Din pacate n-o să găsiți nimic scris aici azi. Dintr-un motiv foarte simplu, am stat până la 2,00 dimineață să răspund celor câteva sute de mesaje și email-uri care-mi cereau detalii despre fetița pe care mama voia s-o dea spre adopție. Când am terminat eram stors ca un burete.
Ah, ba nu, o să spun un singur lucru: țara asta mai are o șansă. Și asta datorită oamenilor. Pe cuvântul meu că tot ce s-a întâmplat ieri, mi-a dat senzația că nu e totul pierdut. N-aveți idee câtă lume a putut să-mi scrie. Și nu vorbesc despre cei direct interesați de adopție, vorbesc despre o gramadă de oameni care doar voiau să ajute. Cu ceva, cu orice. Cinste lor, mă înclin!
Despre România, ca stat, pot să mai zic doar atât: păcat că este locuită de oamenii mișto despre care tocmai vă ziceam mai sus. Oameni pentru care face doar ce știe ea mai bine: se pișă pe ei. Și mă opresc aici, pentru că sunt într-o stare de nervi vecină cu apoplexia. Tot ce pot să vă spun este că, după ce lucrurile se aranjaseră LEGAL, povestea fetiței a luat o turnură de căcat. Toată gestionată de minunata instituție numită Protecția Copilului. Și mă opresc aici, ca să nu fac mai mult rău, pentru că înțeleg că încă s-ar mai putea face ceva. Dar voi reveni dacă voi afla că nu se mai poate. Și o sa povestesc cum se întâmplă lucrurile în realitate. Și de ce procedurile de adopție durează cu anii.
P.S. Treaba cu studiul care arată că 40% dintre locuitorii acestei republici minunate sunt analfabeți funcționali nu este zvon. M-au convins câteva dintre comentariile de ieri. Oamenii pur și simplu nu înțelegeau că am scris că vreau sfaturi despre procedurile LEGALE. Oamenii nu înțelegeau că am spus CLAR „cine vrea relații să-mi scrie pe adresa de email de la Contact”. Oamenii n-au fost în stare nici măcar să citească update-ul pe care l-am scris și in care ziceam că s-a rezolvat. Nu, oamenii pur și simplu citeau informația, dar li se scurgea pe lângă creier. Gizăs Fucking Craist!
Atât pentru dimineața aceasta care se anunță mirobolantă.
Si cand tocmai am zis ca totul se termina cu bine (aproximativ, excludeam despartirea intre mama si copilita), na ca vine Romania si iti fute un sut in coaie ca sa iti revii. Minunat… O tara frumoasa… Frumoasa n-ar fi, dar e jalnica tare…
@Alexandru, nu vrei să știi ce dezamăgire am trăit aseară.
te cred, tu ai zis ca faci un bine si ti-a dat-o. sa nu primesti si vreo mustrare din partea statului roman ca nush ce lege ai incalcat…
@Alexandru, statul român poate să-mi sugă lupa. N-am încălcat nimic. Am întrebat ce se poate face LEGAL.
daca se mai cauta parinti si eu sunt interesata.
Mihai, dar erau nişte doamne foarte vocale, care ţipau că trebuia să te duci imediat la DGASPC ( în special d-na Cristina, din „sistem”) şi care acuzau că faci tu nasoale. Eu am scris că situaţia e complicată, tocmai pentru că ştiu foarte bine cum funcţionează DGASPC-ul. Nu din interior, dar tangenţial şi a fost suficient să îmi fac o părere. Cu acordul lor, o familie ar putea primi imediat copilul în plasament până se poate face adopţia, iar apoi aceeaşi familie să îl adopte şi atunci există o continuitate. Numai că NU SE VREA. Şi ferească Dumnezeu de orfelinate, au rămas nişte orori, chiar dacă nimeni nu recunoaşte.
Păcat că sunt atâţia oameni buni în ţara asta, că sistemul îi doboară.
Comentariu beton!20
@GabiI, exact. Pe Facebook am apucat să bag în mortii ma-sii câteva vocale din astea. Aici, n-am avut timp.
Chill boss!
Incepe sa aplici regula „8 din 10” si va scadea frustrarea, vei incepe sa nu te mai enervezi. Asta m-a invatat taica-meu.
La inceput nu l-am luat in serios, evident;
dar, iesind in lume, am inceput sa vad: la 8 din 10 nu le pasa; 8 din 10 sunt prosti; 8 din 10 asteapta sa se intample ceva; 8 din 10 au impresia ca statul e un sac de bani fara fund; 8 din 10 ii ureaza lui Stephen Hawking „La multi ani pt 75 de ani de inactivitate”… cred ca se intelege ce vreau sa zic.
Legat de durata procedurilor – imi inchipui ca sunt niste hartogarii si verificari de facut (macar sa stii cui ii dai copilul, sa nu fie oamenii nebuni). Problema mai mare mi se pare sistemul de case de plasament.. un dezastru.
Comentariu beton!14
@Mihai, ce hârțogării? Fetița asta putea să aibă de azi o familie. În schimb, va fi târătă prin centre de plasament și familii de asistenți sociali ani de zile. Pentru că, de ce nu… 🙁
Astepti 2 ani si spaguiesti cu mii de euro niste functionari semi-retarzi de la protectia copilului. Asa au patit niste cunostinte care intr-un final au reusit sa adopte un baietel. Astia-s un fel de pesti foarte prosti care nu trebuie sa munceasca prea mult pentru ca au mostenire. Iti dai seama daca salariile s-ar acorda pe baza performantelor ca angajatii la stat ar lua salariul minim?
Comentariu beton!21
@Pamfil, exact, DAR EXACT AȘA!!!
Doar am citit comentariile si aveam o stare acuta de voma.Sunt homofob dar prefer adoptia unui copil de către doi vasilici decât sa fie uitati in orfelinate.Ar trebui făcute presiuni din partea societatii pentru simplificarea procedurii de adoptie.Si pentru cretinii din sistem si de oriunde multa din aia lămuie.
Comentariu beton!14
@edelweiss, da, man, pur și simplu își bat joc și de copii și de familiile care așteaptă.
Pentru o integrare rapida in familie copilul ar trebui adoptat cat mai rapid. Dar in tara asta legile sunt făcute de analfabeti si hoti (majoritari in parlament). Plus ca, asa cum am spus ieri, interventia primara ar trebui sa viseze rămânerea copilului alături de mamă. Aici ar avea un rol important societatea civila și biserica (dar nefiind in America ci în republica mafiotă România asta nu se întâmplă).
Off topic: Am văzut masinile bisericii de pe aici de prin niste orasele. VW cu două uși. Săraci și fraieri nene. Măcar un Q septe ceva.
@Bogdan, nu, boss, legile sunt făcute de unii care câștiga bani de pe urma copiilor intituționalizați. Atât de simplu. 🙁
Ăia sunt hoții.
Am avut odată doi copii bătuți bine de către concubinul doamnei mame. Doi baieti isteți, minunați. I as fi luat acasa atunci. Am anuntat poliția și tot tacamul. Ce s-a întâmplat…copiii au fost luati acasa de mama, care a jurat pe roșu că nu va mai veni concubinul în casă l. Era vineri si protecția copilului avea liber până luni. Cică așa e legea, mi a zis polițistul (un om de nota 10). Asta e romanistanul.
@Bogdan, a jurat pe roșu… bună asta.
Am oameni in listă care au distribuit la rândul lor. Sunt cei care știu ce înseamnă sa-ți dorești un pui și puiul să se oprească din evoluție la câteva săptămâni sau luni, oameni care au adoptat sau care nu judecă. M-a deranjat o doamnă care spunea că am scos-o ,,la licitație” pe micuță! Nu sunt fan Teo Trandafir, musai, dar fetița ei adoptată a spus așa: copiii adoptați sunt copii doriți! Așa este! Mihaiule, cred că ești un om bun și ai făcut cât ai putut de mult in cazul ăsta!
Comentariu beton!18
@tina, am muit și eu vreo câteva duamne din astea pe Facebook.
Cand e vorba de un copil, DGASPC-ul e rege in tara asta!
Am avut personal treaba cu ei si as avea multe de povestit…
Legat de adoptie, am niste prieteni f buni care au renuntat la asta tocmai pt ca procesul e de lunga durata (si e vorba de niste persoane care lucreaza la stat, d-apai daca nu erau din sistem?) Sincer mi-a fost si teama sa le arat articolul tau pt ca mai mult rau le faceam!
@Mimi, azi-noapte m-au sunat oameni care plângeau la telefon. Ce-aș putea sa mai zic? 🙁
Sper sa treci peste faptul ca am recomandat cuiva sa te abordeze „in privat”, desi citisem ca toti cei care doresc sa faca asta o pot face pe adresa de e-mail.
Mi-a parut rau imediat ce mi-ai lasat comentariu explicativ.
@Elena, da, mă, stai liniștită. Am vrut pe email pentru că mă gândeam ce va urma. Well, de fapt n-aveam nici cea mai vagă idee…
@Mihai , ai avut probleme cu idio.. aa expertii da` pe faicebuc si care daca au vazut ca nu beneficiaza de prea multa atentie au postat si pe blog ?
ieri , unu` si-a pus funia de gat in garaj si nevasta-sa a avut grija sa-si schimbe statusu` si sa puna o poza cu el si cu ceva inger si binenteles mesaju` dumnezeu sa-l ierte
@Shoriv, fix cu ei și cu cei care îmi recomandau docți să mă adresez organelor competente.
Cred că m-am bucurat de pomană aseară citind later update-ul. Sunt dezolată. Dacă crezi că noi, cititorii tăi, putem face ceva concret, anunță-ne. Pana mea.
@lotusull, și eu m-am bucurat când l-am scris. După care, seara, a urmat vestea de căcat.
Man, abia azi am observat ce „jihad” ai declansat. Am o singura mare rugaminte la tine: tine-ne la curent cu ce se intampla mai departe.
Da-i in mortii lor pe aia care zic ca „un copil nu se vinde pe fb” , ca trebuia sa nu mediatizezi, ca nu-stiu-ce. Ba sa mediatizam, fiindca sunt spitalele si orfelinatele pline cu copii abandonati, sunt liste de asteptare incredibil de lungi cu parinti care vor sa adopte, circula spagi imense, se face trafic, alimentele, jucariile, banii care ar trebui sa ajunga la respectivele institutii sunt deturnati si alte alea. Nimeni nu scrie, pe nimeni nu intereseaza. Nimeni nu are habar de cat de greu isi poate gasi un copil abandonat o familie, dar cat de simplu este sa il arunci pe strazi sau in canale.
Iar cand cineva intreaba cum se poate proceda LEGAL intr-un asemenea caz, sar toti desteptii pulii, care parca traiesc pe alta lume, sa te indrume spre institutiile statului (de parca nu ar fi logic acest pas! – ilogice sunt doar informatiile pe care le afli de la aceste institutii!) si sa iti inchida „gura” ca „faci rau”.
Chiar sunt curios unde se va afla copilul anul viitor pe vremea asta. Sper ca nu in vreunul din orfelinatele pe care le-am vizitat in ultimul timp.
Comentariu beton!15
@Ionut, din păcate, exact acolo va fi.
Da, am înnebunit când am văzut cum mi se recomandau instituțiile statului. Ca și cum eu nu știam (și nu știm cu toții) cum funcționează statul și instituțiile lui.
Da, legile jocului sunt făcute să descurajeze adopția. Pentru ca mulți bani legali și multe șpăgi. Acum știu mai multe, dar din păcate fetiței nu-i mai folosește la nimic. Va fi instituționalizată. 🙁
Eu neavand informatii legale si neputand ajuta concret am dat share, poate ca din amicii mei sa fie unul macar care sa ne lumineze. Dar ieri toata ziua m-am gandit, oare ai facut bine aruncand in lumea asta a internetului- lume buna si nebuna, sanatoasa si bolnava, necunoscuta mai degraba samd- o poveste atat de delicata de viata, o mama cu o nou nascuta. Am avut o frica, o senzatie ca poate nu trebuia dar cum te respect, nu am intervenit, articolul deja a fost citit si shareuit. Poate ca ar fi trebuit sa abordezi situatia intr-un cadru mai putin public, sa intri pe un site genul avocat.ro , ori protectia copilului sa stii cum functioneaza. Eu sunt acum intr-o stare de durere profunda si destul de personala.
@Doamna GMT, crezi că n-am intrat? N-am găsit nimic clar. În plus, o tot dădeau că s-a simplificat procedura de adopție. S-a simplificat un căcat.
Dupa ceea ce ai facut ieri, ma inclin in fata ta. Azi noapte, ajuns tarziu acass dupa o greva de cacao la astia, am citit updateul si de bucurie ca s- a rezolvat mi- au dat lacrimile. Acum dupa cele spuse azi stau sa ma intreb daca nu cumva ai facut mai mult rau, incercand sa ajuti si evident m- am enervat a nu stiu cata oara pe porcaria de ” stat”. Cam asa incearca ” statul” sa ajute. Culmea acest ” stat” e format din „oameni”, dar cei mai multi sunt acei analfabeti. ” Statul” la cozi in trecut dauneaza ” statului” azi. Trist si pacat.
@Marius, știu mai multe depre ce s-a întâmplat, dar nu pot să spun. Încă.
@Mihai cred ca sunt mult mai multe de spus.
Nu vreau să înfiez, nu sunt psiholog, n-am hăinuţe de dat, am doar o mare compătimire pentru mamă şi copil.
Chiar şi aşa, total dezinteresată, am citit toate mesajele şi… sunt bulversată.
Cu puţine excepţii, mesajele de ieri au fost cam degeaba, doar ca să se afle lumea-n treabă.
Am remarcat câteva categorii de „degeaba” (oameni&postări):
1. cei care vor să adopte dar nu pricep să-ţi lase mesaj pe mail. Nu. Ei scriu pe blog, un fel de „mă bag în faţă, nu stau la coadă”
2. cei care îşi lasă datele ca să fie contactaţi :))) Bă omule! ţi-a zis autorul să-i trimiţi pe mail? Atunci trimite, naibii, mail…
3. cei care au explicat procedurile legale. Se vede clar că n-au citit comentariile anterioare. Au repetat la infinit aceleaşi proceduri, iar şi iar. Pun pariu că vor mai scrie şi alţii aceleaşi proceduri în zilele şi lunile următoare 🙂
4. cei care n-au înţeles nimic şi prevesteau apocalipsa la uşa ta. Analfabeţi funcţionali dar cu blestemele în guşă.
5. agramaţii – în număr covărşitor printre cei de la pct. 4… de obicei, ăştia cam lipsesc de pe blogul tău, dar acum te-au invadat 🙂
Sper să nu sară mulţi să mă înjure. Sunt doar un simplu observator. Şi m-am îngrozit.
P.S.Cel mai bun comment, în opinia mea (premiul I cu coroniţă) – @Ionuţ, aici, ora 11.46 🙂
Comentariu beton!16
@Laura, acest comentariu parcă a fost scris cu mâna și cu mintea mea. Mulțumesc!
Mama fetitei a facut un gest minunat pentru fetita. Nu pot , mama, sa te cresc ca-s singura si saraca , de asta te dau unei familii care sa te creasca asa cum eu as vrea dar nu sunt in stare. Nu te-am avortat, ti-am dat aceasta viata si in felul meu neputincios ti-o protejez. O familie care nu poate avea copii va fi fericita sa te aiba, sa te creasca si sa te iubeasca…Asta e mesajul acestei mame! Dar daca a ajuns pe minti si suflete analfabete …Sper cu toata fiinta intr-un miracol pentru fetita. In Italia situatiile sunt gestionate asa: mama care nu poate, nu vrea copilul , il lasa in maternitate . Maternitatea il duce la un centru de plasament si preluat de familia careia ii vine randul sa adopteze. Poate dura o secunda sau ceva timp dar nu e traumatizant pentru nimeni. Din cate stiu copilul nu va avea dreptul mai tarziu sa afle cine – i mama naturala. Uneori sunt drame profunde, copilul adoptat vrea sa si stie originile si le cauta toata viata. Unii copii adoptati sunt fericiti si senini , altii ravasiti de intrebari si cautari.
Asta se intampla cand oamenii citesc pe diagonala ori pe sarite si trag concluzii pripite. Eu cred ca din toata aceasta ,,valva” pot fi desprinse cateva solutii, sunt oameni care vor sa ajute mama si asta e tot ce conteaza. Asta e un caz concret de viata, caz care are nevoie de o rezolvare. Nu e singular, e adevarat, dar poate fi solutionat. Mai departe ar tb sa ne gandim…care-s hibele programului de adoptii, de ce raman copii blocati in sistem, in loc sa ajunga in familii care le pot oferi un camin? Cum se face o educatie sexuala a tinerilor in mod eficient? Cum pot ajuta cabinetele de planing familial persoanele care nu au avut sansa la o educatie si, implicit, nu-si pot face autoeducatia? Ce pot face psihologii pt oamenii acestia care nu mai vad solutii? Ce poate face societate per ansamblu? Ce pot face reprezentantii Bisericii? Ce poate face fiecare dintre noi? Inainte de arunca pietre, hai sa gandim.
Laura G., ceea ce te-ai straduit tu sa expui se numesc observatii. La modul CONCRET…tu ce solutie propui? Compasiunea pt mama si copil nu e o solutie, ci un sentiment firesc, uman.
@Laura C., am şi spus că sunt doar un observator. Nu am competenţă să dau sfaturi sau soluţii, de-asta am stat în banca mea. Dar dacă mă întrebi, îmi pot spune opinia în acest caz:
– de preferat o adopţie corectă, pentru un viitor decent al copilului.
Credeţi că mama nu s-a gândit în fel şi chip timp de 9 luni? Credeţi că decizia ei e de „moment”? Eu nu cred, mai ales că a mai trecut printr-o naştere, deci nu e ameţită, pripită sau debusolată hormonal. Si stie cat de greu se creste un copil.
Toată lumea a sărit s-o ajute 1 an. Helauuu! De un copil te ocupi cel puţin până la 18 ani! Deci timp de 18 ani are nevoie de îngrijire materială, educaţie, igienă, asistenţă medicală, atenţie şi îndrumare 24/24. Cu nişte bani în cont şi un sac cu hăinuţe şi jucării nu-l faci Om.
@Laura G., priceless. L-ai luat pe Ionut.
Exact ce spuneam şi eu ieri, una e să o ajuţi să depăşească momentul, alta e a la longue. Dar ieri oamenii au citit într-adevăr pe diagonală. Poate din cauza emoţiei.
Daca voiai sa stai in banca ta, stateai pana la capat. De observatori e plina lumea.
Draga mea, sunt sigura ca oamenii care si-au oferit ajutorul s-au gandi la o perioada indelungata. Si chiar daca ar fi pe o perioada scurta, cum v-ati gandit voi – observatorii, tot e o chestie. Tot e o chestie sa poti sa-ti pastrezi copilasul pentru ca ai fost ajutata la start. Mai lasati-ne cu observatiile voastre de doi lei.
E foarte ușor să critici observațiile altora că sunt de doi lei. Până la urmă scopul acestui blog este să iște niște întrebări și de ce, nu niște discuții. Și nu a avut nimeni o soluție la problema de mai sus, pentru că nu există soluții. Câtă vreme instituțiile funcționează așa cum funcționează acum, toți purtătorii de idei „mărețe” ați vorbit tot degeaba.
Și nu eu am dat dislike, dacă am ceva de spus, spun. QUED. O seară bună.
@Laura C., m-ai acuzat ca am fost incisivă în expunerea unor cauze care au rezultat acest efect. Concret în momentul de față nu se poate face nimic, căci PC va instituționaliza fetița. Hainuțele și banii nu sunt o soluție, dar deja s-a spus acest lucru.
O rezolvare ar fi ca cineva să se implice activ printr-un ONG/asociație, ce vreți voi, să militeze pentru o lege a adopților mai simplă și pentru diminuarea corupției din sistem. Gestul tău e frumos, e decent și nobil, dar aproape ineficient! Datorită unui sistem ciung, fetița va fi târâtă prin orfelinate, pe la asistenți maternali. Cu asta e de luptat și pentru asta voi fi și mai incisivă decât am fost deja, deși știu că mi-e peste puteri.
Nu te-am acuzat, chiar ai fost.
Din cauza unui sistem vrei sa zici…
Mihai,venind vorba de atâtea ajutoare care ar trebui sa ajungă la orfelinate si nu ajung…ma crezi daca iti spun ce „gustarica” servea o colega zilnic la servici,asigurata de mămica ei,care lucra la o gradinita de stat? Ei bine,domnisoara care lucrează de ani de zile intr-o instituție bancară si cu un salariu mult peste medie,servea laptele ala amărât la 200 ml,distribuit de guvern in mod gratuit.Copiilor,NU EI SAU MAICA-SII.Alaturi de „corn” asigurat tot de mami,zi de zi.Asta era masa ei zilnica,”asigurata”de statul roman.Am scris despre asta deoarece mi-a lăsat un gust amar…ma gândeam ca unii copii,mai ales de la țară,așteaptă amaraciunile alea cu nerăbdare.
Azi femeia in cauza are casa ei,nu are rate la bancă,serviciul merge strună. Deci programul „Cornul si laptele” are ramificatii benefice.Si mai e si slaba moartă :)))
Te pup si keep up the good work!
Dementiala asta! ” Deci programul “Cornul si laptele” are ramificatii benefice. Si mai e si slaba moartă” :)))
Protectia copilului si solutiile ei…eterne!
Acum vazui pe fb ca a scris presa…Numita Diana Francu in Observatorul PH.RO.practic de la articolul tau. Pai Mihai, o preia Protectia Copilului si o va da unei familii. Asa spune legea. De ce esti ingrijorat? Poate ca am citit eu pe diagonala
@Doamna GMT, well, mai vorbim la anu’ pe vremea asta. Sau peste doi ani. 🙁
Mihai, deci ai primit un mesaj de la aceasta tanara etc etc dar eu credeam ca este acasa. Am citit in articolul scris de Diana Francu ca e in spital , ca a anuntat spitalul ca nu poate lua fetita acasa. Spitalul are o singura cale de urmat- legea impune, nu directorul sau ginecologul ori asistenta- si anume sa sesizeze Protectia copilului pentru adoptia ulterioara. Sunt legi clare. Poate ca daca tanara mama era acasa da, poate ca exista o alta cale pe care nu o stim. Fiind in spital, spitalul raspunde in fata legilor statului. Tu ai pus la suflet povestea caci esti un inimos dar la mesajul tinerei din spital trebuia sa-i raspunzi sa stea linistita caci Protectia copilului se va ocupa. Sunt sigura ca va fi bine, am asa o senzatie ca va fi bine.
@Doamna GMT, da, da, pentru că Protecția Copilului este recunoscută pentru cât de prompt soluționează cazurile de adopție. Not.
Eu am scris ieri pentru că am crezut ca exista vreo variantă, tot legală, dar mai rapidă. Well…
Să stăm strâmb şi să judecăm drept. Un strigăt de ajutor din partea unei mame care a devenit super mediatizat şi super comentat, iar căile legale, bune-rele cum sunt ele, nu ai cum să le ocoleşti. Spunea o tanti de la DGPPC, că singura soluție este instituționalizarea copilului, iar adopțiile directe nu sunt posibile, pt că se ajunge la situația din anii ’90.
Şi totuşi, e bine că nu avem o instituție de genul Barnevernet.
Şi ca un plus, toată situața a fost expusă şi la tv în termeni pozitivi ?
@diabolic, nu am cum să spun aici, dar am fost la un pas ca fetița aia să aibă începând de azi o familie. Și tot pe căi LEGALE.
Frățică, sper, ca datorită mediatizării de care a avut parte acest caz, să se rezolve într-un mod fericit. Şi nu doar acest caz!
@diabolic, nu cred. 🙁
Nu pot sa va spun ce soarta au copii astia in …..centrele statului, cum se joaca „statul” (adica niste functionari cretini…care nu vor decat sa-si tina curul pe un scaun si, eventual, sa iasa si o spaga…grasa) cu vietile amaratilor astora…In final ies niste oameni abuzati si frustrati…multi dintre ei devin infractori. Eu nu ii acuz, in tara asta nu au alte sanse. Nu avem leac. Suntem un neam de cretini abuzatori….
@Ariana, mi-am scos pălăria imaginară. O să am un text în seara asta, să-l citești.