în care sunt poate tratați infect, în loc să plece de la zero cu toate condițiile lvl 100.
Și mă mai gîndesc că puteți face voi, blogării cu audiență, o campanie de canalizare a acestui efort care să modifice legea acolo unde trebuie. Că, la naiba, ăia cu familia tradițională s-au descurcat bine-mersi.
Comentariu beton!14
@krantz, e degeaba, știu și de ce nu se va schimba nimic. pentru fiecare copil instituționalizat și plasat la îngrijitori sociali se încasează 700 de euro și se cheltuie 1000 de lei. Diferența rămâne unde trebuie.
Eu cred că cu o presiune socială mare, se poate schimba o lege. Și uite, ăsta ar fi un punct: eliminarea îngrijitorilor sociali. Poate că atunci cînd i-au inventat, habar n-am, s-a crezut că se face un lucru bun. Nu merge. Ba chiar e motiv de șpagă. Hai să schimbăm ceva. Dă-i în mă-sa că-s mai puțini ca noi!
@krantz, problema e că nu vei obtine o presiune socială mare. Poate nu te-ai prins, dar online-ul nu a empatizat cu cazul, e sub demnitatea lor. Iar să scoți lumea în stradă, nu vei reuși.
@krantz, ah, am uitat ce era mai important. Sunt cam 30.000 de copii instituționalizați, fă tu singur calculele. 🙁
@krantz, de fapt, modul in care a actionat Mihai a fost cel mai potrivit posibil: un blogger actioneaza pe blogul lui si in zona virtuala. Nu-i poti pretinde unui blogger (oricat de mare ar fi succesul lui) sa actioneze in directii unde nu are control.
Un avocat are sfera lui de actiune, un parlamentar are alte (multe) parghii de rezolvare etc… Avocati, ONG-isti, parlamentari – astia sunt cei care pot schimba lucrurile. Daca VOR!
Nu putem pretinde unui blogger sa faca treaba altora – o treaba a naibii de grea. El a sesizat opinia publica. Ce sa faca mai mult?
@Laura, chiar și reportajul de la Observtor prezintă situatia foarte flu-flu și roz: „Ce bine că s-a rezolvat și s-a instituționalizat fetița”…
Am vazut. Asa cum am vazut-o si pe directoarea aia de la DGASPC – mi-a spart ecranul cu atitudinea superior-dictatorial-ostila. Una ca asta directioneaza soarta copiilor? Brrr… ma ia cu fiori.
Nu se poate face o petitie , o ceva care sa ajunga la foruri superioare in UE avand in vedere ca Romania face parte? Doamna aceea care a facut puscarie nevinovata a apelat la curtea europeana si a obtinut ajutor. Intreb si eu. Zic ca cineva mai sus, daca tot s au eliberat atatea energii fel si fel, sa fie asta un punct de plecare pentru un denunt general,social. In fond avem dreptul la opinii , la denunt, la reclamatii. Copiii merita o lupta pentru ei.
Stie cineva ce inseamna „ADOPTIA”????
ADOPTIA :
Inseamna sa stai la dispozitia autoritatilor timp de aproximativ doua luni in care esti anchetat,interogat,chemati prieteni rude apropiate pentru intocmirea unui profil, sa explici de ce iti doresti acest lucru(wtf),sa te simti anchetat parca pentru crima si in acelasi timp sa astepti cu inima cat un purice ca vei putea oare obtine un certificat de familie adotabila.In afara faptului ca te lovesti de personalul scarbit ajungi sa obtii intr-un final acel ravnit certificat de adoptie care este valabil un an.Toate emotiile si trairile ca ai obtinut acel certificat se finalizeaza cu o cerere in care incepi sa iti creionezi portretul viitorului copil.Odata cererea finalizata se va introduce in sistemul electronic al statului Roman pentru adoptii.Acum asteptam „OFERTA” sistemului electronic de adoptii:
„OFERTA”
In conditiile in care apare o situatie ca cea de ieri de la Campina acel copil este luat de DGASPC dat la asistenti maternali platiti de catre stat pana angajatii DGASPC din scaunele confortabile vor da telefone catre rudele de pana la gradul 4 ale bebelusului.Aceasta „munca” dureaza conform legii pana la 2 ani.Dupa ce se primesc raspunsurile negative din partea rudelor, din acel moment soarta bebelusului va depinde de Judecator.Daca judecatorul il considera copil adoptabil i se va face un portret pe acelasi tip de hartie numai ca se va numi „OFERTA” si nu „CERERE”.Aceasta „OFERTA ” facuta de DGASPC va avea aceiasi soarta ca si „CEREREA” familiei devenita „FAMILIE ADOPTABILA”.
Ca drept urmare daca „CEREREA” nu are elemente comune cu „OFERTELE” sistemului acei parinti dupa 12 luni o vor lua de la capat pentru dobandirea atestatului de familie adoptabila.
Soarta acestor copii care au nevoie de familii si a acestor parinti care sunt dispusi sa ii iubeasca si sa ii ocroteasca neconditionat revine unui calculator si a unui sistem electronic pus la dispozitie de statul Roman.
Din acesta cauza toata lumea se intreaba de ce sunt foarte multi copii in centrele institutionalizate care ajung la varsta majoratului fara a fi avut macar o sansa de a gasi familia dorita.Statul aloca sume fabuloase catre DGASPC-URI pentru ingrijirea acestor copii.
La fel ca si sotia mea sunt mii de femei care se simt discriminate pentru ca li se FURA dreptul de a deveni MAME….
Comentariu beton!31
@M.I., îți mulțumesc pentru acest comentariu! Evident n-o să-l citească nimeni dintre toti cei care-mi făceau „recomandări” pentru vestitul DGASPC, dar m-a uns pe mine pe inimă.
@ Mihai, eu l-am citit.
Nu știu dacă e vorba de cazuri izolate sau e o situație generalizată. Iar dacă vorbim de șpăgi și afaceri oneroase ale angajaților de la DGASPC-uri, mă întreb de ce nu s-au făcut flagranturi. De ce s-a preferat să se dea șpagă în loc să se curețe mizeria? Da, poate mulți or să spună că au făcut-o pentru copiii nevinovați care sufereau fără vină. 3000 de euro și am cumpărat un copil. Sau, mă rog, fericirea lui. Dar cred că cei care au dat șpaga, oricît de cinic ar suna, au făcut-o în principal pentru propriul interes. E ceva ca în anchetele lui Tolontan. Toată lumea a înghițit și acum, după ce s-a descoperit că acel ”Dumnezeu” care tăia și spînzura era doar un rahat cu ochi, toți au prins curaj.
Iar legat de sistemul de adopții: dacă la noi e o procedură greoaie și de tot rahatul, oare cum e prin alte țări? Și de ce au tot fost cazuri în care cei de afară preferau să vină aici în Ro să-și împlinească visul de a avea un copil? Oare numai din milă pentru ce vedeau la tv?
Am urmarit o procedura de adoptie de la a la z. Stiu cum se face si ce cloaca e acolo. Nu statul are nevoie de acesti copii, ci angajatii pentru a face afaceri cu ei. Si nu se dau in laturi de la nimic daca stiu ca vor face ceva bani de pe urma lor. Sunt familii si de aici si de afara care platesc bani negri multi pentru a face rost de un bebelus. Cererea este foarte mare, mai ales afara. De aici si pana la ideea ca s-ar face trafic si cu organele lor sau cu copii ca depozite de organe, nu e decat un pas. E urat ceea ce se petrece acolo, la subsol. Si nu e o manifestare paranoica ceea ce-ti spun.
Pe hartie, in litera legii e una, iar realitatea este alta.
@gabriel, EXACT. Sunt convins ca dacă citești legea, te gândești că totul e bine și pus la punct. Dar în realitatea, din 30.000 de copii se adoptă 1200 pe an. Restul sunt doar vorbe de „hai să ne aflăm în treabă și să sesizăm organele competente”. Uite, s-au sesizat. Pun pariu pe orice ca fetița va fi și la anul pe vremea asta în aceeași situație.
fetita este frumoasa, pare sanatoasa. daca vrei , putem pune p[ariu ca fetita, la cum arata, nu va mai fi aici la anul! dar, nici nu as vrea sa stiu unde va fi, pentru ca nu am incredere nici cat negru sub unghie in cei ce apartin sistemului.
@Gabriel, good point.
Ce ma bucura in povestea asta oarecum? Mobilizarea. Bai, totusi se poate, si se rezolva relativ imediat, dar trebuie sa fim mai multi, mai ai dracu la icre si mai infipti…
@Alexandru, așa e.
Te-am contactat pe facebook, doream sa te avetizez. Am facut voluntariat in centre, am incercat sa adopt, am incercat sa iau in plasament. Da, copii din centre sunt numere pentru cei ce incaseaza bani pe seama lor, pentru cei care sunt tinuti in posturi pentru ca este intrunit „numarul” de copii in centru. Fara copii ei si-ar pierde posturile si-ar pierde bugetul alocat, ajutoarele oferite de Ong-uri. Am luptat alaturi de o persoana in care credeam, stiam ca va merge pana la capatul pamantului sa schimbe ceva, dar a mers doar pana la capatul rabdarii, indurarii.
Pentru copii de varsta ei se platesc ” sume” – stia asistenta sociala cuvantul potrivit”vandut” , a gresit doar persoana. De obicei ei vand dosarele, dar aici a indraznit mama sa le tulbure apele, sa il incredinteze ea unei familii. Vreau sa ma implic, daca putem face ceva pentru acesti copii vreau sa particip.
hai ca numai tu nea Misu erai in stare sa provoci asa Tsunami peste tot ce inseamna net media romaneasca ….stiu ca iti vine sa ¨¨te ingropi¨¨ dar asta e ¨¨pretul succesului in comunicare¨¨…..ai exact ce ai visat….desi stiu deep think ca nu asta ti ai dorit………recapitulam…..Misu preia ¨¨un caz social¨¨….de la una din admiratoare si urmaritoare de blog/facebook….care dupa ce face un copil cu primul care fuge mai apoi…madam nu se lasa si.il mai face si pe al doilea ghici cu cine…tot cu unul care fuge instant si o lasa pe inamorata vesnic sedusa si abandonata…cu unica optiune sa i plaseze lu Misu o poza la mica publicitate cu ¨¨copil abandonat pe FB caut parinti sau voi fii eutanasiat ¨¨……daca cineva ma ia cu mama cu tot o sa o ducem bine cu totii………Misule esti baiat mare….sau asa cred…80 % din romani au o singura expresie pentru genul acesta de ¨¨ mama¨¨……nu are rost sa fii pestele ei.
Dacă făceai, filozof rămâneai, aurolacule!!!
Traim intr-o tara de rahat, cu oameni rai, care se hranesc doar cu propriul venin si savureaza momentele in care pot sa mai faca rau cuiva. Aici primeaza interese mari…de ce nu vreti sa intelegeti ca mai bine copila nevinovata va fi „vanduta” celor care cotizeaza mai bine? Eu am vazut copii institutionalizati, minori care fumeaza din pachetul madamelor. Tigara e o mita oferita minorilor, pentru ca „doamnele” sa isi poata savura linistite cafeaua, sau sa faca shopping in liniste….Toti cei care vrem sa facem ceva bun, suntem calcati in picioare…marginalizati, injurati…
AUROLACULE dupa ce ca esti p…. vrei sa si confirmi acest lucru.Pentru linistea ta sufleteasca exista si cazuri care, ca in cazul de fata mamei i-a venit menstruatia 4 luni dupa ce a ramas gravida si a dorit intreruperea sarcinii cand a aflat insa era prea tarziu si nu a mai putut face nimic.A hotarat sa ii dea viata sa duca sarcina la bun sfarsit si sa incerce sa ii ofere ceea ce ea era sigura ca nu ii poate oferi.Asa ca va aruncati ca mustele dupa miros si vorbiti doar sa va aflati in treaba…..
Am și eu o întrebare care poate părea contra: cine decidea, în final, cărei familii dintre cele care și-au exprimat dorința să o adopte pe fetiță, să o dea pe micuță? Cine ar fi fost în stare să le evalueze? Totuși, este vorba despre un copil, nu un cățel sau o pisică. Și deși toate hibele descrise despre Asistența Socială sunt adevărate (și poate chiar mai rele de atât), poate undeva cineva are instrumente reale să evalueze corect viitoarea familie a fetiței. Că nah, nu toți suntem buni și iubitori de aproape, și din altruism ne-am oferit să o ajutăm.
Doar p părere, incompletă aș spune.
@Ruxandra, ooook. Lasă că e mai bine că o să stea instituționalizată ani de zile. Cine decidea? Mama decidea. Și cu asta basta. Totul LEGAL, ca să ne înțelegem!
Mihai, ai citit asta?http://www.romaniafaraorfani.ro/2017/01/10/cine-se-opune-adoptiei/
Scuze, Mihai, îmi scăpase faptul că ai pus și tu link. Am crezut că e o rază de speranță.
@lotusull, e ok. 😉
Salutare, foarte bine facut articolul, chiar mi-a placut, detaliat daca pot spune asa si usor de parcurs. Imi place cand mai gasesc si alte bloguri pe teme asemanatoare cu a mea, o sa iti las mai jos un link, sa arunci un ochi:http://bit.ly/2CONiOM